343 matches
-
regele. Prietenii mei și cu mine așezam fire de păr peste tot în locuință înainte să plecăm de-acasă. Le puneam pe clanțe, pe încuietoarea dulapului, în sertare pe manuscrise, pecărțile din bibliotecă. Erau mici semne șirete, fiindcă nu atrăgeau luarea-aminte, și care ne spuneau dacă în absența noastră cineva se atinsese de obiecte, dacă Securitatea fusese acolo. „A atârna de-un fir de păr“, „a despica firul de păr în patru“, „de-a fir a păr“, „în doi peri“ - pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
spălam și mă pieptănam, mâncam și dormeam. Mă simțeam la prea mare înălțime în aer, fiindcă în locuința mea lucrurile își schimbaseră deseori locul când mă întorceam acasă. În absența mea, Securitatea îmi cotrobăise prin casă și, drept semn de luare-aminte, îmi așezase pe pat tabloul de pe perete, mutase scaunele din loc, rupsese câte un colț de la afișele lipite pe ușa dulapului ori zvârlise un muc de țigară în closet. Frica de odinioară în fața Cheii cerului a ajuns să mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu arătăm recipisa de înscriere, dar cu dvs. în aceste condițiuni nu lucrăm. Să știți că am împărțit manifestul la legațiuni, l-am trimis în străinătate și va fi răspândit în toată țara. Arestați-ne pe toți. Mai vă atrag luarea-aminte asupra greșelii de a aresta pe generalul Antonescu, ofițerul nostru de frunte, în împrejurările de față. Îi creați o aureolă și revoltați întreaga armată.“ Fabricius făcuse aceeași observație lui Manoilescu. La 9 iulie, la Predeal, orele 6 1/2, generalul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
părea rău de el, iar gând se mai gândea că are și sângele lui în vine, simțea cum i se zdrențuiește sufletul. Popa Barbu era un om voinic, cu o uitătură cam critică și cu barba zburlită. Îl ascultase cu luare-aminte pe spătar și ceruse un coș de ouă proaspete pentru că era Joimariul. Pe urmă pusese patrafirul pe capul lui Pampu și începuse să dondăne din cartea mare, legată în piele, pe care o moștenise de la tatăl lui. Spunea cuvinte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o scânteie, care l-a luat prin surprindere pe Zogru, și din ea s-a făcut linia de lumină care arăta ca ușa unei frizerii crăpate în întunericul nopții. Apoi a apărut cu totul Vlad, buimăcit și crunt, privind cu luare-aminte peste zidul mănăstirii. Apariția l-a făcut să-și țină sufletul și să se cutremure, după cum i se părea atunci, cu lemnul porții cu tot. Pe urmă privirile li s-au întâlnit. Și-a făcut repede două cruci și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
genul ăsta. Nu e mare lucru. Neil dădu din cap și se aplecă să ridice o hârtie care alunecase pe jumătate sub biroul ei. Întinzându-i-o, aruncă o privire peste aceasta, apoi se opri și o studie mai cu luare-aminte, uluit. Darcey i-o smulse din mână. Zău, îi spuse, doar pentru că te-ai trezit bine-mersi director aici nu înseamnă că poți să te apuci să-mi citești documentele personale. — Nu asta era intenția, spuse el. Doar că... e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că el îi va putea fi alături toată viața, s-o ocrotească, s-o iubească și nicidecum eu, care mă iau mereu după himere, uitând de ea cu inocența copilului care se ia pe stradă după ceva ce-i atrage luarea-aminte, rupându-se complet de cel ce-l însoțește și după ce și-a satisfăcut curiozitatea uluitoare se-ntoarce și-și caută din priviri însoțitorul care e întotdeauna acolo pentru că-l iubește, cum pot eu să-i cer Anei să fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și fiice Pe paturi odihnind; lasă-i să doarmă mai departe; singur pornește tu Spre-Împărăția ce-o dorești, unde în Măreție și Putere Putem dura un tron: adînc în Miazănoapte ținutu-mi43 așeza-l-voi, Tu-n Miazăzi; ascultă-mă cu luare-aminte. În liniștea nopții ce vine 485 Eu voi Înfășură cortul cel Veșnic în nori întunecoși, în timp ce tu Prînzind carele dimineții, te Du, plutind aleargă Departe în zenit înalt, năprasnica ta goana abătînd-o Spre Miazăzi, cu-a doua parte din corturile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
atrage; 15 Sprinceana încruntîndu-ți șezi, stăpîna a acestor ape mari". Nu răspunse, ci brațele și le întinse și mădularele și le-aruncắ departe. "Sau vrei răspuns să îmi dai tu, Femeie, cea mai juna, înveșmîntată-n verde lucitor? Cu truda și cu luare-aminte împărți șiroiu-n patru. Regină-a ăstor înfricoșătoare rîuri, vorbeste și glasul lasă-mă să ți-l aud". 20 Și Urizen sulița își ridicắ, ele un zid de stînci nălțară. Un țipat scoaseră, căci tatăl și-l recunoscură: Se strînseră în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
