1,105 matches
-
bine. Azi nu-i zi de târg și nu se intră până-n ora a treia. Trage-te cu pungașii tăi departe de ziduri, că de nu, ies cu straja să-ți mângâiem ciolanele. - Blestemat fecior de cățea, urlă Dante descălecând mânios, cu repeziciune. Mișcarea neașteptată și strigătul speriară calul, care se smuci Într-o parte brusc, făcându-l să piardă sprijinul scării. Ateriză cu toată greutatea În noroi, ridicând stropi și abia mai izbutind să se țină pe picioare. În spatele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care chiar și o adiere ușoară de vânt izbutea să le răvășească, replică Dante, scuturând din cap. Filosoful privea și el În jur abătut. - Dar cum se face că orașul vostru a ajuns În această stare Întristătoare? Dante arătă mânios spre grupul de ticăloși care Încă se mai Încleștau unii cu alții. - Gloata asta nemernică s-a dezlănțuit ca un puhoi de nestăvilit Între zidurile noastre. A venit din cele patru zări ale Toscanei, atrasă de câștigurile lesnicioase pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ți-am spus eu? Dar ce ai spune de o oglindă lungă de cinci picioare, cu reflecție perfectă? - Aș spune că aiurezi. Sau că ai găsit cutiile meșterului Tinca. - Și totuși, eu am văzut una. Arnolfo scutură din cap aproape mânios. - Ceea ce Îmi spui e cu neputință. Probabil ai comis o eroare. Nu e cu putință, repetă el. Totuși, Începuse deja certitudinea lui să se clatine, În fața siguranței priorului. - Dar ești cu adevărat sigur... Aș da tot ce am ca să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
arătător. Făcu un pas În spate, iar apoi se răsuci pe călcâie cu hotărâre, părăsindu-i pe cei trei fără nici o vorbă. Simți cum În urmă se lăsase o tăcere vinovată. Sau poate că era doar zeflemea, se gândi el mânios, În timp ce se Îndepărta. La Priorat Șeful gărzilor se opri gâfâind la capătul scărilor, ca să Își recapete suflarea. Apoi Înaintă hotărât spre prior. - Există noutăți, și Încă mari. Oamenii mei au cules o mărturisire, pe timpul unui control la tarabele din piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
eșuez, asta se Întâmplă din slăbiciunea rațiunii și a virtuții mele și nu din pricina unei scânteieri reci, care lucește În depărtare. Marcello medită pentru un scurt răstimp asupra acestor din urmă cuvinte. Apoi scutură din cap și, cu un gest mânios, izbi peste hârtiile din fața lui, aruncându-le pe jos. - Nu o lumină rece, priorule! strigă el. Ci un ecou nobil al strălucirii divine. Acea lumină care cheamă la ființare și numește lucrurile. Dinainte de glasul lui Adam. Dinainte de Facerea Însăși. Fiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că proclamă o cruciadă, șefii ghibelinilor adunau oameni Înarmați, cu siguranță ca să răstoarne Comuna și administrația populară. Căpetenia pare să fie acel Brandan, fals călugăr și eretic. Cât despre Fecioară... - Cine a dat ordin să se intervină? Îl Întrerupse Dante mânios. Brațul secular e supus autorității Prioratului. Nimeni nu Îi poate uzurpa drepturile! - Nimeni nu le-a uzurpat, Îi replică celălalt, sumețindu-se cât era de mic. Colegii domniei tale mi-au dat ordin să acționez, după ce au acordat audiență Sfintei Inchiziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl Îngheță, ca atunci când gândul i se opri la cel care Îi profețise nenorocirea. Dar mai apoi, dintr-o dată, ridică din umeri, alungând nefasta presimțire. Nu, semnele acelea de pe hârtie nu aveau nici o putere. Numai el era arbitrul propriului destin. Mânios, Înșfăcă foaia ca să o facă bucăți. Îi sfâșie marginea, după care se opri. Fluturând hârtia, o Întorsese pe partea cealaltă, iar acum, pentru prima oară, observa un lucru. Astrologul Îi desenase horoscopul În pripă, pe o foaie scoasă la Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fără să Îl privească. - Da. Are dreptul să vadă și el ceea ce voi vedea eu. Bătrânul se Încovoie sub acele cuvinte, ca și când un vânt impetuos l-ar fi izbit. - Și ce crezi că vei vedea? Întrebă el după o clipă, mânios. - Visul lui Frederic. Împărăția luminii. A chemat cele mai strălucite minți ale curții sale pentru a pregăti Încercarea. Pe Elia da Cortona ca să creeze, prin alchimie, un fulger care să Îl egaleze pe acela din ziua Facerii. Pe Michael Scotus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i clar, simt că începe deja, nemernicul... Fantin a plecat prin locul în care fusese strada principală a satului. Evita vechile gropi lăsate