422 matches
-
Deci la a treia latrină așteaptă deja o mulțime de oameni, și oamenii ăștia strigă cât pot de tare când Mariedl cea puternică își vâră brațul în closet până la subsuoară. Și înăuntru nu era nimic care să fie tare și lunecos. Ciudat, se gândește Mariedl, se pare că closetul nu-i înfundat cu scaun, dar numai că domnul preot surâde ștrengărește și zice că trebuie să caute mai departe. Sunteți mare pișicher, îi spune Mariedl domnului preot și caută din nou
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se întoarce, Hasi îi vâră piciorul în bot) SCHWEINDI (scuipă): Pfui, Dumnezeule, cum poate să pută un picior, nespălat de săptămâni, și probabil că iar ai călcat intenționat în rahat de câine, așa cum faci mereu, pentru că este atât de plăcut lunecos, așa cum spui tu. (Hasi ridică un os de jos și vrea să-l lovească pe Schweindi, dar se stăpânește brusc și lasă resemnată osul jos) KARLI: Herta mea își spală picioarele de trei ori pe zi, și pentru că picioarele ei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
unde vinovăția și-a lăsat pe limbă o frumoasă vatră natală. Când cineva e vinovat, atunci sună în el toate clopotele cele mari, pentru că aerul cel bun din corp este în sfârșit sigilat cu oxigen eliberat. Și atunci când vinovăția cea lunecoasă, carnea păcătoasă a lui Mariedl o îngroapă în sfârșit sub ea, atunci Mariedl vede în sfârșit o dată în viață pe un om înalt cu frumusețea pierdută care este opusul lui Mariedl care își freacă căpățâna lui nesfârșit de mare pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
interiorității, a sufletului, mărturisind indirect despre perfecțiunea nu doar fizică, ci și morală a femeii adorate: „și ochi, ce ochi avea, alei!/ Senini, statornici ochii ei,/ Surâzători, calzi, nu mari foarte,/ Privind de a dreptul, nu-ntr-o parte,/ Nici lunecos, șiatât de cald/ Încât te-nvăluiau ca-n fald/ și te răpeau pentru de-a pururi.”655 Ceea ce i se reproșează acestei femei de către cei din societate, care vădit îi invidiau calitățile, sunt, paradoxal, tot însușiri pozitive, demne de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea-i fără-asemuire/ Se întrecea cu dulcea ei simțire.// Cinstită, cumpătată și cuminte,/ și dăscălită-n orișice privință,/ Plăcută îndeobște la cuvinte,/ Miloasă, mândră, dornică ființă,/ și-n toate dovedind îngăduință,/ Cu suflet galeș, lunecos din fire [subl. n.]” 984 . Caută mereu să fie protejată, să găsească la cei din jur siguranța de care avea nevoie. O întâlnim în această ipostază, în debutul poemului, când cere ajutorul lui Hector, după plecarea tatălui ei trădător în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
legile biblice, regii sunt superiori oamenilor obișnuiți." Regii sunt numiți zei de către profetul-rege David, deoarece stau pe tronul lui Dumnezeu pe pământ și Lui îi vor da seama pentru cum au păstorit [...] cea mai înaltă treaptă este și cea mai lunecoasa." <footnote Willson, David Harris, King James VI and I, Jonathan Cape Ltd, Londen 1956, p. 131: "Kings are called gods by the prophetical King David because they sit upon God His throne în earth and have the count of their
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
timp mă înțelegi voi fi bucuros, / Chiar fericit. Dar numai azi. Dacă nu înțelegi nimic, voi fi trist / iar către sfârșitul serii, melancolic..." Lui văd ori lui aud li se substituie un vag mi se pare, acesta vizând raporturile înșelătoare, lunecoase, distanțele variabile dintre om și lucruri. Paralel cu insuficiențe de ordin senzorial, paralel, de asemenea, cu cele conexe ale cuvântului (prins în ambiguități), timpul relativizează totul; sentiment acaparant, modificând noimele, clătinând sensurile, perpetuând criza cunoașterii. A încerca să fixezi în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
plonjând în dreptul său malul Rinului într-o obscuritate și mai deasă decât a amurgului înconjurător. Cei doi drumari își ținură astfel companie vreme de-un schimb prelung de tăceri. Către sfârșitul lui, când Ian se pregătea să iasă din umbra lunecoasă ce-l mângâiase sărind peste el ca un funambul nerăbdător, vaporul slobozi un semnal prelung de sirenă. Punctuația finală a acestui salut ambiguu rezonă straniu în ființa arhitectului. Când începe un vapor în scufundare să starnească turbionul ce trage după
