3,738 matches
-
să vadă Mănăstirea Meșterului Manole, înălțată între 1512-1517 din porunca lui Neagoe Basarab. Refăcută de mai multe ori, mănăstirea a fost restaurată (1886) de arh. francez Lecomte de Nouy, care i-a adus și unele modificări. Monumentul, care uimește prin măreția construcției și bogăția podoabei sale sculpturale, posedă numeroase valori de arhitectură și artă din secolele XVI-XVIII; în criptele sale își dorm somnul de veci Neagoe Basarab, dar și marii regi ai României: Carol I și Ferdinand. La sfârșitul anului trecut
Agenda2004-21-04-turism () [Corola-journal/Journalistic/282461_a_283790]
-
intumuit Zoilus, et vomuit./ Nunc sputum vorat ipse suum; nunc ringitur. Ohe!/ Quam pulchre dictum est; ipsa holera olla legit - p. 5). Dacă la Cantemir desenul nu mai vorbește „despre Curan (sic)”, ci despre o veritabilă refutatio Corani, la Eminescu, măreția copacului din visul sultanului nu apare deloc diminuată, ci augmentată pentru a pregăti efectul antitetic de mai târziu: „Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește,/ An cu an împărăția tot mai largă se sporește,/ .../ Astfel, țară după țară drum
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
Se împlinesc 250 de ani de la moartea scriitorului, sociologului și filosofului francez Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu. Reprezentant de seamă al iluminismului, a scris un roman epistolar cu subiect în aparență oriental - „Scrisori persane“ (1721), lucrarea „Considerații asupra cauzelor măreției și decăderii romanilor“ (1734), „Spiritul legilor“ (1748). A promovat idei progresiste. Scrierile sale se remarcă și prin stilul în care sunt redactate, ce se caracterizează prin claritate, ordine, imagini sugestive, expresive și nu arareori surprinzătoare. Dragi cititori, În termenul limită
Agenda2005-06-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283371_a_284700]
-
meșteșugul a dispărut. La poarta unor gospodării înstărite din Săsciori descoperim emblema A.N.T.R.E.C. și „margaretele“ pensiunilor turistice. Șoseaua înaintează apoi printre pâlcuri de pădure ce coboară în trepte până la buza apei. Suntem în strâmtoarea munților, care-și etalează netemători măreția până-n pragul caselor din Laz, localitate în care tradiția picturii icoanelor pe sticlă și lemn s-a transmis din generație în generație de mai bine de două secole. De aceea, ne-am luat răgaz pentru a vizita casa Mariei Poienari
Agenda2004-36-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282852_a_284181]
-
și a familiei și cetății pe care o reprezenta. Valoarea morală a victoriei olimpice era sinonimă cu atingerea fericirii. Ce era fericirea? O încununare a meritelor datorate perfecțiunii corpului, superiorității spiritului și generozității sufletului. Învingătorilor la Jocurile din Olympia, după măreția ceremonialului încununării, li se pregătea intrarea triumfală în cetatea de origine, sculptorii le ridicau statui, poeții le compuneau versuri, iar compozitorii le dedicau ode. Iată cum explică unul dintre vestiții înțelepți ai Greciei ce însemna să fii campion olimpic în
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
Steinhardt, via C.G. Jung (Cartea roșie). Au Noica? Au neozalmoxienii? Suntem în banda lui Moebus, în curba lui Gauss, în efectul Doppler și efectul Henri Coandă. Durrante efectus, durante ...causa. „Dinspre noi vine frigul, seniori”. (L. Fulga). Mda. însă și „măreția frigului... roșul vertical”, onor domne MN Rusu. (Nichita). Suntem în teroarea imaginaruluiiconoclasticizat and fetișizant! Suntem în Kali Yuga iraționalului, în Katacombia. Unii combatanți - idolatrieni, alții Măști, cum dixit Nicolae Breban „Eu sunt masca”! (?). Eu? Care eu? Cel ...colectiv? Rămâne de
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
activitatea juriilor unuia dintre cele mai vechi și mai prestigioase competiții muzicale europene, anume Concursul Internațional de Interpretare de la Geneva. De la o perioadă la alta, de-a lungul anilor din ultimele două secole, peisajul patriarhal helvet, verdele întremător al pădurilor, măreția spectaculoasă a munților, claritatea lacurilor ce reflectă albul strălucitor al zăpezilor, au oferit refugiu multor spirite turmentate ale bătrânului continent european. Liszt și Wagner în secolul trecut, în deceniile din urmă mulți muzicieni originari inclusiv din România, au preferat și
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
