306 matches
-
atât timp cât rămâne rea, e bine pentru noi. În mijlocul perimetrului este o clădire înaltă de vreo trei, patru etaje. Are o bază de vreo zece, cincisprezece metri pătrați. N-am văzut alte anexe. Foarte bun, încuviință Corvium. Fă-o pe-a lunetistul și uită-te după eventualele patrule și paznici din jurul clădirii! Mârâi apoi ceva către Vagabonzi, lucru care îi contrarie pe ceilalți, și îi puse în mișcare. Aveau cam două sute de metri până la clădirea vizată. Alergară cât putură de repede, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Îngropa pe cineva, războiul dus În munți este de altfel cel mai frumos dintre toate, și pe un astfel de munte, care se numea Pocol, au trebuit să-l Îngroape pe un general care fusese Împușcat În cap de un lunetist. Aici se-nșală acei autori care scriu cărți ce se numesc Generalii mor mereu În pat, pentru că acest general a murit Într-un șanț săpat În zăpadă, purtându-și chipiul cu pană de vultur și cu o gaură În față atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și le-am ars. De asemenea am mers în camera lui Murai și am ars toate cărțile despre arme. Am găsit veste antiglonț și le-am tăiat pe toate. Raidul poliției la Seiryu a avut loc cu siguranță după atacul lunetistului asupra secretarului Kunimatsu. Începusem să mă conving de faptul că Aum chiar a făcut-o, mai ales după ce-am văzut cu ochii mei ceva ce ar fi putut fi o mașină pentru spray-ul sarin. Asta a fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lumânări aprinse în mâini? Niciodată n-o să reușească cineva să ne facă să credem acest lucru fiindcă ne cunoaștem prea bine sufletul, dar marelui „regizor” trebuia să-i iasă la socoteală cei 60.000 de morți propuși inițial și lunetiștii lui, mercenari din lumea largă veniți la noi ca turiști, au apelat la acest „truc” mârșav al uciderii copiilor. Gândirea este extrem de simplă fiindcă orice viețuitoare își iubește puii și ar face moarte de om pentru ei așa că și-au
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și dăduseră șuturi și capete, săriseră În sus, tropăiseră pe nisip. Sau În umbra hangarelor scoseseră cărțile și citiseră biologie sau chimie, filosofie, pregătindu-se poate pentru examene. Apoi el și părintele Newell fuseseră chemați să se uite la niște lunetiști capturați, ținuți fedeleș și legați la ochi În remorca unui camion,. Sub aceste zdrențe de la ochi, fețele disperate, ca și cum asta n-ar fi fost o afacere de-a dreptul măruntă. Vedeai asemenea lucruri, și apoi altele, și apoi Încă altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
asemenea lucruri, și apoi altele, și apoi Încă altele. Și evident că domnul Sammler avusese nevoia lui de aceste priveliști, pentru care Își stăpânise tremurul din picioare sau dorința de a plânge care Îl fulgerase la vederea fețelor bandajate ale lunetiștilor. Fusese dus pe plajă de niște oameni. Se băgaseră În apă să se răcorească. Se dusese și el să stea În picioare acolo. Pe o bandă lată de-a lungul plajelor spuma amestecată cu vălurirea căldurii cale de multe mile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un vagabond pentru că a) dugheana era prea mică și Detta m-ar fi observat și b) odată ce ai intrat într-un magazin ca ăsta, dacă încerci să pleci fără a cumpăra ceva, te împușcă în spate cu o armă de lunetist. Capitolul 24tc " Capitolul 24" Vineri, nouă iulie, ziua mea de naștere; împlineam treizeci și trei de ani. Ca să fie tacâmul complet, în loc să mă bucur de o seară liniștită acasă, în care să îmi umflu ochii de plâns, eram obligată să suport o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
până și stoicii cei mai adevărați încep să trosnească și să fâsâie. Dușmanii trupului meu sunt o întreagă armată și mult mai răi decât păcatele mele. Sunt organizați. Finanțele sunt pe mâna lor (cine îi finanțează?). au infanterie, spioni și lunetiști, luptători de stradă, câmpuri minate, arme chimice, sisteme termonucleare. Și mau au încă și mai mult, pentru că de acum aparatura de control legată de trupul meu aflat la reanimare a început să se joace de-a invadatorii spațiali cu furnicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
