413 matches
-
obrazul de finețea gâtului său. Știu doar că mă plimba plutind deasupra perechilor de dansatori și că de atunci nu mi a mai dat drumul din brațele lui și toată existența noastră ce a urmat a fost ca un tangou lunecos în care eu am stat agățată de umerii lui, pentru că îmi era așa de bine, era așa de cald și plăcut încât mereu aș fi vrut așa să rămân, veșnic dansând un dans al împerecherii. Aceasta este data când ne
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
mărturist păcatul cinstit al iubirii, și cu demnitatea l am rugat pe Dumnezeu să ne unească în veșnicia apelor,a aerului, a universului, și să fim primiți așa cum scrie aici. Nunta a fost un vis, în care tangoul acela așa lunecos s a prelungit până când dimineața ne a amintit că trebuie să mergem și pe la cursuri. Mai aveam multe de învățat până să ajungem să fim pe deplin fericiți. Copiii,,,,s au ivit toți pe rând la umbra acestui copac. Au
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
erau prezente acolo, încremenite în conturul lor atât de clar, doar că între ele și ea, se interpunea ceva, un fel de zid nevăzut, căruia totuși îi simțea inflexibila rezistență. La fel ca această muscă, simțea cum alunecă pe suprafața lunecoasă și rece a unei sticle nevăzute, care o separa de tot, în timp ce dincolo, timpul curgea ca o apă limpede, undeva pe dedesubt. Și parcă îl auzea cum clipocește în scurgerea lui, gonind spre un liman doar de el știut, în timp ce
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
pește ... a șoptit ea, sesizînd agonia sufletului meu filozofic în lupta pentru purificarea senzorialității, care este paradoxală și, mai grav, iluzorie și, creînd un joc de cuvinte, care îmi sugera că fabricasem un edificiu lingvistic monstruos, o frază aiuritoare și lunecoasă, pe care ea n-o accepta, pentru că ocolea povestea în sine și, în schimb, încerca s-o interpreteze speculativ. Ai dreptate, bat cîmpii ... Știi care era durerea lui? Că a trăit o viață lîngă o femeie, pe care a iubit
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
2017 Toate Articolele Autorului PE O STRADĂ LUMINOASĂ „Pe o stradă luminoasă, Bezna nu se ridicase... Am trecut de dimineață - Până când nu se-nserase Liniște era deplină... Când asfaltul se spărgea: Un picamer și-o drezină Muzica o-ntreținea. Iar ulița lunecoasă... Numai praf era pe ea; Mă duceam încet... acasă, Sau plecam, cine știa? Cerul presărat cu stele Da un farmec inedit... Numai picioarele mele Multe gropi au nimerit. Cred că toți ați înțeles Că veneam, când mă duceam, Drept vă
PE O STRADĂ LUMINOASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340444_a_341773]
-
Ganduri > CROCHIURI DIN VREMURI...PARȘIVE! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 200 din 19 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Cămașa verde Student fiind, prin anii 70, am descoperit în lada de zestre a mamei o pânză mătăsoasă și lunecoasă de sergi de un verde strălucitor, cu aderența la piele ca a mercurului vărsat(!) , un fel de material țuști-bâști ce se mula greu dar care sclipea și atrăgea privirile pe unde te-ai fi dus, te făcea să fii în
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]
-
lume când fac o porcărie, îl aruncară, fără pic de respect, într-o hrubă unde lumina picura dintr-un fel de fereastră aflată cam la un kilometru depărtare. Ca să nu mai spunem că pereții dar și pietrele de pe jos, erau lunecoase însă nu de la umezeală ci de la dejecțiile care ajungeau aici printr-un sistem de canalizare conceput, cel mai probabil, de un masochist. Verdunel realiză din prima că, după ce ușa a fost trântită și încuiată, în hrubă și-au făcut apariția
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
căci pentru noi fu cartea Galeot.” Postuma “ Când te-am văzut, Verena” este o mărturie directă a faptului că Eminescu a rămas împietrit în fața frumoasei ieșence: “Și îți aduci aminte cum mă feream în laturi/ De dulcele-ți cuvinte și lunecoase sfaturi,/ Știind cum biruiește poftirea frumuseții,/ Știind ce vierme pune în sâmburul vieții, // Știam că sunt copilul nefericitei secte/ Ce are sete adâncă de formele perfecte/ Și inima-mi trecut-au nmai rece ca oțelul/ Ca s-o împlânte chinul
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
