1,021 matches
-
mea, în timp ce eu trebuia să mă mulțumesc cu vaga evocare a copilăriei sale, a acelei epoci în care trăsăturile sale puerile îi împrumutau un aer nesigur și fugitiv și când fața ei nu purta încă semnul dinților bătrânului negustor de mărunțișuri. Nu, nu mai era aceeași ființă. Mă întrebă, cu un ton sarcastic: „Ce mai faci?“ I-am răspuns: „Nu ești liberă? Nu faci tot ce vrei? Ce te privește pe tine sănătatea mea?“ Ieși trântind ușa, fără măcar să mă privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
clipă ca să încerc în felul acesta toate voluptățile și durerile pe care un om e capabil să le trăiască. Poate chiar rămăsesem pur și simplu așezat aproape de lampă, pe covorul de opiu, în aceeași atitudine ca a bătrânului negustor de mărunțișuri în fața mărfii sale. Nemișcat, continuam să fixez fumul lămpii. Funinginea îmi acoperea încetul cu încetul mâinile și figura cu zăpada sa neagră. Când doica intră să-mi aducă fiertura de orz și pilaful de pui, fu atât de înspăimântată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-l ascunsesem sub pernă, apoi, aplecându-mă puțin, mi-am aruncat pe umeri o aba gălbuie și mi-am acoperit fața cu un fular. În aceeași clipă percepeam în mine o personalitate dublă, un complex de măcelar și negustor de mărunțișuri. M-am îndepărtat în vârful picioarelor spre camera soției mele. Încăperea era cufundată în întuneric. Am deschis ușa încet. Târfa cred că visa, spunea cu voce tare, ca pentru sine: „Desfă-ți fularul de la gât!“ M-am apropiat de patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aveam și eu dreptul să păstrez o cămașă veche de la soția mea? Doica îmi adusese lapte de măgăriță, miere și pâine. Pusese pe platou și un cuțit cu mâner de os. Îmi spusese că îl văzuse printre obiectele negustorului de mărunțișuri și-l cumpărase. Adăugă, încrețindu-și fruntea: „Servește mereu la ceva!“ Am luat cuțitul să mă uit la el. Era al meu! Continuă pe un ton tânguitor: „Da, în dimineața asta, fiica mea (voia să spună „târfa“) mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
grabă, luând cuțitul cu o mână tremurătoare și m-am dus să-l pun într-o cutie veche, în alcov. Am închis cu grijă capacul. Nu, copilul nu-mi putea semăna deloc. În mod sigur e al bătrânului negustor de mărunțișuri. După-amiază, ușa camerei mele se dechise din nou; fratele ei, frățiorul târfei, intră rozându-și unghiile. La prima vedere, toți cei care îi vedeau împreună înțelegeau că erau frate și soră, atât de mult semănau. El avea gura mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Eram îmbrăcat în șubă și în aba, cu un fular în jurul gâtului, iar umbra siluetei mele chircite se profila pe perete. Umbra era mai puternică și mai clară decât corpul meu. Mai reală. Mi se păru că bătrânul negustor de mărunțișuri, măcelarul, doica și târfa de nevastă-mea nu erau decât umbre ale mele. Umbre al căror cerc mă ținea prizonier. Semănăm cu o bufniță, dar gemetele mi se opreau în gât și le scuipam sub formă de cheaguri de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
interiorul nostru se auzea un strigăt de emoție și plăcere. Deodată, ea mă mușcă atât de tare, că îmi rupse buza. O făcea cu aceeași furie ca atunci când își rodea degetele? Oare înțelesese că eu nu eram bătrânul negustor de mărunțișuri? Încercam să mă eliberez din strânsoare, dar, în ciuda tuturor eforturilor, eram incapabil de cea mai mică mișcare. Trupurile noastre erau lipite unul de altul. Mi s-a părut că înnebunise. Zbătându-mă, mi-am deplasat mâna involuntar și am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de lampă, am deschis palma: era ochiul ei obiectul pe care-l țineam așa! Șiroiam de sânge din cap până în picioare. M-am apropiat de oglindă. Înspăimântat, mi-am luat fața în mâini: semănăm cu... Nu, devenisem bătrânul negustor de mărunțișuri. Părul și barba erau ale unui om ieșit viu dintr-o cușcă în care fusese închis cu un naja. Se albiseră complet. Aveam buză-de-iepure, ca bătrânul negustor de mărunțișuri. Genele îmi căzuseră, un smoc de păr alb îmi crescuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
luat fața în mâini: semănăm cu... Nu, devenisem bătrânul negustor de mărunțișuri. Părul și barba erau ale unui om ieșit viu dintr-o cușcă în care fusese închis cu un naja. Se albiseră complet. Aveam buză-de-iepure, ca bătrânul negustor de mărunțișuri. Genele îmi căzuseră, un smoc de păr alb îmi crescuse pe piept; un suflet nou se cuibărise în mine. Gândeam într-un alt mod, simțeam altfel; mi-era imposibil să-i scap, să scap de demonul care se trezise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
