1,135 matches
-
a lăsa pe nevinovați pradă ticăloșilor. (22) Dragostea implică iertarea, blândețea, dar nu orbirea și nu prostia. Identificându-se de cele mai multe ori cu marea răutate, slăbiciunea față de prostie este tot una cu a da mână liberă canaliilor. (23) Nu aruncați mărgăritarele noastre înaintea porcilor. Dar Iisus Hristos nu a grăit numai atât ci a completat: Ca nu cumva să le calce în picioare și, întorcându-se, să vă sfâșie și pe voi. Așa întocmai fac și ne-oamenii. Căci lumea se
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1490769117.html [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
ne-oameni. Bunătatea și mărinimia nu se confundă cu orbirea, prostia și naivitatea. Niciodată bunătatea și mărinimia nu trebuie să se prefacă în acea jalnică și absurdă slăbiciune care să îngăduie ne-oamenilor să calce în picioare cele sfinte și mărgăritarele. (24) Îl slăvim pe Domnul poftind la cină pe cei desconsiderați, nu numai pe cei sărmani ci în general pe cei care nu se bucură de atenția semenilor, cei uitați sau părăsiți. Acestora să le dovedim gentilețe, cuviință, solicitudine. (25
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1490769117.html [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
floarea de dragoste este simfonia fericirii, crinul este un „colț de stea catifelată”; irisul este „dor în plângere suavă”; laleaua își vibrează cupa în dor și uitare, trandafirul (cum altfel?) este „rege-al florilor de dor”; frezia răspândește „sclipirea în mărgăritare”; zambila este „a soarelui copilă”; parfumul florii de cais vestește primăvara, crizantema este „surâsul toamnei în lumină”; lăcrămioara este un clopoțel născut din lacrimă. Până și frunza are dreptul la un rondel când „ascunde-a ploii legănare”. Ca să nu mai
PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Spectacolul_florilor_strune_de_dor_cezarina_adamescu_1352195405.html [Corola-blog/BlogPost/351284_a_352613]
-
fecioară,/ Vin lângă mine, să mă uit în ochi-ți, / Să uit de lume, ah! să pot uita / Fierea cu care ei m-au adăpat / În lume. Cine-ar fi știut / Că-n fundul mării tu trăiești, copilă,/ Ca un mărgăritar, topit din visul/ Mării-ntregi, / Să nu te temi că aurul din plete-ți / Se va topi în stele - și că păru-ți / Amestecat cu ele - ar străluci / În noapte-albastră a acestei lumi; Și nu te temi că glasul tău
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398262530.html [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
formele și din toate anotimpurile își aveau loc în sufletul ei, pe rând și toate odată... Își zicea uneori , -zâmbind-, că inima ei parcă ar fi “din flori”. În nopțile lungi de iarnă își visa grădină înflorita , cu straturi de mărgăritare, de narcise,petunii , de bujori și liliac, de crini, trandafiri, crăițe, tufănele,crizanteme...Și atunci era fericită, căci știa că și în anul acela, din primăvară și până toamnă târziu , grădină ei va fi că cea din vis ! Și iarna
UNDE ESTI..??!!! de MIRELA PENU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mirela_penu_1419100550.html [Corola-blog/BlogPost/377731_a_379060]
-
au oprit pe loc, La umbra mărului ce rod nu are, Să mai aprindă pentru cer un foc. În spatele acelorași cuvinte Mai regăsim și astăzi un suspin, Un curcubeu ce ne aduce-aminte Ca drumul spre iubire nu-i tot lin. MĂRGĂRITAR DE DOR Noi suntem două păsări călătoare, Dar am uitat demult ce-nseamnă zborul Și ne-am trezit că aripa ne doare, Când sărutam pământul cu piciorul. Se înfioară toamnă-n gândurile mele Și prea sfioși pășim prin anotimpuri; Ne
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_ieva_1416747896.html [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
