1,956 matches
-
o neputință care îmi răcește sângele și mă face să tremur de parcă aș fi bote zat într-un râu înghețat. Ne-am oprit. În față suntem bine. Mă uit în spate, mama a fost lovită, câteva fire de sânge îi lucesc pe obraz și îmi spune că o arde capul. Îmi scot centura, portiera din dreapta nu se deschide. Mai încerc o dată, împing cu umărul, e blocată. Tata coboară, sar și eu peste scaunul lui și ies din mașină. O scoatem pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aceea, mașinile negre lunecau huruind unele după altele. Soldații ședeau țepeni deasupra, strânși pachet, cu armele-n mâini și fețele-mpietrite. Mergeau să omoare și să fie omorâți. Aveau căștile turtite, trase pe ochi. Mâinile încleștate pe arme, și armele luceau rece în mâinile lor aspre, clătinându-se în același ritm, odată cu camionul și cu prelata de camuflaj strânsă deasupra. Unii cântau, dar pe fețele lor palide nu se vedea nimic: erau la fel de goale, și cântecul ieșea scrâșnit și metalic ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu te mai chinui. Tot nu-ți place ție la câmp și nu te pricepi. De ce să te mai târâi după mine degeaba. Ia traista și du-te acasă. Mă descurc singură. Vorbea încet și ochii ei se umeziseră și luceau de plăcere, duioșie și bunătate. Răsuflă liniștită, ridică fața, împăcată în gândurile ei și, întorcându-le spatele, păși hotărâtă spre poartă cu pas cumpănit și măsurat. Zăpăcită și speriată de schimbarea bătrânei, Cerboaica se repezi pășind hotărâtă după soacră-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în fabrica morții, și de-atunci... Vocea bătrânei era uscată și aspră. Se împrăștia și se sfărâma în aer ca o țărână: Hai odată, ce faci? Cerboaica descoperi în traistă ulciorul. Rănitul scoase un sunet moale din gât. Ochii îi luciră. Bău hulpav, cu sorbituri mari. Apa i se revărsa din gură, șiroindu-i pe bărbie și piept. Dinții îi clănțăneau pe gura vasului. Ochii-i creșteau în cap, alburii. Se mișcau repede, lucitori și sălbateci în orbitele negre. Destul! O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de-a auzi bufnitura cerbului în ușă. Călărea un căluț huțul cu pielea mătăsoasă de căprioară spălat în fiecare zi mai la vale de "bulboana lui Tudor", în râul în care se spăla și cerbul, frecat cu peria până-i lucea părul ca zăpada-n soare. Îi plăcea, să-i simtă coastele umflându-se sub apăsarea pulpelor ei, călărind pe deșelate, aplecată pe coama lui stufoasă, fără frâu și fără bici, dirijându-l numai din strânsoarea palmelor și a picioarelor. O dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Până la urmă, tot Singurătatea îi era cea mai bună prietenă. Făceau pace și pentru câteva zile, totul reintra în normal. Doar nopțile erau greu de suportat. Avea, foarte des, coșmaruri în care ea lua forma unui șarpe negru, cu ochii lucind în întuneric. Încerca să nu se miște, dar de fiecare dată, reptila se lipea de el, mușcându-l până la sânge. Se trezea cu trupul plin de răni. Vindecabile. Doar sufletul îi supura, indiferent ce ar fi făcut. Atunci se întorcea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de speriat! sări entuziast Bărzăunul. Ba eu aș zice că-i foarte bine. Dacă găsim cumva vreun schelet de mamut ori de om preistoric? Vă dați seama ce lovitură dăm? Toți ochii se întoarseră spre Bărzăun și imediat în fiecare luci scînteia unei bucurii extraordinare. Chiar! Ar fi colosal! Are dreptate moaca! Știți că judecă și Bărzăunul? Și, de la această probabilitate a Bărzăunului, spusă cu multă putere de convingere într-un moment de răscruce, discuțiile ajunseră foarte aprinse și toți participanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
în raport cu lumea omului, stare care ia naștere în contactul cu lumea de jos. În schimb, în contrast, fiicei pământului nu îi este accesibilă această viziune; ea îl vede pe luceafăr ca fiind un mort: "Străin la vorbă și la port,/ Lucești fără de viață,/ Căci eu sunt vie, tu ești mort,/ Și ochiul tău mă 'ngheață". De asemenea, cu al treilea ochi a intuit Eminescu arheii, care constituie ADN-ul, principiul, identitatea spirituală a fiecărui om, precum și faptul că muntele, înălțarea, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cu perne moi, de mătase. Poartă patru coliere suprapuse, are ochii smălțuiți cu kohl și părul împletit cu panglici galbene, tivite pe margini cu dințișori sângerii de coral. Poartă șalvari străvezii, verzi-albaștri și un nume berber, Omalissan. În urechi îi lucesc șerpi de aur, încolăciți de lobii mici ca două scoici încă din vremea primului ei soț. Vizigotul. E blondă Omalissan. Blondă ca tine. (Ți-am spus că azi ești blondă, nu?) Asta-i și place lui Musa. Nu carnea ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
