549 matches
-
cel mai hotărât că Bibi o să fie numele meu de la școală și gata. Atunci, Mama Scumpă a zis că, dacă eram suficient de mare ca să-mi aleg numele, eram suficient de mare și ca să aflu adevăratele circumstanțe În care murise mărunțica mea mamă. —A murit din cauza excesului combinat cu nemulțumire, mi-a dezvăluit Mama Scumpă. Prea mult, dar niciodată de-ajuns. Știa că sunt prima soție a tatălui tău, cea mai respectată, favorita. Indiferent câți fii i-ar fi făcut, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
singur În camera sa de hotel, Își repeta În cap conversația avută cu Marlena. Flirtase cu el, era sigur de asta. Deci ce-ar trebui să facă el acum ca să grăbească puțin lucrurile? Și cum rămâne cu fiica ei cea mărunțică? Ce surprins fusese când aflase că Esmé avea doisprezece ani. Arăta de opt ani, o elfișoară cu tunsoarea ei băiețească, tricoul roz și blugi. Avea Încă un trup de copil, nici urmă de adolescență incipientă. Dar la doisprezece ani putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi răspund scurt și concis la întrebările sale, servim dulceața de cireșe amare, mai intervine din când în când și părintele Melchisedec, apoi cum pe măsuța dinspre fereastră, din spatele scaunului pe care e Maestrul, zăresc niște pagini cu un scris mărunțel, ca niște șiruri de furnici îndrăznesc și formulez întrebarea pentru care-am venit: ...Să presupunem că cineva, un tânăr ca mine, scrie că de scris, scriu mulți, de izbândit, mai puțini cum ar putea afla acel cineva dacă are sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și culturile lor să se armonizeze? Un răspuns a fost dat, mai demult, de Mircea Eliade ( și el hulit de corifeii români și străini ai Noii Stângi), citat în lucrarea sa de Theodor Codreanu: "Occidentul nu are ce face cu mărunței Jean-Paul Sartre, nici cu falși Picasso sau cu pseudo Bernard Shaw. Hibridismul cultural, pseudomorfozele și sterilizarea spirituală constituie fenomene din țările subjugate de Soviete. Producția după modele prefabricate la Moscova este considerată idealul suprem al culturii zise "democrate" și "populare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Comitetul Județean. Fața lui semăna cu o pâine abia scoasă din cuptor. Radia de bunătate și era mereu zâmbitor. M-a poftit să iau loc într unul din cele două fotolii uriașe în care am dispărut aproape complet. Ești tare mărunțică, mi-a spus cu glas blând și plin de înțelegere. Trebuie să te impui prin alte mijloace, deoarece fizicul nu te va ajuta aproape deloc. Nu ar strica să mai pui câteva kilograme pe mata. Tovarășe prim, am spus luându
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
avea ceva de spus și de comentat. Casierul nu ieșea din cuvântul ei. Erau amândoi oameni primitori și masa lor era mereu întinsă pentru oaspeții de la județ, dar și pentru noi, cei de la primărie. Agentul agricol, un bărbat fără vârstă, mărunțel și slab, îmbrăcat neglijent, adeseori nespălat, era mai mereu plecat pe teren de unde venea mirosind a țuică, a usturoi și a picioare transpirate. Se învoia adeseori, deoarece era student la Facultatea de contabilitate, pe care o urma la fără frecvență
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de kilograme când ai venit, iar acum ai șaizeci. Erai ruptă de foame, iar acum ești ghiftuită de fripturi... Avea dreptate. Mă îngrășasem. Era sarcină de partid să pun câteva kilograme pe mine, să arăt impunătoare, căci eram firavă și mărunțică și aceasta nu se prea potrivea cu funcția de primăriță de țară. În clipa următoare, unul dintre „revoluționari” a înșfăcat preșul de la ușă. M-am trezit cu acesta aruncat în față odată cu un torent de înjurături și insulte de nespus
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a-i veghea voie cuiva", înlocuită astăzi prin "a-i intra cuiva în voie"; încolo aceste șiruri sânt astăzi înțelese la Oradea Mare sau în Sighetul Maramureșului, deși sânt scrise înainte de 250 de ani la... Buzău. Întreg cronograful acesta, scris mărunțel pe mai bine de 800 de fețe și bogat în locuțiuni proprie numai limbei românești ar fi astăzi priceput ca și pe timpul în care s-au scris. Am avut nevoie să facem această precuvântare cam lungă pentru a însemna o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
