545 matches
-
cu acei cai pe care îi văzuse în copilărie, în curtea cazărmii militare, robuști, cu pielea lucioasă, perfect întinsă pe crupele puternice, cărora le jucau mușchii, parcă abia așteptând să stârnească uimire prin etalarea forței lor, ci doar doi căluți mărunței, de culoare șargă și care trăgeau căruța fără a se grăbi, ca doi bătrânei pedanți ieșiți la plimbare, fornăind pe nări din când în când și plesnindu-și fără convingere crupele cu coada. Adulții schimbau puține vorbe între ei, preferând
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
haine boierești și cu o pălărie cu boruri căt streașina casei noastre, fabula mintea mea în acel moment. Peste măsură de balan la față și greoi la mers, era însoțit, și ținut tandru de braț, de o doamnă mult prea mărunțică față de perechea ei bărbătească. Pe doamna aceea, Valeria (Mitru) Sadoveanu, aveam s-o revăd (și s-o ascult) la maturitate, la o festivitate comemorativă dedicată Maestrului în Tabăra (de elevi) de la Muncelul de Sus. Poate că acea întâmplare de demult
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
Manuscris > Scriitori > DA DOAMNE ! Autor: Marius Adrian Porojnicu Publicat în: Ediția nr. 338 din 04 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Posomorât, cu plasa'n mâna Cutreierând printre vitrine, Românul caută și adună De sărbători, ce se cuvine ! Tot dramuindu-si mărunțeii, Și-a rupt din banii de pastile, Să poată lua, la nepoțeii Ce știu că Mosul iarăși vine ! Sârman bătrân, pe fruntea ta, Tot scris-au unii ,din oficiu, Ca esti datornicul sadea, Din generația de sacrificiu ! Ai plâns și
DĂ DOAMNE ! de MARIUS ADRIAN POROJNICU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351474_a_352803]
-
cu toții,'Om pune mâna pe armeș-o să-ți dăm ... IV. DA DOAMNE !, de Marius Adrian Porojnicu , publicat în Ediția nr. 338 din 04 decembrie 2011. Cutreierând printre vitrine, Românul caută și adună De sărbători, ce se cuvine ! Tot dramuindu-si mărunțeii, Și-a rupt din banii de pastile, Să poată lua, la nepoțeii Ce știu că Mosul iarăși vine ! Sârman bătrân, pe fruntea ta, Tot scris-au unii ,din oficiu, Ca esti datornicul sadea, Din generația de sacrificiu ! Ai plâns și
MARIUS ADRIAN POROJNICU [Corola-blog/BlogPost/351507_a_352836]
-
fii Plecați la munca'n țări străine Și te-ai rugat la Dumnezeu : Da Doamne să le fie bine ! Citește mai mult Posomorât, cu plasa'n manaCutreierand printre vitrine,Românul caută și adunaDe sărbători, ce se cuvine !Tot dramuindu-si mărunțeii,Și-a rupt din banii de pastile,Să poată lua, la nepoteiiCe știu că Mosul iarăși vine ! Sârman bătrân, pe fruntea ta,Tot scris-au unii ,din oficiu,Ca esti datornicul sadea,Din generația de sacrificiu !Ai plâns și ieri
MARIUS ADRIAN POROJNICU [Corola-blog/BlogPost/351507_a_352836]
-
intrat în casa străină, chiar suspicioasă... până când nu a auzit zgomot de farfurii din bucătărie... deci băiatul, într-adevăr, nu era singur în casă. Zgomotul deslușit a liniștit-o pe Ana, peste câteva clipe a apărut în fața ei o femeie mărunțică, amabilă și cu un zâmbet blând, parcă al recunoștinței. -Poftește înăuntru cu curaj... sunt doamna Peter, și mă bucur de cunoștință... deci, se vedea, că ea era așteptată în acea casă. Doamna a luat-o înainte arătându-i drumul, până
SOLDATUL CU PĂR ROŞU de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356307_a_357636]
-
doamna Peter, și mă bucur de cunoștință... deci, se vedea, că ea era așteptată în acea casă. Doamna a luat-o înainte arătându-i drumul, până fata a ajuns într-o cameră largă și luminoasă. În timp ce s-a așezat, femeia mărunțică a dispărut ca să apară din nou cu un platou de prăjituri și suc natural, pregătit proaspăt, apoi i-a lăsat singuri. Ana se simțea stingheră, încorsetată de spațiu, care parcă apăsa asupra ei. Nu știa ce să zică, ce să
SOLDATUL CU PĂR ROŞU de SUZANA DEAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356307_a_357636]
-
ora mesei. Magazionerul a scos dintr-o valiză de lemn, cu care eram dotați toți, slănină sărată, un borcan de 800gr. cu tocană de legume și niște cepe, pentru fiecare câte una. A curățat cepele, a tăiat slănina în bucăți mărunțele, și a desfăcut borcanul cu tocană de legume și ne-a invitat la masă. A început o pâine mare neagră de 2 kg., din aceea de 4 lei, pe care a început să o taie în felii mari cam cât
TUCHILATA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355318_a_356647]
-
