497 matches
-
-o pe mâna miniștrilor săi. După înfrângerea militară din acest război, Bavaria a fost silită nu numai să plătescă Prusiei despăgubiri de 30 milioane de guldeni, dar și să cedeze acesteia unele provincii bavareze (Gersfeld, Orb). În tot acest timp Ludovic al II-lea și-a petrecut timpul călătorind (în Elveția, Bavaria și Franța). Apoi s-a dedicat în special ideilor sale romantice, retrăgându-se în palatele sale, de unde conducea regatul numai în mod indirect, prin intermediul unor emisari regali. Marele stres
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
Ludovic (supranumit "Copilul") (n. septembrie sau octombrie 893, Altötting - d. 20 sau 24 septembrie 911), uneori numit Ludovic al IV-lea sau Ludovic al III-lea, a fost ultimul membru al Dinastiei Carolingiene care a condus Francia Răsăriteană, începând din anul 900. Ludovic unicul fiu legitim al împăratului Arnulf de Carintia, avut cu soția sa, Ota, membră a
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
fost cei care au avut grijă ca regalitatea să decidă în favoarea familiei Conradinilor împotriva casei de Babenberg în chestiunea stăpânirii în Ducatul de Franconia, ei fiind cei care l-au numit pe nepotul lui Ludovic, Conrad ca duce. În 903 Ludovic a promulgat primele regulamente cutumiare din Germania. În anul 900, o hoardă de maghiari a devastat Bavaria. Un alt grup al invadatorilor a fost înfrânt de către markgraful Luitpold și episcopul Richer de Passau. În 901, ungurii au devastat Carintia. În
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
cutumiare din Germania. În anul 900, o hoardă de maghiari a devastat Bavaria. Un alt grup al invadatorilor a fost înfrânt de către markgraful Luitpold și episcopul Richer de Passau. În 901, ungurii au devastat Carintia. În aceste condiții, în 904 Ludovic l-a invitat pe principele maghiar Kurszán, propunându-i începerea negocierilor, însă întâlnirea s-a încheiat cu asasinarea întregii delegații a maghiarilor.În 906, maghiarii au devastat Saxonia în două rânduri. În 907, ei au aplicat o severă înfrângere celor
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
argint cu titlul de 833‰. Ludovic al XIII-lea hotărăște să se reformeze sistemul monetar în 1640, iar la 23 decembrie 1641, regele dispune emiterea unei frumoase monede de aur căreia îi dă numele său "louis d'or" (în română: "ludovic de aur"). Moneda "louis d’argent" (în română: "ludovic de argint"), care decurge din aceasta, este denumită "écu"; francul devine o monedă desuetă. Totuși, termenul de « franc » rămâne viu în mințile oamenilor; Molière, Boileau folosesc în scrierile lor cuvântul « franc
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
hotărăște să se reformeze sistemul monetar în 1640, iar la 23 decembrie 1641, regele dispune emiterea unei frumoase monede de aur căreia îi dă numele său "louis d'or" (în română: "ludovic de aur"). Moneda "louis d’argent" (în română: "ludovic de argint"), care decurge din aceasta, este denumită "écu"; francul devine o monedă desuetă. Totuși, termenul de « franc » rămâne viu în mințile oamenilor; Molière, Boileau folosesc în scrierile lor cuvântul « franc » pentru « livră », ca și Madame de Sévigné în scrisorile
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
După ce s-a discutat în 1663, doar în 1669 Carol a admis în mod public, că vrea să treacă la religia romano-catolică, promițând că va face din Anglia o țară catolică. Henrietta era dornică să-și viziteze țara natală, iar Ludovic al XIV-lea o încuraja. Dar Filip, secat de flirturile Henriettei cu Guise și alții, era de neclintit spunând că ea nu ar trebui să meargă la regele englez și că ar trebui să rămână alături de el în Franța. Apelând
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
regatul polonez ca o entitate duală constituită prin unirea Moldovei cu Valahia nordică, de unde și insistența ca ambele părți ale țării să le accepte suzeranitatea. Doar în documentele interne domnul se intitula „singur stăpânitor al Țării Moldovei”. În anul 1372 Ludovic al Ungariei devine și rege al Poloniei, iar Moldova devine "cuprinsă din două părți de aceeași forță". Vrînd să împace cît mai bine noua situație, Lațcu I Mușat aderă la catolicism și intră in legatură cu papalitatea. Inițiiază o politică
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
