259 matches
-
meșterii ei înșiși se stilizează prin asceză și contemplație, pentru ca, la rândul lor, să poată stiliza artistic figurile dăltuite de asceză și viziunile luminii veșnice. Asceza e modelarea spirituală a făpturii, mistica e perspectiva nemuririi ce se deschide acestei făpturi mântuite. În unitatea lui suverană, stilul bizantin sensibilizează acest îndoit caracter al vieții creștine. Domeniul lui nu e natura, ci făptura triumfătoare, care trăiește dincolo de moarte. El e prin excelență stilul transfigurării și al nemuririi. Ideea aceasta transpare din întreaga dispoziție
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sincronia tipului)" (ibid.: 197)". Unul dintre exemplele selectate se referă la reducerea flexiunii adjectivului (sau a participiului adjectival), exemplificata frecvent de Coșeriu cu două versuri din poetul sau preferat: "Din ceas dedus adâncul acestei calme crește / Intrată prin oglindă în mântuit azur" (Ion Barbu) 107 V. îndeosebi studiile cuprinse în vol. Tipologia limbilor romanice (în comparație cu limbile germanice și slave) - și alte studii lingvistice -, ediție de Ion Mării și Nicolae Mocanu, Clusium, Cluj-Napoca, 1998. 108 Dumitru Copceag, op. cît., p. 21. 109
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
refuză mîntuirea, sfîrșind ca o ultimă chivuță carageliană În brațele slugii. Este aici și o amară desnădejde eminesciană care a Înțeles ca nimeni altul că femeia contemporană lui este incapabilă În a Îmbrățișa și Înțelege mistagogia esențială. Refuzul mîntuirii În mîntuit azur va fi urmat de retragerea În comicul și În prozaismul vieții obișnuite. Eroina nu a știut să beneficieze de adevăratul tropheion. Trăind Într-o societate androcrată și dextrocrată eroina nu poate să se Înalțe la eonul superior, mielinizarea ei
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
implică riscul major al survenirii credinței premature în el urmată de primejdia în-crederii cu totul în promisiunea sa. Textul Apocalipsei nu ispitește, ea doar expune variante posibile ale existenței tale la sfârșitul lumii. Nu a vedea cum ești ales și mântuit se poate dovedi o ispită cu mult mai fatală decât celelate tentații demonice, ci efectul investirii și nădăjduirii totale a conștiinței în această imagine. Atunci când permanent te vizualizezi deja înveșmântat în lumină și ferit de ascuțișurile damnării, atunci când insistent te
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
capabil să îți asumi afirmațiile de final ale Apocalipsei ce ne spun: "Iată, vin curând și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui" (Apocalipsa, 22.12). Atunci când privești obsesiv imaginea ta ca ales și deja mântuit al Divinului, crezi într-o distanța confortabilă ce desparte conștiința ta de infern. Dar e posibil ca rezultanta acestei credințe, maximal cultivate, să fie cucerirea inimii de marasma mândriei de tip luciferic și astfel să se apropie, nespus de primejdios
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Opake divided from his back; he labours and mourns!" (E: 148). Viziunea lui Los referitoare la "Omul Împătrit" merită o mică explicație separată. Acest pasaj exaltat conține, de fapt, rugăciunea eului creator către Isus, în al carui trup divin umanitatea mântuita trebuie să-și găsească locul meritat. Trezirea invocată în acest fragment vizează restaurarea viziunii cvadruple (singură care-i permite, de fapt, receptorului să transgreseze frontierele temporale) ca instrument al cunoașterii absolute, îndreptat împotriva tiparelor mentale abstracte și sterile, create de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ani de la apariția „Convorbirilor literare”, LL, 1968, 16; Mircea Anghelescu, Viața mea e un roman, LCF, 1991, 44; Z. Ornea, Memoriile lui Tzigara-Samurcaș, RL, 1992, 10; C. D. Zeletin, Respiro în amonte, București, 1995, 220-233; Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, București, 1996, 683; Alice Voinescu, Jurnal, București, 1997, 863; Z. Ornea, Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș, RL, 2000, 3. S. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
criticii, Editura Minerva, București, 1972. Negoițescu, Ion, E. Lovinescu, Editura Albatros, București, 1970. Petrescu, Camil, Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, Caietele Cetății literare, f.a. Sasu, Aurel, Eul suveran paradigme lovinesciene, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Simion, Eugen, E. Lovinescu, scepticul mântuit, vol. I-II, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996. Tudurachi, Ligia, Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010. Vrancea, Ileana, E. Lovinescu, artistul, E.P.L., București, 1969. B. În volume E. Lovinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
