560 matches
-
ca frunza inima-i bătea.Beția unei glorii sterpe a încinsO coadă de topor ferice înadins,Și-n vanitate starea își abțiguia.... IX. ACATIST, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1948 din 01 mai 2016. Acatist Rămas e-n mâhnita mea chitară Cântul unui zbor ingenuu, uitat, Lacrimi din zăvorul pus pe țară Și-un înger incolor neînaripat. Rapsod sânt al tristei mele lupte, Boem himeric, prin secolul funest. Bisericile-s tot mai corupte Clonați se nasc din politicul incest
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
sofisticate arme și un scut. Dă-mi heralzii tăi să-mi îngrijească Învinsa țară ce ne-a aparținut. Un acatist și un protest trimit la cer S-avem un parlament și nu fosilier . 27-06-11 ... Citește mai mult AcatistRămas e-n mâhnita mea chitarăCântul unui zbor ingenuu, uitat,Lacrimi din zăvorul pus pe țarăși-un înger incolor neînaripat.Rapsod sânt al tristei mele lupte,Boem himeric, prin secolul funest.Bisericile-s tot mai corupteClonați se nasc din politicul incest.Cum să nu se
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
cei cu inima zdrobita, să vestesc robilor slobozenia, si prinșilor de război izbăvirea; [...] să mangii pe toți cei întristați; [...] să le dau o cunună împărăteasca în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit. - Isaia 63 Ioan Ciobota Referință Bibliografica: Eseu - O MINTE SĂNĂTOASĂ / Ioan Ciobota : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 230, Anul I, 18 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Ciobota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
O MINTE SANATOASA de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364737_a_366066]
-
acum”, rosti apăsat Mihai. „Dar costurile deplasării (mașina mică, metroul sau RATB-ul) cine le suportă?”. „Din păcate, tot noi. Nu am găsit încă niciun sponsor. Cum găsesc unul, încerc să discut cu el și să-l cooptez”, spuse Silvia, mâhnită. „Bine, dar înseamnă să ne golim, practic, mai bine de trei sferturi din conturile din bancă”, adăugă Dan, preocupat. „Știu”, replică Silvia. „Dar sunteți dispuși să lăsăm totul baltă, să îngropăm proiectul?”. „Nu, asta în niciun caz. În regulă, facem
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
și în viață și, cu lacrimi în ochi, porni pe drumul care ducea la gară. Copiii au ieșit din clasele lor și-au urcat dus un dâmb din preajma școlii să-l mai poată zări pe dragul lor profesor. Erau tare mâhniți. Nimeni nu flutura din mână, nimeni nu flutura batiste. Toți se uitau încremeniți în vale, de pe dâmbul acela de lângă școală. Profesorul s-a întors să mai vadă odată școala și copiii rămași în urmă. A fost cuprins de un sentiment
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
și sprintene. În clipa aceea încremeni de spaimă. Razele soarelui nu-i contura umbra pe pământ, și orice mișcare pe care o făcea ea, nu o putea vedea umbrind țărâna. Trupul ei nu mai făcea umbră pământului și atunci închise mâhnită ochii, înțelegând. Un țipăt sfâșietor veni din camera de unde plecase, iar ea recunoscu vocea lui Adrian. Țipătul acela a fost certitudinea, convingerea, siguranța. Se smulse din locul acela de pe iarbă și zburase ca gândul, la Adrian. Un spectacol terifiant îi
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
