161 matches
-
ca două zvîrlugi. Bărzăunul, văzînd cu cîtă atenție e privit și ascultat, se simțea în al nouălea cer. Așa că lungi povestirea cît putu mai mult, făcînd și cîteva considerații strict personale, de care în mod categoric s-ar fi simțit măgulit și Sadoveanu. Cîteva din aceste considerații fură îndreptate spre Gheorghiță, care căpătă o aură mult mai însemnată decît în opera creatorului său. Cînd termină de povestit, toată făptura Bărzăunului radia de o bucurie aparte, un fel de trăire interioară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
siropuri ... Ei, dar, aici, văd că poate fi vorba de un hram autentic, exclamă, el, bucuros! E adevărat. La fel de adevărat, ca și clipa asta, ce trebuie sculptată, În istorie, la Înalta valoare, a măreției pe care viața i-o conferă. Măgulit, peste măsură!, zise el. Eu - la fel, acceptă, ea. În momentul ăla, ușa dinspre capătul opus al casei se deschise. Apărură: soțul, un om voinic și frumos, ca dintr-o fermecătoare poveste, ducând de mână un copil, ca un Înger
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
obicei?" întreabă Zinzin. Nu, oamenii noștri preferă pita cu slănină ori câte un grătar, dar nu ciugulesc ca dumneavoastră. Am prevăzut asta și de aceea v-am compus un mic dejun mai complex, ca să aveți din ce alege". "Mulțumesc, sunt măgulită". În ochii lui Aide se citește o sclipire de bucurie, dar pe fața ei apare și o undă de nerăbdare. Zinzin a înțeles. "Te rog să nu ții cont de mine, du-te la treburile dumitale, eu o să mă învârt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care le rostești, care asemenea vorbe nu le auzi în toată ziua. LIANA: La oameni aleși, vorbe alese! O căpetenie de oșteni, cum ești dumneata, căpitane Pârjol, cată a fi întâmpinată potrivit cinului său! PÂRJOL (se foiește pe scaun, vădit măgulit): Eu am auzit câte ceva despre domnia ta, jupâniță, însă până acuma n-am avut cinstea să te întâlnesc; pentru că, ori de câte ori mă abăteam pe aici cu treburile tainului, îmi făcea față jupâneasa Ilinca. Prea bine mă înțeleg eu cu această jupâneasă, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trei persoane. Restaurantul nu era atât de aglomerat ca de obicei deoarece obișnuiții petrecăreți erau în Hamptons de Ziua Memorială, dar tot aveai ce să vezi. — Omul din spatele legendei? întrebă Emmy dându-și ochii peste cap. Vorbești serios? — Bărbații trebuie măguliți, querida. Nu știu de câte ori am încercat să vă învăț treaba asta pe amândouă. Uneori au nevoie de o atingere blândă. Învățați când să aveți o mână fermă și când s-o acoperiți cu catifea și sunt ai voștri pe vecie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dreaptă. Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? Ei vor aplauda de sigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare, C-ai fost om cum sunt și dânșii... Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări Când de tine se vorbește. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Știe oare ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă, C-aruncîndu-se în valuri și cercând să te-nțeleagă Ar împlea-a ta adâncime cu luceferi luminoși? Cu zâmbiri de curtezană și cu ochi bisericoși, S-ar preface că pricepe. Măgulite toate sunt De-a fi umbra frumuseții cei eterne pe pământ. O femeie între flori zi-i și o floare-ntre femei - Ș-o să-i placă. Dar o pune să aleagă între trei Ce-o-nconjoară, toți zicând că o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de frustrare. Of, cum o cheamă? M-am întrebat dacă știa cine e Linda Fiorentino. —Linda Fiorentino? am îndrăznit să întreb. îUn tip îmi spusese odată, la o petrecere, că semăn cu Linda Fiorentino, iar eu am fost așa de măgulită încât m-am culcat cu el.) — Cine? Linda și mai cum? Nu! Mama a început să țopăie într-un simulacru de dans în încercarea de a-și reîmprospăta memoria. —îmi stă pe vârful limbii. Of, în ce a jucat? — Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
