235 matches
-
Umbre pe ecran”, ADV, 1935, 15 789; Claudia Millian, „Evoluția scrisului feminin în România”, ADV, 1935, 15 808; Erastia Peretz, Literatura feminină, CL, 1935, 6-8; Perpessicius, Opere, VII, 150; Ion Anestin, „Prințul cu două chipuri”, VRA, 1937, 471; Lucia Demetrius, Mărgărita Miller-Verghy, TIL, 1937, 9; Predescu, Encicl., 551; Gr. Tăușan, Antologie de amintiri literare, București, f.a., 467-476; Mihail Chirnoagă, „Cealaltă lumină”, UVR, 1944, 16; Agatha Grigorescu-Bacovia, Efigii literare feminine, „Almanahul femeii”, 1968, 110; Lucia Demetrius, Oameni pe care i-am cunoscut
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
convins, ca și Victor Eftimiu însuși, că scriitorul se exprimă mai convingător în teatru, exegetul examinează cele peste cincizeci de piese ale acestuia și le reține doar pe cele care l-au impus cu adevărat ca autor dramatic (Înșir-te mărgărite, Cocoșul negru și Meșterul Manole) și prin care el a înnoit teatrul românesc, utilizând substanța mitică autohtonă și făcând apel la tehnicile teatrului european (Maurice Maeterlinck, Edmond Rostand). La locul lor sunt puse numeroase piese facile, precum Ave, Maria!, Napoleon
MOHANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288206_a_289535]
-
de duhul Însuși al Părinților din care ea rămâne, totuși, plămădită. Pe când așadar un Vatican II al ortodoxiei? PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA ADDENDA PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA 10. „Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus!” Mărgărita Geica: Între Codul lui da Vinci și „descoperirea” mormântului lui Isus, a făcut valuri printre profani, și nu numai, Evanghelia lui Iuda. Au curs râuri de cerneală despre romanul lui Dan Brown și despre documentul descoperit În Egipt. Ce-i
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de colaboratori, Între care și un român, Alin Suciu, este impecabilă și de necontrazis cu argumente filologice sau teologice. Firește, există lacunele textuale despre care vorbeam la Început. În condițiile actuale Însă, această interpretare este singura acceptabilă. Interviu realizat de Mărgărita Geică (apărut În Ziua, 10 martie 2007) PAGINĂ NOUĂ 11. „Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși Încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte” Sebastian Maxim: Atât evreilor impregnați de cultură elenistică, dar și Părinților creștini
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
1987; Pe pragul criticii, Cluj-Napoca, 1992; Decupaje în sens, Sibiu, 1997; Cultura - o utopie asumată, Sibiu, 2000; Critica „estetică” și verdictul maiorescian, Sibiu, 2001; Teorie și metodă. Eseu despre izvoarele aventurii metodologice moderne, Sibiu, 2002. Ediții: Victor Eftimiu, Înșir’te mărgărite, postfața edit., București, 1974; Oscar Lemnaru, Omul și umbra, pref. edit., Cluj-Napoca, 1975; G. Călinescu, Șun sau Calea netulburată, postfața edit., București, 1976, Ion Creangă, postfața edit., București, 1976; Ion Minulescu, Într-un bazar sentimental, pref. edit, Cluj-Napoca, 1977; Vasile
BRAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
așa tot restul verii. E asigurat pentru aproape trei luni. Doar dacă, Doamne ferește, n-ar apărea între timp un veritabil paznic piscicol angajat de patronul bălții, care să-i dea peste cap scamatoria asta deșteaptă. — Ce-mi place de tine, Mărgărite, că te zbați. Sunt destule metode în ziua de azi ca să faci bani dacă te trage inima și-ți pui mintea la treabă... Era totodată un bun prilej pentru Rafael să-și facă reproșuri că pe el nu-l duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fost, prietene, bogdaproste și să fie înaintea la toți morții tăi și turnă puțin din halbă peste pietrișul de sub masă. Atâția morți însetați de berea asta ce-i curge pe gât, Rafaele, și uite că-i rugat să și mănânce, Mărgărite, mulțumesc, da’ nu prea le am io cu mâncarea. Te rog să mă crezi, deh, dacă insiști atât, ia-mi și mie doi mici, la care Mărgărit insistă iarăși, păi, să nu se ia după el c-a luat numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
