658 matches
-
în ajun, mă invită în apartamentele Papei, lângă Catedrală. O ușă se deschide, mă conduce de-a lungul unui culoar până-ntr-o cameră. Așteaptă, îmi zice. Mă uit în jur - etajere cu cărți, o bibliotecă. O masă lungă. Cam lugubru. Se deschide o ușă laterală, intră Papa. E îmbrăcat simplu - sutană albă, în picioare pantofi de piele moi, cu găurele. Mă uit, sunt din Cracovia, se vede asta. Șosetele sunt albe, groase. Mă îmbrățișează și-mi dă un pumn destul de
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
Chiar dacă, în încheierea articolului „Criza și copiii noștri", Eugenia Grosu-Popescu aduce o notă de optimism medical, Cronicarul rămîne abătut. Simpla imagine a unor copii care, în loc să se joace, stau cu ochii ațintiți în calculator, are darul de a-l înfiora lugubru. Graba strică treaba Fuga de trecut se intitulează articolul lui Radu Paraschivescu apărut în ADEVĂRUL din 19 februarie, care are ca pretext un roman de Margaret Atwood publicat recent la Editura Leda. Dar nu atât partea de critică literară (de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6507_a_7832]
-
înalță în zbor dintr-un roman frumos. Poate că aparțin unei societăți secrete ai cărei membri se vor aduna, probabil într-un viitor nu prea îndepărtat, asemeni unor bande de excentrici sau de marginali, pe sub scări de bloc sau în lugubre cafenele labirintice. Așadar, acestor cititori, activi și inteligenți, se adresează cărți precum Lisboa para sempre. Autorul, Mihai Zamfir, născut la București, este moștenitorul unei tradiții nobile a culturii române, aceea care îmbină literatura cu filozofia. După modelul lui Lucian Blaga
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
că rezistă. Am sărit pe grămadă, i-am chemat și pe ceilalți patru copii și am început să aruncăm scîndurile cu mîinile goale.“ (p. 79) Din acel moment, în ochii studenților, Calciu capătă o aură de protejat divin, în ciuda detaliului lugubru că vor găsi trei cadavre sub moloz. A cincea scenă privește cele „Șapte cuvinte către tineri“, pe care Calciu (hirotonit preot în 1973, cu sprijinul ferm al patriarhului Iustinian Marina) le rostește în biserica de la Mănăstirea Radu Vodă în postul
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
și Magdei Botez (sora și, respectiv, a doua soție a lui Mihai Botez) în revistele Cultura, Observator cultural și 22, unde cele două doamne, abile generatoare de calomnii și injurii, fără prezentarea unor probe mature, impregnându-și filipicele cu fantezisme lugubre, apelând la o retorică nevricoasă ce împinge discuția la margine de șanț, susțin fără balansuri dilematice că, pur și simplu, Tudoran l-ar fi turnat pe Botez la Securitate. Adică, în interpretarea amară a lui Tudoran: „În pură tradiție a
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
dintre acele vechi vase de pasageri cu un căpitan bețiv și funebru, și un echipaj morocănos, și bărci de salvare găurite, țin radioul sub pat”. Epoca de fier este, cred, cea mai tulburătoare carte scrisă de Coetzee după Dezonoare: pesimistă, lugubră, lipsită de orice speranță, poate cu excepția celei date de ideea iminentei dispariții care va aduce cu sine neantul, preferabil oricând unei vieți trăite într-o permanentă umilință.
