677 matches
-
aștepți? - Să mai aștept? se miră copilul. De ce să mai aștept? Dumneata ai aștepta? - Da, șuieră Cârpenișteanu, pregătindu-și lovitura. Eu aș aștepta dacă aș ști că e vorba despre un tip ca mine. Lovitura porni. Clipă în care Elefterie Măceș realiză că are unul dintre șireturi dezlegat. - O clipă, să mă închei la șiret, spuse Elefterie, aplecându-se. Și ferind în același timp crunta lovitură în mod involuntar, căci cuțitul menit să-i curme viața zbură peste el, înfigându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
suspine. Numai că tu n-ai apucat să vezi. - Dar de ce, domnule Cârpenișteanu? întrebă copilul, de data aceasta îngrijorat, aplecându-se spre el. Ce motive ați fi avut să mă omorâți? Doar n-am făcut nimic rău! - Asta crezi tu, Măceș. Asta crezi tu. Dar faptul că la vârsta pe care o ai scrii în pizda mă-sii mai bine decât mine oricând, ăsta nu ți se pare un motiv suficient de bun? Tu ce-ai fi făcut în locul meu? - Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai mare dintre cioburi pentru a și-l introduce în aortă, oricare ar fi fost această venă? Prea nefericită moarte și deosebit de nedemnă pentru un om cu un destin asemeni celui pe care îl avusese el până la întâlnirea cu Elefterie Măceș. Acest gen de gânduri îi ocupară în totalitate mintea lui Mircea Cârpenișteanu pe toată durata următoarelor două zile, timp în care medicii pe mâna cărora fusese lăsat îl făcură ca nou. Erau de fapt primele două zile din ultimii douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
primele două zile din ultimii douăzeci de ani în care Mircea nu scrise nimic. Nici nu-i mai venea, și pe bună dreptate. Nu mai avea de ce. Cariera lui de scriitor fusese subminată din clipa în care explodase steaua lui Măceș, simțise asta de-atunci, dar evenimentul de la liceu pusese pur și simplu capac oricărei voințe literare pe care ar mai fi putut-o avea. Despre alte voințe oricum nici nu putuse fi vorba vreodată. Și atunci la ce bun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
știa cum să transpună acest gând în fapte. În clipa în care Mircea ieși din spital, era un om distrus. Fără dorințe. Fără idealuri. Se uita la tinerii care forfoteau în jurul lui pe stradă, absent, întrebându-se numai dacă vreodată Măceș va păți la rândul lui ceea ce pățise el. Fără îndoială că da, se gândea Mircea, era în firea lucrurilor, atât timp cât vor mai exista oameni, dar asta nu-l încălzea cu nimic. El, EL!, cum îi plăcea de multe ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Și cu siguranță și peste el, dacă măcar acum Mircea s-ar fi hotărât să aibă curaj. Ce era, în definitiv, atât de greu? Un salt în față, un metru de avânt și rușinea ar fi fost spălată. Nimeni, în afară de Măceș, n-ar înțelege de ce s-a sinucis, și la cât de bine-crescut era puștiul, cu siguranță n-ar fi spus-o niciodată nimănui. Așadar, asta era singura salvare posibilă, trenul îi fusese trimis de o mână providențială și Mircea știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
stat. în pădurile rămase se găsește o vegetație specifică: stejarul și din familia stejarului: gorunul și cerul, apoi fagul, frasinul, teiul, ulmul, carpenul, cireșul de pădure, pădurețul și arbuști: alunul, cornul, socul. De asemenea, în păduri, rediuri, lunci, mai cresc măceșul, lemnul câinesc, călinul, păducelul, murul. Pajiștile sunt acoperite de plante ierboase: păișul, ovăsciorul, pirul gras, trifoiul, precum și efemeridele de primăvară: ghioceii, viorelele, toporașii, brebeneii, lăcrămioarele. O vegetație specifică întâlnim în locurile umede, pe lunci, lângă pâraie, bălți, mlaștini: rogozul, pipirigul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