De o vreme însă, nu mai are răbdare pentru planuri și strategii. Să se vadă odată cu banii în mână și să plece înainte să-l dea ăștia în judecată și să-l scoată afară-n stradă. Asta-i singura strategie, Mărgărite, poate și locul ăsta nu-mi priește, și dacă l-aș schimba, poate mi-aș schimba și norocul... Ba bine că nu. Mărgărit e de părere că oriunde s-ar duce, în orice loc, fără un cheag de bani, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asta, Rafael ar trebui să înțeleagă că să-ți vinzi casa și să rămâi în aer, să nu-ți pese unde te duci, nu-i nicidecum un fleac ori un pretext... Trebui’ să ai grijă, și el, c-am înțeles, Mărgărite, știi bine că io-s om de-nțeles și-mi pare bine că m-ai simțit aproape de sufletul tău și io pe tine la fel, măcar că la început m-ai văzut ca un dușman care n-aș fi avut altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fără bărbii, cu boturi țuguiate și păr negru scurt, cu luciu șoricesc, și se agitau și-și întețeau amenințările ridicând glasurile, așa încât Rafael reuși să audă cum îl pomeneau tot mai des pe unul Zizi, care o să-ți arate el, Mărgărite, să nu-ți faci impresia greșită c-o să se mai lase prostit ca data trecută... Care el a zis că ești om, da’ nu. O zdreanță, Mărgărite, asta ești, o zdreanță de om! Și iarăși: ți-arată el, ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îi amintește lui taică-său: — Ați dat în el, bă, îi sunteți datori pentru alea două palme. Tu și Adrian. Io unu nu m-am mânjit să dau în amărâtu’ ăsta. Sobolul bătrân se izbește cu palma peste frunte. — Uitasem, Mărgărite, mânca-ne-ai... Datoria-i datorie. Acuma, două palme n-ar fi cine știe ce. — Ar fi-ncăput și zece, nea Ghețule, îl liniștește Mărgărit. Știi că io nu mă supăr, da’ am rămas cam pă scândură. De azi de la prânz umblu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Și m-așteaptă și mămicuța mea acasă cu ceva de mâncare. Ar fi trebuit să-i iau niște pulpe de pui, mi-a comandat de-aseară, și niște mazăre la cutie, și niște banane... Ce mă bucur și-mi place Mărgărite c-o ții pă mă-ta pă trai bun. Ce să fac, nea Ghețule? Numa’ pă ea o am, și-altceva nimica. De op’zeci de ani, paralizată-n pat. Ca mâine moare și rămân să-i plâng urmele - mămicuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se încleiau pașii, așa încât fiu-său se întoarse din drum să-l ajute. Îl goni. Nu vroia să fie ajutat, îl înjura pe Mărgărit și dădea să fugă după el bălăngănind din mâimi și din picioare ca o păpușă dezarticulată, Mărgărite, încă-mi ești dator mânca-ne-ai, la care Mărgărit prompt, păi, cum să nu, nea Ghețule, și la matale, și la Zizi sunt dator și că io te respect ca pă tatăl meu, și nea Ghețu se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rămân interesată chiar dacă nu mai suntem împreună, nu crezi? În timp ce tu ai schimbat macazul în ce mă privește, parcă așa se spunea cândva... Paul nu dădu atenție observației ei răutăcioase. Și cum se cheamă piesa în care joci? Înșir'te, mărgărite. E o piesă de Victor Eftimiu. De fapt, un basm. Și, mai exact ce faci în piesa asta? Dansez, ți-am spus. Asta fac. Ai un rol sau dansezi așa, pur și simplu? Sunt una din iele. O slujim pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sufletești mi-am început și acum rătăcirea prin labirintul feminin al literaturii române. Le-am adăugat - potrivit aceleiași triple segmentări (și pentru a rămâne în cuprinsul literaturii memorialistice) - nume precum Elena Văcărescu, Pia Brătianu, Cella Delavrancea, Carmen Sylva, Zoe Cămărășescu, Mărgărita Miller-Verghy, apoi Adriana Georgescu, Oana Orlea, Lena Constante, respectiv Monica Lovinescu, Cornelia și Pia Pillat, Jeni Acterian, Annie Bentoiu. După care m-am întrebat: ce pondere deține îngerul matern-învăluitor și vindecător și cât este îndrăcoșare provocator-distructivă în feminitatea literelor noastre
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o stea luminătoare Și deasupră-mi plutitoare; Glasul cornului străbate Dulcea ta singurătate; O, te pleacă plângerilor, Tu, crăiasa îngerilor, Lasă zidurile tale Vino-n vale, vino-n vale! O, auzi sunând Pe cărare corn Căci spre tine blând Îl întorn. Mărgărită, Mărgărită, Cu coroana aurită, Glasul cornului străbate Neagra ta singurătate, Valului de sunete Draga mea, supune-te, Lasă zidurile tale, Vino-n vale, vino-n vale! " {EminescuOpVI 116} ÎNTRE NOURI ȘI-NTRE MARE Intre nouri și-ntre mare Sboară paseri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
