1,124 matches
-
echipei noastre. Împotriva umanității. Noi împotriva noastră. Tu, propria ta victimă. Iubim războiul pentru că e singura cale de-a ne săvârși lucrul în lume. Singurul mod de-a ne desăvârși sufletele, aici pe pământ: în marea uzină. În mașina de lustruit pietre. Prin durere și mânie și conflict, e singura cale. Înspre ce, nu știm. Dar uităm atâtea când ne naștem, spune el. Când te naști, e ca și cum ai intra într-o clădire. Te închizi într-o clădire fără ferestre. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
armate mărșăluind gura și ochii pierduți printre cizmele de camuflaj și baionetele care-i viermuiesc pe obraji. Spune: — Poate că suferința și chinul sunt scopul vieții”. Gândiți-vă că pământul e o uzină, o fabrică Închipuiți-vă o mașină de lustruit pietre: Un tambur care învârte, plin cu apă și nisip. Gândiți-vă că sufletele voastre sunt aruncate înăuntru ca niște pietre urâte, ca o materie primă sau o resursă naturală, țiței sau minereu. Și toate conflictele și toată suferința sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu apă și nisip. Gândiți-vă că sufletele voastre sunt aruncate înăuntru ca niște pietre urâte, ca o materie primă sau o resursă naturală, țiței sau minereu. Și toate conflictele și toată suferința sunt doar șmirghelul care ne freacă, ne lustruiește sufletele, ne finisează ne învață și ne desăvârșește viață după viață. Apoi închipuiți-vă că ați ales să săriți înăuntru, din nou și din nou, știind că suferința e singura rațiune pentru a fi pe pământ. Domnul Whittier, cu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
râde împroșcând cu sânge și cruste peste tot. Diavolul a murit. Trăiască diavolul. Acum îl înmormântăm pe Satana. Domnul Whittier e demonul în fața căruia toate păcatele noastre trecute vor părea o nimica toată. Povestea crimelor lui ne întări, ne va lustrui până la albul inocent al victimei. Până ni se va fi greșit mai mult decât am greșit noi înșine. Totuși, moartea lui lasă un post liber la munca de jos pe care nimeni nu-l dorește. Așa că în film o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nișă perfect alcătuită pentru amanți tainici, a Întrezărit nuanța pielii unui picior Încordat de femeie tânără, zveltețea șoldurilor ei, În contrast cu corpolența bărbatului de vârstă mijlocie care o Însoțea. Johan s-a ridicat și s-a dus la biroul de marmură lustruită de la intrare. — Vă rog să duceți nota tatălui meu, a zis. E la masa de colo. Da, Dato’ Zainuddin. Îi spuneți doar că e de la fiul lui, Johan, da. Plătește el. În acest oraș nou și prosper, Își zicea Johan
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
două lame pentru ca totul să se sfârșească cu bine. Protezele au fost vândute măcelarului din colț. Domnul Giosan n-avea nevoie de ele. Ambele picioare Îi erau Întregi. Prevăzător Însă, omul le-a cumpărat și le-a pus bine. Le lustruiește din când În când. Nu se știe niciodată și, apoi, e lucru nemțesc. De sărbători nu o uită pe binefăcătoarea sa. Și-a adorat tatăl. Era iubit și de vecinii din bloc. Le repara aparatele de radio, ceasurile, brichetele. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doișpe, domnu’ Șendrean... Și ce vânt te aduce la mine În toiul nopții? Gheretă se așeză pe scara spiralată și destul de Îngustă care ducea la mansardă și Începu să-și perie de zor chipiul cu mâneca mantalei. Cozorocul Îl vei lustrui după ce vei răspunde la Întrebare, zise Petru pe un ton imperativ. Sunt nefericit, domnule Șendrean... Clipea des, un tic nervos, accentuat În stări emoționale. Nu ești singurul, observă ironic Petru. Da’ numai că eu am fost fericit astăzi. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lungă cam de un metru și jumătate și la un capăt avea un vârf de oțel în formă de lacrimă. De celălalt capăt era legat un cablu făcut colac pe punte și conectat la laptopul lui Nimeni. Lemnul părea vechi, lustruit într-un negru neted, străvechi. Ceva se lumină. — E pensula. — Corect. Acum ascultă cu atenție, pentru că asta va fi datoria ta, Eric Sanderson. Când vom ajunge lângă ludovician, trebuie să-l străpungi cu asta. Atunci rechinul va fi conectat prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și la revistă. De ce? Din calcul social. Arta combinațiilor, Combinatoria o deținea la perfecție. Șeful de turmă majoritară nu semna condica de prezență, iar avantajele materiale nu erau de disprețuit. Merita să cureți scame ideologice, să faci răul, ca să-ți lustruiești