1,032 matches
-
cu solzi, doi-trei porcușori amețiți. Copleșită de gândurile ei cenușii, de vechi dureri la care se adăuga una nouă, abia târziu reuși să adune În noua baltă, patru peștișori fricoși, ageri și cu ochii de mărgele. În timp ce Va „pescuia” cu mânuțele sale grăsuțe, manifestându-se zgomotos la fiecare victorie, scoțând strigăte zglobii de bucurie, apucând cu gura câte un sfert de biscuit dulce cu care Îl ademenea Dorița, aceasta Își plimba gândurile și privirea pe Întinsurile Siretului și pe cele ale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ramurile stufoase, plini de rod bogat, cu crengile aplecate până la pământ de greutatea prunelor ce abia se Învinețeau. Va, Încerca să culeagă prune de pe crengile ce se aplecau până la picioarele sale, invitându-l darnice, scoțând adevărate strigăte de victorie ori de câte ori mânuțele sale butucănoase, Încă de pe atunci, reușeau să prindă câte o prună. O ducea repede la guriță dar cei nouă-zece dințișori fragezi nu puteau, Încă, să muște sănătos și lăsau doar câteva urme, copilul sfârșind a se mulțumi cu mai tentantele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cleștele amenințător care venea, leneș, spre degețel apoi, prindea racul de coadă și rotindu-l deasupra capului scotea chiote de bucurie adresate zeului războiului. În culmea fericirii, repeta figura până când un alt rac se apropia, Întâmplător sau nu, de cealaltă mânuță dolofană și cum-necum, condus de mirosul de cărniță vie, confunda degetul cu o râmă bine-crescută și Îl prindea, strângându-l din ce În ce mai tare. Atunci, copilul scotea un țipăt disperat, plângând și Înspăimântându-se gradual, pe măsură ce apărea puțin sânge și disperat se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
deja era desfășurat pe iarba necălcată a malului nu prea Înalt. Mai Întâi se jucă, interesat fiind de formele din plută ale volocului, căzninduse să-și Însușească una, nu reuși. Copilul, la comanda mai blândă a Ochenoaiei Își acoperi cu mânuțele ochișorii: Pune mâna la ochi și să nu te uiți că-i mare rușine și-ți taie popa limba! Apoi, Mamaia comandă scurt și răspicat: Vezi de copchil, nenorocito! Fără a-și putea explica de ce, din-când-În-când privea, printre degețele, la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
marii somni mustăcioși. Alergând pe iarba nepăscută, se rotea În jurul monștrilor alunecoși și adeseori, În culmea curajului, Îi atingea cu un degețel Înfricoșat pe coadă. Se Întâmpla ca În acel moment, peștele să-și miște coada cu violență, aruncându-i mânuța cât-colo. Atunci Va, de frică, surpriză și plăcere, resimțite simultan, scotea ciudate sunete nearticulate care aveau ca efect imediat intervenția dură a Ochenoaiei: Toantelor, ce păziți? Nu vedeți că se sperie copchilu’? Peștele vinovat era dus repede În găleată iar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care fetele și Mamaia Îi numeau „linuți”, se simțea În altă lume, lumea sa plină cu „minuni”. Pe aceștia Îi urmărea copilul, la Început numai cu ochii săi mari iar după o perioadă de acomodare depășită cu brio și cu mânuțele, Încă de pe atunci, dotate cu degete butucănoase. Această urmărire, plină de interes. dura până când o altă mreană vânjoasă era aruncată de Mamaia În preajma nepotului. Acesta Îi urmărea salturile de poveste, iar zbaterile sălbatice executate pentru o eventuală Întoarcere În apa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
așa! Văd că nu ai uitat drumul! Au coborât pe o cărare Îngustă, prevăzută cu niște adâncituri săpate, cu rol de trepte Într-o râpă adâncă și de-a dreptul Înspăimântătoare pentru Va care a solicitat să fie luat de mânuță, iar atunci când a trebuit să traverseze râpa pe o idee de punte Îngustă, șubredă, cu scânduri lipsă și mobilă mobilă, mâinile copilului au zvâcnit În sus pentru a fi luat În brațe și ferit de adâncul fioros al râpei, gest
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care venea cu solia de Împrietenire. Prin Încercări succesive se ajungea Învariabil la momentul când Va scotea prima porțiune de cap, cu o chică răvășită și plină de cenușă, cu fața, fruntea și urechile mânjite de tăciune și Întindea o mânuță la fel de colorată către Vizante, rostind cele mai duioase vorbe și rugăminți de a fi prieteni: -Vi’anti vrei să vin la tine? Vrei să ne jucăm? Ești un câine mare și frumos, de ce ești rău? ... dar nu reușea niciodată să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
