190 matches
-
o concepe ca o altă formă a temporalității, încît alcătuiește imaginea unui timp ce curge în afară de sine sau a unui timp vertical. Icoana temporală a eternității ar fi atunci o curgere în sus, o acumulare verticală de clipe, care stăvilesc lunecarea dinamică, deplasarea orizontală spre moarte. Suspendarea timpului introduce o dimensiune verticală, dar numai atâta vreme cât durează actul acestei suspendări. Odată consumat, eternitatea neagă timpul, constituind o ordine ireductibilă. Schimbarea direcției naturale, violentarea temporalității din accesul la veșnicie ne arată cum orice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fenomenul căderii. Cine nu simte că merge la fund - chiar atunci când lucrează și creează pozitiv, când e notar sau geniu - nu înțelege nimic din natura specifică a soartei umane, iar cei ce nu cunosc atracția irezistibilă a năpăstuirii, a esențialei lunecări, a creșterii înspre abis - n-au atins în nici un fel condiția căreia au fost meniți. Mor propriu-zis numai oamenii străini de ispita rodnicei scufundări, care nu-și rup gâtul în orice ocazie a vieții. Ceilalți au totul îndărătul lor, și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
făcut nimeni nu ne precede, nimeni nu ne îndeamnă, nimeni nu ne ajută. Alte popoare și-au trăit începuturile naiv, inconștient, nereflectat, trezindu-se din somnul materiei la viața istorică printr-un insensibil proces, cu o evoluție naturală, cu o lunecare insesizabilă. Noi, dimpotrivă, știm și trebuie să știm că începem, sîntem obligați a avea luciditatea începuturilor de viață, conștiința vie și reflectată a aurorei. Trezirea noastră la viață coincide cu o dilatare de perspectivă, pe care celelalte popoare o cunosc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Elanul unei culturi exprimă prezența internă a patosului gotic. Căci goticul este verticala spiritului. Din el derivă tragicul, sublimul și renunțarea, ca pasiune pentru altă lume. Absența lui te asimilează liniștit și călduț devenirii, aruncîndu-te pradă timpului. Destinul, ca o lunecare orizontală, este negația goticului și a complexelor de viață născute din el. Neamul românesc n-a trăit sub semnul spiritului gotic. De aici: pasivitatea, scepticismul, autodisprețul, contemplația domoală, religiozitatea minoră, anistoria, înțelepciunea, care constituie aspectul negativ al specificului nostru național
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
departe am fi fost astăzi, dacă infinitul din acest dor lua forma unei expansiuni eroice a sufletului, dacă ne-am fi rostogolit, cu o înflăcărare fără margini, peste ruinele noastre! Dorul exprimă un raport negativ cu lumea, el este o lunecare leneșă și orizontală sau o ondulație minoră pe suprafața mobilă a vieții. Eroismul este ascensiunea spiralei, sinuozitățile în înălțimi. Prin dor nu exprimăm mai mult decât nesiguranța în fluctuațiile clipelor și o chemare spre vag. De ce ne e dor? Întrebați
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din cauza interesului și fascinației reale pe care o trăia, și, dincolo de gulerul ridicat al paltonului lui Helen, zări reverul crem dedesubt, și sub el pielea netedă și curată. Își aminti cum stătuse În dormitor, Încheindu-i rochia frumoasă, Își aminti lunecarea pijamalei de mătase, senzația de greutate a sînilor ei fierbinți și elastici. O năpădi din nou un val cald de dorință. O prinse pe Helen de braț și o trase mai aproape. Helen se Întoarse și-i văzu expresia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe care scria Informații pentru pacienți În privința plombeleor și extracțiilor. CÎnd Îi puse masca pe gură, nu simți diferența față de aparatul de respirație obișnuit - mai puțin neplăcut decît o mască de gaze - așa că nu o deranjă. Apoi avu senzația de lunecare și se prinse de marginea canapelei pentru a nu se rostogoli... Atunci i se păru că se prăbușește undeva, dar ateriză inexplicabil În picioare, pentru că, dintr-odată se trezi În Întuneric Înconjurată de oameni care o Înghionteau din toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ciudate: pe de o parte semănau cu cele de ciclu, dar pe de altă parte păreau dureri de intestine. Crezu că are diaree. Își apăsă mușchii, de parcă ar fi vrut să facă pipi, iar Între picioare apăru o senzație de lunecare și ceva căzu În apă. Se uită În toaletă. Acolo era tamponul de tifon, Îmbibat și deformat de sînge, care curgea Încă din ea, gros, negru și răsucit ca o frînghie Înmuiată În catran. Îl chemă pe Reggie. El apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din podea și se ascunsese în pădurea de rezervoare de gaz; atunci când încărcătoarea, Ripley și monstrul se rostogoleau prin puțul sasului, ea scosese căpșorul pentru a vedea mai bine. Deodată, vântul îi aspiră picioarele și parcurse toată puntea într-o lunecare lungă, în direcția sasului. Bishop, sau mai bine zis ceea ce-i mai rămăsese din trunchi o văzu apropiindu-se pe fetița care se zvârcolea urlând. Se prinse bine cu o mână și o întinse pe cealaltă. Grație preciziei cibernetice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