călători un sedentar? Citind, de bună seamă" constată și Florin Faifer, în Semnele lui Hermes. Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar, ediția a II-a, Editura Timpul, Iași, 2006, p. 19. 6 Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, vol. II, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996, p. 8. 7 Călinescu va semnala și el în repetate rânduri, nu fără maliție, această "limitare" a scrisului lovinescian, creator "numai în marginile propriei, strictei, netranzitivei experiențe" (apud E. Lovinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ar fi dorit să fie. E de reținut în acest caz bovarismul său, cel mărturisit și cel nemărturisit: dublul bovarism al unui spirit ce măsoară adâncurile ființei lui morale cu o... bovarică voință de obiectivitate" (Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, ed. cit., vol. II, pp. 7-8). 13 Vezi comentariul lui Al. George din E. Lovinescu, Opere, vol. IV, ed. cit., p. 431. 14 Idem, p. 432. 15 Vezi Florin Faifer, op. cit., p. 20: "Hedonismul, această jubilație neîntreruptă, are un opozant
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fi, afirmă Eugen Simion, "o anticipare a literaturii lui Ionel Teodoreanu". Concluzia criticului: "Lovinescu este, indiscutabil, mai profund în critică, tăgăduind, relativizând totul, decât în scrierile literare, unde arată cealaltă față a lui, etern surâzătoare" (Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, ed. cit., vol. II, p. 136). 144 Replica e consemnată de Stendhal. Vezi Despre dragoste, traducere de Gellu Naum, prefață de Vera Călin, E.P.L.U., București, 1968, p. 112. 145 Marin Preda, "Înainte de moarte", în volumul Întâlnirea din pământuri. Desfășurarea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de argument induse de gandire (Sălăvăstru 2003: 323), în special argumentele ad hominem și ad personam 43 ("hoți, impostori, mafioți"). Această reîntoarcere la realitate este imaginea unei societăți autoreflexive, guvernată de persoane corupte. Acest context social catastrofic trebuie să fie "mântuit" de un salvator, astfel creându-se nivelul metasimbolului profetului, al cărui destin individual se identifică cu acela al poporului (Girardet [1986] 1997: 53). Acest nou nivel aflat dincolo de imaginea lui Iisus oferă o interpretare subiectivă a actului biblic al crucificării
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
această stare de despărțire de Dumnezeu, prin nașterea lor din trup, și deci „și ei trebuie să treacă de la starea de născuți din trup și destinați pierzaniei la starea de născuți din apă și din Duh și, prin aceasta, de mântuiți (In. 3, 5-6). Întrucât nimeni nu e curat de întinare chiar dacă viața lui de pe pământ ar fi de o singură zi (Iov 14, 4), evident că această întinare o au și copiii, nu prin păcătuire personală, ci prin naștere. Numai
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
o poate părăsi oricând și oricum. În plan psiho-moral Însă, tragicul nu este numai suferință. El este În mod paradoxal, În raport cu mântuirea, și un act de catharsis. Este o purificare, prin reîntoarcerea la starea originară de nevinovăție. Deși vinovat, cel mântuit devine erou. El capătă un nou statut de exemplaritate În raport cu semenii săi, pentru că a Înfruntat destinul. Psihologia Morală caută să Înțeleagă și să ajute persoana aflată În suferință. Salvarea nu este numai o reparație morală, ci și un act psihoterapeutic
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al mântuirii, transfigurarea, nu este altceva decât o altă "înfundătura sublima". Refuzul mântuirii ar însemna, pentru Cioran, gustul omului pentru suferință, pentru ca, dacă ne-am mântui, ni s-ar lua motivele de a mai suferi. Este ca și cum spune Cioran o dată mântuiți, ne-ar fi frică să nu fim dați deoparte de divinitate și am prefera o rătăcire pentru a ne împlini un orgoliu absolut. Cu toatea acestea, nu există nimeni care să nu privească pierderea mântuirii că pe cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
postulate care se oferă libertății omului cu sau fără ajutorul grației divine" (Besançon 95). În Epistolele Apostolului Pavel, apare chiar mai clar numită legătura dintre om, Adam terestru, tipul condiției umane muritoare, și Christos, Adam celest, modelul viitoarei condiții umane mântuite: Pentru prima dată se deschide o altă cale pentru ascensiunea spirituală: nu ieșirea din lumea sensibilă în direcția inteligibilului, nu abandonarea corpului și a universului material, ci izbăvirea creației astfel încât creația nouă să fie față de cea veche în raportul în
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Apa și visele. În creația lui Barbu, cred eu, semnificațiile „oglinzii din suflet“ se multiplică, fiindcă oglinda se suprapune altor două simboluri (recu rente în poetica barbiană): soarele și inelul nuntirii (roata albă). În primul rând, imaginația se deschide spre „mântuitul azur“ al Ideilor, exprimând aspirația spre absolutul cunoașterii. Această temă principală a baladei, exprimată ca fascinație a solarității, se îngemănează cu tema iubirii: iubire imposibilă între Crypto și Enigel, logodnă cosmică, nuntă mitică, între Enigel și soarele, aprins inel. În
