1,739 matches
-
alb de lumină pe fundul rucsacului lui Scout în timp ce acesta înainta poticnit prin tunel, umplând aproape complet spațiul. Am îndreptat lanterna spre pereții tunelului și cercul alb se întinse și fu străpuns de umbrele paginilor ieșite în afară și-a mănunchiurilor inegale, un întreg peisaj Braille aleatoriu de hârtie, tipăritură și cuvinte scrise cu pixul care, cumva, nu se prăbușea în spațiul acela mic și negru. Mă împingeam în bombeul bocancilor, ținându-mi picioarele cât mai aproape posibil unul de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am observat ceva. Ceva de pe ultima copertă a cărții îmi reținu atenția, ceva atât de șters, că aproape nici nu exista. Am înclinat cartea puțin în față, apoi puțin în spate, făcând lumina să alunece pe suprafața ei lucioasă. Un mănunchi de urme în relief, punctișoare ca de scriere Braille delicată fuseseră ștanțate pe coperta a patra. Știam ce înseamnă urmele de genul ăla. Am dat jos supracoperta și, da, dedesubt era un bloc de text scris îngrijit, de mână: Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
punte, cu undița și firul pregătite să fie aruncate în apă. Barca avea acum un catarg adevărat, un vinci adevărat, o ancoră adevărată. Continuându-ne traseul, am observat din loc în loc urme fantomatice ale precedentei încarnări ale lui Orpheus: un mănunchi de pete pe punte care încă mai semănau vag cu numerele de alamă care fuseseră odinioară lipite pe fațada unei uși; urmele aproape șterse de pe pereții cabinei formau pe alocuri fragmente din textul pe care-l văzusem prima dată imprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de Chausson? Da. Lisztul meu e schimonosit de invidie: mîinile ei senzuale fac să pară simplu să cînți bine la pian. Degetele rozii, cu unghii mici mi-o evocă pe tant' Liselle, jucînd morocco. Aruncai în sus, la nimereală, un mănunchi de bețișoare lungi, divers colorate. Pe urmă retrăgeai din grămadă unul, fără să le miști pe celelalte. Și altul, și altul. Apăsînd pe un capăt, cu grijă infinită, să nu le clintească nimic. Pierdeai rîndul dacă mișca alt bețișor. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lisopție, dispăreau câinii, copiii, unul câte unul, apoi parcările goale, chioșcurile mute, blocurile cu miile de uși încuiate, cu miile de ecrane TV din spatele lor, sau ale laptop-urilor. Fiecare dintre acestea devenea un flux energetic, o undă electromagnetică, un mănunchi consistent de șuvoi informatic, o cascadă luminoasă captată într-un imens baraj de unde, măsurat la anumite ore, hotărâri, anotimpuri și cicluri de viață aveau să se scurgă prin ecluze, ca frânturi de informații despre lumea aceasta. Aici, Povestitorul se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un zumzet înfricoșător, ca al rachetelor lansate de NASA, dar nu erau rachete, ci supernove trasând lumina prin galaxii și globulele de toate culorile din fluidul străveziu al venelor și arterelor îngerului erau, de fapt, planetele strânse în grupuri, fiecare mănunchi de celule era matricea în mic a sistemelor planetare, a galaxiilor, metagalaxiilor, spermogalaxiilor, ovulogalaxiilor, umanogalaxiilor. O ființă uriașă, îngerul, simboliza prin mărunta lui urieșenie toate celulele planetei, moleculele-stele, numite aici nimfocite, erau reducerea la scară umană al infogalaxiilor și îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
umbră care se scurse pe sub ușă ca un abur ușor tremurător, între atâtea note și tonalități păsărești; se răspândi apoi mai volatil printre crengi și zidurile caselor, urcă până la aticul blocurilor cu zece etaje prelingându-se apoi, fuior, pe un mănunchi de raze solare ca să ajungă în laboratorul atomic de heliu și hidrogen. Aici preferă să se retragă într-o retortă și, influențat de zumzetul de albine al atomilor, să-și direcționeze întreaga strădanie spre facerea LUMINII. D a, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ani? întrebă Mioara. De etape de viață! spuse fantoma. Pe care vrei s-o vezi? Nu-mi pasă! Oricare. Franz Schubert răsuna voluptuos și plin de orgoliu. Fluidul muzical te înălța prin vigoare. O frumusețe solidă și demnă prin culoarea mănunchiului de sunete. Milan, fiica de 12 ani, împreună cu Milan, fiica babă, ascultau pe Milan-Mama cântând. Mumia grasă era transpirată și amândouă fiicele îi tamponau fruntea și gâtul cu batista. Tatăl, la fel de gras, se lăfăia pe un fotoliu, când întreg, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
