314,502 matches
-
mecanismul inspirației artistice tocmai în asta stă: într-o fantezie debordantă iscată de o frustrare acută în fața sărăciei de detalii perceptive. Așa se face că un paravan te incită mult mai mult decît dacă, în lipsa lui, ai putea privi nestingherit lumea din jur. Cartea lui Mircea Berindei este un paravan din spatele căruia lumea interbelică te incită prin ceea ce nu ai putut vedea. Și nu ai putut vedea nu din lipsa unui cîmp liber al privirii, ci fiindcă nu ai putut trăi
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
de o frustrare acută în fața sărăciei de detalii perceptive. Așa se face că un paravan te incită mult mai mult decît dacă, în lipsa lui, ai putea privi nestingherit lumea din jur. Cartea lui Mircea Berindei este un paravan din spatele căruia lumea interbelică te incită prin ceea ce nu ai putut vedea. Și nu ai putut vedea nu din lipsa unui cîmp liber al privirii, ci fiindcă nu ai putut trăi în acea epocă. Și așa cum sînt cărți la a căror lectură regreți
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
interbelică. E un farmec aparte în această carte, unul amintind de patina pe care uzura timpului o întipărește în lucruri și oameni, și tocmai de aceea cartea de față seamănă cu un paravan al regretelor noastre. O citești regretînd că lumea aceea a murit. Pe deasupra, simți prea bine că asemenea cărți nu mai pot fi scrise astăzi. Ceva s-a stins iremediabil în sensibilitatea noastră estetică, o anume aplecare spre detaliile fragile și spre respectarea scrupuloasă a acelor convenții și pudori
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
pot fi scrise astăzi. Ceva s-a stins iremediabil în sensibilitatea noastră estetică, o anume aplecare spre detaliile fragile și spre respectarea scrupuloasă a acelor convenții și pudori fără de care atmosfera unei epoci își pierde distincția. Și în constrast cu lumea interbelică, lumea de astăzi este una din care parcă orice urmă de distincție a pierit. Nu am fost niciodată la Balcic, dar citind paginile lui Mircea Berindei, m-a apucat dorul după stațiunea interbelică a artiștilor români. Nu m-am
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
scrise astăzi. Ceva s-a stins iremediabil în sensibilitatea noastră estetică, o anume aplecare spre detaliile fragile și spre respectarea scrupuloasă a acelor convenții și pudori fără de care atmosfera unei epoci își pierde distincția. Și în constrast cu lumea interbelică, lumea de astăzi este una din care parcă orice urmă de distincție a pierit. Nu am fost niciodată la Balcic, dar citind paginile lui Mircea Berindei, m-a apucat dorul după stațiunea interbelică a artiștilor români. Nu m-am așezat niciodată
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
mînă, le uităm imediat ce le-am închis. E ceva în această carte care ne va urmări o vreme, și anume amintirea impresiei pe care am trăit-o citind-o. Și dacă sînt cărți a căror lectură fac impresie este pentru că lumea ce răzbate din rîndurile lor mai poate exercita o atracție asupra noastră. Cînd această atracție va dispărea, lumea lor va muri. în măsura în care este adevărat că, înaintînd în vîrstă, capacitatea de a te lăsa în voia unei ficțiuni scade, același lucru
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
și anume amintirea impresiei pe care am trăit-o citind-o. Și dacă sînt cărți a căror lectură fac impresie este pentru că lumea ce răzbate din rîndurile lor mai poate exercita o atracție asupra noastră. Cînd această atracție va dispărea, lumea lor va muri. în măsura în care este adevărat că, înaintînd în vîrstă, capacitatea de a te lăsa în voia unei ficțiuni scade, același lucru este valabil în cazul înaintării în vîrstă a unei întregi generații. Pesemne că peste 50 de ani, lumea
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
lumea lor va muri. în măsura în care este adevărat că, înaintînd în vîrstă, capacitatea de a te lăsa în voia unei ficțiuni scade, același lucru este valabil în cazul înaintării în vîrstă a unei întregi generații. Pesemne că peste 50 de ani, lumea cărții lui Mircea Berindei nu va mai spune nimic nimănui. Pînă atunci însă, Paravanul venețian rămîne o carte bună, al cărei spirit este unul inconfundabil - spiritul interbelic. Spuneam că există o moarte sufletească a cărților, dar una cauzată nu atît
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