invitație și fără al privi cercetător, ca pe toți ceilalți, venea cu pași leneși dar siguri către bunul băiat care nu-l supăra și nu-l alunga niciodată cu depersonalizatorul „câț de-ici !” Abia când când Va Îl prindea În mânuțele sale Întinse și Îl ridica lângă locul În care inimioara sa o lua razna bătând cu putere și mai accelerat la auzul „torsului” și la atingerea delicată, cu mustățile mai Întâi și cu trandafiria sa limbuță, mai pe urmă, Sinan
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
verzi și rostea un imperceptibil „miau!”. Va mângâia pisoiul uriaș și supus, Îi spunea În gând câteva cuvinte de iubire și apreciere a frumuseții sale deosebite și a bunătății sale sufletești și pe nesimțite gândurile copilăriei se Îndreptau către Cățălești, mânuța sa grăsuță mângâia duios alunița mare din obrazul admirabilei sale bunicuțe, care Îi lua căpșorul În palme, Îl strângea la piept și-i acoperea obrajii bucălați cu calde sărutări, iar când o lacrimă izvora tainic din ochii pe care Îi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Negruț pe cât de rău era cu oamenii mari și cu lupii, pe atât de bun era cu copiii cu care se juca zilnic Rozalița). Cu mare frică, Va a mulțumit lui Negruț pentru frumoasa sa purtare, sfios a Întins o mânuță către botul câinelui și s-a liniștit numai atunci când Negruț a mirosit-o și apoi a prins-o Între fălcile Înzestrate cu dinți puternici, a strâns-o delicat, hârjonindu-se În de neuitatul joc al tuturor copilăriilor, atunci când Între câine
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu mâna către intrarea dinspre oraș și a spus: Vezi că vine Mamaia! Ai grijă să spui „Sărut mâna bunică!” Stai să te curăț de fân și să-ți aranjez freza. Apoi l-a făcut atent, l-a luat de mânuță și la Îndreptat cu fața către o femeie de cinzeci și ceva de ani, curat Îmbrăcată, cu părul Încărunțit prematur, privirea ageră și cu gesturi precise și bine definite. A Întins mâinile către copil, l-a privit atent, s-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ore, când Îl așteptau Încercări și mai grele. Trenul Își Încetinea viteza pentru a opri Într-o altă gară când Ochenoaia Își trezi cu delicatețe, Îngrijorare și cu teamă nepotul, Își luă sacoșa cu micul lor bagaj și nepotul de mânuță pentru a coborî din tren. În gara Itești nici țipenie de om, noaptea era fără lună, Întunericul și liniștea nefirească dar mai ales o umbră, imaginară sau aievea, care semănă la contur cu „ganu’” din tren o făcu pe viteaza
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Fiecare moment are parte de această înfrumusețare exterioară, de această poleire care face reprezentarea neverosimilă: „Un scâncet slab, abia auzit, făcu să-și îndrepte privirile către leagăn, spre mezinul ei scump și drag. Se apropie de el și îi luă mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, între mâinile ei aspre și bătătorite.“ „Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rodnice prin ajutorul dat de către cei mici părinților“ etc. Ar fi minunat dacă raportul privind situația din România, pe care îl solicită periodic Uniunea Europeană, ar fi întocmit de Stela Brie. Am putea citi atunci că la noi copiii străzii au mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, că deasupra gunoaielor răspândite peste tot în perimetrul scumpei noastre patrii splendorile zilei poartă veșmânt de azur și, eventual, că grevele sunt adevărate poieni ale timpului în care florile voioșiei răsar din candoarea și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai duc / Și se roagă în gând: Dă, Doamne, cu bine s-ajung! / Întinde brațele tremurând / Cu ochii aproape plângând, / Le strânge la piept pe fetițe: Sunteți gălăgioase ca niște vrăbiuțe! / —Bine-ai venit, bunicuță, / Stai să te conducem de mânuță, / Să te așezi pe un fotoliu să te odihnești, / Și apoi din cartea de povești să ne citești.“ Autoarea crede în mod greșit că datoria unui poet este să înfrumusețeze lumea înconjurătoare. Nimic nu scapă neîmpodobit în versurile ei, nici măcar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