izbească cu pumnii și picioarele în ușă, doar, doar o să-l audă cineva dinăuntru. — Ce te-apucat? Vrei să rupi ușa? reuși să citească pe buzele lui Timișoara care începu să gesticuleze iritat în dosul geamului, zornăind prin aer un mănunchi de chei. Dacă nu catadicseați să-mi deschideți, pe cuvînt că mi-aș fi luat tălpășița și aș fi scăpat toate plicurile astea la primul coș de gunoi, se oțărî Poștașul dînd să intre. — Să te ștergi bine pe picioare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Îndepărta Încet, cu capul Înainte, cu privirea, ca și inima, Îndreptate spre Înapoi și cu o Ochenoaie de nerecunoscut, plânsă și complet răvășită. Copilul pricepea tensiunea acelui moment, vag, la Început și acelerat gradual În clipele următoare, ca pe un mănunchi de răspunsuri la cele câteva Întrebări grave care-i arau sufletul, venite sub forma unei rupturi adânci și a unor pierderi dureroase, ireversibile. Transfigurat, cu ochișorii săi mari Înecați În șuvoiul de lacrimi fierbinți, cu inima galopându-i năpraznic și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mușcatelor, stelele se sting în roua ferestrelor, norii, precum barba bunicului, se pieptănă în oglindă. Toate casele au suflet, puiul bunicii: Mămuța toarce ștergar alb după icoană, tătuța călește fierul, candela mușcă din ascuțișul coasei, coasa obosită doarme într-un mănunchi de busuioc. Internatul era precum spitalul de nebuni. Lași sufletul acasă pentru o vreme, vii, te îndopi cu diazepam, uiți pentru ce ai venit și, dacă te trezești din visare, te întorci din nou în cămașă. Mai rar așa fotosinteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și înălțare, dar mai ales la paranoia de a mântui specia cu o singură daltă. Sub ruinele mânăstirii, Petru încă mai visa la o posibilă purificare a materiei. Dumnezeu și Noe inventau rețete de amăgit întunericul; Petru, ascuns după un mănunchi de iluzii, refuza spectacolul; pelicula rebuta memoria, Dumnezeu și Noe aplaudau. Din trupul unui stejar, Noe și-a construit propriul univers. Tu vrei să ne pierzi, Doamne, dar visele nu se vor scufunda niciodată. Ele sunt peste mine, ele mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
O răsfoiam ori de cîte ori bătrînul Weisz mă lăsa s-o fac. Țin minte cîteva imagini: niște bărbați Îmbrăcați În haine lungi, de un roșu Întunecat, stînd În picioare aproape de ușa ce dădea În altă odaie. În mijlocul ei, un mănunchi de copii Îngenuncheați care parcă se rugau, parcă studiau ceva. CÎnd l-am Întrebat pe Zoli ce pîndesc oamenii aceia, mi-a spus, cu fantezia lui neînfricată, că vor să-i omoare pe copii. Scena era dominată de roșu, de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se Înțelegeau cu oamenii să le vîndă cîte o păpușă de foi În schimbul fructelor ori al oalelor de lut. Avea și Gyuri printre codreni prieteni vechi și de neuitat din cătănie și din război, așa că le-a pus deoparte cîteva mănunchiuri de frunze bine ascunse sub grinzile de la șură. S-a trezit Însă Într-o după amiază cu finanțul În curte: — Unde ai ascuns tutunul? — Care? — Las’ că-ți arăt eu care, făcu regățeanul și se duse În tins la grinzile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
facă. Sunt ani și ani de când nu are altă preocupare decât să își concentreze toată ființa în gesturile pe care le-a perfecționat și le cunoaște ca versurile unei poezii prea mult repetate. Dimensiunile micronice ale fibrelor vitale concentrate în mănunchi compact, exact în zona operației, acolo unde mâna lui trebuie să intervină, impun o precizie absolută de care el se știe capabil. Trepanul si scalpelul nu dau greș niciodată în mâna lui. Adresează câteva scurte întrebări de rutină celor trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
grijulie tamponează broboanele apărute pe fruntea care străjuiește fantele ochilor cu aparența a două tăieturi orizontale. Profesorul Grand repetă observarea folosind cu multă prudență distanțierul pentru a vizualiza mai bine. Privește îndelung și cu concentrare ecranul luminos până când firele din mănunchiul vital par să înceapă un dans demențial. Nu este posibil, mi-au obosit ochii !", își spune profesorul în gând. Nicolaï, asistentul din dreapta profesorului, tânăr intern de origine bulgară, nu întârzie să remarce că o ezitare temperează gesturile maestrului. Colega, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
an de atunci. Prin mintea lui Nicolaï trec gânduri, temeri, întrebări : Pot ști oare mai mult ca profesorul ? Oare o să am încredere în ce voi vedea ? Voi avea curaj să mă pronunț ?" Se concentrează numai la micul ecran al microscopului. Mănunchiul cu fire cenușii este de o claritate la care nu se aștepta. Manevrează cu delicatețe distanțierul deja instalat cu precizie de profesor. Conflictul de grad doi între arteră și trigemen este deja rezolvat. Ar trebui degajat puțin spre dreapta ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