identifica pe Eleth cu Capul, pe Uveth cu Inima și pe Ona (cea mai tînără) cu Pîntecele (corespund divizării Omului în Cap, Inima și Pîntece). Ona separă Rîul Generării în patru fluvii (cf. Vala, VI, 18: "Cu truda și cu luare-aminte împărți șiroiu-n patru"), întocmai cum rîul Edenului fusese împărțit în patru. Toate trei direcționează acest Rîu al Generării. 198 (VII, 109) cartea-i de arama: Vezi supra notă despre cărțile de fier și-aramă (VI, 85). Urmează un "text" din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
puțul vieții/ În ochi și-atîta de adînc puterea/ Acestor leacuri îngerești pătrunse,/ Chiar pînă-n ochii minții, cei lăuntrici,/ Încît Adam, silit să-nchidă pleoapa,/ Căzu și duhurile-i se-ncîlciră./ Dar blîndul Înger îl salța de mînă,/ Cerînd s-asculte cu luare-aminte:/ "Acum deschide ochii, si, întîi,/ Privește ce urmări va sta să aibă/ Păcatul tău originar asupra/ A cîtorva dintre scoborîtorii/ Din tine, ce nicicînd n-au fost atins/ Opritul pom [...].""). 265 (VIII, 355) Ellayol: Este singura mențiune a acestui personaj
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bulgari, a românilor unguri, a românilor greci, a românilor ucraineni etc. Istoria românilor americani este nu numai interesantă din perspectivă științifică, dar și pilduitoare pentru istoria zilelor noastre. Așadar, orice lucrare ce abordează această temă va suscita, fără îndoială, atât luarea-aminte a specialiștilor, cât și curiozitatea stârnită de sondarea trecutului, în general. Am văzut că despre cei numiți îndeobște români americani - și nu din momentul primului val de imigrare - au fost publicate, peste ani, volume, studii, articole, note etc., lăsându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
principalul câștig dobândit este deplasarea momentului în care s-a negociat România în schimbul Greciei (și al Poloniei) de la Ialta, cum se mai afirmă încă adeseori, la Moscova, în cadrul convorbirilor bilaterale anglo-sovietice din octombrie 1944. Ba chiar, dacă se cercetează cu luare-aminte această corespondență, devine clar că încă din mai 1944, deci înainte de cotitura de la 23 august, Churchill își formase părerea pe care, mai târziu, o va apăra față de Roosevelt, obținând și consimțământul președintelui. Cât privește prezența Armatei Roșii în România, britanicii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Dar virtuțile omului de teatru trebuie căutate în altă parte. Un bun povestitor se arată a fi I. în istorisirile lui pentru copii - reeditate, multe dintre ele -, pline de tot felul de pățanii și năzdrăvănii. Întâmplările narate conțin învățături, spre luare-aminte. Așa, în Meșterul Strică (1937), „roman pentru tineret”, Poveștile unchiului meu (1938), Guguță în vacanță (1942), „roman de aventuri” în versuri, Un cățel, un purcel și-un băiețel (1947). Pasionat de născocirile tehnicii, experimentând el însuși euforia zborului cu planorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
Rodica Zafiu Iată e o interjecție cu vechime și stabilitate în limbă. Funcția și istoria cuvântului sunt foarte bine rezumate în Dicționarul limbii române (DA, Literele F-I, 1934): „interjecț ie demonstrativă, întrebuințată spre a atrage luarea-aminte asupra celor exprimate în propozițiunea sau cuvântul ce urmează; înlocuiește, începând de pe la sfârșitul sec. XVI, pe adecă”. Interjecția e de origine sudslavă (bulgară) și apare în textele vechi cu funcții similare celor actuale: „Iată, amu plata voastră multă e la
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
spre o anume dispoziție sufletească. În această privință, principiul autonomiei estetice potrivit căruia doar cartea pe care o ții în mîini contează poate fi oricînd supus unei relativizări axiologice. Orice volum se citește în context și după autor. De aceea, luarea-aminte cu care vei citi un om care ți-a atras atenția va fi mai mare decît cea pe care o vei avea-o citind un om pe care nu l-ai întîlnit niciodată. În fond, sînt cărți pe care nu
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
noastră, ia deodată înfățișarea conștiinței celei adevărate și se lasă cumpărată de patimile noastre [...] și se mistuie apoi, ca și el, cine știe unde"; ultima scenă ar reprezenta "ultima scenă din viață, când conștiința te silește deodată să te uiți cu toată luarea-aminte în suflet și să te sperii de tine însuți". Scris în 1846, revăzut în 1847, acest Deznodământ va fi pentru prima dată tipărit, tot postum, în 1856, când va fi tratat ca o ciudățenie, ca o deviere mistică a lui
