4,645 matches
-
leagăn la mormânt. Sfârșitul de an, plin cu atâtea valențe spirituale, leagă trecutul ce nu se mai întoarce de viitorul necunoscut pentru care cu speranță și încredere ne pregătim. Asigurarea spusă în zorii creștinismului este încă o făgăduință plină de mângâiere pentru orice. Sărbătorescul acestor zile să nu eclipseze strălucirea mesajului Îngerului care L-a prevestit pe Mântuitorul. Biserica Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea transmite tuturor sănătate, belșug de binecuvântări cerești, prosperitate, „Sărbători Fericite“ și „La Mulți Ani!“ Pastor Pavel
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
unică și o liniște cu totul aparte, mesajul pe care îl poartă fiind vestea cea bună a Nașterii Mântuitorului nostru. Întâlnirea tainică dintre Dumnezeu și om, în peștera Betleemului, la care primii martori au fost niște păstori simpli, a adus mângâierea pe care omenirea o aștepta de la începuturile ei, marcate de căderea în păcat. Dumnezeu, se spune în popor, este „Domn al tuturor/Și-al românilor”. În seara Nașterii Fiului nu s-a găsit în nici o casă loc pentru El, însă
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
mâine, iar fiica mezină îi înseninează viața. Vanu Odrobot e un om bogat și pentru că are trei copii: fiica Mirela (53 de ani) de la care are o nepoată, Mireluța, medic general; fiica Otilia (41 de ani), care-i o veșnică mângâiere, fiul Sorin (34 de ani), care a continuat tradiția artistică din familie urmând studiile de pian la Liceul Ion Vidu și care i-a dăruit o a doua nepoată, Viviana (opt ani). Pe pereții camerei lui Vanu Odrobot și în
Agenda2004-49-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283114_a_284443]
-
fierbinte. Despre înlocuirea hermeneuticii moderne printr-o erotică postmodernă a textului a vorbit deja Susan Sontag: ar fi de observat în plus că plăcerea pielii nu este la postmoderni, o dată cu frigiditatea lor față de sensul de dedesubt, cu desăvîrșire fără consecințe; mîngîierile pe care ei le preferă analizelor devin un joc cu focul. Arse, în contactul cu epiderma lumii și artei, degetele postmoderne fumega transparent. Nu mi-am propus, în acest editorial, decît să semnalez o apariție care mi se pare importantă
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
găsește adăpost are o ciudățenie: un dulap fără perete în spate, căptușit doar cu un strat de postav cenușiu. Din acest dulap se ivește, seară de seară, fantasma unei fete frumoase care îi istorisește poveste după poveste, "povestiri triste, fără mîngîiere", care însă lui Albert cel muribund "i se așezau ca o dulce povară pe inimă și o făceau să bată tot mai încet și mai fericită". Parodicul, în "Dulapul de haine", vine în final, în doar cîteva vorbe, cînd naratorul
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
-ngropa cu mine/ Și nimeni nu va plînge la capu-mi arzător,/ Un plîns de vecinic doliu, de vecinice suspine,/ căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor/ Zadarnică, perdută ca și cum n-ar fi fost!// Căci razele speranții și glasul mîngîierii/ Nu și-au vărsat lumina pe sufletu-mi tăcut,/ Și rătăcind ca dorul pe stîncile durerii/ În sînul meu amorul trăi necunoscut/ Și jalnic ca o floare născută p-un mormînt.// O tu, ce-aprinzi în pieptu-mi dureri neadormite!/ Cînd
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
Trece adesea neobservat suficient faptul că prima scenă a intimității fizice și sentimentale dintre Karenina și Vronski e descrisă de Tolstoi în termenii unei crime. Corpul Annei e corpul victimei, iar Vronski e criminalul care îl măcelărește cu sărutări și mîngîieri. Însă nicăieri nu am întîlnit mai explicită această legătură profundă dintre crimă și iubire ca în Pușca de vînătoare. Terorizați că taina lor va fi descoperită, cei doi amanți din romanului lui Inoue sînt atrași de fapt tocmai de pactul
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
de foste măceluri de apă" (el tu). Între eul poetic și destinatarul poeziei se instituie un duet. Rezultatul e o restructurare, o limpezire, o fortificare reciproc avantajoase, pe ruinele unei armonii paradisiace, în raza unei suferințe ce-și poate găsi mîngîierea prin împărtășire: "cad frunze sub ochii închiși/ se șterg și se refac distanțe distruse/ îmbrățișînd locul pe mine mă adun/ ocrotind magic sufletul tău se întoarce/ atît de lin// miracol această găsire a semnelor stînd/ sub semnul căderii sub vîsle
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
