328 matches
-
lui de cârciumar, cu gura căzută în timp ce urmărea marșul ticăit al pendulului spre amiază. — Aici. M-am născut la etaj. Asta e proprietatea tatălui meu. — Nu zău? Expresia glumeață își luă în mod ciudat zborul de pe buzele pline, de un măsliniu viu. Dinții îi sunt ca niște perle, perlele din stridia de la Shakespeare. Am tras aerul cu zgomot și am spus: — Lucrurile stau cam așa. Există un Tată, o Mamă, un Fiu, o Amantă. Amanta e împărțită de Tată și Fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
puteau prinde și totul părea să fie bine în lume. Prepelicarul, o femeie în toată firea de treizeci și patru de ani, trei luni și patru zile, stătea așezată pe o stâncă, în zdrențe și cu părul negru căzându-i peste fața măslinie. Strângea în mâini două sticluțe. Cea din mâna dreaptă era plină cu un lichid de un galben strălucitor. Cea din mâna stângă era plină cu un lichid de un albastru deschis. Culoarea țâșnea frenetic de pretutindeni, cu excepția pielii mele. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
omul pe care venise să-l vadă de atât de departe. Grimus tricota. Asemănători și totuși diferiți. Da, chipurile lor semănau: nasul acvilin, ochii înfundați în orbite, grumazul ferm și colțuros. Dar Grimus tenul de o culoare mai apropiată de măsliniul Prepelicarului decât de albul cadaveric al lui Vultur-în-Zbor. Iar ochii lor exprimau lucruri diferite: ai lui Grimus erau reci, distanți și scânteietori, în timp ce ai lui Vultur-în-Zbor erau plini de furie și înfierbântați. Asemănători și totuși diferiți. Ca și când i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și trecu în zona rampei de acces a Orașului, întrerupând un trio format din trei polițiști metropolitani cântând „An Nou cu fericire”. Înăuntru decorul era același ca pe teritoriul Comitatului, cu excepția faptului că uniformele erau bleumarin - nu kaki și bej măsliniu. Danny se duse direct în biroul doctorului Norton Layman, asistentul șef al Morgii Orașului Los Angeles, autorul lucrării Știința împotriva crimei și instructorul său la cursurile serale de la University of Southern California în „Patologia medicinii legale pentru începători”. Pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
avea un aer de peșteră: pereți acoperiți cu cabluri, reflectoare, aparate de filmat pe care cu rotile, niște cai anemici legați de stâlpi și lume care lâncezea, fără să facă absolut nimic. Chiar în mijloc se găsea un cort indian măsliniu, confecționat în mod evident din surplusurile armatei, cu simboluri indiene pictate pe fețele cortului cu lac roșu, de acadea, ca să dea impresia că ar aparține vreunei brave căpetenii. Asupra cortului și a celor patru actori care stăteau pe vine în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri, cu blana țepoasă și ochii măslinii, se măna leit cu portretul lui Franz Joseph al Austriei. Înțelepciunea lui, privirea ochilor adânci erau mai con vingătoare decât toată filozofia învățată din cărți... Când băiatul meu era de vreo cinci-șase ani, avea un pisic pe nume Zorro. Cum
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri, cu blana țepoasă și ochii măslinii, se măna leit cu portretul lui Franz Joseph al Austriei. Înțelepciunea lui, privirea ochilor adânci erau mai con vingătoare decât toată filozofia învățată din cărți... Când băiatul meu era de vreo cinci-șase ani, avea un pisic pe nume Zorro. Cum
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
spre Su Shun înainte de a concluziona: împărăteasa Nuharoo și eu am hotărât că atâta timp cât vom fi în viață, ne vom onora angajamentul față de soțul nostru. Înainte de a apuca să rostesc ultimul cuvânt, Su Shun se ridică în picioare. Pielea lui măslinie s-a înroșit, iar ochii îi trădează mânia: — Inițial, nu am vrut să fac publice discuțiile mele private cu Majestatea Sa, dar nu-mi dați de ales, doamnă Yehonala. Su Shun se îndreaptă spre oamenii săi și vorbește tare: împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cei cu care mă tăvăleam prin noroaiele de la țară... Parcă prea curați, prea ordonați și miroseau a lipsă de griji și nevoi, de care eu eram prea încărcată... Mă spălam șimi scrijeleam cu unghiile fața să îndepărtez arsura soarelui și măsliniul natural cu care m-a înzestrat