256 matches
-
în Catedrala Ortodoxă din Sibiu). De reținut, dintr-un număr (sextuplu...) de revistă cît o carte, și cît un album, încă o frază, a lui Doinaș: "ochi cum numai Sibiul deschide". Într-adevăr, în filmul de promovare a capitalei culturale lucarnele sînt vedete. Sub ochii sub care se derulează mărturii, păreri, declarații de dragoste. Toate cu miez, toate de citit. La sfîrșit, o predare de ștafetă. Spre Norvegia, cu trandafirii ei pictați, reproduși color, către finalul volumului. Spre Anglia, spre Liverpool
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7798_a_9123]
-
că disting niște picături de sudoare pe fruntea ei. M-am dus să rog să se deschidă o fereastră. Mi s-a răspuns că ceilalți clienți s-ar plânge din cauza frigului. A trebuit să deschid eu însumi un fel de lucarnă care dădea într-o curte. Aerul proaspăt ajungea până la masa noastră. Și-a șters fruntea cu un șervețel, picăturile nu au mai apărut. - Vă simțiți mai bine? Ar fi putut să fugă în timp ce lipsisem de la masă, dar a rămas pe
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
la dicționarul tezaur (nici azi încheiată) și apariția, în 1958, a volumul al II-lea al Limbii Române de Sextil Pușcariu în tiraj redus și dirijat numai pentru biblioteci. Cartea d-lui Pavel Țugui se citește cu folos, deschizîndu-ne o lucarnă pentru a contempla o epocă în general funestă. Pavel Țugui, Istoria și limba română în vremea lui Gheorghiu-Dej. Memoriile unui fost șef de secție a C.C. al P.M.R. Editura Ion Cristoiu, 1999.
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
auto, apoi o vreme într-o agenție de asigurări, într-o tipografie, străbătând un drum greu până ce a pătruns în lumea literară., primul său roman Terra do Pecado (Pământ al păcatului) a fost în 1947. Manuscrisul următorului său roman - Claraboia (Lucarna) - terminat la vârsta de 30 de ani, s-a rătăcit la Editura Carrinho, de unde l-a recuperat în ultimii săi ani de viață și i-a apărut postum. Culmea este că Editura Carrinho este cea în care au văzut lumina
Fundația „José Saramago“ – Lisabona Expoziția „Sămânța și roadele“ by Ma () [Corola-journal/Journalistic/4018_a_5343]
-
că vei fi fost cîndva o pasăre sau însuși vîntul." Este, făcînd un ocol înapoi, concluzia spre care, cînd nu te-ai apucat să treci peste pagini, te ademenește coperta. O coală albastră, în care abia-și taie loc o lucarnă, cu cer spumos, de Barbizon. Soarele, pe care-l ghicești, în poza redusă la scară, ca-n toată cartea, doar din strălucirea pe care o dă, dindărăt, unor nori, lucește, zice-s-ar, tuturor. Nu la fel de ușor se deschid, oricui
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
acasă. cu grijă amestecată cu dezgust * în pod miroase a rugină și a ploaie. un scul de ceață se deapănă pe șipcile peretelui din care a căzut mortarul. uca merge în vârful picioarelor până în colțul unde lumina prăfoasă pătrunde prin lucarnă și decupează din umbre grele albastre lucrurile lăsate de wasil și marie hella și johann în devălmășie în podul de deasupra atelierului. se ghemuiește lângă cufărul cu mânere și colțare din alamă. împinge cu tălpile șanurile pentru cizme și suportul
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
greieri e timp destul trecutul să ți-l treieri pillatian s-adormi într-o castană și ghimpii morții să ți-i scoți din rană dar vine iulie - înfricoșatul văpaia lui o să-ți aprindă patul și-ascuns în umbra moale din lucarnă o să visezi la țurțurii din iarnă (29 iunie 2008) Ritual (zero) numărul Unu s-a prăbușit în zero mărturisește-i substanța! Prefer-o! acolo-n întunericul umed se zămislește nucleul meu muced (10 mai 2008) Ritual (târziu) mă umplu cu
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
ai dat vânt să se rotească sfârâind... Ai privit vreodată, Ștefane, punctul de fugă al unui sat de case mici și cărămizii, acoperite cu țiglă, acele linii imaginare ce pornesc din cornișe și streșini și crestele acoperișurilor și hornuri și lucarne, pentru a se întâlni undeva, foarte departe de noi, într-un punct unde dacă am avea putința să ajungem, cu adevărat am ieși din lume, pentru a intra pe acolo într-un basm? Tot ce vezi împrejur înmănunchează liniile unui
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
