154 matches
-
este marcată de episoade antagoniste de durată, în vreme ce la copii apar cicluri rapide de dispoziții schimbătoare (de la exaltare la iritabilitate) cu treceri scurte și frecvente de la o stare la alta. Unele simptome ale tulburării bipolare cum ar fi discursul excesiv (logoree), distractibilitatea și hiperactivitatea pot fi ușor confundate cu cele ale tulburării ADHD. De asemenea, și unele simptome ale anxietății (distractibilitatea, agitația nervoasă, neliniștea, concentrarea slabă) seamănă cu simptomele ADHD. De reținut Problemele de introversiune reprezintă reacții supracontrolate ce indică „probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
mare problemă care apare în diagnosticarea cu tulburare bipolară la copii este distincția între manie și ADHD (p. 4). Dacă ne uităm la lista criteriilor de diagnostic pentru manie, putem vedea că aproape jumătate dintre acestea (nevoie scăzută de somn, logoree excesivă, distractibilitate, iritabilitate) sunt simptome care apar și în cazurile de ADHD. Geller și colegii săi (2001) au revenit asupra definiției dată maniei în DSM-IV și au găsit două caracteristici esențiale ale acesteia (euforia și grandomania) pe care le-au
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și intelectuale, "ca reichian și jungian, adlerian, discipol al lui Karen Horney, sublimare, gestalt, fixații, desprinderea de a face la closet", pe care tânăra o revarsă asupra lui Stingo în timpul confesiunii sale nu este decât un cache-sexe vrednic de plâns. Logoreea sa maladivă nu este altceva decât travestirea în cuvinte a tăcerii puritane. Cu ajutorul cuvintelor, Leslie se expune, și în același timp se protejează. Ea ocultează într-un mod și mai atroce dorința, sexualitatea și trupul. Stingo înțelege perfect lucrul acesta
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sau trebuie să se scuze chiar că este deștept... Μ Intimitatea mea este comoara mea, deoarece ea este alcătuită din acele cărări ale sufletului pe care merg numai eu, pentru că le știu numai eu... Μ Unii poeți confundă talentul cu logoreea poetizată. Μ Acel medic este Înțelept În profesiunea lui, care știe că și cuvântul poate fi un medicament. Μ De ce majoritatea oamenilor nu agreează situațiile exclusiviste? Pentru că ele limitează la maximum presupunerile, deliberările, angajând mai mult partea instinctuală din noi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
PERSUASIUNEA Formulele de trezire a interesului sunt folosite pentru a menține în stare de desfășurare o conversație plictisitoare și sunt favoritele celor care nu se simt în siguranță în ceea ce spun, fie pentru că e ceva neinteresant, fie pentru că suferă de logoree. "O știți pe-aia cu... " este un clișeu utilizat de cei care nu au talentul de-a spune bancuri. El reclamă tot un răspuns-clișeu - " Nu", și îl somează pe interlocutor să nu arate că ar cunoaște bancul și să se
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
al individului; - cadență, ritm, periodicitate; - eficientă, adaptarea la scopul propus. Aspecte psihopatologice În cadrul tulburărilor de activitate se descriu mai multe grupe de manifestări, așa cum se poate vedea în continuare; 1) Activitate de tip exagerat, manifestată prin polipragmazie, mobilitate mimică, agitație, logoree, ineficientă; 2) Activitate de tip diminuat ca bradipsihia, bradikinezia, stările de inhibiție, negativism, stupoare. M. Dide și P. Guiraud descriu mai multe tipuri de manifestări psihopatologice în sfera activității, în special de factură motorie, ca dominantă, dar care sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
manifestare, prin „variații periodice” ale stărilor de dispoziție afectivă. În sfera psihopatologiei, tulburările emoțional-afective sunt caracterizate, prin două mari grupe de manifestări: a) Tulburări caracterizate prin creșterea patologică a tonusului afectiv, manifestat prin stări de euforie, crize de excitație maniacală, logoree, polipragmazie, agitație psihomotorie care poate ajunge la forme de manifestare coleroasă; b) Tulburări caracterizate prin scăderea patologică a tonusului afectiv, manifestat prin dispoziție tristă, depresivitate, plâns, inactivitate, insomnii, restrângerea câmpului de interese și al comunicării, idei delirante de inutilitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
