232 matches
-
din dorința de cîștig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! 12. Sunt niște stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi, și se îndoapă de-a binelea, niște nori fără apă, mînați încoace și încolo de vînturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați, 13. niște valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile lor, niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. 14. Și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
muți, Își vorbeau și se Înțelegeau cu ochii. Copiii mici, când plângeau, scoteau În loc de țipete și urlete ascuțite gâjâituri tăcute de rățoi leșesc. După câteva zile de lumină-ntunecoasă, câmpurile Își plecară spicele, iar copacii Își chirciră frunzele. Văzând așa ceva, mânat mai mult de teamă decât de Îndrăzneală, ăl cu bicicleta se porni de unul singur spre Dunăre, ca să Întrebe pe marinari cum se arată lucrurile pe alte meleaguri. Cauciucurile ronțăiau mărunt țărâna ca un mălai a drumului de pământ. Lanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu fustă până-n gaura curului, măcar că a născut trei copii. Ce ar fi pe cale s-o salveze cât de cât, înmuindu-i trufia, e că fiecare copil l-a făcut cu alt bărbat. Primii doi s-au dus mâncând, ori, mânați, desigur, de același instinct irepresibil, care i-a îndreptat spre ea la un moment dat: un fel de spaimă de moarte, Rafaele, care te face să fugi de viață. Ce o fi simțit Mirela pentru ei vreodată a alunecat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
zgâlțâire, un cutremur, peste noi... Pământul se va despica, va crăpa, vor izbucni putori și flăcări și vor cădea mai multe căpătâie, de la gropi. Iar acolo unde vor pica crucile, morții vor ieși la lumină, ca furnicile, din mușuroi, stăpâniți, mânați și preumblați câinește, de o singură voință: Ca să vă împiedice pe voi, cu orice preț, să astupați Prăpastia Dezastrelor! Poarta Infernului! Genunea! Groapa! Gaura! Gura Leviathanului! Iată...! Auziți...? Întrezăriți...? Simțiți...? Auziți tropotele...? Auziți surlele...? Auziți trâmbițele...? Dies irae, dies illa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
foame măcar” - m-am mirat eu. “Asta înseamnă că mai ai tăria să te concentrezi și asta nu se ia din drum. Bravo, prietene!” - m-a firitisit gândul de veghe. “Îți mulțumesc pentru încurajare, amice”. Am pornit grăbit spre chilie, mânat mai puțin de foame cât de întrebările care îmi brăzdau creierul: “Oare bătrânul n-o fi oblicit că Zâna a fost aseară la mine? Cine îmi va fi adus mâncarea astăzi? Voi găsi vreun semn că toate lucrurile sunt la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
despre starea iubirii ?... De la unul la altul și de la fiecare la fiecare. De la pomelnicul amanților, care ni se recită de secole, cu glas tare, până la fioroasa parabolă a lui Abélard... și cine, ascuns, înghesuit printre ceilalți, încearcă să conducă jocul, mânat el însuși, fără să-și dea seama, de ordinea rigidă a Celeilalte Părți ? Iar Constantin ăsta, pocitania, vestitorul abject, mesagerul promiscuității, ce vrea de la mine ? Nu știe că sunt tot amărâtul ăla din fotografia de pe foaia îngălbenită a ziarului ? Mi-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și supărarea mea, pe toți mi i-a aruncat la gunoi zicând că sunt otrăvitori. Apoi m-am dus la vânatoare de porci mistreți și după instructajul de rigoare am fost în irați în linie unde trebuia săț apară vânatul mânat de gonaci. Înspre mine venea în goană mare un mistreț cât un vițel aproape speriat din culcuș de gonacii și focurile de armă care se auzeau și avea colții atât de mari că în fugă tăia ramurile la tufi șuri
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dacă e liber și tânăr, are un miros de care nu-ți dai seama fiindcă se topește în mireasma ierburilor. Dar, dacă-l prinzi și-l priponești într-o cușcă, are o duhoare specială, înțepătoare, iar când e bătrân și mânat în arenă ca să fie ucis, pute ca țapul cel mai ramolit. Ne-am așezat la o masă plină de hârtii și instrumente de scris, pe care trona un abac. - Rabinule, am nevoie de ajutorul tău. I-am spus povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gândul poeților celor mai avântați, lasă să se coboare miruri pentru leagăne, cununi pentru tinerețe, credințe În nemurire pentru bătrâni.” (Lautréamont - Poésies II) Indivizii pe care Bruno Îi cunoscuse de-a lungul vieții sale erau, În cea mai mare parte, mânați exclusiv de căutarea plăcerii - desigur, dacă În noțiunea de plăcere includem recompensele de ordin narcisist, strâns legate de prețuirea sau admirația celorlalți. Apăreau astfel diferite strategii, numite vieți umane. De la această regulă, trebuia totuși să facă o excepție - cazul fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de Giovanni Landi. [Banc., MSS, 54, "Entrata, uscita, debitori, creditori, e ricordanze", dos. 131r]. + yhs. Maria. MD1°.// . Ricordo chome insino a' di 11 di luglio 1501, passando Antonio Rinaldeschi per la piazuola di Santa Maria Alberighi, richolse di terra una mânata 193 di stercho de chavallo overo d'asino, e quando e' fu pasato la detta piazzuola e g[i]unto nel chiasolino che va nella via di Porzanpiero, si voltò alla fighura della Nostră Donna Nunziata che è dipinta sopra
