172 matches
-
-i frumos și juvenil, Tot ce-am gândit mai tânăr, tot ce-am cântat mai dulce] Se -ncheagă-n raza lunei ce-n nori vrea să se culce Și corp de-argint îi face ființei aeriane. MAG[UL] Nebun ești ori lunatec?... Ce-s aste gânduri vane? E flacăra juniei, e setea de amor! Îngerul tău e-o rază și corpul ei un nor? E o închipuire nedemnă va să zică. În tine e un demon - în nori nu e nimică. Tu împopulezi marea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce-n mine-a mai rămas Să zboare unde-amorul l-așteaptă în estas, Să zboare unde partea-i cea june, dulce, pală Plutește pintre stele... Iar stelele i-csală Un corp de raze blonde... Căci am pluti-mpreună Pin norii cei lunateci, pin stelele ce sună, Și ne-am dori cum raza dorește-o altă rază Și una-n brațul altei lumină fac frumoasă. Dar nu se poate încă... căci corpul meu de lut, Un sclav greoi și rece, e sclav - dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
asiste, urmărind cu un amestec de teamă și fior voluptuos toate mișcările Adelei, cărora le atribuia un sens profund, simbolic.” Când prozaicul cotidian Își reclamă supremația și tânăra menajeră exercită nevinovata operație de igienă, spectacolul ritualizat al măturatului devine, pentru lunatecul Artist, insuportabil: „Din ochi i se scurgeau lacrimi, chipul i se transfigura de un râs liniștit, iar trupul Îi tresărea scuturat de spasmul voluptuos al orgasmului”. Contactul cu enormitatea concretă, minoră, trezește oroarea până la orgasm, dar și acel „gâdilat” dement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe buze, În gând și la mese, cu prietenii, fie și Închipuiți, dar și cu vorbe cărora numai el știe să le dea luciul strălucitor care ne poartă de la „Sonata lunii”, la „Sălcia plângătoare”, de la „Splendoarea cercului pătrat” și „Omul lunatec”, la poezia „Înscrisă În ...oglindă”: „Aizeop” și... „Poezia”. În toate se luptă cu tenebrele dar le și cântă - acuzându-le ori preamărindu-le. Poate de bucurie că a ieșit din tăcerea deceniilor când a stat cu securistul În ceafa: „Cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și încorporându-le în propriile obișnuințe. Erau astfel blamate tolerarea reclamelor pentru vrăjitori, fumatul sau alte obiceiuri cu adevărat păgâne: "înfigerea frigărilor arse în inima mortului, presupus strigoi; legarea cu lanț de fier a piciorului unui lunatic viu, de piciorul lunatecului viu, practicată în Oltenia și în alte provincii; expunerea în public și plimbarea cu alai pe ulițe a cămășii însângerate, din noaptea nunții; priveghiul extra scandalos de la morți, practicat în Moldova; rebotezarea epilepticilor și a altor îndrăciți; scoaterea ochilor la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
preoților, de a se practica, la diverse evenimente din viață obiceiuri păgâne, care aduc perturbație vieții religioase a creștinilor (ex. înfigerea frigărilor arse în inima mortului, presupus strigoi; legarea cu lanț de fier a piciorului unui lunatic viu, de piciorul lunatecului viu, practicată în Oltenia și în alte provincii; expunerea în public și plimbarea cu alai pe ulițe a cămășii însângerate, din noaptea nunții; priveghiul extra scandalos de la morți, practicat în Moldova; rebotezarea epilepticilor și a altor îndrăciți; scoaterea ochilor la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în râs. Știu cum să folosesc generatorul, moșneagule. Ți-am văzut înregistrările, filmele alea caraghioase de pe plajă. Prea mult cântec, dar avea ochi frumoși. Alice se uita când la unul, când la celălalt. Probabil că amândoi erau nițel nebuni. Doi lunateci bătrâni pe-un râu. Femeia nu pricepea de ce-i invidia așa de tare pe cei doi. Helena s-a întors către ea. E imposibil. Pute. Niciodată nu-și adună șosetele, în casă lasă un dezastru. Ellis s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de pildă, este alocată aproape o pagină întreagă, la capitolul „Varietăți“, unei relatări care descrie un fapt petrecut la Drezda la sfârșitul anului precedent. În fapt, articolul este preluarea unei știri din „Gazeta universală“, despre povestea unei somnambule, a unei „lunatece“ care, „pe la șapte ceasuri, s-au auzit cum că s-ar fi preumblând pe acoperișul unei case înalte de cinci rânduri“. Știrea e îmbrăcată cu informații picante și cu detalii de atmosferă, de la miile de oameni care „se adunară pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
