1,150 matches
-
le-am avut, le-am încercat: am mâncat din caserolele lor, m-am bărbierit în băile lor, mi s-au oferit dubluri de la cheile lor și rafturi din dulăpiorul cu medicamente pentru folosință personală, m-am împrietenit până și cu mâțele lor - botezate Spinoza sau Clitemnestra, Candide sau Mâța - da, da, fete istețe și erudite, pline de împliniri recente în planul aventurilor sexuale și universitare la colegii respectabile din Ivy League, tinere pline de viață, inteligente, cu conștiința propriei valori, sigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din caserolele lor, m-am bărbierit în băile lor, mi s-au oferit dubluri de la cheile lor și rafturi din dulăpiorul cu medicamente pentru folosință personală, m-am împrietenit până și cu mâțele lor - botezate Spinoza sau Clitemnestra, Candide sau Mâța - da, da, fete istețe și erudite, pline de împliniri recente în planul aventurilor sexuale și universitare la colegii respectabile din Ivy League, tinere pline de viață, inteligente, cu conștiința propriei valori, sigure pe ele, cu o conduită ireproșabilă - lucrătoare sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Medicină, după ce mi-am biciuit voința pregătindu-mă, l-am însoțit pe el la București, orbită de focul proaspăt aprins, că parcă numai el e bărbat în lumea asta!... Stau și lîncezesc într-un oraș acesta, invidiind pe proastele ori mîțele leșinate care duc la braț bărbați cît bradul. Ba, să-i fac pe plac lui, îi trîntesc și telefonul în nas inginerului de la uzină, singurul, poate, la brațul căruia nu mi-ar fi rușine să ies în lume..." *** Tehniciana continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai auzeam miorlăind, pe urmă scuipa, „aschimodie, nu te mai zgâi după ei”. Unii ieșeau din pungă și se chinuiau să-noate până la mal, se agățau de buruieni și de rădăcini. Acum nu știu ce mi-a venit să-mi amintesc de mâțe înecate și de taică-meu, ca toți intelectualii care-și explică viața prin traumele copilăriei. Ca să spun drept, după escapadele astea, mie a început să-mi placă să înec pui de mâță, căutam printre tufele de boz, pe sub lemne, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu știu ce mi-a venit să-mi amintesc de mâțe înecate și de taică-meu, ca toți intelectualii care-și explică viața prin traumele copilăriei. Ca să spun drept, după escapadele astea, mie a început să-mi placă să înec pui de mâță, căutam printre tufele de boz, pe sub lemne, îi scoteam de-acolo și alergam repede cu ei, în cămașă, să le fac vânt pe apă. De vreo două ori am făcut marinari și iepurii crescuți de el și n-am suflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
uscat, dar s-au întins petele și mai mult... lilieci încălecați, capre cu coarne pe spate, cu șorțuri roșii, în două copite, babe cu două capete, păianjeni cu țâțe, muște cu trompe uriașe răsucite peste mașini, copaci cu cap de mâță... orice poți să vezi aici unde eu am pictat, după toate regulile bizantine, sfinții... - Miluiește-mă, Doamne, că sunt neputincios... psalmodiază ucenicul. Miluiește... - Nimic nu prinde! Așa ceva n-am mai pomenit... - Ostenit-am în suspinul meu... nu înțelege ajutorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că și colonelul Nicolaj cunoștea acest nume. S-a ridicat, toate îl dureau, dacă n-ar fi fost rațiunea, voința n-ar fi reușit nici să-și dezdoaie genunchii, s-a ridicat și din trei pași uriași, trei sărituri de mîță sălbatică, a fost în spatele soldatului. Nici nu și-a dat seama cum l-a cuprins cu mîna stingă peste obraz, purta barbă soldatul, a strîns cît a fost în stare și cu dreapta a înfipt cuțitul în locul la care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
foarte atent la expresia lui, ochii galbeni se făcuseră ca două lentile strălucitoare în lumină, ei, parcă așa aduce din nou cu Mihail de altădată, cu Mihail din poveștile care circulau din birou în birou, avea ceva de linx, de mîță sălbatică. Într-o fracțiune de secundă și-a dat seama că răspunsul său este hotărîtor. Hotărîtor pentru cariera, pentru viața sa în Serviciu. Cu siguranță juca o carte mare, chiar dacă pînă atunci nu știuse, în acea fracțiune de secundă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