ușor când examinatorul constată că-și poate procura cartofi de la elevul examinat; un inspector oarecare, înavuțit (“la două fete le-a făcut două case”), profită nu doar financiar, ci și profesional de legăturile lui familiale etc., etc. Firește că, în lunecosul “lanț”, apar, la intervale, și inevitabilele interese politice și că “militanții în aceeași organizație” se susțin reciproc (“Nu vrei să faci revelionul la noi, la partid?”), își promit avantaje, fac propagandă, interzisă, de altfel, în incintele școlare. Dacă în cazul
ÎNTRE APARENŢĂ ŞI ESENŢĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341342_a_342671]
-
obrajii și împodobea fularele ridicate până peste nasuri ale trecătorilor cu promoroacă. Oamenii treceau grăbiți, cu umerii strânși într-un gest de înfrigurare, fără a se privi unii pe alții, preocupați doar de a găsi porțiunile de trotuar mai puțin lunecoase. Nici vorbă nu putea fi de a-și mai prelungi ieșirea în oraș, în așteptarea orei la care convenise să se întâlnească cu Angela. Așa că Ana își scoase mănușa și, strecurându-și degetele în buzunărelul îngust al genții, apucă telefonul
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
te sperii degeaba. I-am cunoscut și pe bunicii lui și ei mă iubesc la fel de mult ca și tine. - Te-or iubi ei bunicii, nu zic ba, că ești fată frumoasă și cuminte, dar el te iubește? Are ochii cam lunecoși. Îi fug repede după fuste și nu cred că ai să faci casă cu el. Tare nu aș vrea să te văd nefericită, măritându-te cu nepotul lui Bărboi. Maria nu-și ascultă bunica, se mărită pe doi septembrie, iar
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343122_a_344451]
-
sau toate iubirile, dacă este posibil. Nu există lege în univers cu efect atât de profund asupra viului, ca sentimentul acesta. Lupta aceasta a omului cu sine, a dus la închiderea ispitelor înt-un cavou al sufletului și al minții lui lunecoase. Singura care l-a mai potolit a fost inventarea unei celule a societății, familia. Un fel de minciună a sexelor, pentru că omul, bărbat, sau femeie, tot visează, tot privește spre alceva, tot are dorinți imposibile, viziuni cu băieți și fete
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]
-
antologii.A adus în lumina tiparului mai multe volume de poezie. Amintim ... XVI. ÎN LUMINA TOAMNEI, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016. În lumina toamnei un copil o floare povârnișuri și pietre un ochi lunecos - ca o tremurare de ape - un cântec săltând pe aproape... În adierea toamnei două mâini fluturând o batistă în vale, o pasăre cu aripa frântă un trandafir rătăcit o potcoavă uitată și-un legământ pângărit... În lumina toamnei dragoste și
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Poe) Ninge mărunt, ninge subțire, ninge mizer peste țara în care multă lume doarme. Morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede. Ninge tacit, ninge cu fulgi din lacrimi, ninge sărat peste țara în care până și materia visează. Ninge urât, ninge politic, ninge haotic peste sentimente aflate sub tălpi murdare și uitate în dosare din lacrimi. Asta am văzut
ŢARA ÎN CARE MULTĂ LUME DOARME (SAU CUM NU SE POT TREZI DINTR-UN COŞMAR ROMÂNII DE BUNĂ CREDINŢĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381418_a_382747]
-
Poe) Ninge mărunt, ninge subțire, ninge mizer peste țara în care multă lume doarme. Morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede. Ninge tacit, ninge cu fulgi din lacrimi, ninge sărat peste țara în care ... Citește mai mult MOTTO:"Somnul - acele infime crâmpeie de moarte. Cât le detest !"(Edgar Allan Poe)Ninge mărunt,ninge subțire,ninge mizerpeste țara în caremultă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
plouă subțire ... plouă mizer peste țara în care o lume-ntreagă doarme. morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și le culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase. plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă sărat peste țara în care materia și tehnocrația visează. plouă în alb și negru peste destinele deșarte, învelite aiurea cu plăpumile uitărilor de sine. picăturile de ploaie se preling ușor pe aripi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