înfioară toamnă-n gândurile mele Și prea sfioși pășim prin anotimpuri; Ne ștergem urmele cu colb de stele, Nădăjduind spre alte începuturi. Nu vom mai fi nicicând aceleași umbre, Dar va rămâne scrisă-n urma noastră Iubirea - leacul gândurilor sumbre, Mărgăritar de dor crescut în glastră. Când ne-am trezit că aripa ne doare, Am sărutat pământul cu piciorul Și-am înțeles ca nici un rost nu are Ca pasărea să își învețe zborul... POVESTEA DIN POVESTE Nostalgic mă privește cuvântul printre
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_ieva_1416747896.html [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > PLOAIA Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului PLOAIA ” Știi, iubita mea, de-aseară plouă-ntruna...Cât mai plouă! Șiroiesc mărgăritare sub luminile de ceară, sau, în ochi, scântei de rouă din priviri iscoditoare...” Ploaia-mi bate în fereastră... Parc-ar fi privirea-ți blândă ce o simt cum mă atinge cu lucirea ei albastră, delicată, dar arzândă, și pe tâmple
PLOAIA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1492436493.html [Corola-blog/BlogPost/380347_a_381676]
-
Și pe-obraji, pe gât, pe gură, lași săruturi pătimașe... Ploaie rece, vis fierbinte, Stropi ce cad făr’ de măsură Sub privirile-mi gingașe. Totu-i vis... O încântare! Parc-ar fi întâia oară, când ne dăruiește nouă șiruri de mărgăritare... Știi, iubitule, de-aseară Plouă-ntruna...Cât mai plouă! Referință Bibliografică: PLOAIA / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2299, Anul VII, 17 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Rîșnoveanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PLOAIA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1492436493.html [Corola-blog/BlogPost/380347_a_381676]
-
ordine grădina, Apoi, la umbră, sub arțar Aduce-un cântător canar Într-o frumoasă colivie Din sârmă groasă, aurie. În ceasurile dimineții Se stâng în jurul lui sticleții Și cântă uimitor, în cor; Dar toți, în colțul ochilor Au lacrimi - mici mărgăritare! Cântă și plâng, sau mi se pare? Mă-ntreb și eu: bietul canar, Neîntrecutul fluierar, De ce se face vinovat, De stă pe viață-ntemnițat? Referință Bibliografică: CANARUL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1560, Anul V, 09 aprilie 2015
CANARUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1428561026.html [Corola-blog/BlogPost/350342_a_351671]
-
pentru a-ți spune că urmează să fiu cu totul al tău și în tot ce însemni tu, femeie iubită, pentru a mă putea mângâia, pentru a mă îmbrățișa și strânge sălbatic, apăsându-ți puternic pleoapele, să nu-ți observ mărgăritarele fierbinți ce se zbat sub ele, pentru a te pierde în iubire, făcându-mă prizonier al coapselor tale fremătând de dorință și dor... Ah, copil drăgălaș ce ești! Nu mă înțelege greșit, iubita mea! Când spun că mă "enervezi" cu
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cheama_ma_iubito_.html [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
lipească, Acolo unde-a răsărit Și liniștea să își găsească. În mers spre albastrul infinit Cărare printre stele-și face, Dar doru-i împământănit În clipe paradisiace. În căutările-i eterne Va merge și în altă viață, Cărărilor le va așterne Mărgăritare strânse-n ață. Astrul iubirii să-mi găsească Căci...doar pentru-o clipă s-a ivit În acea lume pământeasca Cioburi risipite-n infinit. Mă risipesc și eu cu ele, Nu mai aștept o nouă viață, Pun rănilor din ciob
CIOBURI DE STELE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/nastasica_popa_1457778330.html [Corola-blog/BlogPost/352659_a_353988]
-
