534 matches
-
se ridica fumegândă acum la ceruri din cenușa nestinsă încă a nenumăratelor destine zăvorâte pe veci în spațiul îngust al unei secunde cu chip de ghilotină ucigașă, iar Europa răsăriteană șervețelul de hârtie, unde, încă din octombrie 1944, Winston Churchill mâzgălise din foarte mult plictis în fața conducătorului moscovit așa-numitul de istorici „procentaj al influențelor” zonale, prin care Rusia, Anglia și Statele Unite își înșfăcau, fiecare după interesul său politic individual, hălci zdravene de teritorii strategice ale altor țări. Așadar, la orizontul
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
suprasaturat din belșug cu șiruri de dureri tăcute și nemairostibile azi de către cei care ar fi putut glăsui cu lux de amănunte despre inimaginabilul arc al mizeriei îndurate pe fronturile estice și apusene ale morții pentru împlinirea diabolicei „profeții” churcilliene mâzgălite pe suprafața acelui mic petec de hârtie în toamna anului 1944. Un șervețel oarecare de șters pe mâini puternic îmbibat însă cu duhul a milioane de vieți ucise în numele unui deziderat completamente nesfânt... Ca un semn parcă al Cerului scoborât
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
alerg ca să adun, Ce între pleoapele-ți pot să spun, Ce vorbe singure nu pot răzbate, Fără simțirile ce-ți sunt bogate..! În ale clipelor tale decât să spun, Vorbe goale în coș să-ți adun, Mai bine încerc să mâzgălesc, Să-ți spun duios cât te îndrăgesc!! Cum barcă tot se ducea, De vâsla puternic tot zbătea, Izbind ghețarii rând pe rând, Barca săracă tot plângând.. Mi-am dat seama c-o să-i iasă zeama, iar după un ocol mare
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
Să privesc afară, Să văd drumu-nzăpezit Și fulgii cum zboară. Mare a fost surpriza mea, Privind spre ogradă, Să văd proaspăt înălțat Un om de zăpadă! Avea ochii din tăciuni Și pe cap o oală Iar din câlți avea perciuni Mâzgăliți cu smoală. Un ardei în loc de nas Roșu ca mărgica Și să-l sprijine la pas Avea măturica. Tata, mândru făurar Mă chema-n ogradă Să-mi ofere mie-n dar Omul de zăpadă! Ei, ce spuneți acum? V-am convins
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
cu ani in urmă. Prea multe măști - ar trebui să fie păsări... ochii să se umple de zbor. Să pășesc desculță prin iarba unui conflict interior. Copilul avea o cutie de creioane colorate, primită în dar de la moș Nicolae și mâzgălea, pe foi albe de hârtie, stâlpi de telegraf cu rândunele negre și oameni cu capul oval și trei fire de par, lungi și răzlețe. Cine sunt eu? De unde vin? A fost odată...un castel alb cu bolți de marmură, cu
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
și de-aș fi surd, De-aș fi așchie ori ciob de sticlă, Tot ar fi imaginea-ți vie chiar de mică. În ale clipelor tale decât să spun, Vorbe goale în coș să-ți adun, Mai bine încerc să mâzgălesc, Să-ți spun duios cât te îndrăgesc!! Referință Bibliografică: În ale clipelor... / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1519, Anul V, 27 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎN ALE CLIPELOR... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367840_a_369169]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > GÂNDURI DE IARNĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1453 din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului gânduri de iarnă zboară fulgii de nea ca fluturii osteniți peste o natură mâzgălită cu cerneală, lebede se rostogolesc pe cer ca niște morgane solitare în estuarele de azur ale zilei; gavote de melancolii, tăceri, ispite și regrete trec prin cetatea sufletului bântuită de singurătate; colind cu duhul crisalide, vedenii de demult ce-mi
GÂNDURI DE IARNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367927_a_369256]
-
cumva n-ai ști, De-ți vine să-nflorești precum o zână, Tu ști să zâmbărești ca cea mai bună ! Acu în seara senină, încă călduroasă, Printre zâne una-i toată prefrumoasă, Are zâmbet diafan, superb, permanent, Inspirând poeții ce mâzgălesc pergament.. https://www.youtube.com/watch?v=n-Onwg9WCdI Referință Bibliografică: Cât de Frumoasă ... / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1734, Anul V, 30 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CÂT DE FRUMOASĂ … de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367956_a_369285]
-
