272 matches
-
se măsoară libertatea noastră. Cu cît varietatea lor este mai largă, cu atît pare că avem mai multă posibilitate de opțiune. Dar, exercitîndu-ne această libertate, nu resimțim oare la tot pasul cît de particulară ne e opțiunea, cîtă parțialitate, cîtă mărginire și excluziune, cîtă netotalitate e în ea? Modelul pieței face o critică implicită a libertății de alegere reduse la ea însăși. Avertizează împotriva întîrzierii indefinite în multiplicitate. Nu stîrnește el oare astfel, fie și prin contrast, pofta de totalitate? Privit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
finitudinea, limitarea. După el, spiritul uman ar fi capabil să utilizeze pînă la capăt posibilitățile (și condiționările) limbajului, pentru a atinge, la capătul lui, atitudinea suprem activă a tăcerii. Lumea omului fericit este lumea terminată, consumată în totalitatea și în mărginirea ei. Potrivit ultimelor propoziții din Tractatus, a contempla, cu aceeași intensitate, lumea ca totalitate și ca limitare ultimă furnizează cugetului detenta către das Mystiche, către nelimitabil, către libertatea infinită. în antropologia lui Berdiaev, omul apare ca partenerul de libertate al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
insistent paradoxul fondator al acestui tip de spațiu : acela de a obține o incintă care să cuprindă un principiu de necuprins și care să semnifice cu aceeași tărie imposibilitatea de a-l mărgini. A studia fenomenul religios înseamnă a studia mărginirile fără mărginire ale nemărginitului, pentru a calchia o altă expresie cusană, a te ocupa de limbaje de depășire, care își semnifică propria depășire. Andrei Pleșu vorbea, în același sens, despre atitudinea de interpretare potrivită în fața unui text sacru : Hermeneutica unui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fondator al acestui tip de spațiu : acela de a obține o incintă care să cuprindă un principiu de necuprins și care să semnifice cu aceeași tărie imposibilitatea de a-l mărgini. A studia fenomenul religios înseamnă a studia mărginirile fără mărginire ale nemărginitului, pentru a calchia o altă expresie cusană, a te ocupa de limbaje de depășire, care își semnifică propria depășire. Andrei Pleșu vorbea, în același sens, despre atitudinea de interpretare potrivită în fața unui text sacru : Hermeneutica unui text revelat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
real, că nu eu îi dau ordinea și unitatea. Așa încît, măcar privitor la lucrurile publice, atmosfera democrației pluraliste ne pune zilnic într-un regim nenatural : ne chestionează calitatea de centru, ne provoacă și ne obligă să ne constatăm parțialitatea, mărginirea, coexistența și concurența cu alte centre parțiale. în mod paradoxal, democrația pluralistă susține și totodată pune în chestiune statutul de centru al individului. Iată ceea ce constituie, cred, potențialul ei spiritual de căpetenie. Pluralismul ne face să admitem o mulțime de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care dispun. Dincolo de eficacitatea sau ineficacitatea lor administrativă, legile statului au rolul de limite pe care toți cetățenii le recunosc și le asumă în manevrarea propriilor capacități. De partea lui, statul de drept se bazează pe separarea puterilor, așadar pe mărginirea lor reciprocă. Desigur, în rafinata mecanică politică a lui Montesquieu, moderația nu se obținea prin consimțămîntul actorilor sociali, ci rezulta dintr-o necesitate impusă de jocul acțiunilor și al reacțiunilor forței divizate. Dar, mai ales după experiențele totalitare, atît guvernanții
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de asta voi încurajați golăneala! Bacăul, uite podul! dacă pui ca lumea checeap o ungi și pe mă-sa, țîneai la post, ce post e ăsta? păi cu scoaterea asta din funcție! ăștia mănîncă numai carne! hai mai încolo! Bacău mărginirea funcțională, urmează Romanul! da, e Romanul aici, mulțumesc! eu țin picioru' așa pentru operație, nu că vreau eu! șî s-o întîmplat un accident de muncă, s-o rupt centura de siguranță, am căzut de la 20 de metri șî aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ar fi educația religioasă, atât de necesară în școală, sau substratul „idealist” al unor domenii ce făcuseră să explodeze știința. Pe scurt, a interzis orice normalitate care i se părea prea îndrăzneață. Numai dascălii care sau izbit de toate aceste mărginiri cunosc jocul de-a baba oarba pe care erau nevoiți să-l facă pentru a menține învățământul la un nivel superior. Emanuel a fost o victimă a doctrinelor de atunci. Crescut de un bunic care făcuse războiul în Est, băiatul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Nițulescu își purta, parcă, jenat, destinul ciudat al unui om însingurat printr-o excesivă bogăție spirituală care îl izola de mediocritatea viguroasă și zgomotoasă din jur. Nu a putut fi, niciodată, un om al unei singure idei, nici al unei mărginiri, oricât de savantă ar fi fost; prin structură, întrebător și meditativ, era deasupra cotidianului mediocru; hazardul l-a croit pe dimensiuni neobișnuite cu standardele banale. Jules Nițulescu s-a născut în 1875. A absolvit liceul din Bârlad și Facultatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