berlină clasică ce consuma doar 25 ml de salivă la suta de kilometri. Marii industriași și petroliști, corporații internaționale și pro-globalizatori stupefiați au tocmit filiala bosniacă a Camorrei să-i facă felul. Decalarea sa temporală l-a ferit de gloanțele lunetiștilor și mitraliorilor, căci încercarea relativ nereușită a unei mașini a timpului îi indusese reflexe pretimpurii, matrixiene (oricum, era vizibil că vorbește cu vreo câteva secunde bune înainte de a gândi). Mașina, reclamată ca furată, însă nedeclarat vândută americanilor, se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
clădirea de lângă poartă și-au făcut apariția câțiva indivizi în combinezoane negre, cu cagulă pe față și puști în mâini. Mulțimea vuia isterizată. Câțiva bărbați scoși din minți alergară până în fața porții metalice și, dezgolindu-și piepturile, îi sfidară pe lunetiștii care îi ținteau: trageți, mă, asasinilor! hai, omorâți-ne! Gloata se năpusti spre zid urlând. Soldații începură să tragă cu gloanțe de cauciuc și să arunce cu bombe fumigene. Oamenii le respingeau cu piciorul, ca pe niște mingi ori comete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pielea, lăsându-și ortacii de izbeliște. Un moment minerii se clătinară sub impactul veștii, apoi se năpustiră cu mai multă îndârjire asupra redutei prezidențiale. Luat pe sus de entuziasmul disperat, mi-am făcut și eu loc în primele rânduri. Un lunetist aruncă o bombă fumigenă care se pocni de asfalt, sări un metru în aer și se rostogoli spre mine. Îmi venea exact pe piciorul netalentat, pe dreptul. În urma ei, o dâră de fum groasă, purpurie. O clipă am ezitat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
culoare fumînd, cineva ne Împarte niște pulpe de pui, pe care abia dacă reușim să le mîncăm (foamea care ne rodea sto macurile mai devreme a cedat În fața altor trăiri), rămînem la geamuri ascultînd (deși se vorbește din ce În ce mai mult despre lunetiști care trag la Întîmplare În clădiri, probabil niște securiști nenorociți - au aruncat În aer o clădire În care se aflau rezervele de sînge destinate răniților din Revoluție, au otrăvit apa În cîteva orașe, vor să arunce În aer cîteva baraje
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poartă. Mai departe de poarta spitalului tot nu putem trece - chiar dacă acum sîntem liberi, sîntem tot soldați. Măcar pînă la poartă, tot e ceva. Moise, În timp ce ieșim din spital pe la Urgențe, Îmi zice că Îmi vede scăfîrlia găurită de un lunetist. Eu Îi zic că e un bou și că n-o să mai fie un bou cînd o să-mi arate un terorist, un securist sau ce vrea el că trage dintr-un copac În oameni. M-a luat un acces de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zgomotos: Ole-ole, Ceaușescu nu mai e! Pe unele mașini sînt steaguri de pe care au fost decupate Însemnele comuniste, așa că acum au În mijloc o gaură. Am văzut un astfel de steag chiar și pe un camion militar. — Vezi tu vreun lunetist? Nu bag mîna În foc că Securitatea nu are cîteva duzini de asasini ascunși prin oraș, dar simt că dacă nu mă sui pe gard o să fac explozie. Măcar atîta lucru. Stăm sprijiniți cu abdomenele pe gardul de ciment, În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Și iar dau de locotenentul Scripcaru. Ca și ceilalți soldați pe care îi comandam, aveam obligația să ne facem masca individuală, scut de moarte, scut de pământ. Făcusem groapa individuală, adăpostul, și acum, minte razna de om, mă jucam cu lunetiștii, ridicând casca într-un harag. Când s-a întețit bombardamentul dau să mă retrag în groapa individuală. Aici, locotenentul Scripcaru. Domnule locotenent, vă rog să treceți alături și să vă faceți singur adăpostul. Fă mi-l tu. Eu sunt ofițer
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
O suna uneori, când nu mai era nimeni în biroul lui. Vorbeau în doze furate, șușotind despre nimic. După ce treceau de lucrurile de bază - ce mâncase el la prânz? cu ce era ea îmbrăcată? -, restul se pierdea în noutățile zilei. Lunetistul din Washington era terorist sau un tip care s-a ridicat de jos și a avut o viață grea? De ce nu descoperiseră nimic inspectorii ONU care căutau arme în Irak? Directorii de la Enron și ImClone ar trebui să primească propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gros, de beton, care mărginea Psagotul dintr-o parte, împiedicând orice vedere a orașului de dedesubt. Uri o văzu privindu-l. — E urât, nu-i așa? Urât, nu glumă. —A trebuit să fie construit acum câțiva ani, ca să oprească tirurile lunetiștilor din Ramallah. În fiecare zi gloanțele ajungeau până aici. Și a funcționat? Întreabă fetele care pot juca acum baschet pe stradă. La o privire mai atentă, Maggie își dădu seama că, dacă asta ar fi fost o suburbie americană, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Shapira