-n ață. Astrul iubirii să-mi găsească Căci...doar pentru-o clipă s-a ivit În acea lume pământeasca Cioburi risipite-n infinit. Mă risipesc și eu cu ele, Nu mai aștept o nouă viață, Pun rănilor din ciob mărgele, Mărgăritarelor ...speranța. Referință Bibliografica: Cioburi de stele / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1898, Anul VI, 12 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CIOBURI DE STELE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/nastasica_popa_1457778330.html [Corola-blog/BlogPost/352659_a_353988]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > CU TINE-N GÂND Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1364 din 25 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului CU TINE-N GÂND Din ochii tăi de peruzea Cădeau mărgăritare, Un dor nebun mă chinuia... În seara când te-am lăsat Și-n cale nu ți-am stat.... Un vânt sufla în depărtare Și inima mi-o pustia... Nu știu ce demon mă-mpingea! Căci vocea lui mă îndemna, Să fug din
CU TINE-N GÂND de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1411638827.html [Corola-blog/BlogPost/353132_a_354461]
-
Limba noastră fiind numai cântec, face ca verbul să străbată spațiile eterului pur, transfigurându-se în eternă doină a dorurilor unei națiuni. Doina întruchipează icoana de aur a graiului matern, picătură de argint în auz, înfiorare de tremur, salbă de mărgăritare, cântare a cântărilor. Cuvântul de diamant al limbii române se răsfrânge în nesfârșitele-i oglinzi a acelui suflet al divinității. Țara dispune de biblioteci mari, cu un număr impresionant de cărți cu literatură autohtonă, cât și universală, ele mai sunt
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_tatiana_stefan.html [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
vremuri ce se duc și vin Rămâi puterea ce învinge Și ești cel mai frumos destin. Cluj Napoca, 24 septembrie 2015 A iubi dumnezeiește Lasă ochiul cel albastru, Printre genele-i de har, Lacrima în chip de astru Alb și de mărgăritar. Se aud bătăi de pleoape, Pe obrazul veșniciei... Și curg tandru și aproape Râurile de iubire. Șoptesc lin privind spre stele Doi ochi mari de peruzea Cu șiraguri de mărgele Ce le țese lacrima. E destin! E vis! E țintă
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1443781669.html [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
Limbii noastre, gătit în straiele populare țesute din aurul duhului, din azurul agoniselii, din argintul rugii și din rubiniul jertfei. Toate cuvintele Psaltirii împletesc în creștin corola fericirii. Doar Cuvioșii și Sfinții, cât sunt pe pământ, se hrănesc cu mireasma mărgăritarelor cuvintelor sărace, simple dar împlinite în har. Păcatul este ghimpele care-și înfige spinii în petalele suave și delicate ale cuvântului. Cuvintele alese sunt faguri și vin, melodioasă chemare și pâine dăruită. Limba dacoromână-protodaca are licență divină. Limba noastră este
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1377844053.html [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
și formau insule plutitoare în oceanul cerului, iar pletele aurii ale soarelui se dechideau învăluind întreaga câmpie. Poienița era încununată de fluturi rubinii, care zburau când la trandafirii înfocați, când la crinii de un argintiu imperial, la lăcrămioarele sure că mărgăritarul, la mironosițele viorele. Triluri neobosite de pasarele se auzeau din copacii falnici care mai de care mai înalți. Am alunecat ușor pe o rază și am ajuns pe partea cealaltă a poieniței. Acolo, o zână cu fata mai albă că
COPILARIE, DULCE MINUNE de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Copilarie_dulce_minune.html [Corola-blog/BlogPost/350750_a_352079]
-
de feeric. Iată că a venit și primăvara. Pe cerul ce era ca un ocean de azur. Norii se despicau și formau insule plutitoare pe oceanul cerului. Fluturi rubinii zburau pe deasupra crinilor de un argintiu imperial, a lăcrămioarelor sure ca mărgăritarul, a mironosițelor viorele și a trandafirilor înfocați. Am avut o mare surpriza sa vedem ca niște vechi prieteni de ai noștri s-au întors din vacanță. Alături de ei am zburat pe cer. Timp de ceva timp am zăbovit ceva timp
UN PRIETEN... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Un_prieten_.html [Corola-blog/BlogPost/341549_a_342878]
-