naționale și al satisfacerii necesităților cu produse proprii se dezvoltă schimbul multilateral, interdependența multilaterală a națiunilor. Și acest lucru e valabil atât pentru producția materială, cît și pentru cea spirituală. Produsele spirituale ale diferitelor națiuni devin bunuri comune. Unilateralitatea și mărginirea națională devin din ce În ce mai cu neputință și din numeroasele literaturi naționale și locale ia naștere o literatură universală. Burghezia, prin rapida perfecționare a tuturor uneltelor de producție, prin comunicațiile infinit Înlesnite, antrenează În civilizație toate națiunile, până și pe cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
să spunem, atunci când ne reamintim că, în mod cuvenit, am alungat mai demult poezia din cetate, deoarece firea ei o arată în felul văzut. Căci rațiunea ne-a silit. Să-i mai spunem ei însă, să nu ne învinuiască de mărginire și de necioplire, mai ales că există o veche vrajbă între filosofie și poezie. Spre pildă: cățeaua care latră la stăpân... sau lătrătoarea sau om mare în vorbele goale ale unor smintiți sau gloata stăpânește peste cei preaînțelepți și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dintre nuasimodo (monstrul clopotar) și Esmeralda (frumoasa țigancă). „Ce s-a ales din două vieți? / O mână de cuvinte...” (M. Eminescu) Doar pădurea „plânge”, așa, ca să ne reamintească cine suntem - cine rămânem... „un finit (făptură de lumină) într-acest infinit (mărginire a nemărginirilor), scăldându-ne într-o infinitate de visuri...”, cum măiestrit glăsuiește întru eternitate Constantin Noica. <noteist> 1. Gheorghe Andrei Neagu - Nunta neagră. Ed. Valman, 2010 2. Liviu Antonesei - Despre dragoste. Ed. Ars Longa, Iași, 2000, p. 134 3. Ion
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
să depășim acele efuziune ale melancolicului, „semn de grație intelectuală” (cum bine spune Eric G. tilson) care înmiresmează volumul, să conchidem într-o tonalitate degajată (după afirmația lui Noica): suntem și rămânem „un finit (făptură de lumină) într-acest infinit (mărginire a nemărginirilor), scăldându-ne într-o infinitate de visuri...” Mihail Gălățanu Poezia - formă a nedisimulării „Viața noastră e o carte cu șapte peceți...” (Mihail Gălățanu) Trilogia Burta înstelată, Poeme amnioticeși Douăsprezece cântece înaintea nașterii confirmă o mare iubire, un crez
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
subțire, ci Împlinit normal. Gura rămâne Închisă la umblat și la dormit, buzele formează o Închidere frumoasă, ele nu trebuie să fie Îngroșate. Obrazul arată forme ovale, iar nu o Înfățișare colturoasă și se mărginește exact după ureche; tocmai această mărginire exactă dă figurii omenești o Înfățișare frumoasă. Cei mai mulți dintre cei care văd instinctiv frumusețea unei astfel de figuri, nu pot să dea Însă o explicație precisă În ce constă această frumusețe. Bărbia trebuie să fie rotunjită și să nu iasă
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
idei ori stări sufletești. Sein, das verstanden kann, ist Sprache („Ființa care poate fi înțeleasă este limbă”) - acesta este corolarul hermeneuticii ontologice gadameriene, pentru care „moartea subiectului” rămâne imposibilă. Ergotc "Ergo" Dincolo de tradiție, vom putea descoperi în tăcere conturul propriilor mărginiri. Suntem întotdeauna parte a unui proces de transmitere și transformare alchimică a trecutului în prezent. Limba este interfața acestei medieri și, din cauza sedimentelor lingvistice care ne afectează gândirea (prin contingența metaforelor), nici o rațiune nu poate pretinde că este perfect autonomă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
propriu a unei alterități care amplifică încărcătura valorică a unei simple inițiative individuale). De multe ori este mult mai semnificativ să preiei în generoasă deschidere empatică greul sarcinii destinale a partenerului de drum, decât să asumi în chip firesc interesat mărginirea la contextul propriu. Și de multe ori înțelegerea reciprocă ce întărește coeziunea socială și înlesnește tot ce este proiect comun poate surveni în urma unei asemenea plasări (formă extremă dar dedicată de exersare a îndemânării adaptative). Nu este vorba de delegare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