imaginea asta cu peștele: mic și subțire, aproape numai piele și os, ca un țâr, cu ochi a căror culoare, asemănătoare oțelului de regulă, te împiedică să vezi dincolo de ei, în om, culoare ce se schimbă imprevizibil, strângându-i furiile, lunecările, strecurările, răzbunările. Având obiceiul să vorbească mult și aparent dezlânat, cu multe perifraze și nuanțări care nu făceau decât să anuleze efectul ideilor spuse înainte, ca nu cumva să aibă o poziție foarte clară și foarte fermă, deși tocmai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Bucureshtioara. Da, uite că mi-am amintit și numele orașului: Bucureshti. Pe limba lor, un fel de enjoy. Eram înconjurată numai de sălcii cu mantile voluptuoase de zăpadă... Și, printre ele, doar o licărire fantomală, o cărare a nebuniei, o lunecare desfătătoare... Am pornit pe acea cărare... Și lautarul Licu încet, pe urmele mele... Scotea doar un fior nesfârșit din toate corzile acelui instrument păgân, sălbatic, răscolitor care-i stătea agățat, ca o femeie nebună, de gâtul lui. Ah, teribil intrument
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aceeași temă, totuși când se va rezolva prostituția, colateral, trebuie să se tindă către cultul austerității, corectitudinei și muncii. Oficii de protecție a minorelor, plasarea elementului feminin și redresarea moralului acolo unde pășește spre desfrâu, constituesc măsuri, care neutralizează indirect lunecarea spre prostituție. Recunoașterea paternității și favorizarea căsătoriei vor opri multe tinere de a cădea În prostituție. Aplicarea efectivă a legei contra avortului face parte din redresarea morală a tineretului nostru. Pedepse exemplare pentru părinții care privesc cu Îngăduință prostituarea copiilor
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
câte un cuvînt: - Doctorul Rim a fost ieri la repetiție și va veni, cred, și mîine! zise la un moment cu un ton între întrebare și afirmare. Nu-i răspunse nimeni. Automobilul Drăgăneștilor era un Lincoln minunat. Mini simți voluptatea lunecării ușoare și consimți să recunoască rinele privilegii ale averii. în dreptul străzii Regale ceru să se coboare. Elena se întoarse spre Marcian, ca și cum ar fi putut avea ceva de obiectat din faptul că rămâneau singuri, apoi, prin micul telefon a cărui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bulevard înainte! și, toropită, se rezemă cu capul lipitele pichetajul moale al perinilor. Ținea ochii închiși pe jumătate. In lunecatul, pe care-1 combina într-o armonie moale cu lenea ei, i se păru o încetinire la urc moment. întredeschise ochii. Lunecarea era iar regulată. Erau pe Lascăr Catargiu, dar trecuți de casa Drăgănescu. In dreptul casei probabil șoferul mcetinise, apoi, neavând ordin de oprire, reluase pulsul mersului. Elena se uită spre Marcian cu o privire precaută. Distrat, nu băgase de seamă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de ecolocație, ea a devenit o repre zentare generală a verticalității. Drept care bărbatul din Betsai da, la prima deschidere a ochilor asupra lumii, Înțelegînd pe semne mulțumită glasurilor că zărește niște oameni, nu altceva, a dedus, din deplasarea lor, doar lunecarea Înainte a unor profiluri erecte asimilabile trunchiurilor de arbori. Abia cînd Iisus i-a așezat a doua oară mîinile pe ochi Îndemnîndu-l să privească țintă, el a văzut deslușit, Înțelegînd pe deplin ceea 240 O vară ce nu mai apune
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
agoniseala lor în acea noapte în care somnul de frig îmi continuă în procesul iubirilor. Ei au uitat că viața se poate mărgini pe albia trezită de moarte unde somnul dispare odată pentru totdeauna. Amintirile rămân brume de dimineți fără lunecarea gândului prin pletele viitorului. Mereu te contemplu fără să-ți văd ochii de flori ce trec prin neființa stelară unde ai ascuns clipele să numi simtă prezența. Mi-ar place să ne plimbăm prin norii lungiți deavalma spre grotele sensului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