specii), care alcătuiesc farmacia pădurii: coada șoricelului, mușețelul, cicoarea, sovârful, pojarnița, pelinița, sulfina, pătlagina, mierea ursului, urzica moartă, valeriana, săpunarița, vâscul, podbalul, lumânărica, cimbrișorul, cimbrul, mătrăguna, cucuta, chimion, păpădia, menta, vinarița, grâușorul, leurda, rodul pământului, iarba fiarelor, spânzul, socul, păducelul, măceșul, salcâmul, cireșul pădureț, cornul, crușinul, mesteacănul etc. Ca urmare a intervenției omului asupra mediului (defrișarea pădurilor, desțelenirea pajiștilor) învelișul vegetal spontan a fost înlocuit cu vegetația cultivată (cereale, plante tehnice, furajere, melifere, vii, livezi), amplasamente industriale, căi de comunicație, vetre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a plouat de dimineață până seara, în sicriu, Ani se îneca și, de teamă, ridica brațele cerând ajutor, mă îneeec!!!, știu asta sigur. Dar țipetele celor morți nu se aud niciodată. Nu i-am dus flori de rugi, adică de măceș, ca la noi, la Cristești, să-i așez eu florile de rugi în sicriu, florile alea roz, pe care nu i le dădusem niciodată. N-am putut, am lăsat-o singură și atunci, am stat acasă, am plâns și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lor sunt muzici, imnurile - rugă. Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare, Vindecă de noapte steaua-n tremurare. Pe slujite vinuri frimitură-i astru'. Munții-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru. Raiuri divulgate! Îngerii trimeși Fulgeră Sodomei fructul de măceș. LEMN SFÎNT În văile Ierusalimului, la unul, Păios de raze, pământiu la piele: Un spic de-argint, în stânga lui, Crăciunul, Rusalii ard în dreapta-i cu inele. Pe acest lemn ce-aș vrea să curăț, nu e Unghi ocolit de praf
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aduc să repare pereții Lut dintr-un mal povârnit (Pe unde ne jucam noi, băieții) A trebuit să stau la rând,ce să vedeți: O obște de călugări și una de poeți ... Ceva mai alături pe-un dâmb : Tufe de măceși și garofițe de câmp. Rugăciune Vrerii Tale, Doamne, fă-mă rob, Să nu-mi pătrundă-n suflet ape vinovate; Lăsatu-m-ai să mă înfrupt din toate, Să hoinăresc, în gând, până la stele - Ci - iartă, Doamne, libertății mele! Căci, iată
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
al picioarelor, iar pielea de pe spinare începu să i se zgâlțâie de frica pe care o simțea că pătrunde în el. S-a aruncat numaidecât la pământ, privind cu teamă în jur și târându-se până în vecinătatea unei tufe de măceș din apropiere. Simți însă că-l sfâșie foamea, iar ca s-o astâmpere, avea obișnuința să-și ducă mâna la traistră, să-și scoată de acolo din merindele agonisite. De data asta însă, traista lui nu se înduplecă să-i
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
cu orice preț. Dar cum să procedeze? Gândind toate acestea constată însă că numai cu tânguiala de data asta nu ajunge nicăieri. Trebuia să îndrăznească ceva, deși nu știa ce anume. Până la asfințitul soarelui nu îndrăzni să se dezlipească de măceșul din fața sa. Gândea că, dacă i-ar fi apărut vreun călăreț prin preajmă, ar fi înghețat de spaimă. Iată că s-a lăsat întunericul, iar Tragodas își mai veni în fire. Încercând să se ridice, reuși în cele din urmă
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
Și cum luna se îndrepta spre zidurile crenelate ale cetății, se hotărî și el să încerce să meargă într-acolo. Cu pași șovăielnici ajunsese în preajma corturilor din tabăra păgână, ascunzându-se de mai multe ori printre scaieți și boscheți de măceși. Ce va face însă mai departe? Foarte aproape se vedeau corturile mari și întunecate. Mai încolo, spre dreapta, exista, i se păru, o viroagă adâncă, o râpă cu malurile lutoase, săpate demult, de pe vremea inundațiilor. Se gândi să încerce mai
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
o dimineață frumoasă. Am luat o mână de flori, și am plecat la ai mei. Lângă părinți și bunici, era un pâlc de oțetari groși cât mâna. Se tot întinseseră. De această dată, erau tăiați. Lângă socri, un desiș de măceși ocupase locul. Și ei, erau tăiați. Nu, nu de mine. De nimeni din familie. Cine o făcuse, nu lăsase niciun nume. Atunci mi-am adus aminte. De un Ambasador al României, fost Ministru de Finanțe, fost Primar al Craiovei. După
VISUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363193_a_364522]
-
nu numai lor, ci oamenilor Craiovei, oamenilor țării, oamenilor Lumii, se cunosc în grădinițe, școli și facultăți. Și copiii, și elevii, și studenții vin și le pun, din când în când, o floare, și le taie un oțetar sau un măceș, de lângă tâmplă. Desigur, există oameni plătiți să facă asta. Ei îi știu. Dar copiii, elevii și studenții, nu îi cunosc. Dar visele... visele sunt atât de greu de împlinit. Cer atât de multe. Proiecte. Documentații. Investiții. Bugete. Am mers - în lipsa
VISUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363193_a_364522]
-
mulțimea de copaci cu mii de ramuri ridicate spre cer. Ei sunt mulți, eu doar una. Aici sunt în societatea lor și simt că trebuie să mă comport conform regulilor naturii...Mă așez într-o poiană, unde se află un măceș încărcat de măceșe frumoase, roșii. Negrici pășește și el încet pe frunzișul foșnitor, privind atent spre adâncul pădurii. Se depărtează tiptil de mine, afundându-se în inima neagră a depărtării... Deodată văd în mijlocul poieniței, în pământ, o scobitură destul de mare
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
sociale actuale - mă prefăceam eu nemulțumit de intențiile partenerei. Dacă trece cineva și ne surprinde în timpul “activității”? Lasă că am avut eu grijă să mă orientez în spațiu și am observat un loc retras sub pinii din spatele nostru. Tufa de măceș din fața lor, maschează așa de bine locul că și dacă ai vrea să te uiți, nu poți vedea nimic. Și-apoi, n-am prea observat mișcare prin zona asta de baltă. Nu ai dorit un loc retras? Asta ai vrut
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Hai, ridică-te, să iau pătura s-o mut sub pini. Anevoie și parcă fără chef, m-am ridicat, în timp ce ea, grăbită, a luat pătura și a mutat-o la câțiva metri sub umbra pinilor și la adăpostul tufei de măceș. Dacă nu te uitai atent, nu știai că acolo există un loc unde poți să te odihnești, sau să te ascunzi de ochii curioșilor. Era accesul puțin greoi până la locul ales de Miruna, dar ce nu face omul pentru plăcerea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
frunzele primordiale în acel ceas de cunoaștere când ne-au înviat păpădii și albine și cascade din cuvinte aspirator al prafului din galaxii încă rămas în așteptare aștept o umbră albă să mă coboare în mine încă rămas pe drum - măceș printre sălcii aduceți un martor nemincinos al luminii mai ales acum când fratele meu Cainul meu și Abelul meu mi se ucid și mi se-mpacă-n suflet. Referință Bibliografică: Cuminecare / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 186
CUMINECARE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367046_a_368375]
-
înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să ne recuperăm toate sculele, deoarece mici șalupe sau vaporașe cu
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
Acasa > Poeme > Devotament > GLONȚ DE MĂCEȘ Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1641 din 29 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mi te sorb vinovat, ca un lup singuratic, Ca pe-un ultim izvor, ca pe-un ultim însemn Sunt un glonț de măceș într-un
GLONȚ DE MĂCEȘ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348559_a_349888]
-
GLONȚ DE MĂCEȘ Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1641 din 29 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mi te sorb vinovat, ca un lup singuratic, Ca pe-un ultim izvor, ca pe-un ultim însemn Sunt un glonț de măceș într-un sânge văratic, prin tranșee de dor, într-o cârjă de lemn. Mi-am legat de genunchi tot pământul cu lanuri, M-am ținut de câmpii, m-am târât, dar in van Între noi am legat vântul serii de
GLONȚ DE MĂCEȘ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348559_a_349888]
-
dezmierd Mi-am legat de genunchi ani întregi de risipă să nu pot să te vreau, să îmi pună zăgaz, Dar mi-am smuls ca un orb osândita aripă Și-am tăiat păcătos luminiș prin obraz Sunt un glonț de măceș într-un sânge văratic, prin tranșee de dor, într-o cârjă de lemn Mi te sorb vinovat, ca un lup singuratic, Ca pe-un ultim izvor, ca pe-un ultim însemn... Camelia Radulian Referință Bibliografică: Glonț de măceș / Camelia Radulian
GLONȚ DE MĂCEȘ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348559_a_349888]
-
glonț de măceș într-un sânge văratic, prin tranșee de dor, într-o cârjă de lemn Mi te sorb vinovat, ca un lup singuratic, Ca pe-un ultim izvor, ca pe-un ultim însemn... Camelia Radulian Referință Bibliografică: Glonț de măceș / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1641, Anul V, 29 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Radulian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
GLONȚ DE MĂCEȘ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348559_a_349888]