configurată, imaginată în datele ei imediat explicite. Singura lume care apare, cu toată forța imaginii, nu este lumea prezentă, ci lumea ulterioară, imprezentabilă, lumea posibilă pe care poemul o anticipează. Adică îi arată chipul eterat, imagine a fragilității și a mărginirii, dar "a unei fragilități în duritate, a unei mărginiri în nemărginire". Este ceea ce poetul numește "rolul fast al invadării viitorului prin poezie"30, chiar dacă această invazie nu e decât rodul visării. Nu un vis prin care evadăm într-o altă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care apare, cu toată forța imaginii, nu este lumea prezentă, ci lumea ulterioară, imprezentabilă, lumea posibilă pe care poemul o anticipează. Adică îi arată chipul eterat, imagine a fragilității și a mărginirii, dar "a unei fragilități în duritate, a unei mărginiri în nemărginire". Este ceea ce poetul numește "rolul fast al invadării viitorului prin poezie"30, chiar dacă această invazie nu e decât rodul visării. Nu un vis prin care evadăm într-o altă lume inexistentă 31, ci un vis în cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vrem, ca act și ca obiect deopotrivă 20), ea "se integrează în procesul istoric", care după "istoricizarea istoriei" ne rămâne în bună măsură neinteligibil, sau măcar imprevizibil. De aceea, conștiința istorică poate apărea și ca o "conștiință a propriei noastre mărginiri și a autonomiei limitate" în fața unei istorii care ne copleșește, inspirându-ne o atitudine relativizantă și sceptică. O asemenea resemnare este socotită de iluminismul tradițional și dogmatic, un semn al "slăbiciunii intelectuale sau ale defetismului practic"21. Dar, așa cum arată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
M. Florian, "cultul istoriei" s-a ivit tocmai ca o reacție la adresa raționalizării excesive, proprii iluminismului clasicizant: el "a luat naștere dintr-o decepție și oboseală produsă de intelectualism, de cultul Rațiunii"22. (Noi am subliniat deja avantajele "propriei noastre mărginiri". De altfel, vom reveni asupra acestei precarități și a provocării pe care o reprezintă ea pentru asumarea unui destin creator în științele spiritului.) d) Stadiile istorismului Pe temeiul acestei analize, Schnädelbach este de părere că se poate vorbi despre două
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
În acea perioadă, populația este analizată din simplul punct de vedere cantitativ, fără preocupări umanitariste. Numai Vauban, considerând în 1707 populația franceză prea puțin numeroasă cu 25 de milioane de locuitori, va repune în cauză, fără a se face înțeles, "mărginirea vieții economice din cauza unui sistem fiscal și economic prost". În Anglia și în Germania, unde creșterea demografică este mai puternică decât în Franța, un punct de vedere științific asupra legăturii între populație și mijloacele de supraviețuire există încă din secolul
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
se numesc unii sau alții. Trăiesc cu sentimentul că numele sînt un cod fals, inventat de noi, că numai poezia înseamnă ceva, întrucît ea poate fi făcută cu imens orgoliu uneori, dar după ce este scrisă ea se eliberează de orice mărginire și nu mai aparține cuiva anume. Vorbesc despre Poezie. Și despre POEȚI. Nu despre altceva! Voi încheia! Te rog mult să-mi scrii repede! Trebuie să limpezesc ceea ce [D] murdărește cu monstruoasă ipocrizie. Toate aceste lucruri și încă altele (dureroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
facere. (6 noiembrie 1847) Tată! Îți cer pe Fiul tău cel dumnezeiesc și Spiritul tău! (2 februarie 1851) Ia Tu frîiele puterii mele, o, capul meu, o, viața mea, o, Domnul meu! O, Domnul meu, fă în așa fel ca mărginirea mea să nu fie împotriva nemărginirii ființei Tale! Fă, Domnul meu, să mă înțeleg cu toți aceia cu care Tu știi că mă înțeleg! (13 decembrie 1852) Eu Îți cer ceea ce inima Ta vrea să-Ți cer! (20 mai 1853
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ciudată orbire, tu te plângi că ai fi singur când sunt atâția și atâția, milioane de oameni mai mici sau mai mari, care s-au jertfit pentru tine, care ți s-au dăruit ție. E miopia simțurilor noastre imediate, e mărginirea concepției noastre realiste și utilitariste despre lume, care ne încon joară și ne otrăvește asemenea unei mocirle puturoase... Afară din ea, mai sus, mai sus, pentru a putea privi peste timpi și spații, pentru a-i putea vedea pe cei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
avantajul lui Ralea (fac rezerva aceasta gândindu-mă și la câteva din romanele lui Eliade) ; calitatea e și un efect de limitare. Schimbând (dar schimbând negreșit) ce e de schimbat, raportul Ralea-Eliade era analog cu raportul Maiorescu-Hasdeu : de o parte mărginire și calitate, sterilitate, extrovertire, rafinament, nevoie de confort, poziție socială ; de cealaltă parte, prolificitate, enciclopedism, tip genialoid, erudiție, atracția ocultismului, asceză și licențiozitate. Eliade își revendica în mod deschis modelul hasdeian. Ralea nu-și revendica nici un model, era un eclectic
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]