Ca Iisus lui Lazăr și multe alte exemple christice. Că nu se știe niciodată, simplu, nu? Nu-mi pregătisem răspunsul, nu-i premeditasem curiozitatea. I-am răspuns franc, fără adăugiri și zorzoane de retorică ieftină: „Însăilez când și când și mâzgălesc foaia, doamnă, asta fac. Auzisem de numele ei de scriitoare, îi cumpărasem chiar o carte de la anticariatul dintre librăria și papetăria „Mihai Eminescu de pe Academiei, colț cu „6 martie” și Edagar Quinet, pe partea de vis-a-vis cu „Matematica” a Universității
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
apropiat încet, fără zgomot, ca pentru a nu-i tulbură reprezentația. I-am întins, aproape ridicol, aceeași bancnotă simbolică. „Am foarte mulți prieteni... dar niciunul adevărat. Îmi poți lăsa ID-ul tău?”, i-am șoptit. A zâmbit ușor și a mâzgălit ceva pe o bucată de hârtie. „Poftim”, zise, pe un ton blând. „Mulțumesc”, am răspuns și m-am îndepărtat cu aceiași pași lenți. În același moment, o mașină a frânat brusc, cu violența, lângă trotuar. Au coborât trei indivizi mascați
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
rezemat vioară de peretele clădirii, obosit, s-a apropiat de mine. Mi-a întins, aproape ridicol, aceeași bancnotă uzata. „Am foarte mulți prieteni... dar niciunul adevărat. Îmi poți lăsa ID-ul tău?”, mi-a șoptit. Am zâmbit ușor și am mâzgălit ceva pe o bucată de hârtie. „Poftim”, i-am răspuns, pe un ton blând. Era ea, cea pe care o știam! Nu mai înțeleg absolut nimic! M-am acomodat cum am putut cu noul meu rol, dar apariția ei, elegantă
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
apropiat încet, fără zgomot, ca pentru a nu-i tulbură reprezentația. I-am întins, aproape ridicol, aceeași bancnotă simbolică. „Am foarte mulți prieteni... dar niciunul adevărat. Îmi poți lăsa ID-ul tău?”, i-am șoptit. A zâmbit ușor și a mâzgălit ceva pe o bucată de hârtie. „Poftim”, zise, pe un ton blând. „Mulțumesc”, am răspuns și m-am îndepărtat cu aceiași pași lenți. În același moment, o mașină a frânat brusc, cu violența, lângă trotuar. Polițistul de la Circulație s-a
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
șofer două străzi mai departe. - Îți mulțumesc pentru plăcuta prezență și rămân cu speranța că ne vom revedea cât de curând. Iată numărul meu de telefon dacă mai treci prin oraș și-i întinse o bucățică de șervețel pe care mâzgălise la repezeală niște cifre. - Mulțumesc. Să sperăm. - Te conduc. - Nu-i nevoie. Nu trebuie ca cineva care mă cunoaște să creadă că, în loc să mă preocupe problemele de serviciu, m-au preocupat întâlnirile de amor. - Bine, Săndica, sărut mâna și sper
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349133_a_350462]
-
amintim doar pe: Tache Ionescu, Bucura Dumbravă, arhimandritul Nifon și Iosif Sângiorgian, a construit aici primul pavilon din lemn, dispărut azi. ASTĂZI, acest loc extrem de frumos și de la îndemâna oricui, a fost pe nedrept abandonat și apoi uitat. O săgeată mâzgălită pe o stânca este aici singurul indicator pe care îl poți găsi. Mai apoi, pe marginea drumului care este blocat cu un stâlp metalic, un panou te îndeamnă să te întorci dacă nu vrei să te întâlnești nas în nas
BELVEDERILE DIN SINAIA (1) – STÂNCA SFÂNTA ANA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344502_a_345831]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > POEM PANORAMIC Autor: Anca Elena Șerpe Publicat în: Ediția nr. 1229 din 13 mai 2014 Toate Articolele Autorului POEM PANORAMIC 15.10.2013 Imposibilul mâzgălea scări cu depărtări prin pielea lor naivă săruturile descuamate pe buze cădeau ploaie de confetti prin sângele care croia tiparul atingerilor îmbrăcându-le în noua colecție din numere pe treptele murdare de sălbăticie dorințele se dezechilibrau și piereau în marea
POEM PANORAMIC de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344591_a_345920]
-
-i învețe ce e limba lor. Dar, Supremul GAIJIN(1) acu 'se inventă de un GAJIO (2) Are doctorat în Romani chib și vorbește limba lu' lovoro(a). Eu, un țigan cu bacu' îmbibat în bahice licori întreb: Hieroglifa'i mâzgălită și n'o văd de vin... Yusuke ai onoare? Sau nu ești samurai? Noi, țiganii din România vrem să-ți citim doctoratul despre limba noastră, și publicat la ambasada Japoniei să-l vedem. Ce ai descoperit? Că katana(3) este
SUMIRAI PROFESOR LA ȚIGANI de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350020_a_351349]
-
adevărată. Și scrisă la persoana a întâia. Cuprinde 24 de proze foarte scurte, așa cum aș dori să scriu și eu. Mă mănâncă degetele. Iau agenda, iau câteva pixuri, pentru că mă ucid momentele când pixurile nu mai scriu și trebuie să mâzgălesc cercuri și linii strâmbe, ca să-și revină. Aceasta e moartea ideii, moartea sentimentului. Așa că-mi iau, de fiecare dată, mai multe, pentru siguranța. E ciudat câte corespondențe-mi găsesc cu această scriitoare. E pe structura mea sufletească. Un acut simt
