1,766 matches
-
reușește să convingă. Poezia, în cazul său, devine frecvent discurs. Și nu orice fel de discurs, ci unul teatral: "Imperiala putere romană era între apogeu și cădere./ Pe trupul ei, prin defileuri sau pe câmpii/ Escadroane în deplasări nebunești./ În măruntaiele ei o sămânța unei noi religii lucra./ Zeimi în înălțare, zeimi în cădere,/ Îngurgitând mișcări, nașteri și dispariții./ O Romă ostenită de nebunia puterii, de depravarea măririi,/ Dar natura, stăpână a toate își urmează ale ei." Înclinat spre filosofare, Moise
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
devenea în primul rând un act de comunicare între un emițător (autorul) și un destinatar (cititorul), mediat de mai multe instanțe (sistemul editorial, critica literară, mass-media, opiniile prietenilor și ale membrilor familiei cititorului). Spre deosebire de semiotică și structuralism, specializate în studierea măruntaielor textului, această metodă ridica cititorul la rangul de (co)autor, opera devenind în egală măsură (cel puțin) și rezultatul lecturilor diferențiate (în funcție de gradul de cultură, background-ul existențial ale celor în cauză) și oarecum independentă de intențiile scriitorului care a
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
una și-a asumat deschis numele, iar cea de-a doua l-a disimulat sau chiar l-a negat cu nonșalanță prefăcută, nu numai că una sancționa exclusiv presa în baza unui criteriu al autonomiei politicului, iar cealaltă ajunsese până în măruntaiele cele mai inefabile ale literaturii, nu numai că într-una dominant era cultul unei persoane publice, iar în cealaltă o ideologie cu granițe din ce în ce mai limitative. Nu numai că prima se mulțumea să taie, în vreme ce a doua descoperise plăcerea nebună adăugirilor
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
foame." (p. 299). Iar demolările făcute în ultimii ani ai ceaușismului sunt prinse, de asemenea, în pagini excepționale, animate de frenezia distrugerii: de la Așezămintele Brâncovenești și până la Morga cu aerul ei "despletindu-se în efluvii de formol și-n damfurile măruntaielor frățiorilor și surioarelor noastre pe care le mâncau câinii"... O proză a eșecului individual și a marasmului social, o carte scrisă cu vână epică și virtuozitate stilistică de cel mai puternic romancier apărut la noi după 1989.
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
dezumanizante toată tragedia greacă se rezumă la pulsiunea erotică. La sînge, crimă, incest, nesațiu vulvar și cruzime falică. Nu-i poți convinge că orfismul bate freudismul. Dar de ce simte nevoia un arhitect baroc de fantasme în jubilativă desfoliere să etaleze măruntaiele, palpitul maladiv și convulsiile animalice, într-o morbidă beție de sînge, greață și orgasm epileptic? ș...ț Și totuși, un ce profit tot am avut. Cît m-am perpelit pe scaun în fața zvîrcolirilor de o ridicolă lubricitate a turmentului vaginal
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
din temelii lumea însăși. O reconstruiește repede, oarecum în stare de urgență, dar, mai ales, o reconstruiește inteligent, rebel, amar și trist: aha și cât de mult îți dorești să le vâri mâinile sub nas de-abia scoase de prin măruntaiele bucătăriei de-abia scăpate din luptele ei intestine făcând pe naiva pe nesimțitoarea și pe gospodina plăcerilor intelectuale și ce-ai mai poza tu în preșcolar rătăcit într-un amfiteatru unde poeții locali se-ntâlnesc la cenaclu (sfântă mare perversitate
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
întinsul țării. Când ajunse înapoi acasă, simți o mare ușurare, de parcă ar fi scăpat nevătămat dintr-un ținut sălbatic și greu de înțeles. Intră pe ușa din față și străbătu coridorul lung până la bucătărie de parcă s-ar fi retras în măruntaiele unei peșteri. Thérèse Mangeot, care pregătea ceva într-o cratiță, ridică ochii și spuse: Nu-nțeleg cum se face că intri totdeauna pe ușa din față. De ce nu vii pe ușa din spate, la fel ca noi? S-ar păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
au decis expertiza cui ar fi cea mai potrivită pentru șefia unui serviciu secret. În treacăt fie spus, controlul serviciilor secrete este o altă mare condiție a normalității. Vezi bătălia PDL-PSD pentru împărțirea serviciilor. Elena Udrea scurmă și ea prin măruntaiele Capitalei după ape termale, nucleele unor viitoare afaceri în turism. În cazul ei, expertiza poate veni pe filiera Bittner-Petrache -Cocoș, experți în slujba mai multor guverne. Altfel spus, normalitatea abuzează de noi. Politicienii și oamenii de afaceri se înghesuie să