sa, Dochia, o familie din Moisei foarte înstărită, aveau un singur fiu, pe nume Grigor. Și l-au trimis într-o toamnă peste Prislop, în Bucovina, pentru a-și găsi soție. Dar acesta nu s-a mai întors. Cu inima mâhnită, după o lungă așteptare, părinții l-au crezut mort. De aceea i-au ridicat o cruce într-un loc frumos de la poalele munților. Într-o zi, ei au descoperit în molidul de lângă cruce o icoană a Preacuratei Fecioare Maria pe
MĂNĂSTIREA MOISEI – MARAMUREŞ – VATRĂ DE SPIRITUALITATE ŞI SIHĂSTRIE AUTENTICĂ, VEGHEATĂ DE DUHUL BĂTRÂNILOR CUVIOŞI ŞI AL PĂRINŢILOR BISERICII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 952 din 09 august 20 [Corola-blog/BlogPost/364969_a_366298]
-
să-l salveze pe Mihai Viteazul, marele unificator al celor trei principate românești la 1600, formând România Mare! A fost ucis mișelește de un trădător, pe când ieșea din cort în tabăra de pe Câmpia Turzii. - Când îmi vorbești de trecut, pari cam mâhnit. - Deși neamul vampirilor nu este pe placul popilor și nici ei nu ne sunt nouă, n-am reușit să opresc oribila crimă a balaurului ce se târa dincolo de Dunăre. Marele domnitor și martir Constantin Brâncoveanu și-a sacrificat fiii, ginerele
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]
-
tine! - Chiar de nu m-ai chemat, am venit! E rândul meu să domnesc! - Cine ești tu? insistă fetița... - Sunt Vara! Hai să ne răcorim, nu vezi ce cald este... - Nu știu să înot! Și nici n-am chef, răspunse mâhnită fetița. - Unde sunt florile din poieniță? - Cum, unde? Au plecat odată cu Primăvara. Privește, au înflorit lăcrămioarele, s-au copt frăguțele și zmeura. Hai, gustă! Vara îi întinse un coșuleț cu tot felul de fructe, aromate și dulci. Așezându-se la
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
din studiourile Radioului. Erau foarte mulți tineri veniți din toate colțurile țării. Cred că din cauza emoției nu am reușit să conving comisia de examinare, al cărei președinte era regizorul Sorin Grigorescu și n-am fost admisă. Am fost nespus de mâhnită și dezamăgită, pentru că până atunci nu încercasem gustul eșecului. Doamna Moravek, însă, m-a încurajat și mi-a spus că dacă am fost dată afară pe ușă să intru pe fereastră. Zis și făcut. La următoarea preselecție m-am prezentat
FLOAREA TĂNĂSESCU. DARUL CÂNTECULUI PENTRU CEL CARE ÎL IUBEŞTE, ÎL CREŞTE ŞI ÎL RODEŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352278_a_353607]
-
fântânar, ăiii, adicî numa’ șî numa’ ielll.... De la un capăt al mesei, un bătrân care mânca o coajă de pâine și sorbea cu evlavie, dintr-o cană de lut, apa cea bună a fântânii, îl urmărea atent și parcă tare mâhnit, cu privirea. La un moment dat spuse, așaaa, parcă mai mult pentru el: - Iartă-mă Doamne, și-l privi pe bezmetic într-un anume fel... Lică simți imediat un fel arsură în gât și începu să vorbească gâjâit de nu
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
uitau prostiți la Trică, apoi, plini de compasiune, i-au recomandat să nu mai bea spirt medicinal că uite, și-a pierdut mințile de tânăr. Abia acum Trică și-a dat seama ce anturaj de tâmpiți frecventa așa că, a plecat mâhnit acasă, unde a constatat că era plin de purici înțelegând abia cum că zânele, sclavele lui, nu aveau noțiunea banului și îi dăruiră mii de vieți, cea mai mare bogăție a universului. A început să plângă înduioșat de generozitatea și
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