începu să râdă, așteptând. Chelnerul acceptase ordinul, pe dată: Vine băiatul! asigură el, cu nedezmințit profesionalism. Plecarea trenului din ultima stație din Ploiești, care semnala apropierea de Capitală, îi sugera totdeauna lui Vladimir momentul pregătirilor pentru apropiata sosire la țintă: lunecarea tot mai lină a trenului printre zoioasele blocuri gri din cartierul Grivița Roșie, căutarea unui taximetru între uriașele colonade ale Porții principale din Gara de Nord, suita de întâlniri cu managerii firmelor partenere ce învârteau afaceri nu atât de suspecte, pe cât părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
NUMAI PERSONAL AUTORIZAT Dallas considerase dintotdeauna această recomandare cam inutilă, dat fiind că pe navă nu putea să existe vreo persoană neautorizată și că oricine avea nevoie să urce la bordul lui Nostromo era autorizat să utilizeze sasul. Kane declanșă lunecarea scutului de protecție, care eliberă trei manete. Le coborî în ordine. Se auzi un șuierat și ușa blindată se răsuci. Pătrunseră în încăpere. Pe pereți atârnau șapte costume presurizate. Erau voluminoase, incomode, dar absolut necesare pe această planetă în caz că evaluările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
evocată de Eminescu în acea bijuterie prozodică Dintre sute de catarge: Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară veșnic îngânându-l Valurile, vânturile. În poezia Peste vârfuri, ideea poetică a eliberării în inefabil pleacă de la o concretitudine a naturii, lunecarea lunii pe cer, se interiorizează apoi cu ajutorul sunetului de corn, deci al muzicii, care, prin natura sa are mers infinit-indefinit, iar apoi negrăitul melodic se transformă într-o așteptare ce pare fără sfârșit, fără rezolvare. În poezia Selige Sensucht (Dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mițos, mă strâng ca un clește milos, iar glasul ei, strecurat în ureche, calm și pufos, mă învață să-mi mișc tălpile pe cărămida încinsă-n cuptorul bunicii. asta nu-i noapte, îmi spun, ăsta nu-i drum, e o lunecare-n poveste, în somnul cel bun, cusut, din loc în loc, la suprafață, cu sunet de clopoțel făcut din fum. strivită între trupul tatei și al mamei, două fuioare de căldură ancestrală, fumeg și eu și aburul propriei respirații mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
-mi nevăzut te-oi bântui, și te-oi momi în lumi de taină, plăpânda fericire-adăpostind, în care-am lepădat, cândva, împreună, scântei de năluciri și vis trăit. ne-om minuna cu sufletul la gură de calmul trupului alint, crescut din lunecări de zgură și din stihii de ape răscolite. vom străluci părelnici și sfioși și vom pieri în destrămare ca mireasma. o, ce neașteptat sfârșit și prea frumos. plâns de nai din verdele ofilit nu crește vara, din soare oxidat lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să-i încălzească viitorul culcuș, pe care, iată, și-l pregătește cu sârg. înțelesul ascuns încerc să străbat spațiul îngust ce mă desparte de înțelesul ascuns, o calmă beție îmi urcă în sânge, îmi ascute dureros tăcerile. în jur doar lunecarea zgrunțuroasă de cremene, însoțindu-mă. m-aș dărui cuiva, cum te dărui ninsorii, luminii de lună, mirosului de aer marin, cu toate neînțelegerile mele, cu plăpânda lumină ce mă naște ca pe un avorton, reluându-mă de la capăt, cum reiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
protuberanță, Carol descoperise ceva nou. Vârfurile degetelor alunecaseră peste clitoris, ascuns sub gluga labiilor interne, ca un copac crescut într-o văioagă. Dar pe drumul spre vagin, într-un loc în care ar fi trebuit să dea doar peste o lunecare anticipativă, peste faleza ce coboară în mare, găsi un nodul minuscul, un grăuncior de carne. Desigur, dacă i-ar fi permis mâinii să ducă o oglindă în locul acela, așa cum fusese învățată, să o ducă în locul pe care gura lui Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plecări. Apoi a început îmbarcarea. Clasa întâi, întâi. M-am ridicat și am intrat în tunel. Am pătruns tot mai adânc în noaptea ca un tunel - pentru a coborî prin noapte, în timp ce noaptea venea din sensul opus, învăluind pământul cu lunecarea ei nestăvilită. Am băut șampanie, așezat pe tronul mare și roșu, de unul singur în cabina din față, despărțit salutar de tușea, sforăitul, icnetele, plânsul și viscerele și ovarele clasei Business, a doua cu îmbunătățiri și a doua. Cum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-o în ultima vizită de seară, înaintea plecării acasă. Eu aduc pe pânze lumea viselor. Când pun culorile, ele încep să cânte. Un tablou trebuie să atragă spectatorul, dar să-și păstreze misterul. Culoarea, muzica și poezia se împletesc în lunecarea suprafețelor, în jocurile licăririlor. Trebuie să privești ca să auzi. — Pui atâta lumină în tot ce pictezi... — Albastrul este dominant în tablourile mele. Ames tec culorile cu cerul, abstractizez, am impresia că pătrund prin albastru în alte lumi. Apoi, nu te
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]