explice muierii ce se întâmplase cu porcul. La un moment dat, privind în lungul drumului, i se tăie răsuflarea. În capul satului îl putea vedea pe Emiluț al lui, călare pe o bicicletă strălucitoare, urmărit de o ceată de copii mărunței, apropiindu-se în viteză, stârnind în urma lui valuri de colb. Tata Sandu dădu să se ridice de pe bancă, dar căzu la loc. - Tată, strigă ficiorul de departe, am primit creditul! - Tulai Doamne! - Ce-i cu tine? Nu te simți bine
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
i se înmoaie picioarele. - Mușcă-ți limba ! strigă Gavrea și iar se pornește pe râs. Se întoarce spre oameni. Arată cu un deget spre Ilarion și râde ca un apucat. Oamenii stau încremeniți [...] Nu râd, nu clipesc... Al lui Jurca, mărunțel și negricios, cu mustăți răsucite, își împinge pălăria pe ceafă și mormăie ceva, mânios. - Na, una ca asta n-a mai pățit cioroiul de când l-a făcut mă-sa ! râde Gavrea, mulțumit. [...] Al lui Jurca sare dintre oameni și îl
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Notre-Dame de Paris (1831), „plonjază“ memorabil între minerii din Lupeni, unde-i „cătănit“ / „modelat“ și adus în rândurile celor „rău de buni“ prin însușirea „generoaselor lecții de viață“ date de „minerul bătrân“, Letean («un bărbat de vreo cincizeci de ani, mărunțel și osos, cu părul alb-colilie și [cu] ochii afundați în orbite« - p. 43 -, «ce era de părere că se poate lucra chiar și cu flăcăi mai deocheați» - p. 44). Ținuta „grotescă“ a lui Costea Modrigan pare a sugera și posibil-minereasca-i
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
zori, Chiar și ziua uneori. De ce cântă nu poți ști, Cântă de nu-i poți opri, Seara, când pe prispă stai, Zici că-n jurul tău e Rai . Cântă de drag și de dor, Iar aplauze nu vor, Talentați și mărunței, Toți ai nopții corifei. Mare când o fi să cresc, Doamne, cât îmi mai doresc Să ajung ca ei în sat, Un artist adevărat! Referință Bibliografică: PE PRISPĂ CU GREIERII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1619, Anul
PE PRISPĂ CU GREIERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352863_a_354192]
-
ochi albaștri ca safirul, fluvii de gânduri și vulturi de speranțe, Maria Șalaru), „Ia mai zi-i măi fluieraș”, Merge satul la cules”, „Dorul mă cată pe-acasă”, „Mărioară de la munte”, „Nu-i bai”, „Cine stă posomorâtă”, „Asta-i sârba mărunțică”, „Mi-am pus dorul pe cântar”... sunt cântece cu sigiliul artistic auroral Angela Moldovan. Maestra Angela Moldovan, scufundă azi în ochi, aceiași ochi lucitori ca jarul și rotunjiți de compas cu un vârf fixat pe suflet și altul în univers
ANGELA MOLDOVAN. O ÎNTÂLNIRE CURMATĂ, AŞTEPTÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353232_a_354561]
-
bunicul, într-o rătăcire de câteva clipe, făcea pereche cu un alt copil, cu băiețandrul acela care s-a împotrivit să îmbătrânească în ascunzișul lăuntric al celui ce-l purta. Cu el stătea de vorbă batrânul acum, în cuvinte nerostite. Mărunțel, uscățiv, cu bărbuța tunsă scurt și cu ochii ațintiți într-un loc nedefinit, bătrânelul, încă nu destul de bătrân, se apropia ușor de portretul bunicului desprins din povestirile lui Delavrancea. Și în întoarcerea aceasta a lui prin anii de demult, părea
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
și funcția din cadrul hotelului când s-au făcut prezentările reciproce. Tinerii și-au rostit doar prenumele - se știa cine sunt. Imediat, la ora fixată, ca un metronom, a intrat și directorul de complex, un bărbat la circa cincizeci de ani, mărunțel și rotofei, cu niște obraji ca de hârciog, îmbrăcat protocolar într-un costum de culoare închisă și cravată albastră. - Aaa... bună ziua domnul Trăistaru, sărut mâna doamna Trăistaru, se adresă el Săndicăi, care a rămas surprinsă când i s-a dat
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
nenea care îmi spune că pot rămâne mult și bine, că doar nu s-o bătuci pământul dacă stau și eu :) Încep să instalez cortul cu gândul la smântână și salată ce urmeaza sa o pregătesc, când apare un puști mărunțel, cu privirea ațintita la bicicletă de pe mașină. Toată lumea mă întreabă de unde sunt și toți sunt mirați tare că sunt singur... o văd ca pe ceva ciudat... Le zic că de data asta sunt singur că așa s-a nimerit. Mă
GANDURILE UNUI INTRUS. DE LA CHEIA LA CHEILE TURZII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358145_a_359474]
-
pus un dinte de fier, - câinescul de sus, ține tot timpul colțul gurii ridicat, ca să-i vadă lumea dintele ... Ba că ăla ... , ba că aia ... ” Lenica râde cu lacrimi, bătându-se cu amândouă mâinile peste picioare, de parcă e apucată. Râde mărunțel și cu poftă, arătându-și dinții frumoși, ca niște mărgele albe, sclipitoare. Ochii căprui îi strălucesc pe fața rotundă, îmbujorată. Ce frumoasă e! Și-a desfăcut și ea barișul de sub barbă și s-a legat la ceafă, încoconindu-se. Râde din
