272 matches
-
am exclamat: - Dar Nicolae? Dar Țarul? El știa despre ce era vorba în cântec? Franța-Atlantida se înfățișa ca o gamă sonoră, colorată, înmiresmată. În funcție de călăuzele noastre, descopeream diferitele tonuri care alcătuiau acea misterioasă esență franțuzească. Palatul Élysée apărea în strălucirea lustrelor și a oglinzilor sale. Opera ne uluia cu goliciunea umerilor femeilor, ne îmbăta cu parfumul răspândit de splendidele coafuri. Notre-Dame a însemnat pentru noi o senzație de piatră rece sub un cer învolburat. Da, aproape că pipăiam zidurile acelea zgrunțuroase
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să explic dubla perspectivă prin cele două limbi ale mele: într-adevăr, când pronunțam în rusă „ȚAR”1, în fața mea se ivea un tiran crud; în timp ce cuvântul „tsar” în franceză se umplea de lumini, de zgomote, de vânt, de scânteierea lustrelor, de strălucirea umeorilor goi ai femeilor, de parfumuri amestecate - de atmosfera aceea inimitabilă a Atlantidei noastre. Am înțeles că va trebui să ascund cea de-a doua privire asupra lucrurilor, căci nu puteam stârni decât batjocuri din partea celorlalți. Sensul acela
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
traversa Canalul Mânecii. Alegerea evenimentelor era mai mult sau mai puțin subiectivă. Succesiunea lor se supunea mai ales dorinței noastre febrile de a ști, întrebărilor noastre dezordonate. Dar, oricare ar fi fost importanța lor, nu făceau niciodată excepție de la regula generală: lustra care cădea din tavan în timpul reprezentației cu Faust la Operă își revărsa imediat explozia cristalină în toate sălile pariziene. Un teatru adevărat presupunea pentru noi clinchetul ușor al enormului ciorchine de sticlă, destul de copt ca să se desprindă din tavan la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Albertine, care, la rândul lor, le moșteniseră de la părinți. Dar nouă puțin ne păsa de cronologia exactă! Timpul Atlantidei nu cunoștea decât minunata simultaneitate a prezentului. Baritonul vibrant din Faust umplea sala: „Lasă-mă, lasă-mă să-ți admir chipul...”, lustra cădea, leoaicele se năpusteau asupra nefericitului Delmonico, cometa brăzda cerul nocturn, parașutistul își lua zborul de pe turnul Eiffel, doi hoți, profitând de nonșalanța estivală, părăseau Luvrul noaptea, ducând cu ei Gioconda, prințul Borghese își bomba pieptul, foarte mândru că a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sau regimentul de mujici (așa îi vedeam noi) care crăpa blocul de gheață de pe Sena încremenită. La drept vorbind, începeam să ne pierdem capul: Luvrul, Cidul la Comedia Franceză, baricadele, împușcăturile din catacombe, Academia, deputații din barcă și cometa și lustrele care cădeau unele după altele și Niagara vinurilor și ultimul sărut al Președintelui... Și broaștele deranjate din somnul lor de iarnă! Aveam de-a face cu un popor cu o uimitoare multitudine de sentimente, de atitudini, de priviri, de feluri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nici umbra unui nor. {EminescuOpVIII 313} VARIANTĂ 2284 [REGINA] A, cavalere! Flutur tu ești pe lângă soare, Desfășuri frumusețea-ți cu aripi sclipitoare Pe lîngă-acea coroană ce țara luminează. Și nu te temi tu oare [.......................... ]? Cum el e-o corăbioară de lustre și colori, Ți-a îmbătat viața cu-avere și onori. Păcat! Neînvingibil ai fost - și o minciună, O singură-nșelare [...................................................... ] [CAVALERUL] L-am întrecut cu calu-mi. L-am slobozit din frâie, Zbura ca și când nara-i ar fi simțit pustie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ghiulghiuli și cemeni, za taleri 120; 3 sucne de belacoasă, cu flori de fir, za taleri 150; 4 sucne de hatai cu flori de fir, za taleri 160; 4 brâne cu căpătâele cu fir, za taleri 50; 1 zăvas de lustră în 7 foi, coți 32, căptușită cu taftă leșască, za taleri 150; 1 zăvas de hatai cu flori de fir în 8 foi, coți 36, za taleri 80292. Acestor garderobe luxoase li se adăugau piesele de îmbrăcăminte cuprinse în obișnuitele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
gândești la o viață în care oala aia mare și conținutul ei aveau importanță. În capătul bucătăriei se deschise o ușă și, deși purtat mai departe de camion, Pavel avu totuși timp să zărească, într-o înșiruire, sala restaurantului, ciorchinele lustrei, o femeie aplecată peste farfurie, un bărbat care dădea din mână, stingând un chibrit... „Cinează...“, își zise Pavel, iar cuvintele astea, activitatea asta i se părură ciudat de derutante. La gară, așteptând plecarea lungului convoi format din vagoane de marfă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
