310 matches
-
PĂdurea asta ne-a făcut să fim prea solemni. — Ieșim din ea În curînd. Și atunci o să vezi locul În care o să stăm. Ți-e foame, Piticot? — Puțin. — Așa mă gîndeam și eu. SĂ mîncăm niște mere. Coborau un deal lunguieț cînd zăriră razele soarelui printre copaci. Ajunși la marginea pădurii, Începuseră s-apară perișorii și gladiolele, și pămÎntul era acoperit cu tot felul de plante. Printre trunchiurile copacilor Începea să se vadă o pajiște pe care creșteau mesteceni albi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și azi, și ieri. Bașca alaltăieri. Am prins bășici la tălpi. Un număr, hai, treacă de la mine, e suficient! Apoi scuipă birjărește, cu tupeu, pe direcția Bossului. Nae scoate fără o vorbă, din buzunarul de la piept al cămășii, o cheie lunguiață ciudată, aerodinamică (puțiformă, remarcase Avocatul!) și o leagănă șiret, pe deget, lățindu-și peste poate rânjetul lui ostentativ-concupiscent, de Don Juan blazat. Cuuum...!?! Ceee...!?! Încă n-ai aruncat drăcia aia...??! Ești diliu la cap...!!? Ești prost...!?! Ești sonat...?!? Ptiu...! Cabotinule
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nici s-o desfăș, era o complicație întreagă, și nici până la sfârșit tot n-am învățat... îți spun drept, mi-era și frică să mă ating de ea, să nu cumva să-i frâng ceva ; avea un cap chel, și lunguieț, și diform, și plângea mai tot timpul, iar pe obraz uite-așa avea pete-pete... Bietul Ștefan era atât de fericit, că totdeauna a văzut-o frumoasă... E interesantă Ivona, e plăcută, e inteligentă, dar frumoasă niciodată n-a fost... Ivona
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deasupra fumului de tuleie, cu trupul costeliv, dar cu vocea foarte groasă, care își compune cu atâta stângăcie un aer plictisit când trece prin fața portăresei... în schimb, abia intrat în cameră, se repede la oglinda înnegrită a garderobului, nu chipul lunguieț, cu sprâncene groase și nas puternic, îl neliniștește, ci redingota bleumarin, gilet-ul galben pai cu floricele într-o tentă foncée și pantalonul în culoarea oului de rață - ce anume oare din ținuta lui mai păstrează semnele Răsăritului Europei din care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mansardă caietul asupra căruia bietul tinerel se apleca să contemple neli niștit pagina terminată ? Reușise să stoarcă tot ce se putea puținului timp și puținilor bani ce știa că-i are la îndemână ? Nasul își cobora poruncitor umbra asupra obrazului lunguieț, de o ridicolă și înduioșătoare gravitate : el singur, aici, și atât de târziu venit, nu-și putea permite să se lase pradă dezordinii... Spectacole văzute : Hughenoții, Moartea lui Wallenstein, Egmont. Găsit altă locuință, cu intrare separată. Mobilier : scrin de scris
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deslușesc versurile, dar melodia e o improvizație. E cuprins de un exces de sensibilitate și Își modulează vocea, arătîndu-și dinții albi. Știe că ne uităm la el și Începe să zîmbească, apoi Își Întoarce privirea spre noi. — Ce e, măî, lunguiețule? strigă el, te-ai căcat pe tine. Să vezi ce-ți face Box. — Vezi că și ăsta crede că tu ai fost, mîrÎie Bogdan. Box nu are ce să-mi facă. După ce amenințarea cu arestul s-a risipit, după ce sergentul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
călcîndu-le și alunecam după aceea pe pasta scârnavă și gelatinoasă, un fel de noroi animal. Ni s-a făcut silă și am căutat să ieșim cât mai repede din ferigi. Am ajuns mai întîi la un mormânt. Era o movilă lunguiață, invadată de rugi de mure și abia când am văzut crucea rudimentară de piatră, înverzită de licheni, ne-am dat seama că ne aflam de fapt dinaintea unui mormânt. După aceea am mers o vreme printre mușuroaie imense care păreau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