autorul citat, stările distimice se caracterizează prin două categorii de semne clinice și anume: a) semne negative: absența ideilor directive în conduită, lentoare, apatie, absența fineții sentimentale; b) semne pozitive: impulsivitate, agitație psihomotorie, mișcări coreiforme, neliniște generală, excitabilitate, mergând până la logoree, refuzul de a munci, crize de plâns și de râs, tulburări de somn, erotism, tendința la fugă și vagabondaj, idei depresive și tentative de suicid. Sante de Sanctis denumește aceste stări „distimii” și le clasifică în următoarele două grupe: 1
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Acestea privesc procesul mintal al asocierii ideilor și au următoarele aspecte psihopatologice: a) Asociații automate de idei cu caracter rapid, facil fără o ordine sau o direcție anumită, bazate pe analogii verbale, succesiune și asonanță. O formă particulară o reprezintă logoreea, expresia verbală a unei desfășurări rapide și incoerente a gândirii, cu un caracter absurd, realizând în exterior o adevărată „salată de cuvinte”. b) Asociațiile dirijate au un caracter productiv și reprezintă idei polarizate într-un sens unic de o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Piro remarcă existența următoarelor aspecte psihopatologice: creșterea haloului semantic, distorsiunea semantică, dispersiunea semantică, disoluția semantică. În afara celor mai sus menționate, se mai descriu și alte particularități psihopatologice ale limbajului bolnavilor psihici reprezentate prin următoarele aspecte: a) Tulburări ale ritmului vorbirii: logoreea. În crizele maniacale, discursul sărac în cazul melancoliei, stereotipiile verbale ale schizofreniei. b) Tulburări ale conținutului vorbirii: coprolalia, ticurile verbale, aritmomania la obsesivi. c) Modificări calitative și de utilizare ale limbajului, cum ar fi: - tulburările de limbaj din sindromul Ganser
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inapetență, labilitate neurovegetativă. 2) Sindroamele afective se caracterizează prin variații de dispoziție emoțional-afectivă, fie de tip depresiv, fie de tip maniacal. În cursul stărilor depresive apar bradipsihia, fenomenele obsesive, ideile delirante de culpabilitate. În stările maniacale apar fuga de idei, logoreea, agitația psihomotorie, idei delirante difuze, uneori sistematizate sub formă de idei de grandoare. 3) Sindroamele delirante endogene au caracterul net conturat al unui delir sistematizat, monotematic, de tip endogen, așa cum este el întâlnit în psihozele delirante sau delirant-halucinatorii cronice, sistematizate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ciclică, adesea de natură constituțională și endogenă, uneori însă și secundar reactiv (A. Porot). Acesta se caracterizează printr-o dispoziție afectivă exaltată, de tip euforic, fugă de idei ce poate ajunge la o stare de incoerență, polipragmazie, instabilitate motorie, agitație, logoree, gândire prin asonanță, adesea un limbaj de tip moriatic. Din punct de vedere psihopatologic se notează următoarele tipuri de tulburări specifice: - tulburări de dispoziție afectivă de tip euforic, - tulburări intelectuale (atenție flotantă, inconstanță, fugă de idei, asonanță, divagații), - tulburări de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un limbaj de tip moriatic. Din punct de vedere psihopatologic se notează următoarele tipuri de tulburări specifice: - tulburări de dispoziție afectivă de tip euforic, - tulburări intelectuale (atenție flotantă, inconstanță, fugă de idei, asonanță, divagații), - tulburări de activitate (polipragmazie, agitație psihomotorie, logoree etc.), - tulburări fizice generale (insomnii, tulburări endocrine, tiroidiene sau ovariene, creșterea apetitului alimentar). În ceea ce privește formele clinice ale