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365855_a_367184]
-
să ne trezească, noi abia atunci am vrea să fim acoperiți de ea și cu blânda fericire, ea să ne-văluiască! Cineva, cândva îmi spusese că sunt ca o operă de artă pe care o vor toți, o critică, alții o mâzgălesc din invidie, iar unii o au și nu înțeleg ce e! Și toate acestea, pentru că cel care a creat toate acestea în lumea asta, mi-ar fi dat mult prea multe, iar pentru mine ar fi fost o povară prea
OMUL DIN VIS... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365453_a_366782]
-
jertfească pentru o Romanie și un renăscut popor, în micuțe gări cu geamuri sparte, tinere fete zâmbind ce-și sărută iubiți pe biciclete, plecând la oraș să-si caute ocazionale joburi de menajere, îsi aranjează părul, o lacrimă spală geamul mâzgălit cu iluzia cetății, orice intrare în Hermannstadt fost centru culturean european, e o groapă de gunoi ca o reclamă de costorari ce-și caută fierul, gara insalubră cu sau fără peroane neiluminate, a apus de mult epoca hulitelor dictaturi, orice
MIRIAPODELE DECADENŢEI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365025_a_366354]
-
-i dorită; are haz și e cochetă. E prezentă peste tot; criticii zic: "Are har!" O pupă mereu în bot; ea se uită-n calendar. Morala: Miți dacă versuri scrie, nu vă temeți că greșiți: Suportă biata hârtie... începeți și mâzgăliți!... Epilog: Într-o zi nefasă, Jan intră la Iani, Jucă la ruletă și pirdu toți banii... Cum pistol n-avea, a sărit în lac... O balenă-l prinse și-i veni de hac. Băbuța se pare c-a făcut infart
PISICA MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364980_a_366309]
-
să ne iese. * * * * * * * * * Circul merge bine, succes grantat: Grijile s-au dus, de ele-au uitat... Vin copiii atâția... pe Miți s-o vadă; E regina serii, le face din coadă Zeci de reverențe; în ziar citește, Spune poezi, hârtii mâzgălește... Are epigoni destui, și-n străinătate Poezii traduse, mi-este-o somitate. Referință Bibliografică: Pisica Miți / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 978, Anul III, 04 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate
PISICA MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364980_a_366309]
-
fericită? De ce nu mă mai interesează, ca mai demult, FERICIREA CELORLALȚI? Ca la început când eram fericită dacă cei din jurul meu erau fericiți... Când mă simțeam minunat făcând o faptă bună.Și fâceam atătea lucruri bune și ajutam atâția oameni... Mâzgăli câteva versuri într-un carnețel: “Banca noastră, frumos modelată Din suflet de brad și din cântec de timp, E tot acolo! Doar salcâmii și-au scuturat albul din plete Dându-mi de știre că a mai trecut un an. Și
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
lume cu puterile unui real talent”. Dar, poate era conștiința deșteptată care-i dicta sincere și adevărate laude, o dezabuzare; sau poate avea nevoie să se descarce pentru a-și liniști bruma de conștiință pe care o avea. > și să mâzgălească o carte < >, ei bine, acești domnișori au întălnit măciuca lui Codin care-i făcu cnocaut. Dușmanii mei: șacalul Cazaban, simbriaș mârșav al guvernului și N. Iorga, academician, bărbat de stat și șef de partid huligănesc”. Știind părerea lui Slavici⁵, cronicile
CONJURAŢIA ANTI-PANAIT ISTRATI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351742_a_353071]
-
această expoziție, să repromovăm vehiculata idee că talentul și creativitatea sunt native, iar în momentul în care nu ai pe cineva să te încurajeze, și mă refer aici la părinți, ele se pot atrofia și pot chiar dispărea. Copilul, când mâzgălește ceva, de fapt, creează!” ... spunea profesorul, iar ochii elevilor săi luceau, visând...Toți simțeau că ascund în ei mari artiști, nedescoperiți încă. Casian privea, cu aceeași seriozitate imperturbabilă. Ce-o fi în suflețelul lui? mă gândeam. Simona era...într-o
PORTRETUL UNEI MAME de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350542_a_351871]
-
prispa înaltă și pe piciorușe i se puse o tăbliță de scris cu ramă de lemn.Tăblița cea neagră i le acoperea de se vedeau doar varfurile degetelor. Apoi nea Neculai Borș și țața Leana începură să o învețe a mâzgăli cu un condei. În primul rând, însă, îi scriseră numele dar ea nu înțelegea nimic, sărăcuța. Află, de la ei, că are timp să învețe literele! Ce-or fi acelea?...Și uite-așa se trezi făcând rotocoale în toată dimineața aceea
DARURILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356504_a_357833]