duce două degete la chipiu și dintr-o privire își dă seama care dintre ei a mai adus ceva marfă de contrabandă, care trage în piept fiscul, pe cine trebuie să dea pe mîna Gărzii Financiare din Comana, care trage mîța de coadă și puțin îi pasă, pentru că are el un plan formidabil... Dacă ar fi să judece numai după cîte știe el din Vladia, tot ar trebui să fie cu ochii în patru față de acești doi domni ofițeri în rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care‑i sfâșie pe miei, la libelulele care‑și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și privirea pătrunzătoare. Își plimba personalitatea puternică și inteligența vie pe un trup superb, îmbrăcat fără cusur. Luana se declara admiratoare convinsă ori de câte ori avea ocazia. Sanda îi tempera elanul. Ușurel, copile, mătușa Anda nu e chiar așa cum o vezi tu. Mâța blândă zgârie rău. Fetița nu accepta, nicicum, că ar putea să se înșele. Mătușa îi vorbea întotdeauna frumos, îi aranja rochița când trecea pe lângă ea, îi dădea spre lectură cărțile de povești din bibliotecă. Mama ofta. Mă rog la Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i bun, se agită el, nu-i bun deloc. Nici așa nici așa. Oricum o dai, oricum o potrivești, la tine tot nu-i bine. Ce-oi fi vrând oare? Program riguros, științific, asta trebuie. Ce poate să asimileze o mâță anemiată ca ea? Lasă, tată, intervenea Carmina, agasată de schimbul de replici dintre părinți, sunt tânără, am forță de muncă. Ei, nu vezi? comentă mama. Îl omoară pe el grija. Ușor o fi să dai din gură. Tu crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
schimbarea survenită, Sidonia era în al nouălea cer. Ce i-o fi făcut fetișoara asta, nu știu, vă spun adevărat, mărturisea prietenelor sale, că nu-l mai recunosc pe Ovidiu. Parcă acum mai an trăgeam de el ca de-o mâță moartă, să se prezinte la examene cât de cât pregătit. Traversa o stare de indiferență totală, plutea prin camere, nimic nu i se agăța de mâini. Îi era dor să fie undeva în apropierea unui munte, să încremenească în loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Împerechează câinii. Vedea cu ochii lui de porc În care ardeau două lămpașe mici de carbid, maci și albăstrele, salvii și ciulini, stoluri de grauri și de ciori. Auzea cum behăie oile, cum mug vacile, cum fornăie caii, cum miorlăie mâțele. Și noi În jurul lui, pe rând, cu găleata de lături, mergeam doi kilometri pe jos, și pe sus tot atâta ar fi fost, dar nu era voie În autobuz să amesteci mirosul de lături cu ăla de benzină, la ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
secolul trecut, ci în secolul XIX, în 1899; s-a căsătorit tîrziu cu mama, în '39; m-au avut pe mine tîrziu, în '44. Atunci, în '30, tînărul boem cînta pentru 9 lei pe seară și masă, sub bagheta maestrului Mâță. Orchestrele de zece inși funcționau cu dificultăți. După o lună de repetat și repetat și repetat, profitul fiecăruia valora cît un abonament de tramvai. Mai acompania (în felul lui subtil, plus harul de-a citi alla prima vista) tenori sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
idee, Iordana, cum e să trăiești la bloc: neliniștea și etajul, zgomotul și etajul, furia și etajul". Treci pe la mine? Acuma! Discuția cu ea este un exemplu de dialog. Fără orgolii imbecile de scriitoare și fără să păstrăm aparențele, ca mîțele în strat. Eu și Magda U. nu sîntem nici milostive, nici smerite, nici maternele, nici pudibonde cînd stăm de vorbă. Îi datorez partide demențiale de rîs. Cu ea pot vorbi despre bătrînețe și boli: Pe măsură ce îmbătrînești, îmbătrînesc și celulele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
banda neînregistrată. Mă enervează cuburile de gheață ciocnindu-se în paharul lui Mitiță. Parcă-s oase. Cămașa are un nasture care atîrnă. Mă atîrn și eu de nasturul acela, să nu-i văd gura știrbă, rostogolind povești dezlînate. Am unșpe mîțe, mamă dragă. Una dintre ele mi-a fost precis iubită. Rămîne visător cîteva secunde, cu buna și larga lui inimă făcută zdreanță de alintul pisicii favorite. Că nici n-am putut pleca la fi-mea, la Kioln (un român să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