moare, răpusă de hanger, Omalissan nu mai aude, de mult, nimic. Nu vede îmbulzeala, forfota slugilor care-și cheamă stăpânul. Prin fața ochilor ei trec aripi de înger. Cu excepția găurii din obraz, acolo unde, printre fâșii de țesut, piatra lui Solomon lucește ca un al treilea ochi, deschis spre Paradis, chipul ei e intact. Doar trupul zace frânt între pietre, când Musa năvălește în iatac și o găsește, zâmbitoare, cu plete de-acum ruginii, cu perle multe cuibărite în smârcuri de sânge
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lumii antice pe care Eminescu o descrie În toat? m?re?ia ?i splendoarea să, este cea a vechilor poe?i Grecia antic?, expresie a geniului uman devenit cântec ?i poezie. Chiar dac? vechea Grecie, „cu domele sale albe str?lucind În lumina soarelui" s-a risipit În undele m?rii, cântecele lui Orfeu, preschimbate În murmurul valurilor, o redau nemuririi, amintind mereu c?, odinioar? „pe urmele de st? nce risipite cu splendoare" a existat cândva cetatea poeziei, a frumuse?îi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pustie", tabloul lumii este, ca Într-un peisaj expresionist, golit de via??, Înv?luit de „promoroac?": „ Bogat? În Întinderi st? lumea n promoroac?, Ce sate ?i câmpie c-un luciu v?l Îmbrac?; ??zduhul scânteiaz???i că unse cu văr Lucesc zidiri, ruine, pe câmpul solitar". Solitudinea, retr?it? acut de fiin?a poetului, configureaz? liric Întregul peisaj. „Stare a propriului suflet", elementele ce-1 compun: „Întinderile" f??? de sfâr?it, aride, Înv?luite În „promoroac?", satele, câmpia Înve?mântat? cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ce-1 compun: „Întinderile" f??? de sfâr?it, aride, Înv?luite În „promoroac?", satele, câmpia Înve?mântat? cu „un luciu v?l" că Într-un giulgiu, „v?zduhul" respirând reflexele sumbre ale astrului „mort", zidurile p???site ?i ruinele ce „lucesc" sinistru pe câmpul „solitar" sunt de fapt reprezent?ri subiective ale eu-ului liric (epitetul „pustiu" din ultimul vers sugerând acest „transfer al sentimentului" de singur?țațe asupra peisajului descris). Staticul tablou semnificând viziunea eminescian? a mor?îi că regresie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
florile-stele „boabe mari de piatr? scump?" este pentru c? feericul peisaj st? sub semnul sacrului - sugerat de basmele adunate În ochii albă? tri ai prin?esei, Îndrepta?i c?tre lun?: „ Ea se uit?... P?ru-i galben, Fă?a ei lucesc În lun?, Iar În ochii ei albă? tri Toate basmele s-adun?". Albastrul este sinonim acum cu universul edenic al vârstei de aur, cu natura ?i iubirea, iar lumină str?lucind pe chipul fetei pare o prelungire a razelor argintii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Ea se uit?... P?ru-i galben, Fă?a ei lucesc În lun?, Iar În ochii ei albă? tri Toate basmele s-adun?". Albastrul este sinonim acum cu universul edenic al vârstei de aur, cu natura ?i iubirea, iar lumină str?lucind pe chipul fetei pare o prelungire a razelor argintii ale astrului nocturn ce domin? de data aceasta un peisaj solemn, Insufle?it de armonia lunii. (În poezia „Melancolie", epitetul cromatic „albastru" din cadrul structurii metaforice „mormânt albastru" era o sugestie a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aruncat harfa În talazurile ei albastre: „ De-atunci marea-nfiorat? de sublima ei durere, În imagini de talazuri, cânt-a Greciei c?dere ?i cu albastrele ei bra?e ??rmii-i mângâie-n zadar... ". De?i oră?ul „cu dome albe str?lucind În verde crâng" s-a risipit În undele m?rii, cântecul lui Orfeu, preschimbat În murmurul greu de durere al valurilor sale, va aminti mereu poezia cet?? îi a c?rei frumuse?e ?i echilibru triumfă odinioar? „pe turmele de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aria de cultur? tradi?ional?? ?i cea universal?, Între expresivitatea gândirii, a viziunii artistice autohtone ?i cea apar?inând altor popoare, dezv?luind procesul devenirii noastre spirituale. Alc?tuind „uria?ul mecanism viu al universului poetic eminescian", aceste „piese" str?lucind de frumuse?e arăt? uimirii noastre „un uria? sistem de conota?îi care Îmbr????eaz? via?a omului ?i a cosmosului. În imagini arhetipale, de valoare universal???i În sonuri care dau limbii române voca?ia expresiv? a limbilor sacre