bun decât orice mozaic. Era un ochi viu, având corneea puțin iritată, genele luxuriante, pielea de dedesubt pătată și umflată. Ochiul acesta ne fixa preț de maximum zece secunde. În cele din urmă camera se retrăgea, Încă Înregistrând. Vedeam tavanul, lustra podeaua și apoi iarăși pe noi: familia Stephanides. Mai Întâi Lefty. Încă activ, În ciuda urmelor infarctului, cu o cămașă albă, scrobită și cu pantaloni cadrilați, scrie ceva pe tăbliță și apoi o arată: „Christos Anesti.“ Desdemona stă vizavi de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de oră. Există oare vreun loc mai liniștitor decât o toaletă veche, instituțională, antebelică? Genul de baie care se construia În America pe când țara era În dezvoltare. Toaleta din subsol de la Baker & Inglis era decorată ca o lojă de la operă. Lustre edwardiene străluceau deasupra capului. Chiuvetele erau cuve albe, adânci, Încastrate În plăci albastre. Când te aplecai să te speli pe față, vedeai crăpături mititele În porțelan, ca Într-un vas Ming. Dopurile de la chiuvete atârnau de lanțuri aurii. Sub robinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
recunoscut chiar și în lumina zgârcită a crepusculului. Ce naiba? N-avem lumină? Blestemate întrerupătoare, zise Sergiu, care, neconvenindu-i lipsa luminii, se ridică, în timp ce Aneriu se așeză fără nici o vorbă la celălalt cap al mesei imense și vru să aprindă lustra puternic împodobită. Nereușind, căci nu era curent electric, mai înjură de câteva ori și se așeză înapoi. Nu avem curent electric deoarece tabloul și întrerupătorul general se află la subsol și e încuiat, iar singura cheie se afla la paznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să se mai ducă la birou. Treceau prin fața celor două hoteluri din spatele cazinoului, cele mai luxoase din oraș. Câteva mașini lungi așteptau la marginea trotuarului. Un bărbat În smoking se răcoarea, Într-un fotoliu de grădină lângă ușa turnantă. O lustră de cristal lumina holul cu frumoase covoare orientale și coloane de marmură, iar un portar cu fireturi răspundea Întrebărilor unor bătrâne În rochie de seară. Poate că acolo locuia bărbatul, sau În hotelul de alături sau În Pavilionul Sévingé, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de femeie? — O femeie foarte bine, de vreo cincizeci de ani. — Au părut că sunt Înțeleși? — Nu. L-a luat de braț și s-au Îndreptat spre hotelul Ambasador. Cel căruia Maigret, cu o oră Înainte, Îi contemplase holul și lustra de cristal. — Pe urmă? Nimic. Bărbatul a luat cheia de la recepționerul care i-a urat noapte bună. — L-ai văzut bine? Destul de bine. După părerea mea, e mai În vârstă decât soția lui. Probabil că se apropie de șaizeci. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
comunice ceva personal. — Credeți că va coborî? — Aș pune prinsoare că da. — Ne aștepți aici, Dicelle? Nu e cazul să invadăm hotelul. Lecoeur se Îndreptă spre omul de la recepție, În timp ce Maigret rămăsese În mijlocul holului, privind salonul imens aproape pustiu. Toate lustrele erau aprinse și, la o masă retrasă, parcă Într-o altă lume, patru persoane În vârstă, doi bărbați și două femei, jucau bridge cu mișcări lente. Distanța dădea o impresie de irealitate, ca o scenă turnată cu Încetinitorul. Comisionarul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
casă a domnului Terturian, a fiicei acestuia, Beatrice, ori a salonului cu candelabre imense al doamnei și domnului Lunacearschi, amândouă după primul război mondial, uitate în orășelul din extremitatea sud-estică a fostei țări, acolo unde... Nimic din acestea; doar o lustră cu cinci brațe de fier forjat executate serial, fără eleganță, susținând cinci becuri cu lumini puternice, ocrotite în farfurioare albe cu picturi florale în miniatură. Mobila părând superioară, lustruită frumos, dar oarecare. Cât despre salonul din copilărie - așa-zisul salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
alge marine. Schițând un zâmbet abia perceptibil, Noimann-cinicul Își aprinse o țigară de foi. Fumul Îi invadă gâtlejul. Rotocoale de fum ieșiră printre buzele sale moi și nările transparente, Învălmășindu-se printre rămășițele zodiilor, ce străluceau acum, rotindu-se În jurul lustrei cu trei brațe... Noimann-penitentul, Îmbrăcat În rochia Mathildei, se târa În genunchi la picioarele sale, cerșind din ochi o țigară. Cinicul Își scoase trabucul dintre dinți și i-l lipi de frunte... Penitentul jubila. „Așa, așa”, făcu el. „Acum eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