„Cronica unor vremuri neospitaliere“ by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5627_a_6952]
-
ca spectacol și reajunge la ea după raportări nenumărate la formele carnavalescului, ale jocului, ale sărbătorii. Apropierile de Rabelais erau de rigoare, atunci mai ales cînd sunt evocate situații din Creangă, în care veselia se însoțește cu oribilul, hilaritatea cu lugubrul, care aduc „în vecinătatea morții bucatele și băutura” (vezi, de pildă, ospătarea lupului de către capră înainte de a-l prăbuși în jăratic). Tot de rigoare erau, în acest punct, și raportările la Valeriu Cristea care a vorbit despre cruzimea la Creangă
Din nou despre Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3456_a_4781]
-
din grupul „Capotă-Dejeu“, pe răsculații din Siliștea, sau pe figurile epopeei din Munții Făgărașului. În a doua categorie intră deținuții de la Aiud și Doftana, de la Sighet și Pitești, preoții greco-catolici sau grupul sașilor din lotul brașovean „Biserica Neagră“. Paginile, sunt lugubre, cu neputință de a fi citite „estetic“, senzația de crispare pe care ți-o dă cruzimea detaliilor sporind pînă la repulsie. Un singur exemplu: țăranul Corneliu Călin, participant la revolta țăranilor din Siliștea, drept pedeapsă că a distrus tabloul lui
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
în treacăt consemnînd în registrele lor sacii de pămînt cărați cu migală. Coloane de cifre răsăreau în registre, aliniindu-se ca niște soldați înainte de luptă; cîinii adormiți pe fîșia arată își ridicau botul adulmecîndu-ne de departe umbra, lătrau scurt și lugubru, după care se cufundau din nou într-un somn ce nu avea parcă nici început și nici sfîrșit. Odată cu pămîntul căram și firele de iarbă, firele de păr și mucurile de țigări adunate de pe străzi, duceam într-o parte și
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
care Liliana Corobca le taie parcă sub jet de apă rece, să le amorțească, să nu se vadă cînd curge sînge. Altcineva ar mai fi turnat, în mîzga asta de trocuri cu destine, vopsea roșie-vineție din belșug. Să facă un lugubru carnaval din patimi îndurate pe ascuns, sub luminile chioare, de bar, să-mpartă în fecioare și călăi o bacanală de vini împletite. Altcineva. Nu autoarea acestei cărți, care preferă să tamponeze, cu un umor pe care nu știi cum să
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
noi un divertisment... Deocamdată corp la corp, dar nu trebuie să ne pierdem speranța, fiindcă progresându-se în ritmul actual, există șanse reale să avem în curând armate întregi de mercenari cu subunități de teroriști... Ei, am glumit, desigur. - Ești lugubru, îi zic. Dar, într-un fel e bine, fiindcă suntem pregătiți moral să vedem știrea tuturor jurnalelor tv despre condamnarea la nimic a sergentului american, Christopher VanGoethem, acuzat de declarații false și ceva zăticnire a justiției, Păi, ce altă pedeapsă
Noroc cu domnul președinte Băsescu!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10895_a_12220]
-
aici, premeditat contrare; Livia desenează, prin urmare, cu voluptate masochistă și sadică deopotrivă, coșmaruri existențiale și suplicii de senzație (toate senzațiile dor cumplit), dar în linii atît de îngroșate încît sare peste marginea de autenticitate și dă în paradă de lugubre și grotești: „ghemuiți sub plăpumi strînși umăr lîngă umăr/ în acest ghetou nesfîrșit al zilei și al nopții/unde din timp în timp o rază de soare/ rătăcește ca un glonț în desiș/ nici soarele nu mai poate fi găsit
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugubre de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
de Cristian Meleșteu. Stările narcotice sunt topite mult prea repede în derapări moraliste și ecuații teziste. Călătoria din Colonia subterană nu mai e una picarescă, ci se derulează alert, cum altfel, în zone ale visceralității. Elementele de folclor urban, basm lugubru și distopie, interesante ca hartă a vieții paralele, se tocesc mult prea repede în anecdoticul inexpresiv (bancuri, interludii). Soluția poetică vine prea târziu, chiar dacă reușită. Ultimul pahar de vin este, așa cum spune primul capitol, un fals tratat de iubire imposibilă
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
a întâmpinat un personaj sinistru despre care am aflat că stătea singur cu morții, n-a vrut să pună mâna că nu era în fișa postului, dar îmi aduc aminte ca a deschis o ușă mare de fier care scârțâia lugubru, și ne-a zis “băgați-l aici”. Era cameră frigorifica iar eu era să albesc instant când am intrat și am văzut vreo 15 răposați aruncați pe jos, înțepeniți fiecare după cum îl prinsese momentul fatal. L-am depus și noi
Când bețivii cară mortul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18907_a_20232]
-
ar fi sumbră, Și nici teamă nu ți-ar face, Chiar de fulgeră sau tună, De n-ar colporta din umbră, Cu mintea să ți se joace, Câinii ce urlă la lună. Urletele lor în noapte- Rugăciuni la zeități, Lungi lugubre și fierbinți- Parcă sunt din Hades șoapte, Trimise prin vietăți Ca să te scoată din minți. Te gândești că te găsiră Toate relele din lume Și te temi să n-o pățești, Când pe loc te năpădiră Niște frici ascunse, anume
SINISTRA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384818_a_386147]
-