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
trebuie iubită cu toată orbirea îndrăgostitului de-o nălucă. Nicidecum de deșarta ei consistență: "Îmi amintesc de acel schelet în fața căruia am exclamat: Ťtâmpitule!ť". Viața care trebuie apărată încontinuu, în primul rînd de ura din ea. Citez, integral, spre luarea-aminte a oamenilor care au întotdeauna dreptate, ocupați și fericiți, hrăniți de acest sentiment mai dinamic și mai răzbătător, cu mult, decît iubirea, rugăciunea pentru apărarea de ură: "Ferește-mă, Doamne, de ura cea mare, de ura din care izvorăsc lumi
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
să-l apere doar de ploaie. Mi-am pus șapca pe cap ca să înțeleg mai bine: e limpede - doi suntem prea mulți pentru acest oraș. La gândul acesta, m-am înspăimântat, mi-am scos șapca și am privit-o cu luare-aminte. Ia te uită, drace. Nu mai sunt sigur că e șapca mea” (p. 128). Totul într-un timbru molcom, lipsit de tentații isterice sau panicarde. Impresiile și sugestiile, deloc puține de altfel, nu ajung niciodată să aibă consistența respingătoare a
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
de a face, din anumite sintagme, noi sintagme, prin redistribuirea pauzelor dintre cuvinte: "Alb astru,-n cearcăn vânat, oare,/ acolo, rană și-a deschis?.../ ...A colora-n așa deschis/ albastru,-ncearcă,-n vânătoare,// os orb de leneș Inorog,/ gri-galben-roz, cu luare-aminte;/ gri, galben, roz: culoarea minte./ O sorb. De lene. Și n-o rog." (A II-a "tautotofonie" din vol. Salul, eșarpele Isadorei). Toată această jonglerie lingvistică poetul nu o face numai dintr-un surplus de dexteritate pe care simte nevoia
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
sărbătorii îi numește pe toți trei ierarhii „întocmai cu Apostolii și ai lumii învățători“, iar Sf. Ap. Pavel zice într-o epistolă de-a sa: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit cuvântul lui Dumnezeu. Priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și le urmați credința“ (Evrei 13, 7). Admirabilă poruncă pentru folosul nostru sufletesc, pentru mântuire! Avem trebuință de modele, de pildele slăviților „casnici“ ai Împărăției de Sus, ca să alergăm cu mult curaj la lupta duhovnicească
Agenda2004-4-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281993_a_283322]
-
mai bătuse și-un vânt înghețat care ar fi gonit orice ființă la adăpost. Dar dacă, totuși? Neîncrezător, Proful și-a tras galoșii, s-a înfofolit bine și a plecat spre capătul tramvaiului 5. Ajuns acolo s-a uitat cu luare-aminte în jur, dar nu l-a zărit; era gata să facă drumul înapoi, când o inspirație subită l-a făcut să fluiere și să-l strige tare pe nume: deodată un morman de zăpadă s-a scuturat lângă el și
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
numai când ai pătruns în încăperile minunate și intime ale palatului lui fermecat, ești plin de o încântare negrăită. Entuziasmul acesta este un extaz, o ieșire din tine, dar el fiind în același timp însoțit de trezvie, de o supremă luare-aminte la minunile pe care le ai cunoscut, nu înseamnă o uitare de deosebirea dintre tine și Dumnezeu, nu-i o scufundare de bacantă în esența socotită una cu esența proprie, în sens panteist. Pagini frumoase despre deosebirea mistică între mistica
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
apoi arama la vorbă și au ținut taifas de se uitase și soarele dindărătul norilor, pe boltă, sus, de dragul vorbirii lor. Și bune prietene se făcură din acea zi, fără să-și aducă aminte că prin preajmă le asculta cu luare-aminte cealaltă gâză, serioasă și plină de înțeles. Multe zile le-a îngăduit ea să se întâlnească în același loc și să se plimbe nemăsurat prin jurul locuinței ei pământene (căci avea și casă, dar groaznic răsvrătită). Odată, însă, întâlnind pe gâza
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
găsit în ultima vreme - "regia cu pricina" ("România liberă" = RL 2072, 1997, 7); "am citit aproape integral savantissima introducere (savantismul cu pricina - de un foarte bun gust, de altfel - nu mă?surprinde...)" (RL 1507, 1995, 2); " Am citit cu mare luare-aminte numărul cu pricina, din care, întimplător, rubrica mea lipsea deoarece eram plecat din țară" ("Dilema", nr. 269, 1998, varianta pe Internet) -, folosirea ironică provine pe de o parte din afectarea neaoșistă, din folosirea unui termen popular în context cult, livresc
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]