de obuze făcând mari ocoluri. Ai fi spus că-i o dansatoare, o dansatoare la sfârșitul carierei, mânioasă foc, și care la fiecare trei metri îl făcea pe tatăl meu mort „jigodie“ și „nătărău“. Apoi a dispărut, după ce trecuse de colțul magazinului lui Camille, Pălării, ornamente și noutăți, a cărui cortină de lemn sfâșiată atârna precum clapele sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o singură familie? (Se ridică În picioare.) Acum cred că o să cobor, ca să-l cunosc pe domnul Amory Blaine. Îmi plac bărbații temperamentali. ROSALIND: Așa ceva nu există. Bărbații n-au idee cum să fie cu adevărat fericiți sau cu adevărat mânioși, iar cei care știu o iau razna. CECELIA: Păi, Îmi pare bine că n-am necazurile tale. Sunt logodită. ROSALIND (cu un surâs disprețuitor): Logodită! Nebună mică! Dacă te-ar auzi vorbind așa, mama te-ar trimite la pension, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a făcut semn cu capul unui om solid, În costum cu carouri. - Dă-i drumul, Olson. - Am Înțeles, domnule O’May, a zis Olson, Încuviințând cu bărbia. Ceilalți doi au aruncat o privire curioasă prăzii și s-au retras, Închizând mânioși ușa. Tipul solid l-a măsurat disprețuitor pe Amory. - Dumneata n-ai auzit de legea Mann? Vii aici cu ea - arătă spre fată cu degetul mare -, cu plăcuță de Înmatriculare de New York la mașină... la un hotel ca ăsta. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu scopuri imorale. Olson s-a oprit, ca și cei doi să se pătrundă de maiestatea vorbirii sale. — Dar... hotelul vă va lăsa liberi de data asta. - Fiindcă nu vrea să se scrie despre noi În ziare! a strigat Jill mânioasă. Să ne lase liberi! Ha! Amory s-a simțit dintr-o dată deosebit de ușor. Și-a dat seama că nu-l mai pândea nici un pericol și abia atunci a Înțeles În ce Încurcătură enormă fusese cât pe-aci să intre. - Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
2-1 și-l vedem pe Moni venind cu Despina Marcu după el, cărând o ditamai sacoșa cu borcane cu dulceață ca să nu cumva să facem febră musculară. Când am ajuns la Institut, Zoe ne aștepta în ușă ca un diavol, mânioasă cumplit că batem mingea în loc să repetăm. ― Dragă, spune Moni, să nu fii supărată, copiii au luptat și au pierdut ca niște premianți. A fost una din cele mai cumplite repetiții pe care le-am făcut, Zoe urla continuu, era nemulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de răutăți la adresa tatălui pe care‑l detestă - îi maimuțăresc disprețuitor fiece mișcare, îi smulg cârjele, îi pun piedică (deși n‑are decât un picior), îi scuipă în mâncare și nu‑i aduc ceea ce‑și dorește. Îmi faceți șicane, bombăne mânios bărbatul între două vârste. Dar nu poate să dovedească niciodată că o fac intenționat. Cu toate acestea, îi lasă în continuare la liceu, ca să poată spune că are copii la liceu. Uite‑așa decad valorile, după cum se poate foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
criteriu? Un etalon? Un punct de referință? Există mai multe niveluri și genuri de putere? — Nu există decât un singur criteriu În această privință, și acesta nu are nimic de-a face cu umanitatea. Unul singur. Yazaki păru dintr-odată mânios. — Pleacă! Mă privea drept În ochi. Oare asta Însemna „Nu mai am ce să vorbesc cu tine“? Se ridică apoi În picioare și, Înainte de a ieși pe ușă, se Întoarse spre mine: — Te Întâlnești și cu Reiko? Da, așa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de la Brigada Omucideri. Se uită la Frau Kalau vom Hofe: — Îmi cer scuze, adăugă el. Ea scutură din cap. — Abuzată sexual? am întrebat. — Din cauza mirosului neplăcut, vaginul fetei a trebuit să fie irigat, anunță Illmann provocând și mai multe murmure mânioase, astfel că nu a putut fi găsită spermă. Totuși, intrarea în vagin prezenta urme de zgâriere și exista o urmă de vânătaie pe pelvis, indicând că fusese penetrată în mod forțat. — Înainte ca gâtul ei să fie tăiat? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fotografie era interesantă în mod deosebit. În ea, fata dezbrăcată era legată de mâini și de picioare și era întinsă într-un altar de biserică precum o jertfă umană. Vaginul ei fusese penetrat cu un castravete enorm. Becker se uită mânios la Helmut: — Dar știi cine a realizat-o, nu-i așa? Helmut rămase tăcut numai până când Becker îl apucă de gât și începu să-l pălmuiască peste gură. — Vă rog, nu mă loviți. Probabil că-ți face plăcere, pervers mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și apoi am contemplat zațul de pe fundul ceștii. Oare ce însemna o formă ca o cochilie de scoică? mi-am zis. — Ce-mi puteți spune despre băieți? am întrebat-o. Ea se încruntă: — Pentru numele lui Dumnezeu, are 14 ani. Mânioasă, își stinse țigara. — Fetele cresc mai repede decât băieții. Mai repede decât ne place, poate. Isuse, ce știam eu despre asta? Uite la mine, m-am gândit, bărbatul care are o grămadă de copii. Nu o interesează băieții încă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