Dumnezeu.Gândeam: „Doamne, de nu m-ar crede cineva țigancă!” Și parcă-mi aude gândul o fetiță frumoasă ca o zână din povești, cu un trup micuț ca și al meu, dar foarte blondă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să scap de el. Era micuț, dar pe fază. Ochii îi ajungeau cam la nivelul sfârcurilor mele, iar privirea i-a rămas în zona aia cam tot timpul cât am conversat. —Rachel, mi-a cântat el aruncându-mi un zâmbet măsliniu strălucitor, din cer lipsesc două stele: cele două stele din ochii tăi. —Miguel..., am început eu. —Tomas, m-a corectat el râzând. —... OK, Tomas sau cum te-o chema, am zis eu. Din gura ta lipsesc doi dinți: cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atingând cu degetul legitimația laminată pe care o aveam în mână. Randall a râs. Legitimația era cât se poate de falsă. Fata din poză avea un păr lung, blond, aproape alb, împletit din codițe și pistrui. Eu am moștenit pielea măslinie a tatei, am ochii căprui deschis și, ca majoritatea semenelor mele de la acea vreme, îmi purtam părul întunecat aranjat în coafura omniprezentă denumită „Rachel“. În loc de pistrui, aveam o roșeață sub formă de pete care se întindeau ca un incendiu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ca și când ar fi fost ai ei. în cele din urmă, foarte încet, se ridică în picioare, își încrucișă brațele, își apucă rochia de poale și și-o trase peste cap, aruncând-o într-un colț. Corpul său puternic, tânăr și măsliniu, cu sâni mici și coapse tari, rămase complet gol, și sergentul Malik îl contemplă îndelung, fără să se oprească din legănat, ca și când i-ar fi făcut plăcere ideea de a prelungi cât mai mult acel moment, desfătându-se cu fanteziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
își făceau cruce în fața ei. Madonna spuneau italienii și când erau luați prin surprindere. Când erau furioși, spuneau porco Dio. Însemna că se enervaseră de-a binelea. Deodată, din dreapta mea a apărat Anna. Fata asta, Anna, era italiancă, avea pielea măslinie și glezne subțiri, iar sub bluză îi creștea ceva. Ce creștea acolo părea pus pe arcuri, ca patul lui signor Giovanni, pe care puteai sări. Anna avea paisprezece ani, eu am coborât privirea. Când am ridicat iarăși ochii, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca o regină în fața televizorului, așteptând să înceapă filmele acelea vechi, în care juca actrița care semăna atât de mult cu ea. Eu eram sigură că este chiar ea, aceiași pomeți proeminenți, aceleași buze frumos conturate, aceeași piele curată și măslinie, și eram sigură că în timpul nopților, când ne lasă singuri, merge să filmeze pe ascuns la filmele acelea, de aceea erau alb-negru, pentru că se filma doar noaptea, și de aceea nu se trezea odată cu noi dimineața, iar eu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
către el, mă sărută pe gât, pe buze, iar eu murmur, încetează, uite că vine o femeie, și el spune, minunat, ni se poate alătura, femeia își dezvelește sfioasă un picior și zâmbește, are părul ondulat și trupul zvelt și măsliniu, apoi se aruncă repede în apa întunecată, dar mie nu îmi place apropierea aceasta, hai să ne întoarcem în cameră, îi șoptesc eu la ureche lingându-l, pentru a-l face să înțeleagă intențiile mele, o mai privește o dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ai nimic de pierdut. Nu am nici de câștigat, a mârâit el, practicile acestea păgâne nu sunt pentru mine, dar eu insist, de ce te deranjează, este medicină antică și naturistă, încearcă, iar acum îi va intra în cameră tânăra aceasta măslinie, pe care o va alunga chiar și prin somn și cu siguranță nu va mai dori să primească pe nimeni altcineva după aceea, număr pașii femeii, plină de resentimente, o conduc în salon, unde se plimbă cu pași muți printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în general, în aceste fotografii toată lumea stă înghesuită în centru, în curtea casei sau în jurul mesei, privind spre farfuriile golite, dar aici cu toții sunt în mișcare, ca și când s-ar juca prinselea. Dintr-un colț al fotografiei îmi zâmbește un tânăr măsliniu, cu gropițe în obraji, nu departe de el se află o fetiță îmbrăcată într-o rochie cu umerii înalți, capul îi este acoperit de o mulțime de codițe, în celălalt colț, încercând să îi prindă din urmă, o femeie înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