făcea să-mi tremure tot corpul, un râs cavernos, care era greu să știi din ce gaură pierdută a ființei mele ar putea proveni. Un râs dogit, care se răsucea în gâtlejul meu, ieșind din vid. Devenisem bătrânul negustor de mărunțișuri. Eram răvășit. Mi se părea că m-am trezit dintr-un somn lung și profund. M-am frecat la ochi. Eram chiar în vechea mea cameră. Se făcea aproape ziuă, iar geamurile erau aburite. Departe se auzeau cocoșii cântând. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
puternic turat. „Alt DJ genial, care nu te lasă să asculți melodiile așa cum au fost lăsate“, mi-am spus și am Închis aparatul. În față, băiatul aproape că-și terminase treaba. Parbrizul era lună, Gioconda se aplecase În dreapta, căutând, probabil, mărunțiș În poșetă. Tinerii din Ford se sărutau. Mustăciosul pândea concentrat lumina semaforului. Atunci, capota mașinii s-a deschis, l-a hăpăit scurt pe băiat și s-a trântit la loc. Apoi s-a făcut verde. Câteva secunde, am rămas Înlemnit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lamă, de o mînă exersată, obișnuită cu lucrul minuțios, sau mai degrabă cu un laser. Secțiunea ilustra complet toate detaliile unui desen din manualul de anatomie. Se vedeau clar vertebra cervicală, măduva, cele două aorte, tubul traheic și alte asemenea mărunțișuri; peste tăietură fusese aplicată o peliculă transparentă, cu o asemenea precizie, Încît nici o picătură de sînge nu-i murdărise gulerul, ca și cum trupul ar fi fost În prealabil congelat. Alte observații Vic nu mai avu timp să facă, deoarece În momentul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
indicator, nu de la difuzor. — De unde știi chestia asta? se miră colonelul. Într-adevăr, și au am aceeași impresie, cînd mă uit la televizor și văd vreun film sexy. Uit cu totul că are difuzoare, tranzistori, circuite integrate și alte asemenea mărunțișuri. Smith nu dădu nici o explicație, ci doar confirmă Înclinînd puțin capul și lăsînd privirea În jos. Știa prea bine că e tipul cel mai capabil din armata Statelor Unite, Însă mai știa Încă un lucru În plus: că nimeni nu e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
atît mai mult, dar din fericire, așa cum știm, doctorul plecase de la morgă direct la cafenea, astfel că Smith o găsi pe asistentă singură, pregătindu se de plecare. Tocmai Își aduna În poșetă pachetul de țigări, rujul, trusa cosmetică și celelalte mărunțișuri femeiești pe care le folosise cu puțin mai devreme, În speranța că, la ieșire, se va Întîlni ca din Întîmplare cu căpitanul Jegg. În acel moment, Însă, ușa se deschise pe neașteptate și În cabinetul medical intră Însuși maiorul Smith
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o asemenea posibilitate, inima doamnei Delilah se Înduioșă și mai mult. Poate că bietul om avea Într-adevăr nevoie de ajutor, poate că se afla Într-o situație disperată! Altă explicație nu se Întrevedea. Doamna Delilah Își numără pe furiș mărunțișul din buzunare, trase mult aer În piept și hotărî să iasă din magazin cu orice risc. Între timp, cumpărase și o rochie, pe care avea de gînd să i-o dăruiască lui Maximov pentru soția lui, În eventualitatea că ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu părăsească unitatea nici în ruptul capului. Ți-ai pierdut mințile, Roja, se gîndește, punîndu-se cu greu în mișcare, un cerșetor zdrențăros se ține de el cerîndu-i pomană, nu scapă omul de voi nicăieri, se gîndește, căutîndu-se în buzunare după mărunțiș și scoțînd o monedă de o sută de lei pe care i-o întinde. Cu așa ceva n o să te mai întîlnești, îi sună din nou în urechi aceleași cuvinte amestecate cu forfota străzii, își dă seama că Bătrînul avusese dreptate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