pantofii cu cremă franțuzească. Hada, în delir scriptic pentru Dumnezeu-Popescu și alți dumnezei de roșu, convenea. Ce încăpea în el, umflat ca un cauciuc de tir cum era? Păi citate din "Scînteia", mult Gherea, toate "temele majore" trasate de PCR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pi o sutî șî șin'zăși di santimi", îi viza fostul decan Scarlat Carp statura: "o țîrucă piști on metru șî juma'". Fuseseră amîndoi, și Mistrie, și Carp, sovietiști‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. Cu ochiul și cu urechea la privilighenția de la răsărit. Dar Mistrie lustruise cizmele nemuritorului și după ce murise. "Nu, Stalin n-a murit", își intitula un lu-u-u-ng poem, pe care zice-se îl recita viforos în cenaclul "A. Toma". Absolvise seminarul (ca și Stalin) și avea voce amplă. "Salvarea e contactul cu literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vi le înfund pe gît la amîndoi, prea v-ați făcut de cap, încearcă să-i sperie, fluturîndu-le cele două coli de hîrtie pe la nas. Delfina moare de nerăbdare să treacă ziua, nu mai are stare, se fîțîie pe taburet, lustruiește de cîteva ori bancul de lucru cu coatele pînă se hotărăște să apuce una din fîșiile de stofă care așteaptă alături gata croite, să o vîre sub brațul mașinii de cusut și să coboare talpa. Zbîîîrrrr, apasă mecanic pedala, urmărind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ta, însă n-a fost să fie. Ceasul rău, clipa neagră, nici măcar n-ai făcut-o cu tact și meticulozitate. Trebuia să-ți fi ales cu grijă pistolul, să-l fi curățat bine înainte desfăcîndu-l piesă cu piesă pe birou, lustruindu-l bine cum își lustruiește orice soldat conștiincios arma înainte de ziua în care are tragere. Era de datoria ta să comunici cu arma crimei cum o face un ucigaș care se respectă, să-i pipăi cătarea, patul, să te uiți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să fie. Ceasul rău, clipa neagră, nici măcar n-ai făcut-o cu tact și meticulozitate. Trebuia să-ți fi ales cu grijă pistolul, să-l fi curățat bine înainte desfăcîndu-l piesă cu piesă pe birou, lustruindu-l bine cum își lustruiește orice soldat conștiincios arma înainte de ziua în care are tragere. Era de datoria ta să comunici cu arma crimei cum o face un ucigaș care se respectă, să-i pipăi cătarea, patul, să te uiți în gaura neagră a țevii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de nas atît de ușor fără să-și dea seama. Stingeau luminile, trăgeau jaluzelele, începeau dulcegăriile, pipăiala, dezbrăcatul, intratul sub plapumă, partida de sex, picoteala, somnul, sforăiturile. Dimineața făceau împreună curat, spălau vasele murdare, adunau firimiturile de pe mese, aspirau mochetele, lustruiau veceul, chiuvetele și piesele sanitare. Ca să vezi cît de mult s-a schimbat totul, de parcă mai era nevoie să-și amintească de toate astea, care sînt o picătură într-un ocean față de cîte s-au întîmplat în fiecare zi. Spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
românilor). Ioan Hada confundă poezia cu o cosmetizare a realității. În cartea sa totul are puritatea lacrimii și sfințenia icoanelor: „Lui Nichita // Versul tău / O lacrimă / Ce sângerează.“ „Poezia, / Spovedania / Unei icoane / Care plânge.“ „Printre vise / Acoperite de zăpadă / Soldatul lustruind arma / Cu lacrimi dintr-o amintire“ etc. Iubita este idealizată în aceeași manieră naivă. Drept ofrande, i se aduc metafore peste metafore, care îi ascund chipul. Este un caz de ornamentare excesivă, ineficientă din punct de vedere literar, întrucât nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vie din limpede izvor, / să beau dulceața depărtării, ninsorile, / să curgă în mine crâmpeie vechi, / să mă absoarbă culorile. În mână te iau ca pe o lacrimă frământată de timp. Tu ne strângi pe toți cu brațe de petale, / cerc lustruit cu arătătorul inimii, / primește-mă sub razele tale!