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
Acasa > Impact > Relatare > SECRETUL Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Bărbatul înainta încet prin aerul încins și încărcat de insecte zburând bezmetice în toate direcțiile, urmat de fetița mărunțică care încerca să-i calce exact pe urme. Șuierul lin al apei care dansa printre pietroaie, acoperea orice alt zgomot ar fi coborât de pe șoseaua aflată la nici zece pași. La un moment dat, lăsă undița între pietrele de pe mal
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
ochii cu persoanele adulte, au salutat cu glas tare și lung: - Bunăăă ziuaaa! Și preț de câteva secunde bune s-a auzit un lung „Bună ziua!” terminându-se abia când ultimii dintre ei au ieșit din clădire, însoțiți de o învățătoare mărunțică, de aproape puteai să o confunzi cu copii din fața ei. - Se duc la sala de mese... E o viață cam cazonă aici, dar tot mai bine decât pe stradă, justifică directorul prezența în coloană a copiilor. Dar vă asigur că
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
patru ani și locuiește, dacă nu mă înșel, la etajul unu, trei sau patru, în orice caz cam pe acolo. Om cumsecade, liniștit, dovadă că nici nu știu prea multe despre el, nici măcar despre nevastă-sa, care e grasă, casnică, mărunțică, poartă basmale înflorate și o cheamă Iona. Ei, și în urmă cu câteva săptămâni, omul a sunat la ușa noastră... „Scuze că vă deranjez, mi-a spus, vreau să vă invit la nuntă, îmi mărit o fiică și poftiți, vă
SCHIŢE UMORISTICE (89) – CODUL ONOAREI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340453_a_341782]
-
cai, dar, când prindea vreun chilipir, toamna cumpăra oi. Le ierna cât mai ieftin și le vindea puțin înainte de fătat, la un preț mai bun. Stând împreună la oi, Dani Capră s-a oferit să-i găsească Unchiului un cal mărunțel și cuminte. S-au învoit pe doi berbeci și-o oaie. Când Dani a plecat acasă, Unchiu a mai rămas la oi o săptămână. Schimbul se făcea duminica. Luni dimineața, Dani i-a lăsat Unchiului în curte o mârțoagă deșelată
„- Asta-i iapă calumea! A metale... vai ș-amar...” Lecția pe care mi-a administrat-o Unchiu Niculaie () [Corola-blog/BlogPost/338928_a_340257]
-
și de asta, bunica visează frumos! Adică, zice ea, mă visează pe mine! Gata, simt atingerea somnului! Și, în loc să dorm, visez că eu sunt țâncul pământului, și am venit la bunica Maria, că tare-i plină de suflet și de mărunțele pentru film!... Sigur că da: sunt țâncul pământului, sunt la bunica Maria s-o întreb ce face și să n-o uit niciodată! Autor: Ion Zimbru Sursa: Viața Liberă Galați
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
dă iama la traista cu mere, mătușile scuipă în palme și încep prășitul!...Stai să vezi! Trei fete și un băiat prășesc de sfârâie pământul zbicit, dar destul de umed sub crustă. Băiatul prășește mai încet și mai stângaci, că-i mărunțel. Însă fetele sunt harnice, trebuie să fie harnice. Fiindcă, altfel, iau chelfăneală și muștruluială, iau pasul și lovitura de la bunica Maria, mama lor văduvă și demnă până la sfârșit. Nu prășesc alandala. Măsoară, din ochi, câte o postață, o duc până la
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
târându-și cu greu picioarele obosite de vremea anilor adunați asupra lor și de reumatism. Sosi și ziua examenului de stat, așa că Săndica plecă cu o zi înainte la București și se cază la căminul facultății. Era același administrator: un mărunțel slab ca un țâr, șmecher și lacom. Până nu i-a pus ceva în palmă suplimentar, deoarece mereu se văita că nu sunt camere, nu a obținut cazare. Parcă nu erau studenții în vacanță! Doar cei din anul terminal mai
COPILARIE UITATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342091_a_343420]
-
și funcția din cadrul hotelului când s-au făcut prezentările reciproce. Tinerii și-au rostit doar prenumele - se știa cine sunt. Imediat, la ora fixată, ca un metronom, a intrat și directorul de complex, un bărbat la circa cincizeci de ani, mărunțel și rotofei, cu niște obraji ca de hârciog, îmbrăcat protocolar într-un costum de culoare închisă și cravată albastră. - Aaa... bună ziua domnul Trăistaru, sărut mâna doamna Trăistaru, se adresă el Săndicăi, care a rămas surprinsă când i s-a dat
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]