inima goală, un cățel de usturoi și nu se mai oprește din slăbit... "Grasu, pot să-ți aranjez niște cursuri invitate". A plecat de-acasă cînd a apărut cățelul Zgăvîrdici. Pînă nu l-am dat, nu s-a-ntors. Ei, cum fata? Mîța, mamă dragă, nu fata. O musculiță încleiată de marginea paharului ajunge în burta mare cît inima lui, mare cît inima lui... Se orbește de dor, așa se crede, am să orbesc și eu de dor. Ca Rusalin, își plînge Mitiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vitrină, nedorită de cel pentru care se copsese, se înroșise. Nu s-a îndurat să urce la volan. S-a aplecat spre iarba uscată de lîngă gardul înalt și a încercat să strîngă în buchețel cîțiva năsturei prea scurți. Stuchitul mîței, așa-i zicea floricelei ăleia, incredibil de rezistentă la ger, bunica Leonora. Șichy te iubește, Russ. Să nu-mi spurci sufletul, Ana. E fiica mea spirituală. Am săpat două fîntîni, am sădit pomi, vie, am ridicat casa asta și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nici nu am mai încercat s-o văd. Nici măcar nu mi-o pot reprezenta fizic, de vreme ce era o prezență exclusiv psihică pentru mine. Tot ce-mi amintesc este platoșa sarafanului ce se interpunea între mâna mea și sânii ei de mâță și ciorapii... Da, ciorapii de bumbac, groși, ce făceau cute și atârnau lâncezi în partea de jos a gambei. Doar genunchii se conturau precis prin ei, genunchii ascuțiți și osoși de copil. Adesea mă întrebam dacă voi putea vreodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Girofarul ambulanțelor se rotea în sensul invers al acelor de ceasornic și sirena suna de la Do la Si în octava a II-a. Un câine fugărea prin iarbă o pisică, cu coada ridicată ca o lance, vibrând amenințător pe la botul mâței, care se retrăgea zbârlită strategic cu dosul spre înainte. Știrile de la un radio portabil au început cu informațiile meteo și cele sportive, pe dos ca de obicei: dezastrele din China, autoflagelările arabe, masochismul evreiesc și noile ordonanțe ale guvernului român
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
invers, cum aleargă bătrână cu ghiozdanul într-o mână și bastonul în cealaltă, spre școală, concentrată la examenul de absolvire a celor opt clase, sub podele începu, cu glas înfundat, cearta. Și aici, cotoiul birmanez ciuli urechile, oamenii neștiind că mâțele au pe lângă cele nouă vieți vedere nocturnă și înțelepciune mascată și darul de a percepe nevăzutul și neauzitul, fără să-l înțeleagă, dar de ajuns pentru a se alarma și a-și salva pielea în caz de pericol. Și cearta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nu există negare între totul și nimic. Cor de Voci Ai să cazi în sus, ai să cazi în sus! Ecoul Cazi sus! Cazi sus! Cazi sus! Cazi sus! Amestec de Voci, dans de tonuri, conglomerat de ritmuri, cor aritmic. Mâța zgârie podelele cu furie și, luându-și azimutul, țâșni cu coada înainte spre mormanul de carne sforăitor. Aterizarea forțată declanșă o tobă de eșapament spartă. Un patinaj țipător de pneuri frânate brusc, plescăit, bolborosirea bulelor de gaz din vulcanii noroioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o vioiciune uimitoare pentru volumul său, sări pe birou și se tolăni pe repertoarul deschis. Pricepui că nu se va mișca de acolo prea curând. Animalele ne comunică mesaje. Acesta nu era ambiguu; dacă rămâi, uite ce-o să devii: o mâță grasă. Mi se păru un mesaj optimist. Dacă tot ce riscam era să devin o mâță grasă, eram tentat să rămân. Însă riscam cu mult mai mult să sfârșesc asasinat de către Georeges Sheneve ori de altcineva din rețeaua lui. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
că nu se va mișca de acolo prea curând. Animalele ne comunică mesaje. Acesta nu era ambiguu; dacă rămâi, uite ce-o să devii: o mâță grasă. Mi se păru un mesaj optimist. Dacă tot ce riscam era să devin o mâță grasă, eram tentat să rămân. Însă riscam cu mult mai mult să sfârșesc asasinat de către Georeges Sheneve ori de altcineva din rețeaua lui. Nu voiam s-o părăsesc pe Sigrid. Acesta era motivul pentru care mă simțeam incapabil să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]