unchiul lui Ludovic al XV-lea al Franței. La naștere a fost numit Duce de Anjou și a fost botezat în 1687. Bunicii materni au fost Ferdinand Maria, Elector de Bavaria și Adelaide Henriette de Savoia. Fratele său mai mare, Ludovic al Franței, era al doilea în linia de succesiune la tronul Franței după tatăl său, "Le Grand Dauphin". Ca fiu al Delfinului, era "Petit fils de France", "Nepot al Franței". Ca și frații săi l-a avut ca preceptor pe
Filip al V-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/314113_a_315442]
-
Ludovic I of Blois (n. 1172 - 14 aprilie 1205) a fost conte de Blois între 1191 și 1205. A fost fiul lui Theobald al V-lea și Alix de Franța. Bunicii săi pe linie maternă au fost regele Ludovic al VII
Ludovic I de Blois () [Corola-website/Science/324350_a_325679]
-
(1320 - 26 mai 1362), cunoscut și ca Ludovic de Taranto, a fost un membru al Casei Capețiene de Anjou care a domnit ca rege în Neapole, a fost Conte de Provența și Forcalquier și Prinț de Taranto. Un membru al Casei Capețiene de Anjou, Ludovic s-a născut
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
susținătorii ei, l-a doborât pe favoritul ei, Enrico Caracciolo, pe care l-a acuzat de adulter în aprilie 1349 și pe care, foarte probabil, l-a executat. În 1350, regele Ungariei a lansat o altă invazie, forțându-i pe Ludovic și pe Ioana să fugă în Gaeta. Ludovic a învins forțele maghiare cu ajutorul Papei Clement, însă Papa l-a mustrat pe Ludovic pentru "tratarea reginei ca pe un prizonier", și a fost de acord să-l recunoască ca rege și
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
lui fratelui său Lothar, acțiunile lui Carol în numele lui Otto au fost considerate ca acte de trădare și a continuat să fie exclus de la tron. La moartea lui Lothar din 986, magnații l-au ales pe fiul acestuia, Ludovic (ca Ludovic al V-lea), iar la moartea acestuia din 987, pe Hugo Capet. Astfel, Dinastia Capețienilor a preluat tronul Franței în condițiile dizgrației și ignorării drepturilor lui Carol. Căsătorie lui Carol cu fiica de joasă condiție a unui vasal al lui
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
se afirmă o artă bazată pe echilibru și rigoare: arta clasică. Regulile stricte vin atunci să definească pictura, literatura, muzica, sculptura și arhitectura. Epoca de aur a clasicismului este perioada care, în Franța, corespunde regilor Ludovic al XIII-lea și Ludovic al XIV-lea. Marile state ale Europei își afirmă puterea încurajînd o artă care să respecte ordinea stabilă. De exemplu lui Velázquez (1599-1660) sau al lui Rembrandt (1606-1669), precum și cel al picturii de gen demonstrează că triumful modelului clasic nu
Clasicism () [Corola-website/Science/299932_a_301261]
-
250 de ani într-un teritoriu lipsit de unitate, fenomen însoțit de dispute, contestări și războaie între numeroșii membri ai familiei Wittelsbach. Prima scindare a avut loc în 1255, când fiii lui Otto "cel Ilustru", Henric al XIII-lea și Ludovic al II-lea "cel Sever", care guvernaseră inițial Bavaria timp de doi ani în comun, și-au împărțit moștenirea: Ludovic a dobândit regiunea sudică a ducatului (ulterior numită Bavaria Superioară) și Palatinatul Elector, iar Henric a trecut la conducerea Bavariei
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
împăratului Frederic al III-lea de Habsburg (Friedrich von Habsburg). În pofida decretului din 1506, Wilhelm al IV-lea a fost nevoit în 1516, după o dispută violentă, să cedez o parte din conducerea ducatului de Bavaria fratelui său mai mic Ludovic, împărțirea puterii durând până la moartea acestuia din urmă, în 1545. Wilhelm a continuat politica tradițională a casei de Wittelsbach de a se opune Habsburgilor, situație care a durat până la 1534, când a fost încheiat tratatul de la Linz cu Ferdinand I
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
șapte luni în 1724. Nu a fost așa apropiat de sora lui mai mare, Charlotte Aglaé d'Orléans, soția Ducelui de Mondena, Francesco d'Este. În timpul deselor ei vizite la curtea franceză erau în permanent conflict. După decesul bunicului matern Ludovic al XIV-lea în 1715, tatăl său (nepotul de frate al regelui) a fost ales să devină regent în timpul minoratului noului rege, Ludovic al XV-lea, care avea cinci ani. Curtea a fost mutată la Paris astfel ca tatăl său
Louis d'Orléans, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320736_a_322065]
-
