220 matches
-
a se întoarce înainte de sezonul ploilor. Dar bravii temerari s-au ales de fiecare dată cu un insucces. Au întîlnit pământuri întinse, pe care crește o iarbă săracă, aproape stârpită de soare, întrerupte, când și când, de bălți cu apă mâloasă ori de mici păduri, compuse din arbuști, adăpostind izvoare inutile, dar n-au găsit nici urmă de deșert sau vreun semn că o ființă omenească ar fi trecut, înaintea lor, pe-acolo. Într-o noapte, pe la începutul lui octombrie, "vîntul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
singurătate și de asprime, acoperit de păduri dese și Încîlcite, În marea lor majoritate Întinse păduri de pin cu frunza ascuțită. Pe măsură ce pătrundea mai mult În interiorul țării, peisajul devenea mai variat În culori și forme: pămîntul era mai cleios, mai mîlos, iar cînd a plouat, l-a blestemat. Pe suprafața lui creștea o iarbă aspră, tufișuri mărunte și țepoase; și iarba aceea mirositoare, al cărei fum Îl scîrbise pe spaniol, creștea atît de abundent, Încît ar fi putut umple de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și s-ar fi deschis așa încît lichidul lipicios să pornească a alerga pe degetele sale în jurul cărora ar fi înfășurat o mănușă sau o cîrpă în vreme ce și-ar fi îndoit din nou spatele și ar fi săpat în pămîntul mîlos, în mijlocul tuturor acelor alte spinări îndurerate. Dacă s-ar fi gîndit vreodată la asta, s-ar fi întrebat de ce nefericiții aceia trebuie să sape în loc să construiască, să facă o albie pentru apă în loc să construiască o stradă cu acoperișuri pentru ei
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
i-a lichidat camarazii este, în fine, distrus, iar conversația dintre cei doi ofițeri, englez și german, are aerul de naturalețe nobilă desprins din La grande illusion a lui Renoir. Moartea dezertorului este umanizată de această lentă scufundare în apele mâloase și otrăvite ale lagunei. Este o moarte sinestezică, ce evocă decorurile stilizate ale deca den tismului european. Têtes et champignons acordă visului patina de intertextualitate rafinată pe care Pratt o cultivă borgesian. Amnezicul Corto (o amnezie din care se naște
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
echivoc și romantic. Trezit de divinitățile celte spre a le apăra patria lor, Corto nu va ști nici odată dacă vocea corbului care îl veghează la Stonehenge este cu adevărat a zglobiului Puck. Dincolo de Canalul Mânecii, acolo unde tranșeele sunt patria mâloasă în care șobolanii și soldații Marelui Război își împart agonia și moartea, Corto întâlnește confruntarea dintre oamenii văzduhului și cei ai pământului. În Cotês de nuits et roses de Picardie, Pratt face să vibreze una dintre corzile sensibilității sale, fascinat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și a Înghițit toate pastilele pe care le-a găsit pe acolo. Când a deschis ochii se afla Întinsă Într-un pat, Înconjurată de toate mătușile ei, de Petite-Ma și de bunica Gülsüm, după ce fusese forțată să bea ceaiuri mâloase și urât mirositoare de plante de parcă n-ar fi fost destul de Îngrozitor că o puseseră să vomite tot ce avusese În stomac. Și-a Început cel de-al optsprezecelea an descoperind un alt fapt care trebuia adăugat revelațiilor ei anterioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
drept, gemu el. ă Să sperăm că era adormită, spuse Salitov fără milă. Apoi o văzură pe mama fetiței. Lilia Ivanovna zăcea pe podea lângă sobă, cu capul într-o baltă de sânge, cu părul închegat în smocuri întunecate și mâloase. Avea ochii și gura deschise. Ca și cum l-ar fi văzut și l-ar fi numit pe atacator în același timp. Rana sa nu sărea în evidență imediat. Salitov traversă încăperea și se așeză într-un genunchi lângă corpul Liliei, examinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
plece, mai ales că nu exista nici o împrejmuire. Se speriau, poate, de golul din jurul pădurii și stăteau în ea ca într-o cușcă deschisă fără să o părăsească. Dealtfel, animalele păreau să-și fi pierdut calitățile speciei; dormind în iarba mâloasă dintre sălciile bătrâne, se îmbolnăviseră de un soi de încetineală în mișcări, abia fugeau, de parcă erau porci cu coarne, încât nu ne-a fost greu să împingem doi cerbi în mlaștina din stânga pădurii, unde ne-am început vânătoarea. Propriu-zis nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mii de oameni predictibili făcînd lucruri predictibile timp de eoni la rînd. Cu alte cuvinte, nu caută alte avantaje decît cele pe care le-ar avea orice