plouă mărunt ... plouă subțire ... plouă mizerpeste țara în care o lume-ntreagă doarme.morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormițilorși le culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere,devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase.plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă săratpeste țara în care materia și tehnocrația visează.plouă în alb și negru peste destinele deșarte,învelite aiurea cu plăpumile uitărilor de sine.picăturile de ploaie se preling ușor pe aripi de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Strofe > Introspectie > IDEALURI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Am făcut din idealuri, Trepte pe care să urc Dar vă spun că uneori, Drumul a fost și abrupt... Pe o pantă lunecoasă De fatidice întâmplări Am schițat ușor grimase Și- am scâncit în resemnări. Au trecut pe lângă mine Oameni, munți și sentimente, Unghiurile nu păreau Să mai fie congruente... În clepsidre de nisip Timpul se scurgea agale Într-o zi prin împăcări
IDEALURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374053_a_375382]
-
2017 Toate Articolele Autorului PE O STRADĂ LUMINOASĂ „Pe o stradă luminoasă, Bezna nu se ridicase... Am trecut de dimineață - Până când nu se-nserase Liniște era deplină... Când asfaltul se spărgea: Un picamer și-o drezină Muzica o-ntreținea. Iar ulița lunecoasă... Numai praf era pe ea; Mă duceam încet... acasă, Sau plecam, cine știa? Cerul presărat cu stele Da un farmec inedit... Numai picioarele mele Multe gropi au nimerit. Cred că toți ați înțeles Că veneam, când mă duceam, Drept vă
PE O STRADĂ LUMINOASĂ... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375504_a_376833]
-
fotolii vechi și-n rânduri înșirate pe foi mototolite și aruncate la coș. Nu-ți fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard în părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi firav, lunecos. Doar lumină și rouă am adunat în drumul meu, spre templele cerești, unde fericirea pâlpâie în lumânări stelare. ... Deschide, ascultă-mă, iubite! pe străzi s-a lăsat întunericul și brațele pline de rod abia le mai port. Un orb s-
ZĂVORÂT – CA-NTR-O DUMINICĂ FĂRĂ RUGĂCIUNE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372021_a_373350]
-
așa că s-a lăsat cam greu convins să vină la dans, fiind o fire mai temătoare. Valentinei îi plăcea de flăcău. Spera să se logodească într-o zi cu el. Se mai aventurase ea cu băieții din sat, pe tărâmul lunecos al amorului, dar, ca la țară, se mai auzea câte ceva despre aventurile fetelor, că, de, băieții dacă nu se lăudau cu ce a mai trecut pe lista succeselor sexuale, nu se considerau bărbați, așa că ar fi preferat să se mărite
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
agită prea mult prostul și fisurează cochilia. spirala dansează întruna. nu o mai suportă atunci când șarpele după ce urcă până pe acoperișul cochiliei, se aruncă la vale... îl umple de dorințe necunoscute lui. neîmplinit, fără cochilie, s-a așezat cu un cot lunecos sprijinit de cochilie și ochii lui se preling pe mâna mea când o plimb pe cornițe. știu că îl enervez dar încerc să-i păstrez trează atenția. fuiorul îmi amestecă mintea cu inima iar sufletul tot strigă la mine să
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE 2) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348777_a_350106]
-
într-o seară Cu atingeri diavolești, Vise-au început să doară, Risipindu-se-n povești. Dăltuită-ntr-o privire, Din adâncuri de-nceput, M-ai legat cu mii de fire, Ascunzându-mă-n sărut. Și în șoapta ca o boare Lunecoasă și fierbinte, M-ai uitat fermecătoare, Știind, că nu pot fi cuminte. Ca și timpul...dezgolită, Mă provoci ispititoare Și mi-te oferi...iubită, Deschizându-mi-te...floare. Lăngă tine...nopți de-a rândul, Într-un pat de flacări plin
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
a nverzit și cărărușa, neumblată de-astă-toamnă Fir de iarbă și-o urzică, marginile le înseamnă. Printre rădăcini spălate de neaua ce se topește Crudă și catifelată Cizma Cucului-nroșește. Sprijinit în bîta groasă dintr-o cloambă de acaț* Sui drumeagu” lunecos pîn” la Zapoze-n fînaț. Sparg cu sapa mușuroii și aprind iarba uscată Avînd grijă să sting focul, de-ncepe vîntul să bată. Se cațără-n două labe ieduța, pe-un ram de-alun Să prindă rînza* gălbuie și muguri cruduți
CÎNTĂ CUCII, SE ÎNGÎNĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375845_a_377174]
-
erau prezente acolo, încremenite în conturul lor atât de clar, doar că între ele și ea, se interpunea ceva, un fel de zid nevăzut, căruia totuși îi simțea inflexibila rezistență. La fel ca această muscă, simțea cum alunecă pe suprafața lunecoasă și rece a unei sticle nevăzute, care o separa de tot, în timp ce dincolo, timpul curgea ca o apă limpede, undeva pe dedesubt. Și parcă îl auzea cum clipocește în scurgerea lui, gonind spre un liman doar de el știut, în timp ce
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]