s-a-nhăitat cu lupii pentru un Codru de pâine dulce, pungășit... Of, Doamne Dumnezeule cel Drept Întru nedreptățite judecăți De neam înfrânt, lipsit de-un înțelept Să surpe ale șerpilor cetăți... Of, Doamne Dumnezeule cel Trist, Mai trist decât cel mai mâhnit român Din patria tristeții că exist Ca să exist, om liber...la stăpân... Of, Doamne Dumnezeule cel Domn Al domnilor și doamnelor de vis, De vip, de pradă, de decor, de somn Al rațiunii visului ucis... Of, Doamne, Dumnezeule cel Viu
OF, DOAMNE...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346650_a_347979]
-
încăpățâna să nu cunoască prea mult odihna. Asemenea celor dăruiți cu bunăștiință, curățenie sufletească, sanctificați, după o vreme, de noi cei ce-i urmăm. Nu ne rămâne decât să ne aplecăm asupra scrierilor sale, generoasă zestre lăsată spre cumințirea mirenilor mâhniți, nostalgici, îndurerați, suferinzi, îndoiți, desnădăjduiți, revoltați, umiliți, înlăcrimați, rugători, regăsiți, bucuroși, extaziați, îmbunați, toleranți, generoși, încrezători ... Opera lui Bartomeu Valeriu Anania trezește stări de spirit încărcate de semnificații, amintindu-ne, totodată, de mărturisirile făcute nouă înșine sau/și celor hărăziți
I.P.S. BARTOLOMEU ANANIA, GRĂITOARE I-A FOST UMBLAREA de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346649_a_347978]
-
plecat dorul din țară, Mi-a plecat și nu mai vine Rătăcit prin zări străine. Sus în vârful nucului Cântă cucuveaua lui Și cum cântă obosită Peste iarba necosită Cade rouă și suspină, Inima de cer mi-e plină, Sufletul mâhnit și el N-are liniște defel. Lasă dorule, mai lasă, Te-i întoarce tu acasă, Și-acolo pe unde ești Crezi că n-o să-mbătrânești? Frunză galbenă și-amară Mi-a plecat dorul din țară, Săracă țară săracă Și nu
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
Amândoi s-au trezit târziu. Nu și-au vorbit nici în bucătărie, chiar dacă Anca a pregătit și a aranjat masa cu două tacâmuri. Înghițeau cu noduri, fiecare dus departe de propriile gânduri. Ea a plecat, după prânz, la serviciu. Supărată, mâhnită, dezolată. "Cu omul ăsta nu mai e nimic de făcut. Oricum m-aș comporta, tot rău mă vede. În pat nu mai vine. Se gândește la alta, în mod sigur. O avea p...a mai fierbinte, nenorocita aia! Ei bine
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
mici decât la noi. Uită-te în Bulgaria... - Nu mă uit nicăieri... Hai să ne plimbăm puțin, că ne amărâm sufletele fără să rezolvăm nimic... - Și ce? Nu trebuie să discutăm și noi ca oamenii? Mitică n-a mai răspuns. Mâhnit, a scos o țigară, s-a uitat lung la ea, a frecat-o ușor între degete, a mirosit-o și a pus-o la loc, hotărât. "Doar ieri le-am lăsat, mânca-le-ar porcii de țigări! Sper că nu
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
despre fratele ei și despre necazul cumplit care se abătuse asupra familiei lor de când se mutaseră în casa vrăjitoarei. Nu ajunse să termine bine ce avea de spus că balaurul cu două capete apăru lângă ei. - Nu ai reușit, șuieră mâhnit, nu-mi rămâne decât să mă întorc în lac lângă tata! Adio, Codruța! Ai grijă de mama! În urma lui, lacul aruncă un norișor verzui, după care încremeni la loc. Văzând nefericirea fetei și simțind că n-ar putea să trăiască
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
Parc'anume toate mi se pun în cale, Arieșul curge tulburat la vale, Peste locuri unde sunt păduri tăiate Se aud izvoare plângând supărate, Tulnicele sună și prin sate mute Crește iarba înaltă pe cărări pierdute... Răzimați în bâte stau mâhniți oierii, Au intrat din viață sub pământ minerii, Iancu de la Vidra, vrea iar să se nască Pentru Țara asta, pururi românească, Horia și-ascute scrâșnetul pe roată, Vrând ca să răscoale vremea înc'odată, Tu știi că Bu-nicul din Ardeal nu