muritor de rînd, dar asta implică și utilizarea ghicitorilor. Ei sînt oglinda lui mîloasă și protecția lui Împotriva ispitei de a trișa. În viața lui a recurs la ghicitori de toate soiurile, de la astrologi la auguri care citesc viitorul În măruntaiele animalelor aduse drept jertfă. A descoperit că lumea e o pădure de semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În mari cantități de Poporul atît de drag comuniștilor. Credința că duhoarea tribului tău este superioară duhorii familiale a tribului vecin, că limba ta e mai isteață și mai profundă; că muzica pe care o faci atunci cînd jelești rîpa mîloasă În care ai fost zămislit este cu mult, mult mai melodioasă decît jelania vecinilor tăi; că icoanele Înnegrite de fum care atîrnă pe pereții tăi sînt reprezentări ale singurilor dumnezei la care merită să te rogi și că zeii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
scrîșnește din dinți. Și unde mai e distracția În toate astea? Care ar mai fi provocarea dacă oamenii n-ar mai avea sentimente? Poate că este atașat ontologic de oameni, dar nu este un atașament superficial. Îi plac Înlăuntrurile lor mîloase, acel amestec ciudat de rudimentar și divinitate, acele conștiințe care se luptă. Dumnezeul care doarme a făcut oamenii după chipul său - la vremea aceea semăna și el cu o maimuță - iar retehnologizarea lor este Împotriva rădăcinii Însăși a Facerii Originare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-l asculte. Pierzându-și echilibrul, a căzut bâldâbâc în apă, scoțând un zgomot de parcă ar fi căzut un stâlp de telegraf. Mlaștina nu era foarte adâncă, dar Gaston, care nu știa să înoate, a înghițit o cantitate considerabilă de apă mâloasă. Când și-a scos capul din apă, arăta ca un pește cu ochii bulbucați, care ieșea la suprafață ca să ia o gură de aer. A început să dea disperat din mâini și din picioare, ca un câine vagabond aruncat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mici și aveau pășitori mai scurți și mai butucănoși. Mulți erau burtoși, iar cele ce aveau să devină mame aveau ochii mari și cam prea umezi. Mi-au dat să Înfulec o fiertură cu carne. Și mâncarea lor era prea mâloasă, asemenea lor, asemenea apei lâncezi și asemenea ținutului lor cleios și neted. Se uitau cu toții la mine cum Înfulec, cu Vindecătorul În frunte, și doar cele ce aveau să fie mame, mai scoteau câte un chicotit. Oamenii, În schimb, clefăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Și atunci, i-am văzut. Erau de jur Împrejur, În apă, răsărind din pâcla care Începuse să se ridice. Mă priveau fără zgomot și fără să se gândească, nemișcați. Stăteau În niște trunchiuri scobite de copac ce pluteau pe apa mâloasă... În fiecare trunchi de copac erau mai puțini decât degetele unei mâini, numai că pe apă erau răspândite multe-multe asemenea trunchiuri scobite. Aveau un fel de sulițe cum nu mai văzusem, prinse cu un fel de frânghii din piele petrecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
soarele dogorea din nou, iar eu zăceam pe burtă Într-o luntre ce luneca pe o apă care curgea mereu. Când și când, adia o boare răcoroasă. După cât de lânced era mirosul din jur, cred că apa era verde și mâloasă. Am dat să mă răsucesc cu fața În sus și am simțit că eram dat cu unsori ce mă făceau mai lunecos decât un pește. Am reușit să mă ridic În capul oaselor. Și atunci, i-am văzut. Pfuuh, Tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
amintea Brunetti, mai mult un loc unde valurile aduseseră destul nisip și pietriș la baza unuia dintre zidurile de la Arsenale ca să formeze un loc unde sticle de plastic și cizme vechi să fie aruncate de ape și acoperite cu alge mâloase. Dacă mai vorbește prietenul tău cu Ruffolo, să-i spună că voi fi acolo. Satisfăcut că făcuse pentru ceea ce venise, băiatul se ridică În picioare, clătină stânjenit din cap spre ambii bărbați și părăsi biroul. — Probabil c-o să meargă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
același lucru. Cu imaginea fiului său arzându-i în minte, Hugo a făcut un ultim efort, un efort enorm și cumplit, ca să se arunce înspre mal. A simțit cum piciorul i se lovește de ceva și apoi alunecă pe malul mâlos al râului. O secundă mai târziu, îngrozit, Hugo se zbătea din toate puterile. Apoi, după încă o secundă, totul se terminase. Ceva ascuțit îi stătea lipit de față. Ceva și mai ascuțit i se înfipsese în spate și între picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Crăciun, fii mai bun File de poveste Copacul meu trăia undeva la o margine de deșert supărat, sau de mare învolburată, pe unde bîntuie pescărușii. Bătut de ploi, curbat de vînt, aproape că se uscase; se hrănea greu din nisipul mîlos de la poale. Semăna bine cu un corn de ren vertical. Adică mai avea trei crengi cenușii și plate ca platitudinile comune. Cea din mijloc era mai înaltă, mai plată și păstra încă în vîrf un fel de frunze în formă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