făcut să-mi uit aproape de tot gândurile negre. A fost un moment când aș fi putut să mă îndrăgostesc de oricare din ele și apoi totul a înclinat într-o singură direcție, către cea mai tânără, mai zveltă și mai mărunțică. M-am îndrăgostit de ea și nu în modul în care fusesem îndrăgostit de Hilda Novinson, când o urmăream ca un satelit în ultimul vagon al tramvaiului sau zăboveam în fața atelierului de croitorie al tatălui ei. De data asta posedam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lui. De sus de pe zidul curții noastre, Thea m-a prezentat; se numea da Fiori. Grădina hotelului avea un capăt care îi era rezervat familiei lui, și spre care dădea fereastra dormitorului nostru. Dimineața, bunicul da Fiori, tatăl lui cel mărunțel, ieșea cu o șcapcă pe cap și cu un costum englezesc de modă veche, de o culoare verde închis, pufoasă, cu o centură peste haină și cu nasturi rotunzi. Își pieptăna vârful mustăților cu degetele sale păroase, și când mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
întinsese petalele albastre spre soarele care tocmai răsărise, își scuturase ușor mugurii albăstrui-roșiatici de pe tulpină (doar oricine știe că apa nu face bine când stă mult pe muguri) și, cum tocmai se trezise, auzise ce spunea spinul acela albastru și mărunțel. "Păi, dacă oamenii știu cum să facă să strălucească așa ca soarele (măcar acela care vorbise cu Tatăl Lui, parcă așa spuneai, nu ?!), dacă știu să aprindă soarele așa mic cum e și să-l și folosească, dacă știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cădere, aduce în mintea lui Radu imaginea găleții răsturnate și-i trimite în urechi amintirea înjurăturilor lui taică-său, dimpreună cu zornăitul lanțului, cînd vaca s-a speriat și-și scutură coarnele. Gheorghe, Gheorghe, nalt cît bradu' rîdea mama lui, mărunțică de nu se vedea de după tufele de trandafiri, pe lîngă care venea în fugă de la bucătărie și se repezea să mîngîie vaca pe burtă, dînd un cot șăgalnic bărbatului prost cît gardu' completa ea, și vorbele astea, spuse rîzînd, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pogoară în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă Vierme Mărunțelul, izbutind să se fofileze neinterceptat. Haoleu, tăticu', ce prăpastie adâncă, juri că sunt la televizor, la ăia, de la Discovery, sus, sus, pe creasta Marelui Canion! Pe fund, arde un foc, fierbe o lavă, undeva, ă-hăă! Departe... Și miroase de te
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plăcintelor cu bostan și cu varză, a covașei, ce se gustă mai ales în Noaptea Strigoilor, toate împănate cu nelipsitul usturoi. Am vrut, firesc, să aflu cine se găsește în spatele acestei idei excepționale. Ei, bine, aveam să cunosc o doamnă mărunțică și plină de viață, anume pe doamna profesoară Maria (Coca) Agapi, Domnia Sa fiind schimbul unui bănuț. Sarea înseamnă moliciune, iar cioburile fericire. În această noapte fetele își pot afla ursitul. Tradiția spune că, dacă își pun sub pernă busuioc sfințit
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
urmăreau cu priviri neliniștite. El nu dorea să le facă vreun rău, ci numai să-i sperie puțin. Îi privi gânditor. Într-un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina? îi scăpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
tras pe alături, opină Jegg. Cei prezenți păstrară cîteva momente de reculegere, Încercînd să testeze mental posibilitatea evocată de căpitanul Jegg și consecințele ei. În cele din urmă, vorbi totuși Smith, un bărbat de vreo patruzeci și cinci de ani, mărunțel, cu ochii mici ca niște grăunțe, ascunși În fundul capului, un tip deloc simpatic, despre care toți cei prezenți știau că este agent CIA. În plus, era omul de Încredere al colonelului, de care acesta se temea cel mai mult. El
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