diferit, ceva mult mai sistematic decât vandalismul ocazional al câtorva puștani beți din SA. Cu acest prilej avusese loc o adevărată Walpurgisnacht a distrugerii. Peste tot era împrăștiată sticlă, ca bucățile unui uriaș puzzle sticlos, aruncat pe pământ de răbufnirea mânioasă a unui prost-dispus prinț de cristal. La doar câțiva metri de intrarea în blocul meu se aflau două magazine de haine, unde am văzut o urmă argintie, lungă, de melc, ridicându-se până deasupra unui manechin de croitorie, în timp ce pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
timpului Coboară gândurile. Împietrite în coloane, mesaje milenare ne vorbesc despre bucuria unei victorii triumf vremelnic asupra unui neam puternic de neclintit, de aici de lângă Marea hiperboreenilor, Neagră alteori albastră ori verde smarald fin după starea zeului senin sau devastator, mânios care tulbură algele, peștii, jucăușul, afectuosul delfin în straturile de jos. Câte arome de plâns În jurul mesei de sacrificiu Ce umbre și lumini de gemete înscăunate, străbat secolele ajung la mine, la tine, la el stârnind tainițele memoriei înscrise în
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
dar severă în atitudine și voce. Sala întreagă a fost învăluită de o liniște totală, nefirească. Orice gest, cât de mic, era făcut cu încetinitorul. Avocata privea cu mulțumire și simpatie la judecătoare, în timp ce pe ea o privea avocatul, încruntat, mânios și ranchiunos... ... Involuntar, satisfăcută de felul în care se derulau dezbaterile, Violeta a întors capul înapoi, către sală, simțind cum o pătrunde privirea sfredelitoare a lui Cartuș. S-a cutremurat de ura ce a citit-o în ochii ce-o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
zic în continuare - că statul român n-a făcut și nu face ceea ce trebuie pentru cultura română (adică nu are proiecte de interes național și, dacă ele există, nu le sprijină financiar pentru a putea fi realizate), Ochiul magic vine, mânios, și denunță „văicăreala“ mea ca „un exercițiu demagogic sună rău în gura unui scriitor rupt de interesele breslei și neînstare să facă efortul minim de a se informa despre viața ei de zi cu zi”... Este limpede, nu? Statul român
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]
-
în Cer, lăsându-i pe nepăsătorii românași în copacii europeni sau americani. Aoleu! Dacă Basarabii își vor lua în Cer, Țara lor cea ROMÂNEASCĂ, noi ce ne mai facem fără țară? De aceea vrem să te rogi Mărite Poet de mânioșii Basarabi, să ne mai lase pământul țării sub picioare, acordându-ne o nouă șansă ca să ne alegem în acest an Conducătorul. Bineînțeles, să fie un Basarab, viteaz și înțelept ca ei. Dacă mai greșim și de data asta, atunci...chiar
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
amenințare. Ai tăcut? l‑a întrebat apoi, văzând figura speriată a copilului descurajat de gestul ei neașteptat. Ai mâncat? Spală‑te și culcă‑te! l‑a îndemnat ea, văzând mișcarea înceată a capului în sens afirmativ, după care a ieșit mânioasă și a dus surcelele la bucătărie. Și‑a făcut de lucru cu câteva vase nespălate și cu masa plină de resturi de mâncare, a pus apă la fiert într‑o oală și a căzut pe gânduri. „Nu știu ce m‑oi face
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
Mojicie, Armată! Re Pe Re, Pe Me Re, secere și ciocane! Calomnii, Colonii, Pușcării, Inumane! Comunism, despotism, nepotism, dictatură! Desființare, Dărâmare, Demolare Dură! Suferință, umilință, ședință, congres! Taclale, Banale, Urale, Reales! Nemâncat, supărat, revoltat e poporul! Criticat, Acuzat, Demascat, Dictatorul! Mânios, vanitos, veninos e guvernul! Gândește, Mișelește, Și pornește Infernul! Maltratați, împușcați, terminați-i pe-anarhiști! Fanatism, Banditism, Terorism, Securiști! Se plânge, cu sânge, dar învinge poporul ! Capturat, Judecat, Împușcat, Dictatorul ! După alt război, alte fețe noi de eroi necunoscuți! Doi
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]