sindromului maniacal, acestea sunt următoarele: a) Excitația maniacală simplă sau „mania verbală” în care accelerarea ritmului gândirii și hiperactivitatea sunt de mică intensitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu o confuzie halucinatorie care impresionează prin dramatismul său. Aceste tulburări pot evolua către un delir acut sau chiar către o encefalită psihotică acută cu un prognostic clinic rezervat. Alteori se poate instala o manie acută cu fugă de idei, logoree și agitație dezordonată. b) Psihozele tardive apar după mai multe săptămâni de la data nașterii și sunt legate de o stare de epuizare fizică și psihică legată de perioada de lactație. Din punct de vedere psihopatologic, aceste psihoze se caracterizează prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vieții psihice: a) mimică mobilă, privire strălucitoare, expresie jovială și euforică, atitudine amicală, familiară; b) comportamentul se caracterizează printr-o mare labilitate psiho-motorie, polipragmazie dezordonată, putând atinge formele agitației psiho-motorii cu manifestări coleroase, violente, antisociale; c) limbajul se caracterizează prin logoree, strigăte, vociferări, calambururi sau expresii obscene, limbaj moriatic; d) dispoziție afectivă euforică, bună dispoziție însoțită de strigăte, cântece, gesticulație largă, adesea dezordonată; e) tulburări de ordin intelectual manifestate prin atenție distributivă, de o mare labilitate, dar incapabilă de a se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stare de excitație maniacală moderată ca intensitate, o „hipomanie”. Gradul de intensitate al tulburărilor de excitație psiho-motorie este mai direct, fără a avea însă un caracter dezordonat limitându-se la o simplă stare de euforie cu exaltarea imaginației, hipermnezie și logoree, o vervă generală, adesea cu caracter contagios. 2) Mania cronică este tulburarea afectivă care succede maniei acute, evoluând de regulă sub forma unei tulburări clinice continue. Din punct de vedere psihopatologic se caracterizează printr-o stare continuă de excitație psihomotorie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vervă generală, adesea cu caracter contagios. 2) Mania cronică este tulburarea afectivă care succede maniei acute, evoluând de regulă sub forma unei tulburări clinice continue. Din punct de vedere psihopatologic se caracterizează printr-o stare continuă de excitație psihomotorie dezordonată, logoree, neliniște și instabilitate, polipragmazie. Ea poate îmbrăca două tipuri de tablouri clinico-psihiatrice: a) Mania cronică simplă, caracterizată prin excitație psihomotorie dezordonată, logoree, asociații ideative superficiale, asonanță, putând ajunge la o stare de incoerență și acte de violență. b) Mania cronică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a PMD și de tipul de evoluție al acestor forme clinice, crizele maniacale și crizele depresiv-melancoliforme își conservă caracteristicile psihopatologice proprii. Crizele maniacale se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele tipuri de tulburări psihice: - dispoziție euforică, mimică mobilă, - logoree, limbaj în versuri sau moriatic, - polipragmazie, - agitație psiho-motorie, - fugă de idei, asociații ideative prin asonanță, - hipersexualitate, agresivitate. Crizele depresiv-melancoliforme se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele aspecte: - dispoziție tristă, - izolare și închidere în sine, - plâns, - inactivitate, mișcări reduse