rămîne o carte bună, al cărei spirit este unul inconfundabil - spiritul interbelic. Spuneam că există o moarte sufletească a cărților, dar una cauzată nu atît de faptul că ele însele mor, ci de neputința noastră de a le mai intui lumea. Le citim fără a le mai putea gusta. Un paravan, de astă dată unul opac pe de-a-ntregul, vine să despartă definitiv un gen de sensibilitate de un alt gen: cel al cărții de cel al cititorului. Și atunci, cartea
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
voi elabora pe temă ceva mai încolo) de aur, iar manipularea lui cinematografică e ok, dar nu perfectă. Nimic de obiectat la compoziția cadrelor. Foarte reușită mișcarea operatorului prin care, într-un singur cadru, dă imaginea peste cap, sugerând astfel lumea comunistă cu susul în jos. Totuși, până foarte aproape de sfârșitul filmului, am avut senzația că asist la nașterea copilului ilegitim ai cărui părinți greu compatibili erau documentarul gen Discovery și "Memorialul durerii". Din ultimul, sunt luate cadrele apropiate, în mers
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
însă considerăm această tabletă (,Mare, mare de tot" - Răzvan Ioan Boanchiș, în ,7 Plus") drept o nouă formă de barbarie proletcultistă. Inspirați de asemenea mesaje, ortacii lui Miron Cosma au maltratat și umilit intelectualii pe străzile Bucureștilor, îndepărtând România de lumea civilizată. Regretăm profund că o asemenea mostră de primitivism și exclusivism în gândire poate fi pe placul Dvs. Domnule Grigore Vieru, în acest context, dar ținând cont și de faptul că în același articol-pamflet menționați că ,în antologia poeziei basarabene
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
locului, europenii mai vechi vor fi avertizați că nu-i vorba de Sofia, nici de Budapesta, cum le confundă unii cu ușurință. N-ar fi necazul nostru cel mai mic, printre atâtea câte avem: că nu va ști de noi lumea, cine suntem. Ori va ști; dar nu cu ce ne-ar onora... Problema noastră principală e cum vom face noi față cererilor unei societăți moderne, liberă și prosperă, ca și celorlalte forme în care trebuie să ne găsim și noi
Simplițian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11280_a_12605]
-
europeni-europeni - să mă ierte naționaliștii noștri vizionari - vom rămâne tot niște pârliți... Din cauza lenei, din cauza corupției nevindecate, cerșelilor noastre ortodoxe precum și luărilor la mișto, în general. Poate doar așa, ratând spectaculos ce ne puserăm noi în cap, să ne știe lumea: A, ăia!... - și să se descopere astfel pe hartă mai repede locul, (călărețul)... Cei ce vor voi să ne cunoască și din literatură, eventual, din vreo epopee, s-ar putea, ca, în cele din urmă, să ajungă a ceti finalul
Simplițian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11280_a_12605]
-
citit din opera lor. La decernarea premiilor, Llosa a vorbit și el pe larg despre tema simpozionului. Important mi s-a părut și faptul că toate comunicările au fost urmate de discuții, unele foarte interesante. Scriitorii, sosiți din toate colțurile lumii, care au dorit, au putut să-și spună părerea, nu doar să o asculte pe a altora. Desigur, ca deobicei, în astfel de ocazii, pe lîngă intervenții pline de miez, originale, s-au debitat și banalități. Nici toate poeziile citite
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
în această relație. Cert este că între Stăpîn și Sclav se stabilește o situație de interdependență. Dispariția unuia ar face imposibilă existența celuilalt. Teza acestei piese este aceea că existența umană se bazează pe un raport de putere. Este o lume în alb și negru, o lume a terțului exclus, împărțită strict în călăi și victime, în opresori și posedați, în puternici și slabi, între cei care umilesc și cei nevoiți să-i lingușească pe cei care-i umilesc, în ultimă
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
între Stăpîn și Sclav se stabilește o situație de interdependență. Dispariția unuia ar face imposibilă existența celuilalt. Teza acestei piese este aceea că existența umană se bazează pe un raport de putere. Este o lume în alb și negru, o lume a terțului exclus, împărțită strict în călăi și victime, în opresori și posedați, în puternici și slabi, între cei care umilesc și cei nevoiți să-i lingușească pe cei care-i umilesc, în ultimă instanță între masculin și feminin. Sexualitatea
Între sublim și derizoriu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11293_a_12618]
-
deloc, îl vei simți acum în mod însutit, dar nu pentru că s-ar fi întețit între timp, ci pentru că acum îți lipsește cu totul. În Occident poți studia pînă la moarte în cele mai aseptice și mai civilizate incinte din lume, răsfoind biblioteci întregi și scriind tomuri impresionant de docte. Și cu toate acestea îți va lipsi ceva, și anume climatul de rumoare provincială al cărei principal ferment sînt tocmai trăsăturile pe care, culmea, le deplîngem atît de mult la noi
