1,120 matches
-
tare rară... Ne-au promis și ceva pământ la reconstituție, dar cu atâta am rămas: cerșitul pentru copii și bătrâni, ceva muncă prin gunoaie, la prășit cu ziua și la recoltare pe timp de vară-toamnă și în rest, doar sărăcie lustruită și copii cu nemiluita... Dar, de data asta, Gătej a dat lovitura... și se-ntoarce spre seară către casă la copii și nevastă încărcat cu o traistă doldora de franzele și seleam, ca să mănânce și ei pe săturate că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
piatra de frig. Nuielușele țipă și ele, însă de umed și ud. Covorul pe ducă va începe curând să se destrame, el e uzat, fața e dusă. Nu e de altă parte când picură pic-pic-pic picăturile de lacrimă/ pe tabla lustruită/ se aude un clinchet melodios, de efect. Pașii tocurilor zglobii se aud pocnind pe metal. Iar imaginația începe să cânte. Însă, pe de altă parte cristalul bine conturat oferă claritatea de excepție, foarte bine conturată, și totul e poleit. Cristalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
său, se ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, 74 Rareș Tiron ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește parcă locului. Îmi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o fereastră, lângă piața Kornhamn. VIGNETĂ Tocmai în felul acesta priveam eu nodul de pe capacul băncii din fața mea în acea primă zi de școală. Și așa, pătrunzător și meditativ, am privit nodurile din scândurile de pin, date la rindea și lustruite, vreme de șapte ani, cât a durat școala mea. în unele zile mai puteam și să-mi las privirea să se odihnească pe planșele unde uneori se întâmpla ca Iisus să vindece paraliticul sau mergea pe suprafața de un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și prietenii. Da, e un sentiment de grup pe care nu-l poți distruge dintr-odată. Noi suntem un grup unit. Suntem împreună, la bine și la rău. Ședeam în fața ei într-un fotoliu cu brațe din lemn de mesteacăn lustruit, având la capete niște bile care semănau cu un fel de țeste micșorate. Mă țineam strâns de ele. Ținem mult unii la alții, am spus. Nu putem fi mutați de colo colo ca niște obiecte neînsuflețite. Există legături în fața cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
gheată,/ O gheată nouă, de toată frumusețea,/ O gheată cu talpa lucioasă ca un patinoar,/ o gheată în botul căreia se reflectă norii,/ crengile fluturînde ale arborilor,/ retina mea de îndrăgostit/ și gesturile încremenite ale statuilor." O gheată fără soț, lustruită ca un condur, neîmpărțind nimic cu încălțămintea de vagabond a lui, bunăoară, Van Gogh. Ca și găina moartă, altundeva, gheata asta văcsuită poate însemna, sic, poezie. Și încă ce poezie, în vremea cînd trandafirul e "un simbol compromis." Plină de
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
livrescă. Iubesc fîntîni și țigle, case în care nu știu cine locuiește, de pe la periferia orașului, în amurg, cînd grămezi de copii se învîrt ținîndu-se de mînă și intonează muzical frînturi de versuri absurde, pîndesc îndrăgostit pompe care picură la infinit pe pietrele lustruite, garduri dărăpănate, casa memoriala a lui George Topîrceanu, mașina lui Ursachi pusă pe un soclu la Casa Pogor, penitenciarul de maximă siguranță, unde am recitat poezii Tatianei Popovici, amanta și complicea unui ilustru pedofil american, straturile de lalele frînte de
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
secvență, situată în primele pagini ale Măcelului amintește, aproape rând cu rând, de incipitul bijuteriei narative numite, vetero-testamantar, Tobit: Firește că Angelo ar fi dormit bine-mersi până dimineață dacă un soldat pepenos nu l-ar fi izbit cu o cizmă lustruită lună în fund, răcnind rabiat Stavai skatina! Stavai skatina! și nu l-ar fi îmbrâncit în mijlocul purcoiului de tineri hămesiți și speriați. Angelo se sculă, dar nu putu să se dumirească unde se află și ce vrea tipul de la el
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
grâu sau de meslin 1102 Făină de cereale, altele decât de grâu sau de meslin 1103 Crupe, griș și aglomerate sub formă de pelete, din cereale 1104 Boabe de cereale altfel prelucrate, de exemplu decojite, presate, sub formă de fulgi, lustruite, tăiate sau zdrobite, cu excepția orezului de la poziția 10.06; germeni de cereale, întregi, presați, sub formă de fulgi sau zdrobiți 1105 Făină, griș, pudră, fulgi, granule și aglomerate sub formă de pelete, din cartofi 1106 Făină, griș și pudră
NORMĂ din 18 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258262]
-