piepturile scoase cocoșește Înainte, stăteau crăcănați și aveau priviri care lăsau să se Înțeleagă că ei știau tot ce se petrecuse și așteptau să-i roage cineva să-și dea cu părerea. Câțiva fumau, alții spărgeau semințe. Nea Gogoașă era mărunțel la statură, vânjos, dar nu gras, avea ochii albaștri, fața arsă de soare și părul argintiu. „Eu, să vă spun drept, o duceam mai bine pe vremea ailaltă. Munceam mai puțin ca acuma, eram respectat, aveam bani, mi-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am azvârlit printre cartofi. Abia mai târziu, seara, Înainte să adorm, am plâns, amintindu-mi de ochișorii puiului. Cotrobăiam În geanta mamei până găseam portofelul vișiniu pe care era pictată o chinezoaică ascunsă după evantai. Luam (furam, adică) din el mărunțeii care Îmi lipseau și o tuleam iarăși către atelierul plin de minuni al meșterului făurar. Așa eram eu pe atunci și nu m-am schimbat: prost. Titel ăsta nu doar mi-a vândut, dar a și cumpărat, În felul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puteam fi decât boier și preaboier. De aia Încercam să fac totul la fel ca ceilalți. Când ne tăvăleam prin praf după banii mortului, eu mai mult mă prefăceam. Mă obișnuisem să am mereu la mine Într-un buzunar câțiva mărunței luați de acasă. Mă mândream, apoi, În spatele bisericii, cu ceea ce, chipurile, culesesem de pe jos. De multe ori ne prindea educatoarea și ne ardea cu bățul la palmă. Ne confisca averile și, din suma adunată, cumpăra bomboane cu lapte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înjunghierea unui lăudăros și rostitor de vorbe rele și ocară, Mihai Enin, cel căruia nimeni nu-i scornise poreclă, stătea cam deoparte și-i privea pe ceilalți băieți cum se jucau la zbor. Marele meșter Titel Îi lăsa, pentru câțiva mărunței, să se arunce din vârful până la cer al șirei de paie cu o parașută cusută de el dintr-o pânză imprimată cu zeci și sute de embleme ale căilor ferate. Mihai Enin nu știa de unde se născuse obiceiul ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băiatului de pe când trăia, mi-au rămas multă vreme În memoria vie și dureroasă, chiar dacă nu i-am zărit decât puțin, căci, de Îndată ce i-au aprins o lumânare la cap, i-au Închis pleoapele și au pus pe ele doi mărunței de metal. Nopți Întregi m-au chinuit ochii aceia. Mă trezeam și intram iară și iară În același vis negru care mă Înspăimânta. Îl vedeam pe Lică În sicriul lui din groapă, năpădit de tot felul de coropișnițe și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Acuma ce facem?”. De aici eu trebuia să pricep că purtam cea mai mare parte din vină. Ca să nu rămân dator, totuși, Îl pizduiam și eu nițel pe ăl cu omul ca lumea, după care, când se făcea cheta de mărunței pentru o altă minge (de-aia de paisprezece lei, că pe ălea de nouă puteai să ți le bagi undeva, atât erau de proaste), sentimentul de vinovăție mă făcea să contribui cu suma cea mai mare. Rareori dădeam goluri - precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o afle. Bunica vitregă a lui Ectoraș avea numai șapte ani când, În timpul primului război mondial, familia ei se refugia - din cauza ocupantului german - către partea de Răsărit a țării. Capul familiei, un domn Îngrozitor de aspru, cu mustăți stufoase, dăduse câțiva mărunței de pomană unui fost lucrător de la căile ferate care-și pierduse amândouă picioarele de sub genunchi și care cerșea, Îmbrăcat Într-o uniformă jerpelită și cu un chipiu cu bandă roșie pe cap, târându-se pe un peron de gară prăpădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își puse pălăria pe ochi și bărbia În piept și În curând adormi. Peste vreo două ceasuri, șoferul veni să-l trezească. Coborî, Își Îndreptă cu greu șalele amorțite și gâtul țeapăn, Își scoase coșul din burta mașinii. Dădu câțiva mărunței unui puradel care Îl ajută să-și care marfa până În piața de peste drum. Aici nu se lăsă Înfiorat nici de zbenguielile vrăbiilor ce cuibăreau sub acoperiș, nici de mirosurile pe care atâta și le dorise, nici de clocotul și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nevrednice, la fel de nepriceput la ascuțit pana de scris ca și la înhămatul cailor, la vânătoarea de șoimi ca și la a se face ascultat de vreun animal domestic. Și apoi, adaugă el ca pentru sine, la cât este el de mărunțel, nici măcar un chip mai plăcut ori un trup bine proporționat nu mai contează... în privința activităților sexuale, Montaigne nu ascunde aproape nimic. Contemporanii săi - și atâția alții de mai târziu - acordă atenție portretului dar acoperit cu un văl pudic această chestiune
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]