bisericii, iar în interior se instalase o liniște adîncă. În pridvor a început să răzbată atunci dinlăuntru, din cînd în cînd, un suspin sacadat, puternic și evident stăpînit cu greu. El era doar expresia sonoră a acelei scene unice prin măreție și prin monumentalitatea ei tragică: hieratic și aproape mineral, corpul lui Ion Dumitriu era vegheat doar de Mircea Nedelciu. Captiv în scaunul său cu rotile, ghemuit încă și mai puternic acum din pricina suferinței morale, el plîngea monoton și ofta ritmic
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
roșii pe care le udă după ce vară furtunul de cauciuc de la pompă electrică în două țevi metalice puse cap la cap pentru a acoperi astfel toată suprafața grădinii". Horia are un echilibru psihic precar, fiind capabil, deopotrivă, de momente de măreție, dar și de prăbușiri morale înspăimântătoare. Tocmai acest periculos mod de a trăi o atrage pe femeie, care mai și simte nevoia de a se devota cuiva, refuzând tiparul feminității fragile și dornice de ocrotire. Rămas în România, Horia o
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
care provincia o încărca necontenit cu neagra-i energie: Din cețuri zdruncinate înfățișam/ sarcastica silueta a prințului./ Înaintînd cu scîrba prin mate/ spre o lumină mereu izgonita./ Din locul exact unde soarele nu răsare/ și nici nu exulta îndeajuns./ Cîtă măreție și josnicie sub stelele/ nedrept de egale cu viermii./ Cîte cuvinte încrucișate sub țeasta/ nebunului... desăvîrșite poeme!/ Regasind castanii piperniciți/ monologam ținînd în întinata palmă/ înțelepciunea unui șoricel alb..." (Hamlet ÎI). Derizoriul (figurație firească a deziluziilor) tinde spre un spectacol
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
cauză ar fi provenit din cercuri prea cunoscute sieși, pe șleau, când și-ar fi timbrat singur epistola, atunci problema se mai limpezește. Intră în curenta tactică a unor vechi amici ai dsale, de a folosi orice mijloc, scuzat de măreția - și oricum, necesitatea - cauzei. Când toate tipurile de arme trebuie simultan folosite, în ceea ce se numește baraj. Cu vocația vechiului și patrioticului strigăt de luptă: "Dă-i mă!" Nici un prilej nu trebuie disprețuit, dacă întreține acest pârjol pe care se
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
mulțimea îl întîmpină cu afecțiune și prețuire. Semnificativ, scena care încheie romanul este cea a adormirii lui Mendel, o cădere în somnul final unde îl așteaptă Ionas, Miriam și Debora: "Mendel adormi. Și se odihni de greutatea norocului și de măreția minunilor." Joseph Roth, Iov. Romanul unui om simplu, traducere și postfață de Gheorghe Nicolaescu, Editura Univers, București 1999, 191 pagini, preț nemenționat.
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
și ar sta nevândut pe tarabe. Ceea nu prezintă interes pentru un ziarist devine însă un subiect pasionant pentru un prozator: " Nu erau căsătorite, desigur. Gina fusese, cu zece sau cincisprezece ani mai înainte. Când în viața ei pătrunsese cu măreție un bărbat ceva mai în vârstă, funcționar sau contabil sau comis-voiajor. Un personaj clădit din îngâmfare și dintr-o siguranță unsuroasă, care-o părăsise fără explicații după câteva luni. Iar Mona nu reușise decât să se îndrăgostească, de două sau
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
poemele din grupajul Opere impersonale din care nu rămîne decît poemul Trepte inclus însă în antologia de față în secțiunea Ordinea cuvintelor, adică antologia ce conținea Opere impersonale) și mai multe adaosuri (mai multe poeme din Oul și sfera și Măreția frigului, plus poeziile aranjate în Antologie după Noduri și semne, volum ale cărui selecțiuni încheie bibliografia din Introducere.) Sînt deci poemele canonizate de cartea din 1986 prin care Alex. Ștefănescu a reușit să propună (și să repropună azi) un set
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
preot. A crescut în biserică. Climatul ritual i-a străbătut copilăria până în adâncul ei și aceste puternice impresii sacre, plămădite în ființa lui, izbucnesc în inspirații literare și se răsfrâng asupra întregii lumi pe care o cântă poetul. Natura cu mărețiile ei devine astfel un act de prăznuire liturgică a Creatorului ei, fiindcă un zvon de liturghie cântă mereu în sufletul lui, venind din adâncurile copilăriei. E biserica satului Rășinari, extinsă asupra mediului cosmic și confundată cu întreaga făptură văzută". (p.