absorbit de conversația cu o duducă roșcată și frumușică foc. Îmi caut altă țintă pentru ochi dar, ca naiba, revin la Mitică. Observ niște chestii abia perceptibile, un sărut pe urechiușă, un cot ușor apăsat pe un sîn și o mînuță mîngîind ușor piciorul dinspre genunchi spre... mai sus. Mitică era om însurat, cu băiat student și cu chelie dată cu ceară de parchet. Mă îndrept mintal spre "declarația de avere" și îmi amintesc de faptul că omul are cheag, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
alert prin acea cârpă. Ochi injectați, frunte șifonată, obraji stafidiți, gură schimonosită, maxilar desfăcut, penis vânăt. Cuminte, fetița mea, cuminte, nu-ți fac nimic, hai, uite ce are bunicu aici. Ai mai văzut așa ceva? Îți dau o sută, dacă pui mânuța... îți dau două, hai, nu-ți fie rușine, întoarce-te și privește, apoi plec. Uite ce pulă mare și frumoasă are bunicu, ce coaie pline, nu te rușina, pune mâna un pic. Îți dau trei sute, dacă îți ridici rochița, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iar l-a eliberat pentru a și-l expune mai bine. În dreptul ferestrei, lumina poleia mădularul, cilindrul părea o stalactită desprinsă din cer. Fetița bunicului, uită-te ce pulă frumoasă am, hai, deschide ochii puțin, atinge-o te rog, pune mânuța, nu te teme, vezi cum zvâcnește, vrea mângâiată, joacă-te cu ea, pula bunicului este ca o păpușă, tremură de plăcere, când te vede, pupă-mi păpușa, te rog. Ține 500, la pensie îți mai dau, lasă-mă să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
derbedeilor! Vă pocăiesc eu, golanilor, aici nu-i cimitirul elefanților, martiri fac din voi! Vai, săracul de tine, ai fost aruncat din mașină, puteau să te omoare, să te mănânce lupii până aici, să-ți rupi vreun picioruș sau o mânuță lunecând de pe stânci. Dumnezeu ți-a îndrumat pașii spre noi, milostivul s-a îndurat de un suflet prigonit, năpăstuit, nevinovat. Îndelung Iubitorul ți-a scos în cale acest sfânt locaș, se vede că ești alesul lui, că te iubește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
imaculate peste primul meu contur de lumină. Acum scuturi păpădie deasupra acestor urme încețoșate ce se desprind de pe tocul ușii. Un șotron de iarbă și de flori curge până în fața bisericii. Blondă, ochii verzi, palidă, precum o statuetă din ceară. Mânuțele aleargă prin aer după fluturi. Sunt vinovat, părinte, prin mine s-a întâmplat totul. L-am scos de la balamuc, știam că-i schizofrenic, știam că nu se poate stăpâni. A violat-o, a ucis-o, i-a mâncat sânii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rog, nu te mânia pe mine! Cum îi aflu, cum îi atârn de grindă, să învețe ce-i ascultarea. Mama lor de huligani! Îi scot la păscut când le va fi foame, ăștia nu știu să prețuiască pâinea trudită de mânuțele matale. Fii îngăduitoare măcar o zi! Mâine ridic gard în jurul livezii, gard de 5 metri, să nu treacă nici soarele, nici vântul. De mâine poruncesc să nu mai iasă nimeni din chilie după 4 până la asfințitul soarelui. Bine. Pentru matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-o cu grijă și când am coborât, fetița s-a oprit din cântat. "Dă-mi-o!" a spus ea. Vorbea atât de rar, încât eu credeam că nici nu știe să vorbească, doar să cânte. I-am pus-o în mânuțele ei mici. Era grea. Dar fetița a ridicat-o, a dus-o spre fețișoara ei... vedeam cum îi curgeau lacrimile amestecate cu boabe mari de sudoare... atunci m-am gândit că nu numai pâinea adusă la altar e din darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mama!" Nici pe tine, dragule!" Și așa plin de lut cum era, l-a luat pe taică-su în brațe. Nu-i ajungea decât puțin mai sus de genunchi, se uita în ochii lui și-l strângea tare, tare cu mânuțele lui mici. Și bărbatul se uita în jos, nici nu îndrăznea să-l atingă pe fii-su și era atâta bucurie în ochii lui, de parcă tot atunci găsise un boț de aur. Și ce să vezi! Întâi, cămășuța copilului începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe Gruia din pasa proastă care Îl domina... Au intrat În salonul unde se afla “tatăl nostru” - cum l-au numit pe țiganul de la șatră... ― SÎ trăiți, domnu’ profisoru’ doctoru’! Uiti cî amu pot sî grăiesc. ȘÎ asta numa’ - sărut mânuța lu’ domnu’ doctoru’ - cari m-o opirat. CÎ cini știi dacî mai trăiem? Amu sâ-l Întreb pi domnu doctoru’ profesoru’ cât a mai trebui sî stau În șpital? Profesorul a privit cu zâmbet larg la Gruia. Apoi a răspuns: ― Medicul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]