mormăi, după care se uită chiorâș la ceasul de pe noptieră. Unul din obiectele de care era cel mai mândru, acel ceas. O relicvă mecanică digitală de la începutul anilor ’70 pentru că avea înțepenit printre mecanisme un glonț trimis de un lunetist palestinian direct în biroul lui. Tipic pentru palestinieni: nu l-a nimerit - și nici măcar n-a fost în stare să distrugă ceasul. O glumă pe care le-o spusese mai multor delegații americane venite în vizită. Era trecut de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ăsta. Ea e acum în vizorul nostru. Putem lovi. —Riscuri? —Captură și arest. Minime. Avem cei mai buni oameni, după cum ai văzut azi. Shapira își aminti de demonstrația de pe câmp, de pepenii aruncați în aer cu o precizie chirurgicală de lunetiști pe care abia îi vedea. Ra’anan avea dreptate. Pentru profesioniști atât de pricepuți riscurile nu erau un obstacol. —OK, spuse Shapira în cele din urmă. Fă-o. Capitolul 48 Ierusalim, vineri, 2.21 a.m. Ieși din hotel mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cioară va descrie cercuri largi și din ce în ce mai joase. Deodată, santinela se va opri din cântat. La fel și greierii. Apoi un trup se va prăbuși cu zgomot în apă, înroșind-o. Gâzele sar în toate părțile. Se dă alarma. Niște lunetiști au fost văzuți dispărând în tufișuri. Cioara croncăne și dispare în nori. Toată tabăra prinde viață; soldații ies de peste tot, din barăci, din șoproane, din tranșee. Panica se umflă, crește, așteaptă ca cineva să o potolească. Unii trag la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fost formați și antrenați cu mentalitate de kamikaze; 3. teroriști arabi (libieni, palestinieni, iranieni etc.); 4. agenți străini (în principal sovietici și maghiari); 5. militari sovietici racolați din rândul unor basarabeni (a căror limbă maternă era româna); 6. franctirori izolați (lunetiști), acționând independent; 7. deținuți de drept comun din penitenciarele românești (utilizați fie de facțiuni fidele lui Ceaușescu, fie, dimpotrivă, de noua Putere constituită din 22 decembrie 1989); 8. ofițeri din Armată, MI, trupe USLA (inclusiv din Securitate, din facțiunile care
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
tactică, din cauza unor gloanțe ricoșate etc., chiar dacă au fost și astfel de cazuri. Faptul că o parte dintre victimele căzute începând cu 22 decembrie au fost ucise prin împușcare în cap indică în mod concret că asupra lor au tras lunetiști, iar aceștia acționau după niște ordine clare. Au existat și erori tactice de anvergură, pentru care pledează uciderea mai multor zeci de persoane la Otopeni, în 23 decembrie 1989 (dintre care 34 erau militari în termen, neinstruiți și neantrenați pentru
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
poartă bine cei peste 70 de ani, fie prin cohortele de clone generate de-a lungul timpului, numite "discipoli") au ceea se numește în jargonul de azi "expertiză" fabulatorie și o bună capacitate de adaptare la noua paradigmă sicofantică. Vechii lunetiști ai delațiunii (de pe vremuri) debuscați de Elpi, sunt școliți în masă, formează un corp după modelul militar, sicofanteria. Încercarea patafizicianului de a forma un corp de elită al eticii anticumetrioase (detașamentul de "cajvanterie") a eșuat, fiecare dintre vechii însoțitori spre
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și agențiile celelalte i le puneau la dispoziție și de toată înțelepciunea lui acumulată pe stradă, ca și tenacitatea lui caracteristică. Era cea mai interesantă muncă din lume, spunea adesea. Trebuia să fii actor, politician, jucător de șah și, uneori, lunetist sau luptător corp la corp. Și una din cele mai frumoase părți era jocul interogării, să-i facă pe suspecți să mărturisească sau să dea în vileag numele asociaților sau locul în care au ascuns prada sau corpul victimei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ce se întâmplă? Începu să se ridice. - Rămâi unde ești, îi spuse detectivul, ridicându-se în picioare cu băgare de seamă. Își luă privirea dinspre fereastră și se uită în jur, pe stradă. Era posibil să mai fie și alți lunetiști. După câteva secunde, un vehicul blindat al Serviciului de Intervenție opri în dreptul lor, un moment mai târziu aflându-se amândoi înăuntru, în deplină siguranță, și demară apoi în trombă, depărtându-se de locul atentatului și îndreptându-se spre familia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]