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în prezența ambiguității care apare ca o frontieră între natură și artă: "Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe malu-i verde/ Și privesc cum apa curge la coturi ea se pierde,/ Cum se schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos,/ Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos." Apare atitudinea estetică fericindu-se într-o soluție care nu îndepărtează misterul și permite tranziția prin realul dogmatic al imaginarului și al posibilului imaginar în contextul unui real plauzibil. Creația se bazează pe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Spirogyra se găsește numai în apa proaspătă, în care în mod obișnuit plutește. Există mai mult de 400 specii de Spirogyra. Mărimea lor variază în domeniul de la 10-100 µm lățime și se pot extinde la cîțiva cm lungime. Filamentele neramificate, lunecoase sunt compuse din celule cilindrice conectate capăt la capăt. Fiecare celulă conține una sau mai multe spirale de cloroplaste verzi, de la care provine și denumirea genului (Figura 4.5). Pereții celulei au două straturi: peretele extern este compus din celuloză
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
încolțiți; foloseau truisme, însă imediat transferau acceptul lor unor subiecte total diferite și, atacați din nou, cedau, pretinzând că nu sunt siguri de nimic. De fiecare dată când atacam un astfel de profet, mâinile mele păreau că prind un jeleu lunecos; îmi aluneca printre degete, numai ca să se adune în următorul moment. Dacă reușeam să îl apuc atât de bine, cu martori de față, astfel încât acesta să nu mai poată face altceva decât să fie de acord, și dacă credeam că
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
sau mal abrubt - atrage atenția că drumul este construit în rembleu și diferența între partea carosabilă și zona de siguranță este mare. Trebuie sporită atenția, redusă viteza și urmărită partea carosabilă pentru a nu ieși și plonja în decor. Drum lunecos avertizează că drumul poate deveni lunecos în anumite condiții ploaie, ninsoare, mâzgă, mai ales în zone rurale, unde pe partea carosabilă se deplasează și vehicule ce intră venind din câmp (și lasă noroi pe carosabil) sau în zone deluroase unde
CONDUCEREA AUTOTURISMELOR by CRISTINEL MIHĂIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/666_a_1316]
-
drumul este construit în rembleu și diferența între partea carosabilă și zona de siguranță este mare. Trebuie sporită atenția, redusă viteza și urmărită partea carosabilă pentru a nu ieși și plonja în decor. Drum lunecos avertizează că drumul poate deveni lunecos în anumite condiții ploaie, ninsoare, mâzgă, mai ales în zone rurale, unde pe partea carosabilă se deplasează și vehicule ce intră venind din câmp (și lasă noroi pe carosabil) sau în zone deluroase unde în condiții de ploaie, curg ape
CONDUCEREA AUTOTURISMELOR by CRISTINEL MIHĂIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/666_a_1316]
-
câmp (și lasă noroi pe carosabil) sau în zone deluroase unde în condiții de ploaie, curg ape noroioase ce ajung pe partea carosabilă. Trebuie urmărită partea carosabilă pentru a vedea în ce condiții se găsește și dacă este umedă sau lunecoasă se reduce mult viteza. Împroș care cu pietriș anunță exisța pericolului împroșcării pietrișului , la rularea cu viteze mari și spargerea parbrizelor celorlalțiparticipanți la trafic. Reducerea vitezei, rularea cât mai pe partea dreaptă și mărirea distanței între vehicule. Recomandări evitarea depășirilor
CONDUCEREA AUTOTURISMELOR by CRISTINEL MIHĂIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/666_a_1316]
-
o relatare a unei persoane reale care nu se știe cum a ajuns În mîna autorului. Sau acea mînă de ajutor providențială care este invocația lui Homer: cîntă, zeiță mînia, ce aprinse pe-Ahil Peleanul... Textul haiku-ului este abrupt și lunecos, nu găsești În el niciun clenci de care să te agăți pentru a Înțelege care este situația care l-a declanșat și care-i motivează formatul lipsit de poncifele livrești cu care sîntem atît de obișnuiți În literatura europeană. PÎnă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a da o forță de șoc mai mare supunerii: „Ți-am auzit cuvântul zicând că nu se poate.” Atitudinile cele mai adverse sunt conținute în „pânda” necontenită a lui Dumnezeu: „Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.” Exasperat de hieratismul lunecos al semnelor divinității, strigătul psalmistului cerând evidența senzorială echivalează cu o revoltă ieșită tocmai din esențialitatea setei lui de certitudini: „Vreau să te pipăi și să urlu: «Este»!” Între credință și tăgadă, nici una biruitoare, încordarea către nemărginire („Sunt, Doamne, prejmuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
istorie. În ciuda acestora, există cercetători ca Mark Solms 149, neuro-psihanalist modern, care încearcă să dea conceptelor de libido, inconștient și refulare o bază neuroștiințifică. Spiralogia vede în freudism "modelul iceberg inversat", adică ceea ce este "cunoscut" și "conștient" este vizibil, terenul lunecos al inconștientului fiind invizibil și aparținând domniului incertitudinii. 12) Spira transplantului de organ Charles Richard Drew (1904-1950), medic chirurg american, cercetător în domeniul transfuziilor de sânge și creatorul băncilor de sânge. Este recrutat de John Scudder 150 să proiecteze un