început să ricoșeze,/ spre țărmuri deosebind dezintegrarea, migrarea spre/ o altă formă:) în genunchi cu această hârtie/ scârboasă în față vă întreb: dar scrisorile lumii în/ definitiv ce reprezintă? (prezicerile și realitatea tot/ în deșertăciune dispar) //...// cui aparțin aceste scursuri mâloase? vietățile/ înotând în aceste scursuri ce sunt? de ce se îndreaptă/ spre mine? cel din față cu glugă și exploziv de/ unde iese?/ din înlăuntrul tău iese.../ din înlăuntrul tău iese..." Într-o bibliotecă îndrăgostindu-se fără de moarte). Între demonii schizotimici
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
liniștea de deasupra liniștii. Pe prietenul ei îl admira. Reușea performanțe pe care nu mulți yoghini le atingeau. În tantra, le explicase Guru de la primele lor întîlniri, trebuia folosită și energia sexuală. Scăpată de sub control, ea ajungea ca un fluviu mîlos, care te înghițea. Trebuia, prin urmare, un lung antrenament de stăpînire a ei. Energiile brute trebuiau orientate pozitiv. Încă de la primele ședințe, exersaseră împlinirea trupurilor alăturate, ca-n stampele orientale. Se dezbrăcau, încercînd să-nțeleagă corul energetic din jur. Cînd
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
câteva animale, câte o turmă. Marea revărsare anuală a Nilus-ului se potolea treptat în nenumăratele brațe ale deltei, dar în canale rămânea o apă verzuie, lângă care măgari legați la ochi se învârteau în cerc, ridicând palele roții cu apă mâloasă. — Aici s-au dat lupte îndelungate, murmură Germanicus. Aceasta era de fapt deci revolta egipteană despre care la Roma toți vorbiseră cu neplăcere, distrați și fără milă. Pe mile întregi nu se vedea altceva. În cele din urmă, spre asfințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
surprins. Ea însă vorbea rar, cam prostește. Înțelese și răspunse nepăsător: — Din cauza vârstei... Femeia nu mai adăugă nimic, dar cuvintele ei distruseseră legăturile de familie - iar Împăratul începu să-și construiască în minte labirinturi de suspiciuni. Între timp, așa cum apele mâloase ale fluviului creșteau după ploile din timpul iernii, la Roma se răspândise povestea despre documentele găsite în camerele lui Tiberius. De atunci nimic nu mai era ca înainte. Poporul vedea că Împăratul demascase și, în cele din urmă, distrusese clica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ieșit la lumină, în mod cu totul neașteptat, rămășițele unor edificii grandioase. Printre ele se aflau și un cap mare din granit, reprezentându-l pe Marcus Antonius, și soclul statuii, cu o inscripție încă lizibilă: „amant incomparabil“. Din marea, astăzi mâloasă, din portul Alexandriei a fost recuperat (se presupune) și portretul fiului lui Julius Caesar și al Cleopatrei, Ptolemaeus Cesar, cel ucis prin trădare de Augustus: un chip foarte tânăr, cu trăsături regulate, cu o expresie blândă, oarecum lipsită de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a observat însă că locașurile și bilele nu erau uzate: fuseseră utilizate de puține ori. Corăbiile fuseseră construite ca să supraviețuiască vreme de secole. Dar la 20 mai 1930, când apele fuseseră făcute să scadă cu peste paisprezece metri, pe fundul mâlos al lacului s-au descoperit două ancore. Toată lumea a observat că, în mod ilogic, se aflau foarte departe, la aproximativ trei sute de metri de corăbii. Apoi au apărut și funiile ancorelor, care nu se deterioraseră în veacurile cât stătuseră sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
combinatului de la Govora. Mănânci lihnit o ciorbă. „Intrusul” de Marin Preda. Alb-negru și color. Amza Îți Întinde un ardei iute. La difuzor, Corelli. Aerul insuportabil. 10 noiembrie Toată ziua te Învârți prin satele din jurul Bucureștiului și Olteniței. Zi sumbră, urâtă, mâloasă. Într-o mahala, copii de țigani fumând și dansând pe o muzică sârbească. La 10 noiembrie 1982, a Încetat subit din viață, În vârstă de 76 de ani, Leonid Ilici Brejnev, secretar general al C.C. al P.C.U.S, președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]