o voluptate ciudată, doar mijlocita de celălalt, pentru că nu sînt îndrăgostiții romantici, fiecare abandonat în brațele iubitului sau ale iubitei. În preajma acestei femei excentrice, bogate, risipitoare și cu bun gust, Benjamin se îndrăgostește de sine însuși; atingerile Hélènei nu sînt mîngîieri, ci modelari, tatonări ale identității sale, care astfel răsfățata și ispitita, se autodescoperă și se adoră. Deliciul erotic favorit al celor doi constă într-o manipulare și cosmetizare a bărbatului: băi în uleiuri aromate, masaje, măști faciale, manichiură, pedichiura, farduri
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
ultimă șansă înaintea ultimelor sfîrșituri...". Neîntrupat în cuvinte, el nu are trup nici în oglinzi (scena coșmarescă a oglinzii goale dinaintea ochilor lui revine în narațiune spre a semnala efortul eșuat al eului de a prinde contur), iar absența oricărei mîngîieri materne se adaugă procesului negării trupului: mîinile mamei ating piatra, praful, obiectele inanimate ale casei, ele numără pastilele unei boli de neînvins, dar nu se roagă, nu ating, nu brodează (caietul vechi al mamei - ca ucenică într-un atelier de
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
ministru. Leutu' an sus, Leutu' an jos; Leutu' an față, la P5; Leutu' lângă fabrică de pâine; Leutu' pe malul Dâmboviței; Leutu' luând șuturi șăgalnice, parcă date cu ăncetinitorul, semănând mai mult cu o saltare leneșa din fund; Leutu' primind mângâieri; Leutu' ănconjurat de muște; Leutu' beat crița, ăn aplauzele mulțimii; Leutu' băgat an seama de toată lumea. Dar marea lui calitate este că nu și-o ia niciodată an cap, de parcă ar mirosi cu nasul lui veșted că totul e trecător
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
adevărat moment de magie! Cartea are un format mic, de buzunar, cu copertă albă și scrisul bleu. Înainte să o deschidă a privit-o îndelung, parcă vorbea cu ea! Apoi și-a trecut mâna lui mare, peste copertă, într-o mângâiere, de parcă voia să îi simtă vibrația! Pe urmă a răsfoit-o și m-a întrebat: „Mi-o dai mie?” -cronică de weekend Nu e cazul să mai spun că am acceptat cu emoție, mai ales când a mai adăugat: „Să
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
dar nu cu multe) cîte-un muritor, Lucie e Diană decisivă. Și chiar de are slăbiciuni, n-o lasă mîndria să le dea curs; și-n nici un caz să le dea pe față: „Destul e! Nu mai vreau s-aud de mîngîiere,/ De mîngîierea voastră fără milă!/ De-oi geme-n drumul meu de-a vieței silă,/ N-am umilința celui care cere!//...// Nu voi s-aud nici blîndele-ți cuvinte,/ Nici asprele-ți mustrări de-ndrăgostire!/ Căci n-am nevoie ca să dau de
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
cu multe) cîte-un muritor, Lucie e Diană decisivă. Și chiar de are slăbiciuni, n-o lasă mîndria să le dea curs; și-n nici un caz să le dea pe față: „Destul e! Nu mai vreau s-aud de mîngîiere,/ De mîngîierea voastră fără milă!/ De-oi geme-n drumul meu de-a vieței silă,/ N-am umilința celui care cere!//...// Nu voi s-aud nici blîndele-ți cuvinte,/ Nici asprele-ți mustrări de-ndrăgostire!/ Căci n-am nevoie ca să dau de știre/ Ce-
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
îmbată de priveliștea generoasă a conexiunilor pe care le poate stabili la tot pasul: „lucruri topite-n memorie, captive ca gîzele prinse în chihlimbar/ și stoluri de rîndunele grăbind de spaima iernii spre sud. în oasele,/ în părul meu freamătă mîngîierea unei mîini de sub pămînt” (Vise, oameni și cîini). Totul freamătă de o prolificitate a naturaleții. Nu e nevoie ca poetul să-și întindă brațul prea mult pentru a căuta „poezia”, căci aceasta i se îmbie de pretutindeni. E o voluptate
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
Toate rezervele mele de poezie s-au dus atunci. După aceea, nu mai puteam fi decît prozator. Pe măsură ce somnul revenea, pierdeam puținul lirism ce-mi rămăsese". Continua să aibe stări de disperare pură, socotind că sinuciderea e singura soluție, singura mîngîiere, poarta cea mare, trecînd dincolo, ocolind moartea. La 13 februarie 1969 (însemnare datată) "Azi-dimineață m-am gîndit din nou că sinuciderea e singura soluție, că toate celelalte nu sînt decît soluții de compromis". Și ceva mai tîrziu, dar în același
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