către unul propriu-zis „de avangardă”. Atît cît este, avangardismul acestui teatru poetic ține de caracterul său neconvențional: înnoitor, anticomercial, informal, susținut cu mijloace tehnice precare într-o sală „cît o batistă”, de numai 100 de locuri. Aflată sub direcția scriitoarei Mărgărita Miller-Verghi, sala era unul dintre saloanele Maison d’Art. Manifestările „Insulei” aveau un caracter interactiv complex: spectacole de teatru, șezători literare cu lecturi publice („cursuri pentru adolescenți”), conferințe-simpozion, miza fiind promovarea fără concesii a unei arte moderne „purificate și purificatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o domniță/ În verde strai ca frunzele de viță./ Purta-n rezil de aur păru-i moale/ și o cunună dalbă de petale/ Deasupra sa; mă juruiesc curat/ Pe-o lume că părea de-adevărat/ Aidoma la chip c-o mărgărită/ Jur împrejur cu alb chenăruită./ Era cununa de mărgăritar/ Din orient, dintr-unul singur, rar;/ și astfel verdele și aurul/ Deasupra, cu alb cercul dimprejur/ C-o mărgărită semăna, frumoasă./ [...] Femeie preafrumoasă, suflet blând,/ Urmând izvodul hronicarilor./ Căci cine multe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Pe-o lume că părea de-adevărat/ Aidoma la chip c-o mărgărită/ Jur împrejur cu alb chenăruită./ Era cununa de mărgăritar/ Din orient, dintr-unul singur, rar;/ și astfel verdele și aurul/ Deasupra, cu alb cercul dimprejur/ C-o mărgărită semăna, frumoasă./ [...] Femeie preafrumoasă, suflet blând,/ Urmând izvodul hronicarilor./ Căci cine multe-a povestire vrea,/ Să fie scurt, altmintreli e peltea.” Geoffrey Chaucer, Legenda ..., p. 204. 675 „Iar cărțile dacă s-ar da pieirii,/ Pierdută-ar fi și cheia amintirii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și accederea la o dimensiune celestă, a imaculării). Albul devine culoarea emblematică a tuturor personajelor angelice: „șiatâtea alte însușiri vădea/ Câte petale-n cercul ei de nea”681. Donna angelicata se cuvine a fi lăudată de către poet pentru eternitate: „și mărgăritei slavă-n veci să-i dai.”682 Suita lui Amor și a doamnei sale, Alceste, amintește de curțile medievale din sudul Franței, de acele tribunale, preponderent feminine, în care erau dezbătute probleme legate de conduita în dragoste. Limbajul devine, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o domniță/ În verde strai ca frunzele de viță./ Purta-n rezil de aur păru-i moale/ și o cunună dalbă de petale/ Deasupra sa; mă juruiesc curat/ Pe-o lume că părea de-adevărat/ Aidoma la chip c-o mărgărită/ Jur împrejur cu alb chenăruită./ Era cununa de mărgăritar/ Din orient, dintr-unul singur, rar;/ și astfel verdele și aurul/ Deasupra, cu alb cercul dimprejur/ C-o mărgărită semăna, frumoasă./ [...] Femeie preafrumoasă, suflet blând,/ Urmând izvodul hronicarilor./ Căci cine multe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Pe-o lume că părea de-adevărat/ Aidoma la chip c-o mărgărită/ Jur împrejur cu alb chenăruită./ Era cununa de mărgăritar/ Din orient, dintr-unul singur, rar;/ și astfel verdele și aurul/ Deasupra, cu alb cercul dimprejur/ C-o mărgărită semăna, frumoasă./ [...] Femeie preafrumoasă, suflet blând,/ Urmând izvodul hronicarilor./ Căci cine multe-a povestire vrea,/ Să fie scurt, altmintreli e peltea.” Geoffrey Chaucer, Legenda ..., p. 204. 675 „Iar cărțile dacă s-ar da pieirii,/ Pierdută-ar fi și cheia amintirii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și accederea la o dimensiune celestă, a imaculării). Albul devine culoarea emblematică a tuturor personajelor angelice: „șiatâtea alte însușiri vădea/ Câte petale-n cercul ei de nea”681. Donna angelicata se cuvine a fi lăudată de către poet pentru eternitate: „și mărgăritei slavă-n veci să-i dai.”682 Suita lui Amor și a doamnei sale, Alceste, amintește de curțile medievale din sudul Franței, de acele tribunale, preponderent feminine, în care erau dezbătute probleme legate de conduita în dragoste. Limbajul devine, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la a atinge capătul capătului și scopul vieții?" 1910 Apare la București prima traducere din engleză în românește a piesei Regele Lear. Pe pagina de titlu scrie: W. Shakespeare, Regele Lear. Tragedie în 5 acte și 25 tablouri. Traducere de Mărgărita Miller-Verghi, București, Minerva, 1911, 120 p. Traducerea a fost folosită pentru punerea în scenă a piesei 1907 Șir Walter Raleigh (1861-1922) publică monografia Shakespeare (1904) în care, printre altele, respinge ideea că Shakespeare își supune personajele unui destin conștient și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cotidian și nici nu respectă cronologia. Nu respectă nici canonul memoriilor, deoarece cotidianul apare transcris și comentat. Este în același timp jurnal și memorie, fără să fie doar una dintre ele. Schița Acum se moare, publicată în revista "Înșir-te, mărgărite" (1951, Rio de Janeiro) are conținut autobiografic. Textul se bazează pe amintirea traversării podului de la Ensdorf. Nici romanul nu scapă de amestecul de forme. Compoziția, lipsită de personaje cu nume și de fir epic complet, se apropie mai mult de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]