de ceva timp am zăbovit ceva timp pe un nor pufos. Era minunat. Zburam spre infinit.... Dar, fericirea noastră a fost umbrită când, într-o dimineață de iarna, după ce m-am trezit, l-am văzut tăiat. Mult timp, șiroaie de mărgăritare îmi curgeau încet din ochii înecați de durere. Mai aveam o singură dorință și anume ca prietenul meu să încălzească o fetiță cu chibrite și pe bunica ei. Adio prieten copac, adio pentru totdeauna.... Referință Bibliografică: Un prieten... / Radu Alexandru
UN PRIETEN... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Un_prieten_.html [Corola-blog/BlogPost/341549_a_342878]
-
urzit Familia creștină au avut familiile destrămate. Ele, care au fost busuiocul în sânul mândrilor feciori au fost strivite de bocancii butucănoșilor temniceri. Ei, care au pus temelie Statului creștin au avut ca Patrie chinurile închisorilor. Ele, care au fost mărgăritarul îndrăgostiților fâlfâiau ca niște zdrențe între gardurile de sârmă ghimpată. Ei, care au fost luminați, spirituali și înțelepți au fost izgoniți din toate Școlile, Liceele și Facultățile. Ele, care erau Stelele Magilor ce luminau sălașul nașterii de prunci erau încătușate
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1419432375.html [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
nici soare, Voi bea atunci nectarul lor fierbinte, Să nu mai simt, când sufletul asfinte! Iar dacă-s norii supărați...să verse, Cu florile din pieptul meu culese, Să îmi aștearnă visele-n cărare, Când calc, să am sub tălpi mărgăritare. Pe ramuri, adunate-n flori-ciorchine, Vor stăluci cărările Divine Și va ploua cu floarea de cais, Pierdută de-oi fi, în visul unui vis. Putere n-am să strig...rămâi aproape... Ajută-mi heruvimii...sunt departe... Să îmi aștearnă în
PETALE DE PRIMĂVARĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 by http://confluente.ro/Literatura--Beletristica/nastasica_popa_1497592072.html [Corola-blog/BlogPost/340063_a_341392]
-
După un marș forțat de vreo cinsprezece minute am ajuns la barăcile-dormitor, adevărate hangare incubator unde trebuia să dormim. Jur împrejurul clădirilor nu era strop de iarbă, numai pietriș zgrumțuros de culoarea cimentului umed, având mici borduri în zig-zaguri din mărgăritar de-un albu strălucitor, peste care se depusese, din loc în loc, o pulbere roșiatic-gălbuie, praf ce-mi va face mult rău atât la ochi dar mai ales respirației, sufocându-mă în timpul zilei, când vântul se trezea să bată în pustiul
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_experi_marin_voican_ghioroiu_1377836554.html [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 741 din 10 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ce poate fi, când nu e nimic. Hei, spune-mi, nimicul e ceva, Nimicul e ceva? Piatră trăiește, iar apa vorbește Vorbește printr-un val Mărgăritar vital, Oază de speranță, speranța. Ce cuvânt! Am omorât timpul Lumină a fost sugrumata de un zâmbet, Vai, lumina zâmbetului tău mă vrăjește Cu liniștea unui surâs. Tu! Nu există nimic! Exist ,,Eu” prin surâsul tău vrăjit. Atât! Referință Bibliografica
AM OMORAT TIMPUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Am_omorat_timpul_petru_jipa_1357815535.html [Corola-blog/BlogPost/343668_a_344997]
-
-l așteptau voioase să-și reverse picăturile sale argintii asupra lor. Se jucau fericite, legănându-se în toate direcțiile, în lumina razelor strălucitoare ale soarelui , pe care le absorbeau cu nesaț și se scăldau în șuvoaiele delicate de picături de mărgăritare. Și-atunci firele de grâu creșteau, creșteau și doreau să se facă tot mai mari și mai frumoase. Picăturile se revărsau nestingherite peste câmpurile învelite în mătăsuri verzi, amestecate haotic și decupate, în forme interesante, de la nuanțele cele mai deschise
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1457513324.html [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]