preget, densificat, ciocănit aidoma unui obiect în mîi-nile unui orfevru, scrisul d-sale dă impresia unui lucru făcut, a unei empatii materializate. Poeta artifex își pune amprenta pe scurtele d-sale proze. Ele emană un luciu mat, de bijuterie îndelung lustruită. Dar nu numai elaborarea răbdătoare, strădania ce se raționalizează printr-un program asumat își spun aici cuvîntul Bucățile înfățișează o varietate de subiecte surprinse pe viu, o spontaneitate în apariția lor succesivă, care ne îndeamnă a le compara cu carnetul
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
baldachin"] purtat de coloane de lemn toarse, și perdele mari coborîte pînă pe lespezi. La piciorul uraniscului, flamura basarabească albastră; în mijlocul ei, pe fund roșu, trei capete de arabi privind către stînga. Păreții sunt pardosiți cu pardoseală de stejar vechi, lustruit. Deasupra, covoare. Tavanul, cu grinzi vedețe, e bogat zugrăvit, în dreapta și în stînga ferestrei, trofee de arme ". În acest decor artificial și sofisticat e pusă în scenă o dramă nu mai puțin sofisticată și artificială. Pentru prima oară în teatrul
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
fac eu ca să mă distrez - mi-a cuprins toate straturile, toate eurile mele frumos împăturite, și mi le-a mototolit într-un ghemotoc umed. Am rămas încleștat de marginea mesei, simțind cum fața de masă se întinde dureros peste lemnul lustruit, și totul înăuntrul meu se răzvrătea, se amesteca. Apoi Jane m-a privit din celălalt capăt al mesei. Se uită la mine cu privirea ei specială, cu mutrița care arată o intimitate deplină, un noi-rupți-de-restul-lumii absolut și spuse: - O, nu
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
alură de sală de prezentare, puteai să-ți dai seama că Hal era genul care prefera duritatea băncii, care avea mereu o duzină de creioane ascuțite, cu vârfurile ca niște ace, pe birou, care credea în forța vitală a pantofilor lustruiți cu scuipat și a motorului clasic, mergînd strună datorită uleiului proaspăt de culoarea chihlimbarului. - Înainte să moară el, eram ca tine, spuse Hal, uitându-se la mine, mă sculam când puteam, închiriam avioane când mergeam în vacanță, știi, ca să rezum
Chang-rae Lee - Zbor peste Long Island by Carmen Pațac () [Corola-journal/Journalistic/6427_a_7752]
-
lui Dali sfidau cerul. Ochii ațintiți spre turnul Eiffel, așijderea... Mihai Ursachi contempla această poză, fie stînd în jilțu-i verde într-o atitudine napoleoniană, fie plimbîndu-se prin cameră în ritmul sincopat al muzicii lui Wagner. Încălțat în cizme militare, bine lustruite, asculta fragmente din Aurul Rinului sau din Walkiria, cu bărbia ridicată cu semeție în aer, lovind ritmic tocurile de dușumea. Mihai Uraschi își însușise bine lecția daliniană. Uneori, cînd îl întîlneam în Piața Unirii, aveam impresia că duce în lesă
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
Dar, te rog, fii atent pe unde calci, să nu îmi încurci iarba caprelor! Știam, tot din citite, că ține capre. Și a pornit încet, înainte, sprijinindu-ș i pașii într-un baston. Călcam în urma lui, văzându-i tocurile ghetelor, negre, lustruite, ieșind ritmic din iarba verde, crudă. Deodată, oprindu-se, s-a întors și, cu o expresie ce voia să pară neutră, dar a cărei intenție contrară trăda un licăr ager al privirii, ridicând bastonul ca pentru a mi-l arăta
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
dintr-un câmp fierbinte de luptă, unde Băsescu este lăsat să facă ce vrea, este de părere Lucian Avramescu, într-un editorial scris pe „Băsescu se află în concediu activ și șmecher pe plajele și-n castelele, intens renovate și lustruite ale lui Ceaușescu, pe care le-a luat, le întrebuințează, făcându-le inventarul zilnic cu elicopterul, de la Covasna la Predeal și de la Olănești la Cireșica Neptunului. La Revoluție și imediat după, partizanii noii democrații îndemnau poporul să se pișe pe
Apel violent la Ponta și Antonescu, al lui Lucian Avramescu by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35944_a_37269]
-
tradus, pur și simplu, pe cel născut lângă Buhara. Nici macar permanentă clasare în triade nu e neapărat creștină, căci la Ibn Șină apare, pe fiecare treaptă de „emanație” triada constantă Inteligență, suflet și corp al sferei celeste. Sufletul că „oglindă lustruita orientată către Adevărul prim”, cunoașterea intelectuală că preludiu al cunoașterii mistice sunt constante avicenniene. În Hayy ibnn Yaqzan de Ibn Șină (care putea fi citit în Înțeleptul Singuratic, Humanitas 2006) știutorul inițiat parcurge etape purificatoare ale voinței, irada, și ale
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]
-