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ciclic..."; 12. Arte poetice ilustrate de poeziile Joc secund și Timbru; 13. Lumea purificată în oglindă se asociază cu ideea autocunoașterii, așa cum este prezentată în poezia Din ceas, dedus...: "Din ceas dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrată prin oglindă în mântuit azur./ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur"; 14. Comuniunea desăvârșită a spiritului cu creația cosmică, atunci când poetul atribuie lucrurilor un suflet, iar poezia este "un cântec încăpător" ("Ar trebui un cântec încăpător, precum
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Ornea, Z., Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, Editura Eminescu, 1980; Simion Eugen, în Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu, Aurel (coord.), Dicționarul scriitorilor români, vol. II, D-L, Editura Fundației Culturale Române, București, 1998, Simion, Eugen, E. Lovinescu, scepticul mântuit, Editura Cartea Românească, București, 1971. TITU MAIORESCU (1840-1917) Titu Maiorescu s-a născut la 15 februarie 1840, la Craiova. A studiat la Craiova, Brașov, Gimnaziul Academic din Viena. Opere: Critice, I (1874), articole semnificative: Comediile d-lui Caragiale; Poeți și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
forțelor politice existente”, „un mijloc de înțelegere, prietenie și frățietate al tuturor locuitorilor din Banat” (Expunere de motive). Poezie publică Anghel Dumbrăveanu și Ioan Cartan, în timp ce proză semnează I. D. Teodorescu, iar Cornel Ungureanu colaborează cu articolul V. Voiculescu sau Misticul mântuit. Se mai includ în sumar fragmente din Jurnalul filosofic al lui Constantin Noica, un articol al lui Aleksandr Soljenițân (Să nu trăim prin minciună), materiale cu caracter politic și religios, interviuri, știri, caricaturi. Alți colaboratori: Mircea Ciceu, Maria Marinescu, A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289821_a_291150]
-
a preotului sau a diaconului este prin excelență mistagogică. Slujitorii altarului își împrumută atributele cinului laicilor 1. Conceptul augustinian al „cetății divine” nu este autarhic, așa cum era cazul polis-ului grec. Biserica trăiește prin emanația energiilor personale ale fiecărui suflet mântuit. Omul reconciliat cu Dumnezeu devine o „silabă poetică” sau o „notă muzicală”2. Fără restaurarea integrală a umanității, cosmosul nu-și poate dobândi frumusețea divină pierdută 3. „Augustin a pus în centrul teologiei sale ideea comunității pașnice; gândirea lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Brădățeanu, Comedia, 332-340; Georgeta Horodincă, Structuri libere, București, 1970, 29-40; Paleologu, Spiritul, 109-145; Zaciu, Glose, 146-164; Mihail Ilovici, Tinerețea lui Camil Petrescu, București, 1971; George, Semne, 93-193; Martin, Poeți, II, 25-32; Oprea, 5 prozatori, 155-199; Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, București, 1971, 102, 433-437, passim; Stănescu, Cronici, 19-23; Liviu Călin, Portrete și opinii literare, București, 1972, 142-157; Ciobanu, Panoramic, 413-426; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 437-478; Doinaș, Poezie, 84-86; Muthu, Orientări, 68-71; Vasile Netea, Interviuri literare, București, 1972, 231-252; Paleologu, Bunul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Menschheit ein.“ Fenomenul memoriei involuntare, despre care am amintit în primul capitol în legătură cu considerațiile lui Benjamin despre Bergson și Baudelaire, nu poate fi gândit doar din perspectiva unui scenariu gnoseologic. El conține o dimensiune teologică importantă, în măsura în care aparține unei „umanități mântuite“ (erlösten Menschheit), prin care poten țialitățile trecutului își află actualizarea. Ideea de „istorie universală“ este varianta degradată, ideolo gică a memoriei involuntare, prin faptul că ea suprapune obiectului istoric reprezentarea falsificatoare a unei instanțe supra istorice, de tipul spiritului obiectiv
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
1, premilenariști. Toți consideră că Judecata de Apoi va avea loc înainte de sfîrșitul lumii, iminent, de altfel, în concepția lor. Pentru toți, Judecata aceasta constituie momentul final al istoriei, cînd desigur ei vor fi, sînt deja, nu numai cei din dreapta, mîntuiții, ci chiar Judecătorii. Nu luptă ei de pe acum să îi excludă pe necredincioși și pe călduți din teritoriul pe care îl revendică? Judecata finală nu presupune, pentru ei, un discernămînt divin care, revelîndu-se, proiectează lumea într-o nouă, cu totul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
conștiința păcatului, a nedesăvârșirii tale, nu să asculți de cei înșelați de diavol pentru care a te pocăi înseamnă a ieși de sub ascultarea Bisericii și a te înscrie pe o listă făcută de ei, pentru a te număra printre cei mântuiți. Cine i-a trimis pe ei să pecetluiască și să împlinească numărul celor ce vor fi mântuiți? Când îngerului i se cere să pecetluiască pe fiii lui Dumnezeu, i se indică și semnul ce-l va pune în fruntea fiecăruia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]