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
imaginație și vigoare intelectuală manifestațiilor de protest, nu sunt lăsați să o facă, pentru că poziția din față, a liderilor-soliști, a fost ocupată și n-au mai rămas locuri libere decât la „galerie”. A treia categorie de oameni politici ne-comuniști, lunecoșii și „nesărații”, „părinții fondatori” ai independenței moldovenești, cei care au guvernat în numele democrației, pentru a ne pasa lejer garniturii revanșarde a lui Voronin, nu mai au nas să se arate în public. În fine, intelectualii noștri umaniști, „scriitorii”, cum li
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
RL, 1991, 22; Gheorghe Grigurcu, Eseurile poetei, CNT, 1991, 28; Ion Vlad, Mângâierile filosofiei, TR, 1991, 33; Alex. Ștefănescu, Marta Petreu și demonul logicii, RL, 1991, 46; Ioana Pârvulescu, Metafora Martei Petreu, CNP, 1992, 2; Traian T. Coșovei, Anestezii rapide, lunecoase, ALA, 1992, 105; Al. Cistelecan, Între abstract și menstrual, „Euphorion”, 1993, 4; Eugen Simion, „Un paradis de cenuși”, L, 1992, 10; [Marta Petreu], CNT, 1993, 24 (semnează Florin Sicoie, Octavian Soviany, Traian T. Coșovei, Dorina Tudorovici); Ioan Moldovan, „Poeme nerușinate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
odăii, iar după elogiul „scrisului dumnezeiesc de liber” urmează, În finalul Pădurilor orchestre, aceste rînduri melancolice: „Dar vocea ta, cîntecul nostru, scrisul acesta mărunt, nu sunt decît scoicile și brățările uitate pe țărm și pe care un braț al mării lunecos le adună și le face să dispară”. Poetul-personaj trăiește Însă cu o particulară frenezie - ca și În versurile sale - orice promisiune a metamorfozării universului. Acesta, - surprins, În genere, În datele sale concrete, Într-o notație de „reportaj” al faptului cotidian
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poate fi nici cântărit, nici evaluat. Când amintirile plăcute dau năvală peste noi și le retrăim cu nostalgie, chiar prinși de griji ori de nevoi, le întâmpinăm cu bucurie. Trebuința de optimism Chiar dacă viața a intrat pe panta coborâtoare și lunecoasă a senectuții, Chiar dacă speranțele sunt tot mai palide și mai puține, Chiar dacă sănătatea este șubredă iar neputințele se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
din vârf, au fost tăiate, într-o parte laterală a stâncii, niște trepte rudimentare care coboară direct la apă, susținute de o balustradă de fier. Din nefericire, partea de jos a balustradei e ruptă, iar suprafața stâncii fiind netedă, treptele lunecoase au devenit inutile, cu excepția momentelor de flux puternic, când valurile sunt foarte înalte. Atunci, talazurile pur și simplu te smulg. E interesant de câtă forță și calmă fermitate poate dispune această jucăușă mare a mea! Dar ideea este absolut minunată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de unde se vedea Golful Raven, nu departe de cea pe care stătusem cu James. Marea, deși părea clamă pentru că fusese atât de lustruită și frecată de ploaie, se afla totuși în toane rele, venind spre noi în valuri mari, cocoșate, lunecoase, fără urmă de spumă până în clipa când se întâlneau cu stânca într-o țâșnire de frișcă. Soarele continua să ardă, deși un giulgiu de ploaie sură estompa încă orizontul. Un curcubeu unea marea cu uscatul. Golful Raven avea o culoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am zvârlit-o în cenușa moale din soba aprinsă. Mai erau și alte scrisori, dar am simțit că, pentru moment, citisem destul\ corespondență. Am ie[it afară, să văd ce mai avea de gând marea aceea oribilă. Eram calmă și lunecoasă, scurgându-se ca untdelemnul printre stânci. Am înaintat până la cazanul lui Minn, și am stat pe pod. Era vremea refluxului și cazanul se golea într-un torent învârtejit, aprig, de ape repezi, vuitoare, al căror țâșnet alb era înghițit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
seamă, nici o forță pământeană nu m-ar fi putut smulge din groapa asta! {i totuși am fost smuls, eram viu, în timp ce sărmanul înotător de vacanță, Titus, era mort. M-am cățărat peste stânci până la turn, și am coborât treptele. Marea lunecoasă se umfla și se dezumfla, dar nu cu violență; valurile erau ponderate și balustrada de fier atingea apa. Am simțit că mi se aprinde în trup, dacă nu încă în minte, un licăr de viață, vechiul, familiarul fior semisexual de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]