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
simț al metaforei : cum spuneam și cu altă ocazie, ei alintă obiectul pasiunii lor definitive cu dezmierdări și nume conspirative demne de marii surrealiști - Adio, mamă! (parcă-i Esenin!), Șterge-mă din cartea de imobil!, Te-am zărit printre morminte, Măruntaiele cățelei, Vulpea brună, Matrafoxuri, Pufoaică translucidă, Rupe gît, Binladen, Pilot automat, Lacrima de electrod, Semifinale, Vopsea de seară ș.a.m.d. Chiar și abstinenții trebuie să recunoască frumusețea, ba chiar și superioritatea fanteziei celor care nu duc la ureche! Prosit
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
treabă, deci!” Și, cu gândurile acestea pline de ambiție, se mută el înapoi în casa lui părintească, având în minte să preschimbe acest locaș sacru și iubit de către toți copiii, în general, în laboratorul său de creație literară, laborator în măruntaiele căruia deja și vedea cum își va plăsmui cele mai frumoase opere ale sale. Dar se vede că aceste înalte gânduri ale sale nu-i mai erau împărtășite de nimeni altcineva, căci acasă el întâmpină atitudinea, de departe negativă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
primeai un cartuș în moalele capului și ți se sfârșea suferința". Mă uit la el, nu înțeleg ce spune, dar simt că umblăm cu focul în spate. Mă ghemuiesc în car și-mi acopăr privirile. O frică animalică îmi sfârtecă măruntaiele. Aud râsetele fraților mei. Mi-e și mai frică. Înțeleg că focul e doar pentru mine și pentru tata. Pentru mine e prea mult, vreau să fiu și eu copil, dar ceva din trupul și din sufletul meu a îmbătrânit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să mă plimb pe harta trupului său, aș fi vrut să fiu mireasma din săpunul de baie pentru a-i pătrunde în toate celule pielii, aș fi vrut să fiu sunetul din cântecul lui preferat pentru a mă piti în măruntaiele lui... dimineți splendide când florile plesneau de frumusețe și pieptul păsărilor de cântece... (Versuri din volumul de poeme Ioana Maria, ale poetului Geo Bogza, comentat de Max Blecher în Lumea românească, II, 287, 18 martie 1938.) ... îi auzeam vocea tristă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
obosită. Am făcut un pas în față, pe obraji îmi curgeau șiroaie de lacrimi, i-am întins mâna. Se uita uluit la mine, îmi pare rău că te-am întristat cu povestea mea, zice el, lacrimile îmi curgeau șiroaie, în măruntaie simțeam un gol uriaș, de parcă aș fi născut. Dacă n-aș fi cunoscut-o pe soția mea înainte, cred că m-aș fi îndrăgostit de tine, ești o fată minunată, am fugit de lângă el de parcă aș fi avut picioare de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vârstă, el nu era chiar un Dumnezeu, se credea doar, de aceea nu tot ce spunea el era cu lapte. Numai când a adus minerii a vorbit foarte serios, atunci când și-a simțit amenințată puterea a chemat pe oamenii din măruntaiele pământului să vină în capitala țării, să cotonogească intelectualii, acei oameni periculoși, cu șapte capete, pe pământul acesta nimeni nu are voie să gândească, spunea Comunistul cu Față Umană, el este Alfa și Omega, ceilalți să doarmă liniștiți la casele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vrea să o ia la fugă dar nu poate, zarva din jurul ei e tot mai mare, altă siluetă cu miros și mai rău se apleacă peste ea, o lovește, în acel moment simte o durere îngrozitoare, parcă i se spintecă măruntaiele, scoate un urlet de fiară, alunecă în beznă și în gol, departe se aude o detunătură. În dormitorul întunecos se aud bufnituri, înjurături. O grămadă de corpuri se vânzolesc unele în altele. "Îl omor, auzi, îl omor", se aude o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de sudoare. Ar vrea să rămână aici pe piatră, să se usuce așa cum s-a uscat trupul Mariei, închide ochii, dar în ochii minții îi apar mâinile acelea rău mirositoare, gurile căscate, ecourile bufniturilor în trupul ei, acolo adânc în măruntaie, se desprinde de lespedea de piatră cu mare greutate, se târăște spre firul de apă din peșteră, își înmoaie buzele arse, își șterge genele umflate și dureroase, își simte obraji veștezi. O dor toate mădularele. Soarbe câteva înghițituri de apă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sinuciderii îi dă târcoale, i se pare o soluție, nu mai poate îndura durerea insuportabilă care i s-a instalat în coșul pieptului. Greața îi cuprinde toată ființa, o simte ca pe ceva iremediabil, ca o apă care îi macină măruntaiele, natura și oamenii i se par urâți, îngrozitori de urâți, se simte la marginea unei prăpastii care o absoarbe înăuntru, iar ea se lasă absorbită fiindcă și-a pierdut bucuria de a trăi. În drum spre capitala țării își repeta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