le părăseam brutal, necruțător, definitiv. De ce? Cine mă împingea la fapte atât de crude, pe care uneori le reprobam eu însumi? Ce rost tainic, irezistibil, declanșa aceste izbucniri ale firii mele? Ei bine, voiam să simt beția rară a vanității măgulite, când ele, prinse, se agățau de gâtul meu, im-plorîndu-mă, tînguindu-se să nu le părăsesc. Atunci se declanșa urgia: le umileam, călcîndu-le orice mândrie în picioare și decretam că hotărârea mea e nestrămutată. Plecau rănite, mutilate și nu știu cum se făcea, dar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu era nici proastă. Într-o seară, am invitat-o la mine acasă unde organizasem o petrecere și rezultatul a fost că toți colegii, afară de Charlot, pe care îl lăsa rece orice femeie, se îndrăgostiră de ea. Mă simțeam puțin măgulit fiindcă toți mă invidiau că pusesem mâna pe o femeie atât de fermecătoare. Chiar Rița, servitoarea care ne făcea curățenie și ne spăla rufele, mi-a spus în treacăt: ― Aferim, domnule Petrican, așa fetiță mai rar! Cunoștințele printre fete le
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mergeam până acolo, încît socoteam că mi-ar trebui o femeie în imediata mea apropiere, de care să dispun oricând. Mărturisesc, când mi-a venit acest gând, nu numai că-mi era total indiferentă, dar nici nu mă simțeam prea măgulit că mă remarcase, cum se simt bărbații în asemenea împrejurări. Așadar, inițial gândul de a o. cuceri pe Mihaela n-avea nici o corespondență cu simțirea mea, ci pornea de-a dreptul dintr-un calcul cerebral. Zilele următoare, hotărârea mea era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
porecla ce-mi dăduse. ― Of, școlarul mamei silitor, auzi, s-a pus cu burta pe carte, sărăcuțul! izbucni ea într-un râs zgomotos. ― Dar tu ce faci? am întrebat-o ca să schimb vorba. Ce elegantă ești! ― Da, găsești? a surâs măgulită. Uf, nu-mi place de loc cuna îmi vine taiorul ăsta, am o croitoreasă tâmpită. Apropo, știi că m-am logodit? ― Ei bravo! Felicitările mele! Cu cine? ― Un idiot, director la Generala. Moare după mine, mi-a făcut o curte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
au ceva strâmb în ei. Poartă haine demodate și sclipitoare, amestecă româneasca cu franțuzeasca într-un mod caraghios. Tu singură din toți ești precisă, ai simțul proporțiunilor, n-ai fost influențată de casă, de oameni și de păsări!" Irina surâse măgulită și primi vorbele mele ca pe un compliment. Timpul trecea, scenele se repetau întocmai. Irina îmi suporta firea. Nici una din speranțele sau din deziluziile mele n-aveam delicateța sau n-aveam tăria sa i le ascund. Nu eram nici copil
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
jignit, îl întrebă pe Gajus: — Ai vrea să vezi chipul lui Socrates? Băiatul încuviință entuziasmat, strigând. Coborâră pe coasta colinei, ajungând la o vilă frumoasă care cunoscuse, cu siguranță, vremuri mai bune. Proprietarul, un neguțător de stofe necioplit, surprins și măgulit de solemnul cortegiu roman, deschise larg ușile unei biblioteci vechi, iar ei văzură că rafturile erau pline nu cu cărți, ci cu bucăți de in colorat, inul de Butous, extrem de scump. Rușinat, neguțătorul dădu la o parte marfa, descoperind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
interesă Sever, privindu-l pe fiul lui Ticu. În locul băiatului se grăbi să vorbească tatăl său: La politehnică... Bine, bine, aprobă Sever neutru, cu un glas din care nu se putea ști dacă faptul acesta îl făcea să se simtă măgulit sau nu. Foarte bine, adăugă, să meargă la politehnică!... Vorbele sale fură urmate de o tăcere lungă. În cele din urmă, Ticu se decise să vorbească despre lucrul care îl adusese, de fapt, acolo. Mă, Severe, rosti el prevenitor, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
conspirativ și complice. Nu mai vorbiți așa de tare, că s-ar putea să aveți probleme. Traversară Calea Victoriei și o apucară înainte, pe bulevardul cu multe cinematografe. Grija fetei pentru el îl surprinse și-l făcu să se simtă foarte măgulit. Eu, reluă fata, după ce tipul cu șapcă de proletar nu se mai văzu în urma lor, rostindu-și cuvintele pe același ton precaut și conspirativ, n-aș putea să spun că sunt o persoană atât de curajoasă... Mie mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
