175 matches
-
atât se scremuseră și pentru care scurtaseră de urechi pe atâția dintre regii aievea încoronați, dar pas să cunoști lucrul acesta, ai orașului București. Obținură o cheie pe cinste. Era croită dintr-un metal ușor, aristocrat. Licărea ca o platină. Mătăhălosul înhăță cheia, îi strecură prin sita din partea superioară a ornamentului un colan din sfoară de cânepă și o ascunse între sânii îmbelșugați și fleșcăiți ai Gabrielei, sâni bălăngănindu-se acum tot fără sutien, însă sub un tricou bicolor, mov cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu înfățișare și ștaif de cheie de poartă de castel. La poarta superioară, cheia era bombată și ornamentată. La partea inferioară, cheia nu avea trasat încă nici un element ce i-ar fi permis să slujească la închiderea-deschiderea unei încuietori. Bărbatul mătăhălos se cățărase cu coatele peste foaie și îl bodogănea pe desenator. - Cu țeava asta vrei tu ca să le dai pe spate pe elvețience?! Cu ce o să-l deblochezi și o să-l blochezi pe mecanism?... Crezi tu că guvernantele mai copticele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu patru cafele. - Gabrielo, dacă ai scăpat firimitură de zahăr în ceșcuța mea... Bolile și blestemul la fundul tău, nespălato! - Ceșcuța ta e mai tot timpul plină de zahăr, prinse din zbor, adresîndu-i-se îndatoritor, dar și plin de bale, bărbatul mătăhălos, femeii șterse. Iar curul tău, nepotcovit de boli ori blesteme. De ți-ar trece cumva prin bibilică, pentru ca să-l scoți la bătaie, ar fisura la barajele de acumulare și ar sparge avioane!... Doamna cea ștearsă, madam Nicolici, strânse buzele, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
morți, le mâncase din pomană. Întâi trecea spărgătorul de lemne. A gunoierului îl simțea de departe, cu sufletul. O dată se împosoca. - Grigore, nu știu ce mi-e. Am o inimă rea... In capătul străzii care se sfârșea la rampă, șeful zărea umbra mătăhăloasă a lui Tudose. Mergea agale, cu toporul său înfipt într-o buturugă, ținut pe un umăr, fără să se uite-n dreapta și-n stânga. Muierea începea să blesteme: - Na, că iar trece! îl vezi, Grigore? - Poate ne-o fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Galeria ciudaților Trenul din zori Trenul trebuia să treacă prin stație fără oprire. Luminile verzi ale semnalelor puse pe liber clipeau reci în geana cenușie a zorilor. Soneria telefonului sună strident o dată lung apoi de două ori scurt anunțând apariția mătăhăloasă a mărfarului și impiegatul își luă alene lampa cu lumină verde ieșind la peron pentru defilarea trecerii. Ieșit în aerul parcă puțin rarefiat al toamnei, se înfioră ușor, apoi privind în direcția trenului simți că e ceva în neregulă. Monstrul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
O trase spre el, mări puțin flacăra lămpii și citi aproape silabisind: „Ioan Minulescu” „Poezii”. Era o carte din colecția „Cele mai frumoase poezii”. Pe moment îi fu greu, dacă nu chiar imposibil să și-l imagineze pe omul acela mătăhălos, cu mâinile ca niște lopeți, răsfoind cartea ceea mică și mormăind cu glasul său gâlgâitor ca o furtună văratecă, grațioasele „Romanțe pentru mai târziu”. Podeaua din sălița de intrare trosni sub pașii săi grei și în cadrul ușii apăru, cu capul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în păr. Din cer, a venit un balaur care l-a luat pe Bolomir și l-a aruncat într-o râpă, iar despre Irinuța n-a mai auzit nimeni nimic. Județ al sărmanilor este povestită de Constandin Moțoc, un cioban "mătăhălos" din Rarău, care poposi la Hanu Ancuței, hotărât să bea până "oi vedea tulbure", după care începu să istorisească o întâmplare despre prietenul său. Acesta trăia în satul Fierbinți, unde stăpânea Răducan Chioru, bogat, văduv, care chema din când în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vodă pe Ștefan. Ar mai fi spus spătarul ceva ca să-și arate bucuria dar privirea veninoasă a fratelui mai mare îl îngheță. Era limpede că la gât caftanul luxos îl strângea cumplit pe stolnic. Mihai Cantacuzino crezu că greutatea trupului mătăhălos mult prea gras al fratelui mai mare îl face ursuz, dar când îi auzi în continuare șoapta simți cum i se răcește spatele. Visul meu nu-i împlinit pân’ nu-l văz pe Constandinul Stancăi răpus. Cu tot neamul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trebuia să treacă și acest hop. Nu-l preocupau acești oameni, acest partid și dacă nu ar fi fost atâta balamuc la televizor, nici nu ar fi știut de existența lor. Burlacu era neschimbat, nici mai tânăr, nici mai bătrân, mătăhălos, rigid și cu voce surprinzător de calmă începu ședința. Mormăi câteva fraze stereotipe. - Ne-am întrunit în ședință pentru a analiza cererea candidatului! Și începu să-i pună întrebări dintr-un carnețel pe care-l tot răsfoia. La prima întrebare