M-AM VISAT CU TINE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370815_a_372144]
-
Te întreci cu Luna, În zâmbire și Emani în cale-mi, Raze doar de fericire. Amândoi și fără teamă, Ne vorbim mai mult, În șoaptă. Luna nu bagă în seamă, Chiar când suntem, Laolaltă. Numai steaua ta privește, Din îndepărtări, Mâhnită. Sărăcuța, se gândește, Că ea nu este iubită. Contrariul, Sărutându-mă cu foc, Dinadins pe o sprânceană, Ca să fie cu noroc. După multe ore-n șir, Cine mai ia în seamă, Timpul. Mai privim odată râul, Care și acum târziu
VISARE NOCTURNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369845_a_371174]
-
1713, izolat de către catolici, numai cu călugări iezuiți la căpătâi, pe patul de suferință, să nu cumva să renunțe la actul uniației de la 1698/1699. E înmormântat de preoți catolici, slujba fiind oficiată în maghiară și latină. Atanasie a murit mâhnit ducând cu el în mormânt porecla de Satanasie dată de mitropolitul Dositei al Ierusalismului. De nobilul Gavril Nagszegi nu se mai știe nimic din izvoarele istorice. Se pare că moare singur și trist peste câțiva ani, meditând că a pătimit
DRAMA ROMÂNILOR ORTODOCŞI DIN ALBA IULIA LA 1701. CAZUL TRAGIC AL NOBILULUI ROMÂN GAVRIL NAGSZEGI de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369900_a_371229]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SPOVEDANIE Autor: Dan Ioan Groza Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mi-am dat seama și nu am înțeles atunci, Ce poate să ascundă a Ta tăcere din privire, Mâhnit am privit nedumerit strigăt de prunci, Fugind neobosit, spre albastre zări de fericire. Am construit din fumul vieții, frumoase vise, Am dat naștere la gânduri pure, nedescrise, Am pășit spre ele, lipsit de teamă și mister Și nu credeam vreodată
SPOVEDANIE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369981_a_371310]
-
senin pe aici, pe colo ca să bântui solo prin al meu destin. Să dărâm pereți spre-a ieși afară, dând o șansă iară tristei mele vieți. Nu te-am întâlnit, erai prea departe, într-o altă parte, într-un timp mâhnit. Și cât aș fi vrut să îmi iasă-n cale farmecele tale ce-s acum trecut. Totuși stau și-aștept proptit în dorință dulcea ta ființă să-mi tresară-n piept, Să îmi spui povești ca-ntr-un altă dată
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369562_a_370891]
-
cetate, dar de fapt tot agitată, dar și posomorâtă și cu fețele lor întunecate și mohorâte și disperate. Mulți erau cuprinși de frică și de remușcare pentru cele ce văzuseră. De asemenea, am văzut pe mica trupă de ostași, trecând mâhniți, iar purtătorii steagului, își învăluiseră capul în semn de întristare. Am auzit un ostaș murmurând în cuvinte străine, pe care eu nu le-am înțeles. Ici și colo, se vedeau grupuri de oameni și femei adunați și, când aruncau privirea
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
Cu spada îl izbi între grumaz și coarne. După ce uciseră Taurul, îi smulseră inima și o așezară dinaintea Soarelui; se îndepărtară și se închinară dinaintea lui Șamaș, apoi se așezară, amândoi, ca niște frați. Iștar, care se urcase pe meterezeleUrukului-celui-împrejmuit, mâhnită, începu sa se tânguie: - "Blestemul să cadă asupra lui Ghilgameș care m-a batjocorit, omorând Taurul!" Când o auzi Enkidu pe Iștar, smulse umărul Taurului și i-l aruncă în față:- "Adevăr zic, strigă el, ca de te prind, la
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]