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
et appresso îl signore Matteo Segaloni. +A' dì 21 di luglio 1501 Fu uno che și chiamava îl Rinaldescho, havendo giucato e perduto, come huomo bestiali andò alla Vergine Maria, hoggi chiamata delli Alberighi 205, e gettolli nel viso una mânata di stercho di cavallo. E rimasele appiccato nell' volto, e per permessione de Dio, fu veduto, e gli Otto lo seppono. E saputo lui che gli Otto l'havevano presentito și fugge în villa sua, e lassu fu trovato da
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
icoană pe casă e o profanare, întrucît într-o locuință privată se petrec lucruri contrare vieții evanghelice. Alții, dimpotrivă, afirmară că Ioanide a recreștinat casa românească, punînd-o sub scutul Bisericii. Zvonul ajunse și la urechile Hangerlioaicăi, care trecu în mașina mânată încet prin fața cabanei, împreună cu Hangerliu și cu secretarul. Impresia ei fu foarte favorabilă: - E un model de casă de țară rumânească, cu icoană șicruce. Ar trebui răspândit modelul la sate. Hangerliu propuse atunci comandamentului Mișcării ideea și se luă rezoluția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Decameronul și Povestirile din Canterbury reprezintă o imensă imago mundi, o panoramă umană, în toată varietatea sa de personaje și de evenimente 1056, „impresia unică și armonioasă a unei lumi ușuratice și superficiale, îndreptată numai în afară, spre bucuriile vieții, mânată încolo și încoace de capriciile sorții” 1057 . Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer doresc subtil să schimbe concepțiile desuete ale unei lumi pe care o iubesc, și chiar dacă la ambii scriitori acest nisus formativus, în sensul clasic al termenului, trece într-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Pythiae Oraculis, unde critica oracolelor se incarnează În persoana epicureului Boethos. Dialogurile pythice constituie astfel o analiză foarte nuanțată a fenomenului divinației oraculare făcută din interior de un autor interesat de acest lucru prin chiar funcția sa de preot delfic, mânat Însă și de un profund interes pentru faptul religios. Daimonii și oracoleletc "Daimonii și oracolele" Intervenția lui Cleombrotos, care Încearcă să explice dispariția oracolelor prin moartea sau trecerea daimonilor, agenți ai divinației, Într-o altă lume, a iscat multe controverse
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Decameronul și Povestirile din Canterbury reprezintă o imensă imago mundi, o panoramă umană, în toată varietatea sa de personaje și de evenimente 1056, „impresia unică și armonioasă a unei lumi ușuratice și superficiale, îndreptată numai în afară, spre bucuriile vieții, mânată încolo și încoace de capriciile sorții” 1057 . Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer doresc subtil să schimbe concepțiile desuete ale unei lumi pe care o iubesc, și chiar dacă la ambii scriitori acest nisus formativus, în sensul clasic al termenului, trece într-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a acestui tip de narator îndoielnic, a cărui identitate ne este dezvăluită în final (naratorul e ficționalizat, ia înfățișarea unuia dintre personaje): Da, carte. Sora Teodora care istorisea această poveste și războinica Bradamanta sunt una și aceeași femeie (...). Pana aleargă mânată de aceeași plăcere care te face să alergi pe drumuri. Capitolul pe care-l începi și nu știi încă ce poveste va istorisi este asemenea colțului după care o să cotești ieșind din mănăstire și nu știi dacă-ți va scoate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu e prea sigur atunci când se referă la instanța care îi asigură formarea spirituală și educația religioasă: "Eu nu știam atunci ce căuta călugărul Guglielmo și, ca să spun adevărul, nu știu nici astăzi, și bănuiesc că nu știa nici el, mânat cum era de unica dorință de adevăr, și de teama pe care mereu am văzut că o nutrește că adevărul nu era cel care-i apărea pe moment" (op. cit., p. 15). 346 Umberto Eco, "Marginalii și glose la Numele trandafirului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și toate crimele și cuceririle armate. Referindu-se la Basarabia, Soljenițân considera că e dreptul ei să se unească cu România, dacă dorește. Asta o spunea înainte de războiul transnistrean din 1992. Dar nu revenea atunci Rusia la vechile ei apucături mânate de "deșertul sufletesc" despre care a făcut vorbire Eminescu? Are astăzi Rusia lui Vladimir Putin forța spirituală de a asculta glasul ultimului ei mare profet, pe deplin europenizat, dar tocmai de aceea și rus adevărat? XI. Compensații? Știind că nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