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
noi: umoarea irascibilă, orgoliile și ranchiunile ireductibile, spiritul de gașcă și grupurile de influență, taclalele de cafenea și bîrfele impenitente, polemicile arzătoare și campaniile de discreditare. Tocmai aceste trăsături creează un cîmp psihologic a cărui intensitate definește atmosfera culturală a lumii de aici. Și tot ele ne dau specificul cultural. Ceea ce îl salvează pe român de la sterilitate e tocmai umoarea aceasta colectivă, de o intensitate frizînd forma molipsitoare a excitației în masă. Fără ea, am avea parte de o îmbălsămare timpurie
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
mînuind o aproximativă limbă românească, ar veni să ne explice subtilitățile limbajului lui Noica. Și totuși, germanul, deși nu a auzit de Noica, te tratează politicos și curtenitor, pentru că știe că, prin oameni ca Noica, cultura germană va iradia în lume. Asta îl preocupă pe el, puterea tradiției germane de a rezona în lume și de a se întipări în mințile oamenilor. Din păcate, România a pierdut șansa unei iradieri culturale cu bătaie universală. Nu ne ajută limba, nu ne ajută
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
Noica. Și totuși, germanul, deși nu a auzit de Noica, te tratează politicos și curtenitor, pentru că știe că, prin oameni ca Noica, cultura germană va iradia în lume. Asta îl preocupă pe el, puterea tradiției germane de a rezona în lume și de a se întipări în mințile oamenilor. Din păcate, România a pierdut șansa unei iradieri culturale cu bătaie universală. Nu ne ajută limba, nu ne ajută tradiția, nu ne ajută politica. Și atunci, ceea ce putem face este ca, înăuntrul
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
linii mari, trăsăturile ,memoriilor" tip. Le recunosc, fără prea multă osteneală, și-n cartea recentă a lui Ion Papuc, Cu fața spre trecut, publicată la editura Vergiliu. Ascultați-o în ce cheie ,cîntă"... Își dau binețe, vecine pe pagini, două lumi. Una de scriitori și artiști, reconstituită din texte în mare parte ocazionale, amestec ciudat - de nu l-am ști, bunăoară, din Limitele lui Dan Botta - de patos și de cumpănire, alta cu priză la actualitatea diversă, fie ea legată de
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
chiar dacă nu de tot, ce fel de ,cetățean" e scriitorul a cărui carte o deschizi. Așa făcînd, risc un portret din cîteva trăsături de condei. E, de bună seamă, un om al reperelor, al ,mitologiilor" ce pot să țină, în lumea care curge înnebunită, locul toiagului despărțitor de mări. De aici, preferința pentru trecut, acela pe care nu-l poți schimba, dar îi poți recunoaște, cu sentimentul că tot ce se va fi întîmplat, atunci, rău, s-a ,clasat" fără să
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
atunci, rău, s-a ,clasat" fără să împiedice prezentul să urmeze, o cumsecădenie de bonom. Și trecutul înseamnă Casa Regală, apărată, în fraze emoționante, de orice impietăți, înseamnă vremurile de dreapta, înseamnă fum de tabac și filozofie. De altfel, cealaltă lume, cea care are mai puțin de-a face cu temele așa-zicînd sociale, cu un fel de rafinată, și potolită, polemică este făcută din ,rețele", din coincidențele unor bresle mici, de fiecare dată cînd vine vorba de întîlniri surprinzătoare, dar în
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
a mici și-a rușina prezentul. Dimpotrivă. Cu fața spre trecut e, dintr-un cap în altul, mărturia unui cărturar discret, atent pe cine prețuiește, delicat și știutor că despre morți numai de bine, despre vii numai de drept. Așa că lumea lui, un album de familie burdușit cu literatură - citind, toți iubim personaje, toți ,adoptăm" scriitori - e, într-o grădină franțuzească, unde potecile merg en ronde, o alee liniștită. Dacă vă grăbiți și n-aveți vreme de mici legende care, cîndva
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
o dată mai mult/ e aerul irespirabil prielnic să-mi ridic din el statuie/ de nedărîmat dar vulturul roșu care îmi intră în somn/ pe nări și pe gît și-mi aleargă prin bronhii ca prin codru/ mama și tatăl cărei lumi este mama și tatăl căror vedenii/ se-ntîmplă să fie tu știi numai tu știi numai tu/ poem totcuprinzător tu tigru și leu deopotrivă cu colții/ înfipți sfidător în propriul grumaz în propria beregată/ mărturisește-mi și mie" (șasesprezece). Aidoma naturii
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]