adresă celorlalți: Alighieri, poetul. Maestru și prieten al meu. Dante se feri cu un semn. La rigoare, nu ar fi avut dreptul la titlul de maestru, Întrucât nu desfășurase niciodată vreo activitate În Învățământ. Dar, În sinea lui, se simțea măgulit: era drept ca profunzimea științei să fie recunoscută. — Eu sunt cel care Îți mulțumește pentru invitație, messer Teofilo. Și pentru tovărășia voastră, căreia sper că nu Îi voi displăcea. — Ce tot spui, maestre! Va fi o cinste pentru noi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ce vrei să știi? — Informații pe care numai cineva care cunoaște bine treburile Bisericii mi le poate da: că nu Bonifaciu l-a ucis pe Celestin, spre deosebire de ceea ce crede toată lumea. Cineva ca dumneata, messer Antonio. Celălalt șovăi o clipă. Părea măgulit. — Așa e. Nu neg că, mai devreme sau mai târziu, ar fi făcut-o. Doar că mai târziu, tocmai. După ce Îi va fi aflat secretul. Pe care, Însă, mâna adevăratului asasin i l-a smuls. — Ce secret? Antonio Își drese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
păzea cu gelozie, eu aveam nopțile din sala cu oglinzi care-mi dădeau un nimb de invidiat. Și de ce să mint? Nu mai aveam nici urmă de modestie. Îmi plăcea să fiu privit pe furiș, salutat pe coridoare, temut, căutat, măgulit. Era o senzație pe care n-o cunoscusem până atunci, amețitoare, plăcută. Beția puterii nu e o născocire. Nu pricepeam, e adevărat, un lucru. De fiecare dată când mă duceam în sala cu oglinzi ritualul era același. Francisc se dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
melodia ajunse la sfârșit. Du Maurier aplaudă entuziast și, după o clipă, două chipuri uimite, un bărbat și o femeie, amândoi tineri, apărură În cadrul ferestrei. — Bravo! strigă Du Maurier. Cei doi zâmbiră, făcură un semn cu mâna și se retraseră, măguliți, amuzați și stânjeniți În același timp. — Eu n-aș putea recunoaște În veci o piesă, spuse Henry În timp ce se puneau din nou În mișcare. — O, e una dintre bucățile mele preferate, Îi spuse Du Maurier. — Nu are importanță. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și ar sparge avioane!... Doamna cea ștearsă, madam Nicolici, strânse buzele, de data aceasta nu doar pentru a se dovedi persoana respectabilă ce-i făcea întotdeauna o imensă plăcere să se dovedească. Dar și pentru a nu-și deconspira zâmbetul măgulit. Tuși, scuturîndu-și ca pe niște cârpe plămânii, de fum de țigaretă Snagov. 395 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI staționă, pentru mai mult timp, pe cerul patriei, vibrând din miile de frânghii nevăzute, întocmai ca un zeppelin. Prima repriză de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Numai că el știa ce fel de tip de maur ar trebui înfățișat Sfântului Părinte: un călător, un cărturar. A nimerit, colac peste pupăză, peste un diplomat. Nu ne așteptam la atât de mult. Se cuvenea oare să mă simt măgulit de a fi o captură atât de bună? În orice caz, n-am manifestat nici bucurie, nici neplăcere. Eram mai cu seamă extrem de intrigat și decis să aflu mai multe. Dar Guicciardini se ridica deja de pe scaun. Abia ieșise, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
suavă condescendență misogină, convins că treaba asta le și intrigă, le și place. Riscândsa a fiu excomunicată din Liga feminină de luptă Împotriva bărbaților, pot să vă divulg un secret: aveți dreptate, dar să rămână Între noi... - Sunt convins și măgulit. Înțelesesem că vă ocupați cu fișele psihologice ale mai-marilor lumii, nu și cu ale muritorilor de rând. - Ați Înțeles bine, ați concluzionat greșit. Datele privitoare la profilul dumneavoastră psihologic mi-au parvenit dintr-o sursă privată. Ghiciți care? - Intuiția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
căuta În elita canină, cît despre casta ciobăneștilor, ce să mai vorbim, mai tolerant e vînătorul!“ Dar i-am uitat pe ăștia mici, care au sărit bine de treizeci și continuă să fie marea promisiune, miracolul anilor 80. Te simți măgulit să-i primești În casă, ești uimit și complexat ascultîndu-i, lecturile lor ca și hainele pe care le poartă, limbajul, gesturile sînt atît de diferite de ceea ce ai apucat tu la vîrsta lor. Parcă toți acei ani de studenție petrecuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nici un folos. Într-o societate sănătoasă dreptul la existență se cîștigă. Gîndită în abstract, perfecționarea socială s-a dovedit o cangrenă. Odinioară era destul să zic precupețului că am mai multă încredere în alegerea lui decît într-a mea că, măgulit, el îmi oferea cea mai bună varză de pe tarabă. La aprozar salariatul de azi îmi trîntește în sacoșă doar gunoaie. „De la fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi” e un principiu aberant. Există și folclor pe temă: Cine-i harnic și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]