plescăind cu limba în cerul gurii, ce diferență între marfa asta și porcăria aia de năut, cicoare, porumb, sau ce dracu’ o mai fi, zice satisfăcut. — E trist, zice Petrică, cu atât am rămas din perioada mea pariziană. Aveam toate mărunțișurile astea la discreție. Pepsi-Cola și bere Amstel pe toate gardurile. Droguri la colțul străzii, marocani care se tîrguiau, cinematografe care rulau filme porno după zece seara, bordelurile colorate de pe Saint Denis, pavajele pe unde înaintea mea călcaseră Touluse-Lautrec, Collette și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acum să devină o zi mondială, zice Dendé. O zi în care oamenii teoretic ar trebui să-și ofere propriile servicii vecinilor, să dea o mînă de ajutor la curățarea spațiilor verzi, efectuara unor mici reparații în gospodărie și alte mărunțișuri din astea. La noi nu cred că așa ceva ar prinde. — N-o să aibă curajul s-o facă, răspunde Roja, trasîndu-și în minte noi coordonate. — O să fie ca în cîntecul „Podul de Piatră“, zice Gulie fără să înțeleagă mare lucru. — Azimutul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
da-o în bară, cît ne-ar putea costa la urma urmei, i-a sfredelit cu privirea. O nimica toată, le amintește șoferul, la banii matale conașule, chiar dacă te-aș purta pe străzi toată noaptea ți s-ar părea un mărunțiș. — Ghinionul lui că n-a fost pe fază s-o șteargă din țară la momentul potrivit, constată Părințelul. — N-ar fi făcut-o nici dacă i s-ar fi dat vreun pont sigur, i s-ar fi părut foarte suspect
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
intrare triumfală pe post, ca unui salvator al neamului, n-ai altceva de făcut decît să-ți pui la punct discursul. Petrică și Monte Cristo zgribulesc și ei de frig în fața unei cabine telefonice, își scotocește fiecare buzunarele după ceva mărunțiș, ar fi culmea să o dăm în bară chiar acum din cauza cîtorva lei, se impacientează Petrică, stai că am găsit, îl liniștește Monte Cristo, uite aici, îi strecoară în palmă cîteva monede reci de un leu, vezi dacă funcționează. Pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
interese. Imediat ce s-au mutat au început să se ivească bineînțeles tot felul de nevoi. Camerele trebuiau mobilate, pereții zugrăviți și decorați, baia, bucătăria, cămara trebuiau dotate cu mașină de spălat, aragaz, frigider, vesele, tacîmuri și o mulțime de alte mărunțișuri. Nici de data asta n-a fost nici o problemă, Părințelul și Milițică, de parcă ar fi fost înțeleși dinainte s-au pus pe treabă, au dat telefoane peste telefoane la o mulțime de furnizori ca să procure doar marfă de cea mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nevoie? Curaj și discreție, pentru a se putea coordona perfect. Nu c-ar fi cine știe ce, dar trebuia să fie forte grijulii să nu dea nimic de bănuit. Să-și golească dulapurile și să împacheteze totul pe ascuns, să renunțe la mărunțișurile de care nu aveau neapărată nevoie. Pe cît posibil, totul să fie bine ambalat în cutii mici, gentuțe sau valijoare care să nu cîntărească prea mult, ca să poată fi manipulate cu ușurință. Să camufleze bine obiectele metalice ca să nu se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
parchet, măi să fie, cum ai putut să cari atîta? se mira Părințelul privind la marfa care se împrăștia pe parchet. Cine și-ar fi putut închipui că ițele erau așa de încurcate? Țoale, săpunuri, șampoane, cosmetice, gumă de mestecat, mărunțișuri, își dădea Părințelul ochii peste cap, urmărindu-i mișcările, în timp ce Angelina se mișca mecanic, sorta pachețele, pungulițe, le așeza pe categorii, le contabiliza și le trecea într-un tabel. O indusese în eroare la început, cînd îi confirmase susținerea lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
flancat într-o parte de un container de gunoi răsturnat, iar în cealaltă de vreo cinci sau șase trunchiuri de copac cu tot cu crengi aruncate parcă din cer unele peste altele. Astea sînt piesele de rezistență, în rest vorbim doar de mărunțișuri îngrămădite, înfundate, aruncate peste tot, fie pentru a astupa breșele, fie pentru a îngroșa sau supraînălța bariera. Cîteva cupe de moloz, o sumedenie de cutii de carton, lăzi de lemn, mese, scaune, alte bucăți de mobilier, grilaje metalice, un butoi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
da, așa a fost. E lumină și nouă ne e frig: ne clănțăne dinții. Un vagabond ne aruncă o insultă sau poate ne cere bani. Noi ne uităm În buzunare și găsim o bancnotă de douăzeci de lire și niște mărunțiș. Scoatem bancnota de douăzeci de lire și i-o dăm vagabondului care ne vede suferința din ochi, iar privirea lui devine lucidă mai curînd din recunoștință decît de frică pe cînd ia bancnota și murmură ceva 00000000000000000000000000000i pleacă pe Stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]