după el scara din balcon până în dormitor, apoi se cațără pe ea până ajunge pe piscurile înzăpezite ale dulapului. Mă uit cu ostilitate la labele picioarelor lui frumoase, deget după deget, desenând o diagonală perfectă, trăgând cu ochiul prin pielea măslinie, chiar sub nasul meu, pentru o clipă am impresia că nu ne va părăsi cu adevărat, mă ajută doar să dau jos hainele de iarnă, doar vara se va sfârși în curând, primele semne se făcuseră simțite în noaptea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fie un animal bun. Pe dracu’... Trebuie neapărat să văd ce-i acolo, trag tacticos de așternut și se dezvăluie o claie de păr negru, un spate suplu, curbura feselor... Cum să fie acest cur fin ca o piersică? Alb, măsliniu? Lățindu-se ușor ca să deseneze talia? Sau bombîndu-se? Sau...? Sunetul scremut al telefonului din foișor mă aduce Înapoi În cadru. Dar cum ar fi să mi se scoale tocmai acum? CÎnd sună din nou telefonul, armele noastre devin extraordinar de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o față puternică, gravă. Pielea îi era tuciurie, iar ochii ei priveau lumea cu o curiozitate critică, lipsită de afectivitate. Fața îi era pătrată, cu un profil tăiat în linii drepte și un păr des și lânos, aproape negru. Pielea măslinie și brațele îi erau aspre, solzoase parcă. Cineva spusese o dată că seamănă cu o mexicană și, cu toate că era o comparație lipsită de logică, fusese acceptată ca o caracterizare potrivită. Era o femeie taciturnă și purta fuste foarte lungi. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie. Nu s-ar putea spune că Pearl semăna cu Ruby, dar pe fața ei cu trăsături puternice se putea recunoaște ceva din expresia de „mexicană“ a acesteia din urmă. Pearl era zveltă, avea un păr negru și drept, pielea măslinie, un nas subțire care pornea de-a dreptul din frunte și buze subțiri, aprige. Culoarea ochilor era căprui-verzuie, ca aluna. Se uită cu nervozitate la Hattie și fetița aproape pieri în ceața spaimei ei copilărești. Atunci Pearl zâmbi, și zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
negru opac, drept și țeapăn. Uneori, fruntea smeadă a lui Pearl și nasul subțire, care pornea drept, ca o linie trasă cu rigla între sprâncene și gura subțire, tot dreaptă, arătau crispate, întunecate, ca „bătute de intemperii“. Astăzi, însă, culoarea măslinie a lui Pearl era ca de ceară, frumoasă, ușor rumenită, de parcă ar fi fost dezmierdată de un soare meridional, iar ochii căprui-verzi erau gânditori, nu aprigi. — Trebuie să-mi cârpesc cămășuța asta. Uite, se rupe la umăr. — Am să ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aminte de Odiseea, să nu se răzbune. Să nu uit o idee pe care aș vrea s-o dezvolt, într-o zi. Grecia este o țară săracă, dacă e judecată prin prisma resurselor. Pământul ei secetos e generos doar cu măslinii. Fără câștigurile obținute din navigație și din turism, s-ar descurca foarte greu. Multele magazine pe care le-am văzut în Atena ar deveni falimentare. Dar turismul e stimulat de ruine! Grecia antică, prin cultura ei, îi hrănește pe negustorii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
săptămână, cât ținea aria, în tinda femeii se auzeau seară de seară bușeli și chicot. Scurtele nopți de vară se țineau tot într-o petrecere. Spre deosebire de oamenii din partea locului, acești „mehalnici” plini de unsoare și cu chipuri înțepate de puncte măslinii îi erau pe plac Ioanei care le făcea de mâncare și le cumpăra rachiu. De pe urma lor ea se alegea cu grâul pentru un an întreg. La primărie femeia venise pentru o aprobare. Înțelegând că Neculai are trecere pe acolo, zâmbitoare
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
-i, fato, și lui, că nu vine!“ strigă Iosub de lângă ea și-i smulse și caietul, așa că Petruța tre bui să-mi facă și mie oracolul. Nu știu de ce, m-am gândit chiar la ea. Săraca, avea pielea atât de măslinie... Și părul, nu știu cum, puțin unsuros... Și acasă nu stătea o clipă, făcea treabă, gătea, îngrijea de doi frați mai mici, știam de la mama, care aflase de la ședința cu părinții. Cu toate astea, își făcea mereu temele, chiar desena bujori și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]