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
dramaturgului și prozatorului Caragiale, în ciuda caragialismului de care societatea românească dă mereu dovadă de un secol încoace. Pentru a fi acceptat, caracterul național trebuie să fie valorizat pozitiv. Eminescu pare a întruchipa naționalismul pur, curat și ideal. în el plac măreția și eroismul nostru, grandoarea istoriei noastre. Din contră, la Caragiale prevalează negativitatea: critica abuzului de național, batjocorirea scumpelor noastre prejudecăți, caricatura mîndriei patriotice. Cel din urmă a lansat expresia ironică "rromânii verzi". Celui dintîi, i-a aplicat-o Călinescu, în
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
ca toți îngerii pe care Renașterea, și nu numai ea, i-a pictat în Roma aceasta augustă care nu se știe de ce, azi, în ciuda aerului sărbătoresc al verii pline, mă întristează, - mă întrebase dacă-mi place laptele. Sau, de atîta măreție, să ți se facă și greață?... Se întîmplă. Privindu-mă cum îmi beau paharul acela de lapte, băiețelul-trișor mă întrebase așadar dacă e bono? - laptele pe care-l beau încet; dacă este bun; și l-am asigurat că da; pe
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
de seducție literară este folosit însă nu pentru a obtine aplauze, ci pentru a ajunge la conștiința cititorului și a-i comunica situații de un răscolitor dramatism. Personajul care îl obsedează pe dramaturg este omul secolului douăzeci, incapabil, cu toată măreția lui de cuceritor al planetei și, în ultima vreme, și al cosmosului să-și găsească liniștea sufletească, măcar așa cum și-o găsea pe vremuri un țăran, integrat armonios în colectivitatea lui săteasca. În era telecomunicațiilor, ființa omenească nu mai reușește
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
necunoscutul e topită într-o rețea deasa de senzații, impresii, amintiri, corespondențe care feresc periplul de uscăciune, îi acordă gustul irepetabil al clipei. Cadrul geologic ori mitic apare tratat printr-un cald impresionism al notației, uneori direct aplicat liniilor generice, măreției lor imobile, precum o gingașa ofranda a efemerului adusă absolutului: "Mierle și buxusus-ul abhorat de Montale/ și ginestrele mele le simt în spate,/ în fața nu pot atinge Egina, asemeni Grădinii Edenului/ intangibilă pe uscat.// În fine ajuns la cafeneaua literară
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
oferite. S i neapărat, - drăguții de ei, - de cei plecați de atîta și atîta vreme, ar fi umblat printre noi, cei ce ii așteptaserăm atîta: ar fi umblat triști, drăguții de ei, triști de ce aflaseră ei și mai ales de măreția, poate, a celor întîmpinate. * De la o vreme, nu mai am prieteni, iar de telefonat, nu-mi mai telefonează nimeni. Și de telefonat, îmi telefonează doar tipi care greșesc numărul, - alo? cutare, sau cutare, aiurea! - voci speriate, gră bîte de atîta
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
Hermiona, Ariana, Phedra, Sapho... Anul unu al erei creștine a trecut. Imediat după el apăruse buclucașa de Ars amandi. Cenzură benevolă sau interioară la aștrii cei mari ai literaturii latine, Horațiu, Virgil și ceilalți... MECENA. La acest grad... la această măreție cenzură nici nu mai are de lucru. Între toți, cel mai modern, Ovidiu. Cu un astfel de autor nărăvaș, dîndu-se drept rob al Amorului, predîndu-se acestuia fără nici un fel de condiții, ba chiar aruncîndu-se în vîltorile sale orbitoare, literatura se
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
Schopenhauer însuși pentru noi - adica acel călăuz care ne conduce din peșteră deprimării sceptice... sus pe culmea contemplației tragice sub cerul nocturn, infinit, înstelat, si care s-a călăuzit cel dintâi pe șine pe acest drum. Este un act de măreție că s-a postat că un tot în fața vieții pentru a o interpreta că un tot." Schopenhauer a fost, crede Nietzsche, vânat de trei primejdii: cea a însingurării, cea a pierderii încrederii în adevăr și a treia, cea a resemnării
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Shakespeare, ăn lista personajelor, scrie "Hecate și trei vrăjitoare". an mitologia greco-latină Hecate este o zeitate cu trei capete. La momentul oportun, bărbatul desăvârșește cu grație dezordinea inițiativelor omenești. Zeitătile-regizor al destinului șanț personaje de café-santan, ispite lipsite de orice măreție sau solemnitate. Macbeth, "copil al biruinței", cum spune Shakespeare, vrea să-și fructifice victoria. Regele Duncan (Ion Fiscuteanu), nu este decât un semn al puterii: omul este stupid, ușor ramolit, influențabil. ași păstrează coroană pentru că forțele din jurul său sunt aproximativ
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
când scene de cruzime și tortură ce vor deveni spre sfârșitul vieții atroce, insuportabile. Sado-masochismul acestor viziuni sângeroase, de omoruri an chinuri, schingiuiri, spintecări și decapitări se amplifică vădit (că și inegalitățile valorice) cu Belgradul an cinci prieteni (1971) și Măreția frigului (1972) unde ăntr-o poezie a universului perceput printr-o durere fără nume, ăn motivele lirice se pot lesne observa acum starea de zbatere a eului, suferind de singurătate și spleen, ănfrângerea elanului spre absolut, resemnarea: prăbușirea și putrezirea calului
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
iubirii, ăntruchipare a "zeului-soare" străbătând tăriile aureolat de o maree a luminilor și seniorul "necuvintelor" zdrobindu-se ăntr-un turnir cu inexprimabilul artei poetice ("Prințul căzând de pe cal/ striveste-n cădere un ănger./ E sentimentul total/ pentru care azi sânger") din Măreția frigului până la soldatul zăcând pe câmp ăntr-o baltă ănrosită raportând impersonal situația ănfrângerii pedestre a celui ce fusese "eroul liric" al ănaltelor zboruri ("Cum stiti cu toții, căzusem de pe cal,/ și nemișcat stăteam an iarbă șiroind an sânge", Nod 12) se
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]