același Christ pictat binecuvânta, pe cupola cu tencuiala cojită, un liliac adormit; și abia când ne-am uitat la altarul de cărămidă am tresărit. Florile erau proaspete. Ceva ne-a atras atenția după aceea în drum spre colibă. O movilă lunguiață acoperită de rugi de mure, asemănătoare cu mușuroaiele imense de care trecusem, dar cu totul izolată. Nu părea să fie ridicată de curând și totuși prima oară n-o văzusem. Era pe jumătate ascunsă de o tufă de mărăcini și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care dădea spre lacul Lomond, acolo pe unde se plimbau în zilele în care o curta. într-o dimineață cu vînt și soare de primăvară, se duse cu trenul, împreună cu copiii lui, la lacul Lomond. Thaw ținea pe genunchi urna lunguiață din brad cu cenușa. Capacul nu avea balamale sau încuietoare, și îl ridică o dată sau de două ori și se uită curios la materia moale și cenușie dinăuntru. Era ca scrumul de țigară. — Fii atent, Duncan, îi zise domnul Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șerpuind printre ferme, cîmpii, puțuri de mină, grămezi de deșeuri de la topitorie, apoi orașul îl ascundea pînă în punctul în care cursul era marcat de o procesiune scheletică de macarale care mărșăluiau spre vest. în spatele orașului se întindea coama nordică lunguiață a lui Campsie Fells, golașă și cu smocuri de verdeață, săpată de cursurile apelor; de la această înălțime vedeau munții ca un șir de dinți sparți. Totul se zărea neobișnuit de limpede, pentru că era sărbătoare, marile furnale nu mai lucrau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din nou. Soarele coborâse și umbra începea să se apropie de fereastra lui Cottard. Frânele unei mașini au gemut încet pe stradă, în spatele doctorului. ― Uite-i, spune agentul. Polițiștii au apărut din spatele lor, purtând frânghii, o scară cu două pachete lunguiețe învelite în pânză uleioasă. Au luat-o pe o stradă care înconjura grupul de case din fața imobilului lui Grand. Nu mult după aceea, mai curând puteai ghici decât vedea un fel de agitație la ușile acestor case. Apoi lumea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
țara nimănui, înconjurată de bărbați în stare să comită violențe îngrozitoare. —Ești bine-venită în casa mea. Era o voce de bărbat, care o făcu să tresară. Ridică privirea și văzu un bărbat într-un costum albastru spălăcit, cu o față lunguiață, osoasă și un păr îngrijit, care devenea acum din negru argintiu. Femeia se întoarse și cei doi începură să vorbească în arabă. Îi explica ce s-a întâmplat, arătând din când în când către Maggie. Acum ești în siguranță, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Uri pe tatăl său: de ce nu putuse fi mai explicit? Ghidul îi chema în față pentru a le arăta ceea ce le prezentase drept Arca lui Wilson. Arătă spre o mică deschizătură prin care puteau să privească din nou masivele pietre lunguiețe ale Zidului de Vest, ce nu erau diferite de cele pe care le văzuse afară. Nu zăreau mare lucru din cauza „zonei de rugăciune pentru femei“ care era aglomerată chiar și la ora asta. Gata cu toate astea, hotărî ea. Însoțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ai nevoie doar de chei. S-o luăm, dar cu încetul, Să nu rătăcim cărarea: Oare cine e poetul Ce scrutează-ntr-una marea? Galbenă e la culoare Și plăcut mirositoare, Este dulce-acrișoară, Dar nu-i măr și nu e pară. Maronie, lunguiață, E bună pentru dulceață, Însă aș putea să spun Că-i mai bună de magiun, Dar mai e, din câte știu, Bună și pentru rachiu. Una oacăie în baltă Și-i ceva mai jucăușă, Însă eu cunosc o altă, Care
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
pe soare, Umblă cu casa-n spinare. E frumos ca toți frumoșii, Dar nu cântă ca cocoșii. Cică ar cânta, dar iaca, Mai curând el bate toaca. Nu e ac și nu e țeapă, Însă bâzâie și-nțeapă. Rotundă ori lunguiață, Îmbrăcată-n multe rochii, Ea îți face limba creață Și îți umezește ochii. Mai ales când nu pândește, Toarce, dar nu împletește; Își vede de somnul ei Și visează motocei. Are doi copaci pe frunte Și trăiește pe la munte. Lunga
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
noi; Când se culcă, întâi scurmă, Iar lumea le zice... O-ntâlnești și pe ponoare, Când la deal și când la vale, Umblă pe patru picioare Și-i făcută din... vocale. Fie iarnă, fie vară, Lâna în spinare-o cară. Lunguieț și tare mic, Stă cu frații lui în spic. Face-atâta hărmălaie De parcă-a făcut un ou Mai voinic decât un bou Sau decât un stog cu paie. Uite-așa precum o vezi, Are tot patru picioare; Numai cap și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