doarme o zi și o noapte, se trezește cu creierul spălat, acolo nu mai sălășluiește decât imaginea Mariei alergând în zborul ei planat prin pădure în întâmpinarea Dumnezeului ei, peștera cu firul de apă ce se strecoară printre stânci în măruntaiele pământului și privirea catifelată a băiatului din Clădirea Albastră. Se așează la pian cu un aer șugubăț: Știți cu cine m-am întâlnit în oraș? Cu Alex, spune fără să mai aștepte reacția lui Zinzin. Vine în seara aceasta la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
voia lui, el o posedă cu sălbăticie, acolo pe podele, peste covoare, se rostogolesc prin toată încăperea, peste trupul ei se năpustesc fiarele din pădure, trupuri lemnoase cu respirația împuțită, o hăcuiesc, ea vrea să scape din încleștare, o dor măruntaiele, o dor rărunchii, murdăria se revarsă în ea ca o flegmă, o îneacă, Alex plânge în hohote, urlă, se uită la el, nu simte nimic, el se zbate, plânge, scrâșnește din dinți, se uită la el cu o privire albă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
studieze atent. Era foarte important să afle mai mult despre stupizenia aceea care i se Întâmpla. Se simțea golit și acum Îl durea totul pe dinlăuntru, ca și cum cineva Îi umbla pe acolo, răscolindu-i cu brutalitate viscerele, sugându-i toate măruntaiele, Întreaga ființă. Deveni foarte surprins când descoperi cât era de uscat. Piciorul drept i se Înnegrise până spre genunchi, iar degetul mare al fratelui său geamăn era mânjit de aceeași funingine blestemată. Înțelese atunci că ciudata lui boală era Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu toroipanu’... Apoi se pierdură amândouă prin saloane, găsindu-și treburi mărunte, ce se cereau a fi puse în ordine. În ziua aceea nu se mai întâlniră. Probabil nici una dintre ele nu și-ar mai fi dorit 1 Borș din măruntaie de pasăre continuarea unui dialog. După părerea Inei, mai ales, nici n-ar fi trebuit început. Olga era bolnavă. Ina intuia boala fostei sale prietene. Decretase doar pentru ea că fostei e un cuvânt ce se articula din ce în ce mai mult cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
umbrelor rătăcitoare, antrenând, mi se părea, și propria-mi umbră pe urmele lui. Dar trupul Îi căzuse aici, insensibil și imobil. Mușchii destinși, venele, nervii, oasele se pregăteau să putrezească și să ofere o hrană suculentă viermilor și șobolanilor din măruntaiele pământului. Iar eu, eu trebuia să petrec o noapte lungă, obscură, rece, fără sfârșit în compania unui cadavru, în această cameră asemenea unui mormânt, printre tenebrele eterne care mă înconjurau infiltrându-se până și în pereți. Atunci mi se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai ales. Esențialul era fața Ei - nu, ochii Ei. Acum îi aveam; sufletul lor, pe hârtie, îmi aparținea. Trupul îmi era de-acum inutil, acest corp, condamnat să se resoarbă în neant, să servească drept hrană viermilor și șobolanilor din măruntaiele pământului. Ea Se supunea de-acum voinței mele; nu mai eram sclavul Ei. Puteam să-I văd ochii de câte ori voiam. Cu toată precauția necesară, am luat desenul și l-am pus în caseta de metal în care îmi păstram banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în care aflam că-i place unul, îl pândeam, comiteam mii de josnicii și-i debitau mii de platitudini, ca să mă împrietenesc cu el, să-l flatez, să-l îmbrobodesc. Și ce amanți! Vânzătorul de mațe, muftiul, notarul, negustorul de măruntaie, băiatul de la dugheana din colț, filozoful. Numele și titlurile se schimbau, dar toți erau niște bădărani. Spre ei mergeau preferințele ei. Și ce mârșăvie! Cât mă înjoseam! De necrezut! Mi-era teamă să nu-mi pierd soția și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ce râs sacadat și teribil! Mi se zbârli părul pe cap. Nu-mi mai recunoșteam timbrul vocii. Era ca râsul străin care-mi răsunase de nenumărate ori în urechi. Am început să tușesc. Un scuipat sângeriu, o picătură din adâncul măruntaielor mele căzu pe oglindă. Am atins-o cu buricul degetului și m-am întors, s-o văd pe doică palidă precum cearșaful, cu părul zbârlit, cu ochii stinși și buimăciți. Ducea în mână un castron cu fiertură de orz, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]