instalat cu precizie de profesor. Conflictul de grad doi între arteră și trigemen este deja rezolvat. Ar trebui degajat puțin spre dreapta ca să aibă acces la cel de al doilea conflict semnalat de I. R. M. Tresare. Undeva, spre centrul mănunchiului de nervi, artere și vene, se întrevede o imagine ciudată, o intersecție anormală între mai multe fire greu indentificabile. Închide ochii și recheamă în memorie scheme în culori, secțiuni ale craniului și ale fascicolului vital pe care îl vede pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în rolul lui de chirurg și cere cu obișnuitul ton autoritar : "Încă o doză de anestezic, stimată colega !" și : "Pensetă micronică de calibrul zero unu !" Minutele se transformă pe nesimțite în ore, în care, cu dexteritate de magician, profesorul descâlcește mănunchiul vital. Tampoanele nu contenesc să îi usuce fruntea, fantele ochilor au devenit și mai subțiri mobilizând până la epuizare acuitatea vizuală. Mâna nu tremură, și-a regăsit siguranța și abilitatea necesare. Lamă de șapte microni ! Așa ! Și încă una de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu mă așteptam." Vocea, pe care o știa sigură, a tremurat cum a tremurat și vocea lui azi. Atunci și-a mobilizat tot curajul, a privit prin binocular și ceea ce a văzut i-a dat sudori reci. Undeva, spre centrul mănunchiului de nervi, artere și vene, a apărut o imagine ciudată, o intersecție anormală între mai multe fire greu indentificabile. Ceea ce a descoperit atunci cu groază, fără să înțeleagă prea bine semnificațiile, se petrecea nu în capul unei paciente oarecare, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
copaci și ierburi, fără să își dea seama, dragii de ei, cât de util avea să devină jocul lor. Își alegeau o plantă din "Farmacia plantelor", după care alergau să o găsească și să o culeagă. Spre seară culeseseră două mănunchiuri de sunătoare și unul de coada șoricelului. În afară de asta au mai cules zmeură și niște ciuperci pe care Ulitia le-a identificat deîndată ca fiind mânătărci foarte gustoase, numai că nu aveam cum să le fierbem, nu aveam chibrituri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ritm încercam să îl țin și eu. Pe jos am bătătorit frunze și iarbă care, uscate în lutul clisos, au devenit o pardoseală convenabilă. Copiii căpătaseră culori și prinseseră puțină carne pe oase. Colecția lor de plante se îmbogățise cu mănunchiuri parfumate de sânziene și cimbrișor. Minodora și Vasili au început să scrie, la dictarea mea, cum se prepară diverse "remedii" din plante, pentru ce sunt folositoare și cum se utilizează. Camionul cu "nacialnicul" a trecut la vreo săptămână de la venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de urzică și sunătoare, din care stocul fusese mai mare. Mai era și încrederea care începuse să prindă rădăcini în mine și dorința de a ajuta oamenii ăștia care trăiesc atât de rupți de civilizație. Mi-au venit în minte mănunchiurile de vâsc cules de Olga și Ana când aduseseră bradul de Crăciun. Spre bucuria mea, cărticica conținea un număr important de recomandări pentru folosire acestei plante-parazit, pe care mulți o consideră otrăvitoare, ceea ce în parte este adevărat. Și atunci Olga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noi, în acest tânăr erou exista cu mult mai mult! În condițiile acestea, el începuse să trăiască izolat, dar nu singur. Selectiv fiind și trecând totul printr-o sită a sa proprie, acesta știu să-și păstreze în preajmă doar mănunchiul de suflete ce le socotea el ca fiindu-i cu adevărat apropiate, pe restul renegându-le. Și, la urma urmelor, nici măcar nu se afla într-o situație străină multora dintre noi, căci, oricât de prețuit și de popular ai fi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
alarmă, cu foarte multă siguranță de sine avertizând că s-a ivit printre noi un tânăr și foarte talentat scriitor contemporan. Deși n-a trecut încă de pragul majoratului, Rareș Tiron debutează în literatură cu niște Istorisiri nesănătoase fericirii, un mănunchi de zece scrieri, care punctează excelent starea psihologică a viitoarei noastre națiuni. Nonconformismul său irumpe chiar din pagina de gardă, când își avertizează cu vigilență cititorul: „Contrar obiceiului larg răspândit, cartea aceasta vine fără nicio dedicație lipită pe frunte. Fiecare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]