socoti că am făcut ceea ce era necesar. ― Nu era numai viața ta în balanță acolo. N-ar trebui să neglijezi asta. ― Dar numai viața mea era în pericol... Dovadă ce am ajuns să visez... Un individ care avea un cap lunguieț, pe care și-l legăna mereu deasupra mesei, a început să râdă cu sughițuri. "Bine, Galilei, abjură și vei fi liber"... După câteva clipe, probabil abjurasem, eram în stradă. Și, tot mergând eu, m-am izbit de un zid. Am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se clătinau umbroși, dincolo de zid, și, deodată, am observat că acest zid se înălța puțin înaintea mea, pe unde mergeam eu. Sclavi cu trupurile scăldate de sudoare îl ridicau, biciuiri tot timpul de inchizitorii care mă judecaseră. Cel cu capul lunguieț mi-a strigat peste zid: "Nu mai alerga, Galilei. Până să ajungi tu la capătul zidului, întreg pământul va fi încercuit. Dar noi te lăsăm liber, nu vei fi închis între aceste ziduri." Și iarăși începu să râdă cu sughițuri
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mari decât niște ochiuri de pivniță, iar perdelele de pe pereți erau pe alocuri zdrențuite. Ghemuit într-un mic tron de piatră, drapat în alb și roșu aprins, ne aștepta episcopul, un omuleț cu nasul mare, cu un cap îngust și lunguieț pe care mai dăinuiau câteva smocuri cărunte; avea pielea atât de albă și de subțire, că se putea vedea sângele cum se scurgea prin vine. Am îngenuncheat și i-am sărutat picioarele. Cu glas stins mi-a spus: - Ridică-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care fusese aruncat cadavrul lui Romilde, mi-a ieșit în întâmpinare Eleazar, cu un coș plin de pești proaspăt prinși. Era un om mai curând taciturn, pe care-l cunoșteam de ani buni. Mic și osos, avea fața îngustă și lunguiață, nasul subțire, pe vremea aceea apropriindu-se de patruzeci de ani. În timpul asediului avarilor, evreii se salvaseră pitindu-se printre brațele inaccesibile și stâncoase ale râului. Nu avuseseră parte de răzbunări, deoarece fiecare familie îi promisese lui Grasulf câte o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oră, hipnotizat, În fața geamului de la salonul nou-născuților, contemplând gogoșile acelea cu căpușoare asemenea unor portocale, aliniate pe șiruri de pătuțuri, ca Într-un supermarket. Îi păreau toți la fel, dar una dintre acele gogoși, cu creștetul pufos și ciudat de lunguieț, era o nou-născută - și, oricât i-ar fi părut de absurd, acea nou-născută era sora lui. Elio avea părul răvășit, era entuziasmat și guraliv. Și plângea fără a se putea abține. Nu-i minunată? repeta - nu așa că-i minunată? Ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
i s-au văzut genunchii ridicați și fusta trasă-n sus, și atunci am putut să-i trag o ocheadă între picioare, îi fugise un fir de la ciorap, pe toată lungimea coapsei, pe partea dinăuntru, și am văzut limpede vânătăile lunguiețe, în zig-zag, de pe coapse, și i-am văzut și chiloții, prin ciorapi, o pată albă între picioare, de forma unui trapez, și atunci am auzit-o zicând, porcule, și am știut că și-a dat seama la ce mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În ce fel lucrează. Am așezat o altă suliță, cu coada lipită de cea care ne arăta drumul spre apă, numai că i-am ațintit vârful către Leul Adormit, după cum mă Învățase Aban. Apoi, am luat o piatră de mână lunguiață și am plimbat-o pe deasupra sulițelor până ce capetele pietrei căzură Între sulițe. Am crestat sulițele În acel loc și am pornit la drum, luând-o către luciul de apă văzut dimineață. Am mers mai repede ca oricând, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fiecare colț ca să‑și tragă răsuflarea. Îmi aduc aminte că stoluri de papagali coborâseră pe un pâlc de arbuști cu boabe roșii, comestibile. Se bănuia că papagalii aceștia erau descendenții unei perechi care scăpase dintr‑o colivie; Își clădiseră cuiburi lunguiețe, ca niște saci, În parcul de pe faleza lacului și mai târziu colonizaseră aleile. În adăposturile păsărești care atârnau de stâlpii de electricitate, locuiau sute de exemplare. - La ce ne uităm? m‑a Întrebat Ravelstein Întorcându‑și spre mine ochii rotunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aștepta, puteam alege să nu mai fac eforturi. Ajungi să‑ți fie lehamite să tot inventezi trucuri, să tot frămânți mingea de chit și să tot Încerci să reconstitui un puzzle, doar ca să vezi, când te uiți la tine, zbârciturile lunguiețe de pe interiorul brațelor descărnate. Abia acum Înțeleg cu cât tact se comporta doctorul, care știa prea bine că dacă nu execut exercițiile pe care mi le prescrisese o să mă dezintegrez. Detestam exercițiile, dar nu‑mi puteam permite să mă dezagreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]