“ (Urcior de lut) Autorul este, fără îndoială, un om sensibil și bine intenționat. Dar acțiunea lui de decorare a existenței nu are nici o legătură cu poezia. Aflat la nesfârșit într-o stare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cămașa ta de sărbătoare s-au făcut franjuri, catargele au străpuns cerul și curge ceva verde ce seamănă a Eden peste cochiliile scoicilor și iarăși mă bucur. Dumnezeul meu trecător, noaptea îmi țeși vise din cele mai coapte, ziua îți lustruiești cizmele cu visele mele. Dumnezeul meu poezie, îngheț la focul cuvintelor tale, amăgindu-mă cu o libertate iluzorie. Petru visa o altfel de libertate. Petru, cu fiecare vis dus până la capăt, ridica câte un zid. Petru se înconjura de cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să fie numărul unu În echipă. Iar eu am fost pe post de „ține cal”. Adică, căpitanul ordonă și „ține cal” execută, fără să crâcnească. „Dă-i calului ovăz, adapă l, țesală-l, Împletește-i coma și coada, verifică potcoavele, lustruiește șaua și scările și În final ajută-l pe căpitan să Încalece” - a sfârșit profesorul povestea, Într-un hohot de râs... Cât era de obosit și prins de griji, Gruia a râs dezlănțuit. ― Și cel mai important lucru este că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
îngână cu o voce groasă și behăită, ca un ecou: Daaaaaa.... -Taci, măi, că tu nu te pricepi decât la ode închinate partidului! îl puse la punct poetul pe guraliv. Să vii la mine, să-ți dau vacs, ca să-mi lustruiești bine ciubotele!... Toți râseră. În acest timp, individul cu înfățișare de mops, care până atunci se ținuse deoparte, ieși din umbra casei scărilor și se apropie cu pași măsurați de grupul de studenți, fără ca nimeni să-l ia în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mâncare să-i dai doar ovăz încolțit. -Așa voi face, tu știi mai bine, zise cu împăcare Căiță. Din acea clipă în gospodăria lui Căiță a început o activitate febrilă. Zvârluga își ascuțea ghearele, Ciric își ascuțea dinții, Buburuza își lustruia carapacea, Căiță își pregătea merinde, încălțăminte, îmbrăcăminte. Și-a ascuțit iataganul, a șters de praf buzduganul, și-a pregătit arcul cu câteva săgeți otrăvite, apoi și-a pus la punct platoșa cea veche pe care o avea de zestre de la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
veștejește în gheara necruțătoare a bătrâneții, numele lui Doré înseamnă doar amintirea unui volum infolio greu și dificil de manevrat, cu marginea filelor aurită - și legătura cărții adesea lipsită de gust, în conformitate cu gustul epocii -, zăcând cel mai adesea pe masa lustruită de mahon. Poate că lângă ea se mai aflau și cele mai importante fotografii de familie, ca și cum Gustave Doré ar fi fost cel puțin o rudă. Dante, poveștile lui Perrault, Don Quijote, fabulele lui La Fontaine, toate aceste mărturii indispensabile despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
paznicul sau vreuna din infirmiere să mă întrebe dacă doream ceva anume. Mâncarea îmi era adusă pe tăvi incasabile, de metal. Hainele îmi erau spălate și călcate la intervale regulate. Și uneori, dimineața, observam că în cursul nopții cineva îmi lustruise pantofii. în unele după-amiezi, făceam tot drumul până jos, în localitate. Acolo mi-am cumpărat o pipă și tutun. Pipa avea aceeași formă încovoiată și aceeași culoare brună ca a bunicului, iar tutunul era de marca pe care o folosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Un exercițiu de îndepărtare, și-o altfel de călătorie în jurul camerei. În munți e o excursie spre departele din fiecare. Spre singurătăți tainice, de nedezvelit în lumea în care ne facem veacul: „Să lași culori visate să rămînă/ În tîrgul lustruit de timp, pe brînă/ Și grijă ai să nu pronunți o șoaptă/ în piețele pustii care ne-așteaptă." Poate să fie o complicitate obișnuită, de întoarcere din vacanță. Și, la fel de bine, și altceva. Cheia înghițită a unui tărîm pe care
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
iubitei sale o geantă în valoare de 4000 de lei. Moderatorul nu s-a ferit de cuvinte, postând pe blogul personal: ”Click, jură-te pe mă-ta. Pe câcații ăștia mitomani îi mai cumpăra cineva?” Dacă unele vedete și-au lustruit ghetuțele de cu seară pentru a primi cadouri de la Moș Niculae, altele și-au luat partenerii la braț și i-au scos la shopping. În acest caz s-a aflat și prezentatorul tv, Mircea Badea, care a fost luat pe
Mircea Badea reacționează la un articol apărut în Click: Jură-te pe mă-ta! () [Corola-journal/Journalistic/67930_a_69255]
-
curățat și, după aproape douăzeci de ani, pare nou. Nu se disting prea multe zgârieturi, nu s-a ciobit și nici nu s-a urâțit. Poate că e puțin uzat "moral" - astăzi mi-aș face un birou din lemn masiv, lustruit de vreunul din meșterii pe care i-am cunoscut între timp. Dar merge și așa. E destul de rezistent, de vreme ce e sufocat de cărți, de display-ul computerului, de imprimantă, de zecile de CD-uri, de cutiile cu instrumente de scris
Ce obiecte aveți pe birou? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7926_a_9251]