acoperișul unei case înalte de cinci rânduri“. Știrea e îmbrăcată cu informații picante și cu detalii de atmosferă, de la miile de oameni care „se adunară pe uliță, fiecare păstrând tăcere, temându-se că la cel mai mic sunet, trezind pe lunatecă, să-i pricinuiască căderea“, la momentul în care, „ajungând la capătul streșinii, fata, de câteva ori, se plecă spre adâncul uliții“, spre disperarea șefului de post care „s-a oferit să aducă tot fânul sub ferestrele casei“, „prin care s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
streșinii, fata, de câteva ori, se plecă spre adâncul uliții“, spre disperarea șefului de post care „s-a oferit să aducă tot fânul sub ferestrele casei“, „prin care s-ar fi ferit căderea a nu fi omorâtoare“. În fine, moartea lunatecii pare să fie de fapt o crimă, întrucât tatăl fetei, un „pitar crud“, suspectat și pentru omorârea soției sale bogate, opunându-se acum aducerii fânului contribuie, implicit, la uciderea fiicei, ceea ce l-ar fi făcut unic moștenitor al averii pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
la palat, descreierata ceea! zise. - Poate să meargă și să rămînă! Elena nu mai vrea să știe, hotărit, nimic de prinț. Are caracter fata asta! răspunse Nory. Apoi pentru Mini, care nu înțelegea despre ce palate e vorba, deși seara lunatecă părea potrivită cu orice basme: - Știi ce a fost? . . . Elena era logodită cu Prințul, cum e poreclit. Cu signor Maxențiu de la Plăiesele ... O să-ți arăt eu "palatul" în trecăt. Se zărește de pe șosea . Ținea mult la partida asta. Atât cât
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Am înțeles, mai târziu, că voia să o apere de cuvintele urâte ale celorlalți colegi. Activistul nu se sfia de faptele lui, amenințări adresate părinților și câțiva bani să-și țină gura, trăgeau linie peste tot. Femeia cu chip de lunatecă îi fusese soție, însă nu a rezistat prea mult alături de el. Domnul Bobu a părăsit-o într-o iarnă geroasă pe când trebuia ea să nască un copil.Atunci, Dura și-a pierdut mințile, a născut singură și nu a lăsat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
eliberează chipul de mască. După ce ne-am privit o viață întreagă printre gene, acum ne vedem cu adevărat. Cum să numi fie teamă? Doctore, nu-ți dai seama de dezastru? Dacă ne-am naște fără mască am vedea pe străzi lunateci sălbăticiți înăuntrul propriilor lor tăceri. Ce lume hidoasă în care pruncii se nasc bătrîni și înțelepți iar îndrăgostiții inconștienți au dispărut cu totul!... „-Vino, prietene” -îmi spune Doctorul-“și fie ca prezența ta să alunge moartea în uitare. Încă nu
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
jumătate ironic, pe jumătate serios, capacitatea științei de a lumina și a face inteligibil universul. Cuceririle mirabile ale lui Tintin, ca și bravadele lui Milou sau Haddock, sunt inseparabile de vocația faustică a profesorului căruia nu îi este străină imprevizibilitatea lunatecă a unui Paganel. Castafiore este un Tournesol care se servește de instrumentul orfic al vocii pentru a fascina, dar și a agasa, în egală măsură. Capriciile ei sunt parte din decorul mediatic pe care presa îl savurează. Gustul pentru lux
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Moldoveanu revizor școlar al județului. Bine, bine dar din 10 noiembrie fusesem evacuați din cămin, așa că singura soluție ne-a oferit-o chioșcul unde vara cânta muzica, în parcul central din fața bisericii numită Sobor iar noaptea făceam noi serenade de lunateci. Noroc că aveam paltoanele și căciulile. Dormeam iepurește de teamă să nu vină cineva să ne fure lădițele cu lucrușoare. Dimineața le luam în cârcă ca pe sfintele moaște și iar ieșeam la plimbare, la îndoit de oase după atâta
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
e cu mai multă jale, durere, nemurire la mortul tânăr! Altfel, fără groază și morți, rămâne poporul cu părerea că a fost complot, anarhie, lovitură de stat, sau ce mai vrea să spună, că a fost cu agenturi străine, teroriști, lunateci, marțieni și alte de-astea. Tot ce vrei! De-asta am băgat și teroriști la reprezentație, că e mai cu convingere când nu știi cine te-a împușcat de-ai murit. Și nici nu asta vrea poporul, să știe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
treacă Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacă Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă - Părea că-n somn un înger ar trece prin infern. Priveliștea se stinge. În negrul zid s-arată Venind ca-n somn lunatec, în pasuri line ea; Arald nebun se uită - cu ochii o-nghițea, Puternicele brațe spre dânsa întindea Și-n nesimțire cade pe-a jilțului său spată. Își simte gîtu-atuncea cuprins de brațe reci, Pe pieptul gol el simte un lung