prin „furtună în creier”. Alte denumiri în literatură: asaltul de idei, cascada ideilor, metoda Osborne<footnote A.F. Osborn, Applied Imagination: Principles and Procedures of Creative Problem-Solving, Third Edition, Charles Scribner’s Sons, New York, 1963. footnote>, filosofia marelui DA, evaluarea mânată. Câteva dintre regulile impuse de această metodă sunt: - eliminarea oricărui argument de evaluare în timpul ședinței; - propunerile trebuie să fie scurte, eliminarea discursurilor lungi; - încurajarea participanților să emită idei noi pornind de la cele deja emise; - programarea ședinței la o oră la
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
bioetici sunt legitimați dacă, într-adevăr, imaginarul științifico-fantastic de astăzi ar deveni realitate sau dacă posibilitățile tehnoștiințifice incipiente s-ar extinde și s-ar actualiza. Astfel, în fața valului de avantaje promise de aceste tehnoștiințe, cercetătorul nu mai poate da înapoi, mânat atât de ambiția de cunoaștere, cât și de contextul capitalismului global, al presiunii competitive și al principiilor financiare, în ciuda avertismentelor diverselor grupuri de rezistență, de la cele religioase la cele bioconservatoare. De asemenea, omul obișnuit, având posibilitatea tratării, a alegerii genelor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
țară, / Pe păgâni de pe hotară, / Grâu mărunt, / Arnăut / ... Și, mări, îl secerară / Zi de vară / Până-n sară, / Răsturnând un corn de țeară. / Iar după ce a înserat, / Înapoi când s-a uitat, / Au stat snopii / Ca și drobii, / Clăile / Ca stelele. Mânați, băieței! / Hăi, hăi! / Apoi carele-ncărcară / Și pe toate le cărară / Și jirezi mari că durară / În capul pământului, / În sterița vântului / La herghelie-a plecat, / Și-a ales 15 iepe / Tot sirepe, / Câte de zece ani sterpe, / Cu potcoave
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lui Hristos, / Nici mai mare, nici mai mic, / Dintr-o mierță și-un miertic; Și cu miere mi-l ungea, / Cu zahăr îl zăhărea, / În cuptiori că mi-l punea, / Și el mândru se cocea, / Pentru plugari mi-l gătea. / Mânați, băieței! Hăi, hăi! / Din cuptiori că mi-l scotea / Și nouă că ni-l menia, / Ș-apoi mi l-au pus pe masă / Și s-a luminat în casă; / Și l-a rupt în două / Și ne-a dat și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
solstițiul de iarnă; se poate observa mai întâi, raptul cunoașterii binelui și răului, dar și al misterului divin, cunoașterea fiind ipostaziată de măr: " La mărul lui Dumnezeu, / Florile dalbe, / Nu știu ce s-o înjitat / Că merele le-o furat, / Dumnezeu straj-o mânat / Să măsoare pământul, / Tot pământul cu cotu` / Și ceriu cu stânjenu`, / Peste munții cei înalți, / Cu zăbrele răzimați. / La zăbreaua cea mai mică / Scrisă-i Sfânta Duminică, / Nu-i bine-a lucra nimică. La zăbreaua cea mai mare, / Scrisă-i
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
morale, sentimentele nobile au rămas simple etichete așternute peste un imens vid sufletesc și aduce la suprafață mâlul tulbure al unor patimi și porniri dezarticulate. Alexa Visarion nu se mulțumește cu descifrarea textului lui Caragiale. Cu fantezia sa bogată și mânat de nobila sa pasiune acuzatoare, el descoperă, inventează, creează situații noi, relații noi, schimbă traiectoria unor personaje și chiar subiectul comediei. Căci în final, căsătoria între Rică Venturiano și Zița nu mai are loc, înfocatul amorez dispărând ușor, râzând cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tragic neoclasic (cu precădere francez: literatura lui Racine și Corneille), să-și gestioneze opozițiile radicale ale propriei personalități (de tipul datoriei și pasiunii!), sucombînd sub apăsarea lor. La debutul modernității, în proza unor autori precum Melville și Hawthorne, același protagonist, mînat acum de un orgoliu enorm, se avîntă în provocarea limitelor personale, ajungînd subiect de hybris. Limita nu poate fi totuși depășită, iar individul va fi din nou, în consecință, eradicat. Desigur, în literatură, aceste forme de tragic nu există în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]