sepia... Cum ar fi putut fi înlocuite acele clipe de un text rulat cu repeziciune pe un ecran de calculator? Cum și cu ce să înlocuiești acel aer stătut, acel miros de praf învechit, acele raze de soare căzute prin lucarnă ori strecurate, prefirate printre două țigle ciobite ori desperechiate? Podurile de odinioară erau adevăratele MEMORY MEDIA, adevăratele depozitare ale AMINTIRII. Rătăcit acolo, în căutarea nu știu cărui obiect pierdut, sau bănuit, un nepot ar fi putut descoperi vrafuri întregi de amintiri, teancuri
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
speță pare a fi și Lili, o elevă nu tocmai silitoare din poemul dimovian Lili și densitatea, care știe însă a se dezbrăca lent, ordonat și cu metodă pe un acoperiș fierbinte, sub ochii "arși de reverii" al voyeurului de lucarnă. La vederea delicatei împreunări a uliului violet cu Lili (scenă amintind izbitor de Leda lui Michelangelo) privitorul-estet trece de la contemplare la empatie: "Simt cum îi frige tabla spatele, / pulpele, coastele, coatele ...". Să fie, totuși, Lili o ingenuă ca Florica din
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
și, să spun așa, povestitoarea. Pe ea, ultima, reținem bine cum o cheamă aproape de sfîrșit, din ,dedicația" bătrînei pe cutia cu vechi scrisori: Tia Predescu. Tot cu T... Cele două perechi (de cîte trei...) se suprapun și se despart ca lucarnele tăiate în laturile opuse ale acoperișului, la casele de altădată. Vorbind de tineri, doi cîte doi fac trei. Întîi, o poveste de iubire provincială, printre chisele cu șerbet de trandafiri, bunica și apă rece. Genul de idilă vegheată, la Brașov
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
Barbu Cioculescu În zbuciumatul nostru trecut istoric afla cronicarul câte o lucarnă de pace și belșug, pe care cu vorbe de slavă o trecea în slovă, bunăoară, din partea Porții, ce știa în răstimpuri să fie sublimă, o iertare de bir pe câte un an-doi, când iute forfotea țara de oameni, de vite
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
grup de miniștri arabi de externe cu reprezentanți ai Ligii Arabe pentru a discuta despre viitorul Irakului și eforturile de pace israeliano-palestiniene (Cairo). MIERCURI l Ziua Hiroshimei l Ziua mondială pentru interzicerea armei nucleare l Festivalul Internațional de Film de la Lucarno (Elveția, 6-11) l Sărbătoare națională a Republicii Bolivia. JOI l Curtea Supremă din Indonezia se pronunță în cadrul procesului intentat suspecților atentatului din Bali, din 13 octombrie 2002, soldat cu peste 190 de morți. VINERI l Se încheie sesiunea Comitetului Organizației
Agenda2003-31-03-3 () [Corola-journal/Journalistic/281303_a_282632]
-
limbă, despre identitate și literatură, a stat de vorbă cu Anders Olsson, membru al Academiei Suedeze, despre memorie și adevăr, literatură și viață. S-au rostit judecăți inalterabile, au fost depuse mărturii, au fost deschise obloanele încăperilor cu amintiri și lucarnele atelierelor de creație, s-a discutat și despre ce înseamnă și a însemnat România în destinul personal și literar al laureatei Nobelului pentru Literatură. Din perspectiva adevărurilor rostite, publicarea acestor „dialoguri suedeze” ar constitui un imens cîștig estetic și moral
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
peisagistică, prelungirea personalității sale morale, se poate citi cu ușurință în desenele lui Alexandru Olian. Casa lui Agârbiceanu, de pildă, afișează o sobrietate aulică, linia ei este scurtă și decisă, iar frontonul supraînălțat ce marchează corpul central reverberează în geometria lucarnelor care supraînalță, și ele, panta acoperișului. Mult mai liber și mai eliptic este realizată casa lui Ion Barbu, amestec de vegetație și geometrie, de hașură compactă și linie în tremol. Casa lui Bacovia este o aglomerare ilizibilă de planuri și
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
ascunde/ funii și scripeți și răni fecunde/ tămîia albă morților se-împarte“, scria Horia Zilieru în Tărîmuri, în „decembrie 2010“ -, truver bătînd la porțile ghintuite ale cetăților medievale, (în)cîntînd femeia harpă ori anahoreta: „Văzum o Roză la întunecare/ trecînd lucarna oarbă-n sfîșiere./ Pe boltangîndurată tînga piere/ învăpăiatul har din duh răsare./ Ating prin nori răpitele galere/ cît ora mea de gheață o dogoare/ un chip de fată ca o revărsare/ de tunete prin limpezi coliere./ Stă înflorită la clavir
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