faptul că ele funcționează ca Eldorado pentru scriitorul trăitor în penurie. Scriitorii au murit (de/și) în mizerie dintotdeauna, astfel încît sfîrșitul secolului XX nu constituie o premieră. Dar mersul civilizației noastre ar fi trebuit să schimbe lucrurile. Este o mîngîiere, oare, (deși nu doresc să fiu macabră) că Uniunea Scriitorilor din România mai are încă posibilități să achite costul coșciugelor și, uneori, costul integral al înmormîntărilor membrilor ei? Dar, oare, premiile Uniunii Scriitorilor nu au ajuns să însemne, mai mult
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
Maică a Domnului, ea este În cea mai mare apropiere de Fiul ei, astfel ea este persoana care face legătura Între cer și pământ și mijlocește Între om și Dumnezeu. Astfel, Maica Domnului este nădejdea tuturor creștinilor, este acoperământul și mângâierea oamenilor, este scăparea și mijlocitoarea Între oameni și Dumnezeu, pentru continua Înălțare a tuturor spre Dumnezeu. Ea e singura care nu numai că păstrează toată bogăția lui Dumnezeu, dar și Împarte tuturor, și Îngeri, și oameni, din strălucirile mai presus
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
ori pe o parte și de zece ori pe cealaltă, fără să ne luăm ochii de la femeia tomnatică, dură și istovită, care recita pe de rost o lecție de comportare civilizată. Era la fel ca slujba de duminică, însă fără mângâierea de a auzi lumea cântând. În ziua în care ne pomenirăm cu țiparul atârnat în poartă, doamna Forbes ne vorbi despre datoria față de patrie. Fulvia Flaminea, aproape plutind în aerul rărit parcă din pricina vocii, ne aduse după supă un grătar
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
aspru de stele Fă contur cu mâna-ți dreaptă La o lacrimă cu vele Să o umfle vântu-n șoaptă. În cerdacul veșniciei Mulge-mi gândul, frica-mi iartă, Vindecă-mi rana prunciei Din obrazul ce te-așteaptă. Din bucăți de mângâiere Și întregu-mi, fă-ți avere!
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
un han unde se vorbea grecește (și el știa această limbă), cu ultima liră turcească și-a potolit foamea, a băut un păhărel de rachiu și a pufăit încet o narghilea bună. "Obiceiul ăsta a rămas și azi; e singura mîngîiere pe care o mai are sentimentul, deznădăjduit și sărac, cînd se vede murind de alean." S-a dus, apoi, la un teatru, atras de afișul țipător. Era o biată trupă de varieteu care nu începea programul adăstînd mult peste ora
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
În orice caz, lumea nouă este bine feminizată... Bărbăția a devenit un fel de clișeu exagerat, ca o caricatură a lui Hemingway... vînătoarea... cruzimea... războiul etc. Cele mai bune valori ale democrației sînt feminine: cooperarea, negocierea, soluționarea prin discuție, intimitatea, mîngîierea, atingerea, emoția. De ce e atît de importantă Bunica? Fiindcă făcea totul... tăia capul găinei... îmi prăjea ficatul... mă lovea cu mătura, dacă eram prea obraznic... și avea o memorie extraordinară... spunea povești care mă împietreau. Pentru bunici supreme, citiți scriitorii
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
strict și bazat pe o oarecare distanță între copii și părinți. Mama, Principesa Margareta a Danemarcei, a marcat copilăria și tinerețea Reginei și i-a stat alături toată viața, dar care "a fost protectoare, nu și maternă. Nici o îmbrățișare sau mângâiere, nici un sărut, nici o dovadă de afecțiune". Al doilea război mondial obligă familia Principelui René de Bourbon - Parma să fugă cât mai departe de front. Nesfârșitele călătorii prilejuiesc peste ani rememorarea unor scene de o puternică expresivitate ("Ne era frică de
Memoriile Reginei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16274_a_17599]
-
și mereu mai obositoare. Este un sentiment la început nelămurit apoi din ce in ce mai limpede, conducând la întrebări de felul acelora pe care și le pune Chloé de la un moment dat: "...în numele a ce trebuie să suport numai farmecul unor obraji aspri, mângâierile stereotipe ale unui bărbat, ca să nu mai vorbim despre eternele aranjamente pentru ceea ce bărbații numesc "pace" și pe care eu o numesc lașitate?" În același fel gândește și Lăură, dar în termeni și mai categorici, impunându-si să adopte o
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
flori am scuturat cu-a lui aripă Din liliacul ce străjuie la drum Și-un cânt de dor ce-n suflet se-nfiripă Îl împletesc cu-al său suav parfum. * Să treacă munți și văi până la tine Și-n tandre mângâieri să te-nvelească, Să știi cât vor trăi oameni, ca mine, Pe lume, nimeni n-o să te iubească... * de Gabriela Mimi Boroianu ***** Dorință * Pui întrebări ce n-au răspuns Sau poate încă nu-l știu eu, Când doruri sufletu-au
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]