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cazul formelor precedente și acest grup de psihoze cu evoluție ciclică prezintă manifestări dublu polarizate, fie către polul excitabil, fie către polul inhibat, așa cum se poate vedea în cele de mai jos. Polul excitabil Polul inhibat - gândire incoerentă cu logoree; - incoerența alegerii subiectului, digresiuni; - dificultăți tranzitorii de recunoaștere a persoanelor; - delir de interpretare; - fluctuații anxioase și euforice ale dispoziției afective de o intensitate mai scăzută decât în cazul psihozelor anxios-euforice. - inhibiția gândirii cu perplexitate; - perplexitate ideativă a semnificațiilor (percepție delirantă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinic are un caracter progresiv, cu deficit de atenție, memorie și judecată. Cele mai caracteristice sunt tulburările de comportament (acte bizare), afectivitate și funcții simbolice. Bolnavul își pierde inițiativa, devine apatic sau chiar achinetic. Se remarcă bufee de agitație cu logoree și euforie puerilă de tip moriatic. În sfera limbajului se notează o sărăcie a vocabularului cu tendință la stereotipii. Guiraud a izolat, din punct de vedere psihopatologic, un sindrom constant și specific, PEMA, caracterizat prin următoarele: palilalie și paligrafie, ecolalie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Licantropia: tulburare psihică de personalitate, cu caracter delirant, în cursul căreia bolnavul se crede preschimbat în lup. Lipemanie: termen ieșit din uz, desemnând, în trecut, melancolia sau delirurile melancolice. Logoclonie: repetarea spasmodică a unei silabe în mijlocul sau la sfârșitul cuvântului. Logoree: arta de a vorbi fără să spui nimic, flux verbal adesea incoerent și dezordonat, specific excitației maniacale. Manie: tulburare psihică autonomă caracterizată printr-o stare de excitație psihomotorie, dispoziție euforică, fugă de idei, logoree, dezinhibiție moriatică putând ajunge la forme
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
silabe în mijlocul sau la sfârșitul cuvântului. Logoree: arta de a vorbi fără să spui nimic, flux verbal adesea incoerent și dezordonat, specific excitației maniacale. Manie: tulburare psihică autonomă caracterizată printr-o stare de excitație psihomotorie, dispoziție euforică, fugă de idei, logoree, dezinhibiție moriatică putând ajunge la forme de agitație coleroasă cu manifestări violente antisociale. Manierism: formă de expresie și conduită patologică (mimică, limbaj, ținută, comportament, gesturi) cu caracter afectat, lipsită de simplitate și naturalețe. Masochism: perversiune sexuală cu caracter pasiv care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Fuga de idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie Hiperestezie Hiperstenia Hipnagogice Hipnapompice Hipoestezia Hipomanie Hipostenia Homosexualitate Iatrogenie Idee fixă Identitate Iluzie Imaginea de sine Imaturitate Impulsiune Incest Incoerență Indiferență Inhibiție Insatabilitate psihomotorie Involuție Ipohondria Isterie Iterație Îndoială Lesbianism Licantropia Lipemanie Logoclonie Logoree Manie Manierism Masochism Mânie Megalomanie Melancolie Menopauză Mentismul Mitomania Mongolism Monomanie Moria Mutism Narcisism Narcolepsie Narcomanie Negativism Neologism Nevroză Nimfomania Normalitate Nozofobie Obsesie Obtuzie Oligofrenie Onirism Oniroidie Onomatomanie Opoziție Palilalie Panică Pantofobie Paralizie Pasivitate Pederastie Pedofilie Persecuție Perseverare Perversitate Perversiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o limbă de lemn de aparat, produs al unei ideologii dominante, totalitare dar și o falsă limbă reală ce poate fi practicată, în afara unei ideologii, de orice individ uman în orice situație de comunicare, și care poate fi asimilată vorbăriei, logoreei, vorbirii de dragul vorbirii, limbajului sec, gol de orice conținut conceptual sau, în cel mai bun caz, cu un conținut fals. Prin urmare, nu doar un grup sau clasă socială ce slujește o ideologie, mai precis spus, nu doar un individ
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
poetică. De pildă, tema naturii partinice, a muncii, a noii geografii sunt deslușite de J. POPPER 28 În volumele câtorva poeți situați „pe o linie de evoluție a liricei noastre”. Să cunoaștem această linie și argumentația lansată iremediabil pe ditiramb, logoree și retorică găunoasă: „Există oare un anotimp al poeziei În care harul muzei să Îmbobocească În versuri, precum mugurii lui April sau cearta păsărilor pe ramurile abia Înverzite? Se poate spune doar că fiecare vârstă a poeziei și-a vrut
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]