cotidiene captive în existența lor măruntă, fragmentată. Locuitorii blocului sunt rând pe rând personaje principale, aduse în scenă și lăsate apoi, din nou, în culise, în așteptarea unui nou act, autonom, dar și în legături subterane cu celelalte (ca în Lucarna lui José Saramago - în clădirea cu apartamente din Lisabona, se află, printre alții, și un cizmar, Silvestre, maestru al unor discrete defragmentări, asemeni lui Simion). Simultaneitatea divergentă a destinelor e mai pregnantă în astfel de spații limitate. Dacă la Cristian
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
totul altă concepție despre lucruri. Bunurile casnice erau făcute să dureze și chiar țineau o viață. Cele devenite inutile nu se aruncau, ci se depozitau în poduri. Există o întreagă literatură și filmografie despre fascinația podului cu vechituri. Soarele prin lucarne, cu fire de praf în raze, luminînd mobile dezafectate, cufere cu amintiri ale defuncților, cutiile cu tot felul de mărunțișuri supraviețuitoare - a devenit clișeu. Oamenii n-aveau ușurința noastră de a se debarasa de balast. E drept că se și
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
de fum, ce tot cresc și cresc, ies din casă, se extind la cer se amestecă ușor cu văzduhul și norii Noul Iconar Lui Vasile Levițchi, in aeternum De câteva zile, apare printre discipoli umbra Profesorului Caii Hurmuzăcheștilor nechează-n lucarne Ay, în absența solului, plantele-acestea ar putea slobozi rădăcini în paharul cu apă! O lumină prevestitoare se aprinde pe ziduri poeții tineri duc în pumni lumini de cenaclu uimiți, negustorii din piețe descoperă chipul lui Franz Josef și chipul lui
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
piei tăbăcite de animale mici și sălbatice" (p. 61), dar care au rostul de-a distrage atenția, de-a da un viitor scurt și năpădit de planuri unor suflete care-și cerșesc de la trupuri fiecare oră, de-a tăia o lucarnă în peretele vizuinii. Rezistența măruntă ("ești un erou în felul d-tale" - p. 75), demnitatea șifonată a unei ființe hiperexpuse ("eram pe ciment, dîrdîiam de frig și nu știam ce să fac" - p.145) o să treacă, oricum, nebăgate de seamă
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
Vântul o striga, tembel, absorbind-o ca-ntr-o vrajă. Se temea numai să nu se trezească bătrâna.. Sau să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-ar fi fost, și, lăsând-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la mijloc. Casa lumina albă ca de coajă de ou pe flăcările amurgului. Suiam pe prispă Și intram în tindă pe ușa poroasă și stacojie, cu geam împărțit în patru. Străbăteam tinda cu pământ pe jos și cuptor văruit, cu lucarne-n pereți, dând în odaia cealaltă, și intram în camera mirosind a blană de oaie unde se stătea peste zi. Singura lumină era flacăra purpurie (ce avea să vireze în galben peste un ceas) ce intra pe fereastra lovită de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
jumătate de sferă cu apexul la zeci de kilometri distanță de intrarea noastră și la o înălțime la fel de greu de estimat ca a bolții cerești - începea chiar de la podea și părea alcătuită dintr-o caolină gălbuie, perfect netedă, fără nișe, lucarne, inscripții. Lumina de sub incalculabila emisferă venea din mijlocul ei: era o coloană de flacără pură, lichidă, coborând dm centrul cupolei până în centrul podelei. Sursa era atât de-ndepărtată, că niciodată focul de cuarț n-ar fi izbutit să umple hala
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mă gândisem niciodată la ea, uitasem cu desăvârșire că la mine ar putea exista așa ceva. Ca să ajung la raftul superior, m-am urcat pe un taburet ce se găsea în preajmă. În timp ce mă întindeam să iau sticla, am privit deodată lucarna de aerisire. Pe câmpul din spatele casei, am văzut un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos, și o fată tânără, nu, mai degrabă un înger din cer, stând în fața lui, aplecată, și oferindu-i un nufăr albastru cu mâna dreaptă; bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
chiar în fața mea, dar nu părea să acorde vreo atenție la nimic din ce se petrecea în preajma Ei. Privea fără să vadă, un surâs extatic și inconștient Îi înghețase pe buze, ca și cum S-ar fi gândit la cineva absent. Prin lucarnă I-am văzut atunci ochii teribili și fermecători, plini parcă de un reproș amar, ochi tulburători, mirați, amenințători și promițători totodată. Scânteia vieții mele se pierdu în profunzimea acestor pupile strălucitoare, cu expresie misterioasă. Această oglindă fascinantă îmi absorbi întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]