cu Ungaria contra Lituaniei și Hoardei de Aur. Potrivit acordului, Haliciul revenea Poloniei, cu condiția că în cazul morții fără urmași a regelui polon, tronul polonez să fie ocupat de regele Ungariei, Ludovic. Acordul a fost aplicat în 1370, când Ludovic al Ungariei a devenit și rege al Poloniei. Miza cea mare era drumul comercial dintre Marea Baltică și Marea Neagră, care avea traseu prin cnezatul Haliciulu. Drumurile comerciale aduceau o serie de venituri regatelor care le controlau prin sistemul de vămi. Conflictele
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
(n. 835 - d. 20 ianuarie 882) (numărat uneori ca Ludovic al III-lea) a fost rege al Saxoniei de la 876 până la moarte. Ludovic a fost cel de al doilea dintre cei trei fii ai regelui Ludovic Germanul al Franciei răsăritene cu soția sa Emma de Altdorf. În tinerețe, Ludovic a
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
în 865, pe care tatăl lor, în pofida răscoalei fiilor, îl confirmase în 872, Carloman primea Bavaria, Carol Suabia, iar Ludovic Saxonia, Franconia și Thuringia. De-a lungul întregii sale domnii, cu toate că el apare mereu sub titlul de "rege al Saxoniei", Ludovic cel Tânăr nu a vizitat niciodată Saxonia propriu-zisă, cu toate că aceasta constituia nodul central al stăpânirilor sale. La sfârșitul anului 877, cei trei frați s-au adunat din nou pentru a discuta administrarea părților care le reveneau din Lotharingia. După ce Carloman
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
-lea, moare, urmează la tronul Franței fratele său Ludovic al XVI-lea. Contele de Provence devine succesorul prezumtiv al tronului este desemnat cu titlul de "Monsieur", titlu sub care era cunoscut fratele mai mic al regelui. La 17 mai 1771 Ludovic s-a căsătorit cu Marie Josephine Louise de Savoia, prințesă a Sardiniei și a Piedmontului însă cuplul n-a avut copii. În ianuarie 1792, Adunarea Legislativă a declarat toți prinții emigranți, trădători ai Franței. Proprietățile și titlurile lor au fost
Ludovic al XVIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302519_a_303848]
-
Provence rege sub numele de Ludovic al XVIII-lea. Regele acceptă declarația lor câteva zile mai târziu, de la Verona, noul său exil. Ludovic XVIII negociază eliberarea din închisoare a nepoatei sale, Marie-Thérèse-Charlotte a Franței în 1795. În primăvara anului următor Ludovic al XVIII-lea este forțat să părăsească Verona deoarece Napoleon Bonaparte invadase Veneția și ocupase orașul. După plecarea din Verona, Ludovic se mută la Blankenburg în Prusia. Trăiește modest într-un apartament cu două dormitoare. După moartea regelui Frederick William
Ludovic al XVIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302519_a_303848]
-
lui Hugo Capet în 987. A fost cea de-a treia dinastie franceză, după Dinastia Merovingiană și Dinastia Carolingiană. Primul rege al dinastiei a fost Contele Parisului, Hugo Capet, care a fost ales de nobilii feudali după moartea regelui Carolingian Ludovic al V-lea. Astfel, "Capet" (probabil un pseudonim, provenind de la capă/pelerină conform etimologiei populare, sau de la la latinescul "caput", cu înțelesul de „cap”, sau „mare șef”) a devenit denumirea noii dinastii. Pentru a-și întări puterea în fața nobililor, Hugo
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
o practică contemporană. Numele „Capet” a fost folosit și ca nume de familie ale unor persoane regale din Franța- în particular dar nu exclusiv pentru cei din Casa Capet- o utilizare importantă a fost în timpul Revoluției Franceze , când regele detronat Ludovic al XVI-lea (un membru al Casei de Bourbon, prin linie masculină directă descendent al lui Hugo Capet) și regina Maria Antoaneta (membră a Casei de Habsburg-Lorraine) au fost numiți „Ludovic și Antoaneta Capet” (regina s-a numit „văduva Capet
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
Imperiu Roman Otto al III-lea. Odată cu încoronarea lui Hugo, o nouă eră a început pentru Franța, iar descendenții lui au fost numiți „Capețienii”, dinastia lor conducând Franța pentru mai mult de opt sute de ani (987-1848). La moartea regelui Carolingian Ludovic al V-lea, în urma unui accident de vânătoare, în lipsa unor urmași carolingieni direcți, marii nobili francezi îl aleg rege pe cel mai puternic dintre ei, Hugo Capet (sau "Hugues") (987-996), urmaș al lui Robert Capet, cel care cu un secol
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]