întîmplări! Înghesuind dulce și-amar trecutul și viitorul în secunda subită. Și deodată înțeleg că voi repeta mereu cuvintele buchisite cu strășnicie, adăugînd bucurie, tristețuri, iluzii zănatice, realități trainice, turnuri de piatră, iederi învolburate tandru... Voi înflori rîndurile cu silabe lustruite temeinic în nădejdile și deznădejdile mele, ale altora... Numai să-mi revin din înfiorarea surprinzătoare, copleșitoare... Reîncep timid, fericit că pot ține în mînă, strîns cu cele trei degete ale rugăciunii, pixul fluid, alunecător în blîndețea aparent tihnită a paginii
Zgîrie-mi viața pe un cristal (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15345_a_16670]
-
sacrificare a poetului - și nu numai a lui: a întregii poezii românești. Pauzele în scris, aceste blancuri din jurul apostrofurilor, dau relief textului, sunt ca diezii și bemolii poeziei, arată intenția. Desființarea lor duce la un text șters, la un basorelief lustruit. Și, încă, să zicem că Eminescu "rezistă" ce ne facem, însă, cu Alecsandri care a scris pentru aceste pauze, care le-a calculat cu atâta "apparatus" ca un adevărat poet retor? Adusă la cratima lui 1953, poezia sa devine cu
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
schimb, cu firea lui deschisă, O boare nouă condensa-n caisa! Și-au fost , si sunt destui , c-un strop de hâr, Dând boabe mici, cu gustul dulce-amar... Dar și mai mulți, modernii ce-au... rodit Carton și plastic, - totul lustruit! „Cei care își pierd limba maternă își pierd, de fapt, și sufletul, înlocuindu-l cu altul de împrumut” Maria Diana Popescu: România a fost sau nu a fost pregătită pentru intrarea în Uniunea Europeană? Pe ce elemente va întemeiați opinia? Ioan
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și se cuvine. Totul s-a petrecut în spațiile reprezentative ale Castelului Zabraslav. Puțin după ora nouă, băieții și fetele care aveau să pornească în curând pe drumul dificil al vieții staționau deocamdată, nu prea siguri de ei, pe parchetul lustruit și evitau privirile severe ale părinților din piatră și bronz ai norodului. Cu toate că, în numeroase cazuri, îmbrăcămintea lor reprezenta un compromis nu prea reușit între ceea ce înțelegeau părinții prin ținută festivă și paginile de modă ale revistei Bravo, copiii erau
Îmblânzirea scorpiei din Praga by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4039_a_5364]
-
Negresco - și în fundal, închizând perspectiva străzii Gambetta, muntele negru pe care noi îl numim în amintirea Brașovului, Tâmpa. Pe toată suprafața sclipitoare a mării nimeni, cât vedem cu ochii. Nici un sunet în afara huruitului misterios din adâncuri: galetele, adică pietrele lustruite și rotunjite de valuri ce înlocuiesc aici nisipurile fine cu care eram obișnuiți aiurea, pe alte maluri, purtate de curenți pe fundul mării izbindu-se între ele; și din când în când țipătul ciudat-neliniștitor ca de predator, al pescărușilor de
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
iarnă. LEGENDA LUI MOȘ NICOLAE Din vremurile străbune, de sărbători creștine, la copii, ca prin minune, Moșul Nicolae vine. An de an, la fel de darnic, minuni poartă-n sacul său. Misiune duce pașnic, an de an, ca un erou. În încălțări lustruite pune daruri pe furiș. Ca-n legendă sunt menite cu har din mituri desprins. Mai strecoară pe sub ușă, la copii năbădăioși, câte-o “sfântă” nuielușă. De-a fi buni și respectuoși. Sau un bețișor sculptează, să poată părea mai șic
TRADIŢII CREŞTINE DE IARNĂ (POEZII) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384570_a_385899]
-
ridicat din pat și a îmbrățișat-o cu brațele lui tinere și puternice. Gura dornică de iubire a cuprins buzele senzuale ale iubitei într-un sărut pasional. Prosopul s-a desprins din legătura fragilă, fără zgomot a alunecat pe parchetul lustruit, trupul de zeiță a rămas descoperit , împudică imagine, dar plină de candoare prin naturalețea ei, deși nu o vedea pentru prima dată fără haine, Ică a rămas la fel de surprins de talia frumos sculptată și picioarele svelte cu pulpe rotunde ale
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
de Litere și Filosofie din București, unde îi are ca profesori pe Nae Ionescu și Tudor Vianu. Îi înrudește nu doar fascinația pentru cultură, ci și o eleganță rafinată, pe care Cioran o va abandona mai târziu: pantofi negri, perfect lustruiți, și haină albastră, din care nu lipsește niciodată batista. După o licență obținută magna cum laude, se înscrie la doctorat, cu un sin-gur gând: să obțină o bursă spre Franța. Abia în 1937, când are deja trei cărți publicate în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92448_a_93740]