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
steaua care-a r???riț E-o cale-atât de lung? C? mii de ani i-au trebuit Luminii s? ne-ajung? Poate de mult s-a stins În drum În dep?rt?ri albastre, Iar rază ei abia acum Luci vederii noastre." Ceea ce noi vedem ast?zi pe cer este de fapt „icoana stelei ce-a murit", a c?rei str?lucire reflect? doar „amintirea" luminii demult pierdute În „noaptea adânc?" a timpului: „Icoana stelei ce-a murit Încet pe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Identificându-se cu sentimentul iubirii, floarea albastr? aduce versurilor eminesciene frumuse? ea, triste?ea, ging??ia unei lumi de o sensibilitate rar?. Preș?rate pe iarbă nins? de lumina lunii, pierdute printre izvoare „zdrumicate / Printre pietre licurind", cu petalele str?lucind În reflexele boabelor de rou?, florile albastre se Întrev?d, ca Într-o pictur? impresionist?, prin cea?a de argint a razelor ?i prin miresmele ??durii ridicându-se În v?zduh: „Acolo, lang? izvoar?, iarbă pare de om?ț, Flori
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pune spada, aceeași din primele acte, lîngă el, acum se observă că este Ion din partea I și Toreadorul din partea a II-a): Pot să stau? EMMA: Te rog! Dar cine ești? MEFISTO: Eu? Mefisto. Dracul, Lucifer... Poți să-mi spui Luci! EMMA: Să-l chem pe soțul meu... MEFISTO:A, nu! Nu-i nevoie. Lasă-l să se odihnească. Va face o călătorie lungă. EMMA: Unde? MEFISTO: Departe. EMMA: Nu cred MEFISTO: Dacă-ți zic! I se va tăia capul. EMMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pe crenelurile ascuțite și apasă ușor. O să mă înțep. O să curgă sânge. Hipopotamul începe să închidă gura și dispare. Butonul telecomenzii e din cauciuc moale, așa că nu curge nici un sânge. Pe ecran apare un bărbat cu chelia studiată. Craniul bărbatului lucește puternic în lu mina reflectoarelor, dar șuvițe lungi și albe îi atârnă artis tic pe ceafă și pe tâmple. Cavanosa expiră cu efort și vocile horcăie. Bărbatul gesticulează violent în ritmul sunetelor emise de o sută de instrumente înver șunate
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Bărbatul gesticulează violent în ritmul sunetelor emise de o sută de instrumente înver șunate. Bărbatul ține în mână o baghetă de metal argintiu. Cavanosa își presează degetul mare de cau ciu cul butonului. Pe chelia bărbatului o picătură de transpirație lucește orbitor și apoi bărbatul dispare. Ecranul devine negru, preț de o jumătate de secundă. Cavanosa trage aer în plămân și ecranul e invadat de câteva mii de furnici ucigașe. Furnicile roiesc pe cada vrul unei hiene. Cavanosa întinde mâna și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Celelalte două sunt prețioase. A sunat-o. A sunat-o pe ea. Mâna lui a format numărul ei. Ure chea lui a așteptat ca vocea ei s-o umple. Gândurile i se învălmășesc în minte, dar ochii ei continuă să lucească mat în lumina camerei. Nebuna joacă acum un rol, pe o scenă clădită doar în capul ei. Și ea e singurul spectator din sala goală. Iar spectatorul o aplaudă frenetic. Nebuna se preface. Nebuna încearcă să disimuleze tot ce e
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
să plângă în urechea unui străin, care a pustiit-o acum câteva ore. Mai ești acolo? întreabă vocea masculului Alpha Bravo Charlie Delta. Sunt aici, spune Sophia cu o voce calmă, în timp ce două lacrimi mari cât boabele de strugure îi lucesc în ochi. Exact în locurile alea unde se adună puchinii. Apoi boabele de strugure o iau la vale pe obraji. Ca două avalanșe minuscule. Sophia acoperă telefonul cu o mână și își trage nasul. O clipă. Apoi pune din nou
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ne spioneze nimeni de acolo. După ce mă golisem în ea, se ridicase și se apucase să se îmbrace, gânditoare. — Nu te speli un pic? am întrebat-o. Abia se ștersese de transpirație pe față și brațe, dar puful burții îi lucea năclăit. M-a privit cu reproș. — Dar ce am? S-a verificat în oglindă, nedumerită. — Cum ce ai?! Scrie stupru pe fruntea ta. Ești radioac tivă. Emani luxură ilicită. S-a întors spre mine, mirată. Da, i-am țipat îngrijorat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]