sau după inițiative proprii, maidanezii își manifestară încântarea pe mai multe voci, în mijlocul cărora până și hingherii cei mai versați și-ar fi pierdut pofta să-i aresteze. Când toate pregătirile se apropiau de sfârșit, un urlet intens, prelung și lugubru tăie respirația multor participanți, temători în semne. Rămasă în planul secund al manifestării, fiindcă ea era doar omul negru al Gildei, Salma Simona Malinovschi se aplecă înspre Alida Durbacă și așteptă oracolul. - Nimic nu mi-e clar în această nouă
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
când doarme pe săturatelea. Când bănui că spectatorii văd altceva decât era în realitate, Gilda anunță obținerea Marelui premiu ex aequo. Stimulați în secret, câinii azilului intrară iarăși într-un lătrat general, oprit doar de același sunet intens, prelung și lugubru. De această dată, nu mai părea să fie al unui dulău, nemulțumit de confortul ce i se oferea, ci al unui aparat ascuns, plasat în vecinătatea stabilimentului. Constatarea aparținu fostei ziariste, bruiată în demersurile sale. Se apropie de Cervina și
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
pe trei pernițe, aduceau foarfece triumviratului. Împreună cu Globescu și Cervina, Gilda urma să taie panglica inaugurală a Azilului canin: ceea ce se și întâmplă imediat. În acest moment nu mai lătrară câinii și nu se mai auzi urletul intens, prelung și lugubru al dulăului. Nici aplauzele nu mai veniră în ropot, participanții fiind marcați de semnele lansate în urmă cu puțină vreme. Indispoziția Gildei fu pusă tot în seama acestora. Când șefa , supranumită B.B.-ul de pe malurile Dâmboviței, cercetă atentă mulțimea, observă
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
ghiftuiască la praznicul comunitar. - Dragă Alida, ceva nu-i în regulă aici! Ați dat vreun comunicat de presă, fără să mă consultați în prealabil? - La pomeni și la parastase, vine cine poftește! După ce-i stricase cheful urletul intens, prelung și lugubru al dulăului, venea și această precizare. Nu mai suporta. - Mă tem că tu confunzi ritualurile. Despre parastasul cui vorbești? Alida vru să-și împingă în altă parte căruciorul, dar, amintindu-și că noua ei slujbă depindea de Gilda, renunță și-
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
loviră și întărâtară câinii, ca pledoaria Gildei să primească aplauzele binevenite. Indiferenți la discursul ei, cei mai mulți oameni continuau să se ghiftuiască și să-și umple sarsanalele, gândindu-se numai la ziua următoare. Mărit pe măsură ce trecea timpul, urletul intens, prelung și lugubru reveni. Îl urmă un val alb și înspumat, ieșit vijelios din lacul de acumulare, amenințând să măture totul în cale. Participanții la sărbătoare intrată în panică, urlară, țipară, împletindu-și glasurile cu schelălăielile și lătrăturile câinilor, până când un individ, cu
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
și a curioșilor înaintase, dotată acum cu ocheane - de unde apăruseră și cine le adusese? - făcu primele pregătiri să riposteze namilei. Sunetele ei fură însă acoperite de scâncetele, lătrăturile și urletele câinilor, în ele strecurându-se și acela intens, prelung și lugubru. Pe chipul lui Cervina spori încântarea, pe a lui Globescu, întunecarea. Când, în sfârșit, Gilda găsi tonul potrivit să se adreseze, deopotrivă, fronturilor rivale, zăgazurile se sparseră în altă parte, în , astfel că în urma lor țarcurile rămâneau goale, iar alocuțiunea
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
Horia, s-a pierdut și rătăcește cu desăvârșire pe căile fără întoarcere ale animalicului și ale lipsei abolute de spirit. HORIA: Da, Gabriel, ai dreptate! Pululația ahtiată a pulsiunilor patibulare mă excedă și pe mine, din ce în ce mai criant și mai infructuos. Lugubrul deplorabil al Weltanschauung-ului carpato-danubiano-pontic îmi face și mie travaliul lumesc din ce în ce mai greu de admis și îmi indurează convulsiv țesuturile conștiinței. GABRIEL Nu știu, dragă Horia, dacă ai văzut-o vreodată ce abjecții se scurg dinspre mass media către cortexurile
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
în fixitatea zidului de beton. Dimpotrivă, a sosit momentul grupurilor dominante ce plesnesc zdravăn din coadă în nume propriu, ca și cum întreaga umanitate ar reprezenta proiectul lor de castă și nicidecum rezultatul actului creaționist divin. Înțesat la fiece pas cu demoni lugubri (căci cum pot fi, oare, altfel demonii decât lugubri?!), pentru care minima morală - la nivel teoretic măcar specifică lui Homo sapiens sapiens - nu mai are nicio semnificație azi, timpul fizic mestecă nesățios, în frivolitatea-i dezlănțuită, în genere totul: de la
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
grupurilor dominante ce plesnesc zdravăn din coadă în nume propriu, ca și cum întreaga umanitate ar reprezenta proiectul lor de castă și nicidecum rezultatul actului creaționist divin. Înțesat la fiece pas cu demoni lugubri (căci cum pot fi, oare, altfel demonii decât lugubri?!), pentru care minima morală - la nivel teoretic măcar specifică lui Homo sapiens sapiens - nu mai are nicio semnificație azi, timpul fizic mestecă nesățios, în frivolitatea-i dezlănțuită, în genere totul: de la oameni la norme, de la caractere la principii, de la coștiințe
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]