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în acest organism viu fără să-și dea sama, ba fără să le vie-n minte cum că ar putea fi și altfel. Asta-i o viață neconștie, e un fel de clar-vedere naivă, asemenea vieței nocturne și a pasurilor lunatecelor: somnul adânc. Dar când se scriu legile? Când încep a deveni controverse, când naivitatea încetează, când uzal începe-a fi privit ca formă goală și nu ca espresia spontană a unui înțeles, a unei trebuințe. Acest moment e somnul ușor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Bogdan-Pitești devine, după 1918, un paria și va fi pus la index după moartea subită, în 1922, survenită grotesc, în timpul unei convorbiri telefonice. Acest personaj cu o biografie senzațională, erou al cîtorva romane (Adam Gună din Venin de mai și Lunatecii de Ion Vinea, boierul Alexandru Lăpușneanu din Don Juan cocoșatul de Ion Călugăru) și al cîtorva jurnale (Gala Galaction, Mateiu Caragiale - aici, cu un portret curios de „ingrat”: „om de un gust îndoielnic”), așteaptă încă să fie recuperat. Numeroasele mărturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o colonie estivală de artiști plastici. Ferment și sprijinitor al artei moderne, devine un redutabil colecționar. Atmosfera luxoasă, cvasiboemă, cvasiinterlopă, de conversație rafinat licențioasă și libertinaj a salonului era „animată” și de prezența soției sale Domnica (alias Iada Gună din Lunatecii): „de origine poloneză, fostă femeie ușoară culeasă dintr-un cabaret, aceasta se va metamorfoza peste cinci decenii în «tovarășa Bogdan», soră la serviciul deparazitări din Spitalul Central, mereu tunsă băiețește, cu glas și alură de bărbățoi” (C. Beldie, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adus în redacție de tînărul Nae Ionescu, pe atunci „membru al Academiei Terasa” și „militant” al Insulei minulesciene. Student la Filozofie, viitorul mentor al „tinerei generații” interbelice fusese și preparatorul liceanului Ion Eugen Iovanache, care-l va portretiza în romanul Lunatecii sub numele de Fane Chiriac. Iată-l „prins” în evocarea memorialistică a lui Constantin Beldie: „Specia sa antropologică era a omului de cafenea - de Terasa Oteteleșanu, peste drum de redacția noastră, - ușor de identificat după anume stigmate caracteristice: lenea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
antimimetic, lipsit de „anecdotă” realist-tradițională - acesta e modelul romanesc al lui Vinea, „aplicat” în Paradisul suspinelor. Autorul nu va ignora epicul amplu, chiar cu elemente „social-gazetărești”, dar îl va hibridiza masiv cu elemente de poem estetizant și de basm în Lunatecii. Un experimentalism gidian întîlnim în „șantierul” romanului Venin de mai. Oricum, în opoziție cu E. Lovinescu și cu numeroșii adepți ai epicului realist-documental, social și istoric, Mihai Zamfir pare a-i da dreptate mai curînd lui Vinea și adepților interbelici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
foileton în numerele din 1927. Ov.S. Crohmălniceanu (care așază proza scurtă a lui Vinea sub semnul grotescului expresionist) o ignoră, iar Simion Mioc - deși o citează la bibliografie - o confundă cu fragmentul intitulat „Escroc sentimental“ (nr. 99, 1931), „prototextul” romanului Lunatecii, apărut postum. O atenție sporită îi acordă Elena Zaharia-Filipaș în monografia „Ion Vinea“. Textul e alcătuit din două părți: de o parte - portretul „clasic” al lui Ion (zis Dorimedont) Pîrvu, artist îmburghezit și fost afemeiat (avînd datele autorului său); de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alea, unde se semnaliza, cu oglinjoarele, cu niște slăbănoage și uscături de pe fundul gropii, fără nici o înclinație de țâțe sau cur, numai cu nasurile pe sus, chestie care tocmai că îi întărîta pe băieți... Doar când dintre ăștia mai lunateci s-a decis unii să coboare pe cearceafuri, burlane, perdele, frânghii de nuiele, s-a dezmeticit și inițiativa din activiștii și securiștii din comuna asta, de-au înconjurat cu plutoanele de caralii toată zona. Iar când i-a explicat și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
De-aș spune numai chipul cum privirilor mele S-arată - n-ai mai crede că-i geniu infernal. 171 {EminescuOpIV 172} Când ca un vis argenteu plutește blonda lună Prin marea-albastră-n ceruri, prin somnoroșii nori, Când noaptea-i o regină lunatecă și brună, Când valuri lovesc țărmii cu spumele răcori, "Eu de pe stâlpul negru iau arfa de aramă, Arfa a cărei sunet e turbur, tremurat, Arfa care din pietre durerile le chiamă, Din stâncile stârpite, din valu-nfuriat... "Și cânt... Din valuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]