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la un alt atac, gornistul turc nici n-apucă să ducă goarna la gură, și căzu străpuns de o baionetă, dar dorobanțul ... și el împușcat, alunecă, cu fața în glod, tăvălindu-se în vale, iar peste dânsul un alt turc, mătăhălos, căzu și el străpuns de o baionetă, pană‟n gardă. Din urmă, ceilalți dorobanți veneau năvală, ca aduși de-o vijelie... înaintau neînfricați, orbiți de setea biruinței în fața morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
am avut încotro... șî el o fost un suflet...!“ Pentru faptele lui... Maiestatea Sa, i-a prins decorația de veston, cu mâna lui. Altădată, la un atac, o luat-o înaintea mea, și s-o pomenit înconjurat de trei turci mătăhăloși, care urlau... „Alah ...Alah!“, Pi doi dintre ei, nici n-am văzut când i-o dat gata, da‟ cu al treilea... și Anton tăcu o clipă, apoi continuă privind în pământ... Și-au trecut baionetele unul în altul,.. și, îmbrățișați
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zis: — Ascultă la mine, urăsc gândul că te-am Înșelat. Nu mă-ntreba de ce, dar am de gând să-ți fac un favor. Poate pentru că-mi place tupeul tău. Nu te Întoarce, dar vezi că la bar stă un tip mătăhălos, În costum maro, tuns ca un arici de mare. Uită-te bine la el când te duci Înapoi la masa ta. Este un asasin profesionist. S-a ținut după tine și după fată aici Înăuntru. Mai mult ca sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am terminat tot de mâncat și-i întind peste umăr în chiuvetă la spălat și farfuria mea și-l regăsesc pe fratele Rafael apropiindu-mă de el în dărnicia cu care împrăștia în jur mireasma irespirabilă a gazelor eliminate de mătăhălosul său trup în orice zi de vineri, cu regularitate, când ne pregătea fasole frecată și el însuși, mânca cel puțin două farfurii, plăcându-i fasolea la nebunie, părintele Ioan îl lua în răspăr, și lăcomia e unul din păcatele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vârtejul entropic ucide corpul pufos, umed de viață al cuvântului, ca o nară de cal În galop pe suprafața albă a zăpezii). Se ridică din fotoliu. Merse către ușă. Trecu prin fața oglinzii. Se uită În oglindă. Se opri. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică. Acesta e un corp de bărbat matur. Se apleacă. Șterge oglinda. Imaginea dispare. Apare o alta. Un adolescent. Șterge oglinda. O alta. Un bărbat În prima tinerețe cu contururi tăioase. Șterge oglinda. Un obiect mătăhălos În poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Un obiect mătăhălos În poziție simetrică. Acesta e un corp de bărbat matur. Se apleacă. Șterge oglinda. Imaginea dispare. Apare o alta. Un adolescent. Șterge oglinda. O alta. Un bărbat În prima tinerețe cu contururi tăioase. Șterge oglinda. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică. Chiar el. Ocoli colțul mesei. Se Îndreptă spre coridor. Traversă glazvandul. Se apropie de ușă. Ascultă. Se auzi ceva din afară. Se aplecă. Privi prin vizor. Deschise, Întinse mâna. Primi un plic. Mulțumi. Se Întoarse. Închise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dramatism reținut, bine fixat În pagină grație scriiturii aparent pulverizate, așadar aparent „obiective“. O a doua parabolă a oglinzii vorbește despre curgerea rapidă și poate că absurdă a timpului: „Trecu prin fața oglinzii. Se uită În oglindă. Se opri. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică. Acesta e un corp de bărbat matur. Se aplecă. Șterge oglinda. Imaginea dispare. Apare o alta. Un adolescent. Șterge oglinda. O alta. Un bărbat În prima tinerețe cu contururi tăioase. Șterge oglinda. Un obiect mătăhălos În poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Un obiect mătăhălos În poziție simetrică. Acesta e un corp de bărbat matur. Se aplecă. Șterge oglinda. Imaginea dispare. Apare o alta. Un adolescent. Șterge oglinda. O alta. Un bărbat În prima tinerețe cu contururi tăioase. Șterge oglinda. Un obiect mătăhălos În poziție simetrică“ (p. 433). Ultimele rânduri ale romanului arată că jurnalul lui M. continuă să se scrie. Personajul deschide un caiet și notează: „A murit. Nu se poate să fi murit. Nu avea dreptul să moară. Dar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mormăieli. O portieră de mașină trîntită. Clopoțeii de la ușă răsunară. O scurtă privire aruncată Înăuntru - Billy se Îndrepta spre ușa din față a casei. Jack continuă să privească. Timmy, țanțoș, cu mîinile În șolduri. Billy reveni, Însoțit de un individ mătăhălos. Musculosul Își prezentă marfa: flacoane cu pastile și o pungă transparentă, cu iarbă. Jack sprintă spre stradă. LÎngă bordură era tras un Buick sedan cu numerele de Înmatriculare mînjite cu noroi și În față, și În spate. Portierele Încuiate: ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ne Împingeam verișorii Într-un cărucior pentru cărbuni. Pe-atunci copiii mergeau mai repede În picioare și-și cîștigau existența. — Ați fost trimis să curățați un coș vreodată, unchiule Horace? Întrebă Duncan. — Un coș? Domnul Mundy clipi. — De o brută mătăhăloasă care-ți punea cărbuni Încinși la tălpi, să te facă să mergi mai repede? Hai, fugi de-aici! RÎseră. Conserva goală fu pusă la o parte. Domnul Mundy Își scoase batista și-și suflă nasul scurt și energic, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mare și pornesc împreună într-o călătorie senzațională. De la țărmul mării, pe care mi l ai arătat tu, Edo, în vis, trebuie să înceapă totul! 9. Ies valvârtej din clasă și aproape că mă ciocnesc cu o femeie de serviciu mătăhăloasă, în coborârea mea vijelioasă pe scări, să nu care cumva să se răzgândească Eduard și să plece înainte de a-mi afla minunatul gând. — Am multe să-ți spun! Am luat un premiu la olimpiadă și mi-a venit o idee
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
noapte. Toată ziua se purtase indiferent și aproape rece cu el, ca și cum ar fi venit la mare trasă cu forța irezistibil de alaiul gălăgios pe care, de fapt, ea îl convocase. Flirta în mod evident cu un student blond și mătăhălos de la Regie și părea complet dez interesată de Eduard, care îi așteptase în holul hotelului. îl atinsese în treacăt cu buzele ei cărnoase pe față, evitând cicatricea mare și adâncă de pe obrazul drept, și se retrăsese ime diat la bar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
toată ziua la hotel, cu gașca, jucând table și cărți, ronțăind alune și încărcându-și bateriile cu multă bere. în mod ciudat, berea rece îi făcea bine la răceală sau, cel puțin așa avea el impresia. Anda și cu blondul mătăhălos de la Regie nu dădură nici un semn de viață toată ziua. Seara, Eduard plecă înapoi spre casă. Continua să plouă îndesat. Tocmai descuia ușa, când se trezi tras de mânecă. Se întoarse surprins. Zări în fața lui o siluetă feminină care se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
răsună glasul ei peste rumoarea din cameră. Probabil vă roade curiozitatea să aflați ce sărbătoresc eu azi! Ei bine, v-am chemat să vă anunț că am acceptat cererea în căsătorie a lui Paul! îl strânse de braț pe blondul mătăhălos, care încuviință zâmbind și rosti cu un glas plin de importanță: — Așa e, azi ne-am logodit! Să curgă șampania! Să petrecem până-n zori! Eduard rămase în colțul lui în timp ce toată lumea se ducea să-i felicite pe logodnici. în cele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din acest ținut sever, pe urmă urcăm pieptiș un deal, trecem printr-o spărtură dintr-un vechi gard de țarc și ne continuăm suișul; ajungem În cele din urmă pe o creastă rotunjită care duce spre nord către un turn mătăhălos, o balegă uriașă de stâncă primară, Longford Tor. La picioare, o altă vale mohorâtă, pe urmă, succedându-se cât cuprindem cu privirea, alte contururi punctate de dealuri și mai sumbre, de teren mlăștinos și fără arbori. Soția Îmi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
preferă să-și mascheze încordarea maximă a așteptării sub o aparență meditativă, dar tensiunea din priviri este evidentă. Deodată, în fața lor, lumina unor faruri oarbe anunță sosirea unei mașini. Privirile lor se fixează prin parbriz asupra taxiului. Debarcă un individ mătăhălos în costum cu dungi late și pălărie albă, gen fante de mahala. Atârnă o țigară în colțul buzelor și scapără un chibrit pe care-l aruncă leneș pe trotuar. Parcurge cei câțiva metri până la intrare cu pași împleticiți, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]