garsoniera asta prin care sufla vântul. Uită-te-n jurul tău, Mirelo, pereții goi, linoleumul gol, golul din stomac și din inimă, nemernicul de Ticuță. Îi luase tot, toată mobila și frigiderul, și aragazul, covoare și preșuri, și până și lustra din tavan cu tot cu becuri. Toate erau ale lui, Mirelo, până și garsoniera pentru care primise repartiție la ICRAL de la Depoul CFR Triaj, unde muncea ca lăcătuș, dar care uite că acum îți rămânea prin hotărâre judecătorească, fiindcă aveai copil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mă scuzați, domnule președinte, dar tocmai am aflat că o colegă a tras după ea ușa de la secretariat. Problema e că se închide automat. - Și ce-i cu asta? se miră olteanul cu părul vâlvoi și mâna dreaptă ridicată spre lustră. - Păi acolo sunt toate formularele de examen, iar cheile sau rămas înăuntru. Acolo e și frigiderul cu înghețata de vanilie pe care ați cerut-o. - Serios? Păi e grav! Universitarul se prăbușește în fotoliul înconjurat de măsuțe încărcate cu sandvișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gingiile, să se prostească, să scoată limba. Am luat-o pe o străduță laterală, cu mașini parcate pe ambele borduri, și am ajuns în fine acasă la Mera. Stătea într-un apartament modern, cu mobilă de lemn și aluminiu, cu lustre de sticlă mată, gălbuie. Biblioteca ocupa un perete întreg si, într-un spațiu special, avea un superb pick-up japonez, cu plăcuțe de metal pe marginea tamburului și cu o mulțime de potențiometre nichelate și de luminițe. Ne-am așezat pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văd în întreaga sa desfășurare, cu formele sale de relief, craterele și seismele sale. Stau cocoțat pe raftul cel mai de sus al bibliotecii, frecîndu-mi burta de: Muzeul negru al lui Mandiargues. Îmi agit stângaci lăbuțele, care-mi ajung până la lustră, îmi văd victima înțepată, paralizată, deja incapabilă de orice rezistență. Totuși vie, cu memoria întreagă, gelatinoasă, numai bună să fie ingerată. La sfârșitul nopții, din această femeie care acum are fața contractată de plăcere (sau paralizată de suferință?) va mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dantelelor albe apoi un altul, ofilit, dar încă fermecător: surâsul Melaniei Lupu. * Inginerul își privi ceasul: 4. Se simți dintr-o dată neliniștit, o neliniște de esență specială, fizică. Avea impresia că se sufocă, voia cer deasupra și nu tavanul cu lustră scânteietoare din care picurau stropi de cristal, nu mai suporta figurile livide ale bătrânilor, maimuța spânzurată în mijlocul odăii, fără un ochi, cadavrul de alături, chipul tumefiat al căruntului. ― Ce ai? întrebă Scarlat încercînd să-și îndrepte trupul între pernele canapelei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de la Consiliul Popular. Până la război, casa a aparținut soților Cruceanu. În '41, a devenit reședința personală a șefului comandamentului german, Werther von R. Ne-au trimis și un inventar. Când s-au mutat primii locatari, au primit ca "zestre" o lustră Murano și un scrin baroc. Se presupune că au aparținut soților Cruceanu. ― Altceva? Locotenentul surâse. ― Vă așteaptă domnul Van der Hoph din Amsterdam. ― Mă așteaptă? ― Dădea târcoale imobilului. Când se pregătea să sune, l-au oprit băieții și l-au
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
german, cunoscut amator de obiecte de artă, am avut sentimentul că un far s-a aprins brusc. M-am uitat din curiozitate și pe inventarul întocmit de Sfatul Popular atunci când casa a fost dată în folosință diverșilor particulari. Conținea o lustră de Murano și un scrin baroc rămase de la familia Cruceanu. Scrinul din hol pe care Valerica Scurtu își ținea murăturile... În noaptea dinaintea "sinuciderii" lui Panaitescu, s-a spart o țeavă chiar în săpatele comodei. Mi-e destul de lesne să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spoiești pereții? Ești așa de treabă, ce zici să-mi cureți closetu’ și să-mi lustruiești pantofii?“ Și tu ai zice: „Da, doamna, da, doamna. S’t cuminte.“ Și ți-ai rupe fundu’ căzân’ cân’ ștergi prafu’ de p-o lustră și cân’ altă curvă de pretenă de-a ei vine să vadă prețurile și Lee-ncepe să-ț’ arunce niște mărunțiș la picioare, îți zice: „Uite ce, băiete, mie nu-mi place ce to’ faci acolo. Dă banii ’napoi, până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
radio cu consolă era o sticlă plină aproape pe jumătate cu whisky Early Times și șase cutii de carton cu Seven-Up. Patefonul, pe care îl împrumutase de la nepoata ei, stătea pe linoleumul bine șters, în mijlocul camerei, cu firul ridicat până la lustră, unde fusese băgat în priză. Două pungi gigantice cu cartofi crocanți se odihneau în cele două colțuri ale sofalei acoperite cu pluș roșu. O furculiță ieșea din borcanul cu măsline, deschis și așezat pe o tavă de tablă pusă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]