556 matches
-
pună mâna pe telefon și să-l sune pe Galiț, gândul la închisoare fu suficient pentru a-l opri. Nu era un nenorocit de informator și nici un distrugător de familii, chiar dacă avea suficientă afurisenie în el încât să jubileze la mătăniile pe care Preda le făcea neostoit la picioarele lui. Până la urmă, important era să nu se mai fure în firma lui și să nu mai fie privit ca un fraier ușor de dus de nas. Îl mai lăsă câteva minute
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1445595996.html [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
au „organizat bine” întâlnirea. Au strâns probabil toată popimea fidelă patriarhiei ruse din Italia, aducând-o în sală (a se vedea fotografia în grup a „creștinului socialist-comunist Dodon!” în mijlocul popilor), care a „sfințit” adunarea, Dodon făcându-și des cruce! (doar mătănii nu bătea păcătosul comunist!). Observați cum și-a încolonat Dodon armata. Ultimul patriarh nekagebist al Rusiei Tihon, cel care a anatemizat hoarda bolșevică-comunistă pentru crimele monstruoase comise împotriva bisericii (peste 200.000 de clerici executați, dar și milioane de alți
BRAVO DIASPORA !!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/valeriu_dulgheru_1489571198.html [Corola-blog/BlogPost/380643_a_381972]
-
-n vreme ce-și ștergea lacrimile c-un colț de basma, prinde curaj, trece drumul și se prelinge încetinel în curtea bisericii... I se spovedește preotului care n-o crede, bănuind c-ar avea năluciri... povățuind-o la rugăciune și mătănii. Nici părintele, nici Lina nu simțiră că vorbele șoptite sunt prinse de dascălul Marcu, om hulpav de băutură și de câte alea. Singurele virtuți avute - hărnicia și vocea - îl salvaseră în slujba de paracliser. Pășind ușor în latura femeii, o
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1414918968.html [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
ci o credință prezentă și vie! Miramoț, cu lacrimi în ochi, cântă ultimele versuri ce aveau să închege capătul de pod: -Plini de păcate, străini de Cer, visează la Eden,/ naivi, neluând în seamă al Iadului aven./ Dar eu bătând mătănii, trăind mereu smerit,/ cu Dumnezeu în suflet sunt astăzi fericit! Americanul ridică privirea spre podul pe care doar el îl vedea în peretele-oglindă. Într-adevăr, își crescuse capătul care atingea malul opus. Atunci, făcând o cruce largă, spuse: -Și tot
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1439100419.html [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
prima carte cu versuri publicată, până acum am creat numai proză... -Sunt sigur că ultima poezie din volum sună cam așa: Plini de păcate, străini de Cer, visează la Eden,/ naivi, neluând în seamă al Iadului aven./ Dar eu bătând mătănii, trăind mereu smerit,/ cu Dumnezeu în suflet sunt astăzi fericit! Nerăspunzând perplexității din ochii lui Miramoț, îi făcu semn să o ia înainte și începură să coboare în tăcere poteca, pentru a-i ajunge pe ceilalți din urmă... * Visul Americanului
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1439100419.html [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
care mă pipăi. * Cheamă-mă încet și tandru cu numele de alaltăieri, cu amurgul de ieri, cu zvonul pământului neliniștit pe crucea de gând răstignit. * Aș fi vrut să te strâng în brațe, Indiferent, ca o lacrimă de post, făcând mătănii în fiece dimineață cu chip de prescure. * Dragostea mea te ține în dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 by http://confluente.ro/Ganduri_de_buzunar_george_baciu_1332436794.html [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]
-
O dată, o singură dată, printre moșii care se perindă pe chei sau își trec vremea la tavernă, a apărut unul cu nimic deosebit: aceiași pantaloni trei-sferturi, aceleași sandale, aceeași cămașă de in cu mânecă scurtă, aceeași mustață, același șir de mătănii, aceeași tihnă: „Câți ani ai?”, îmi zice „18”, îi răspund: „Pari de 16. Am și eu un băiat de vreo patruzeci. Te simți bine pe-aici?” Diamantis Pateras era proprietarul insulei, unul din cei mai bogați armatori greci și, în
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi by https://republica.ro/zsorosul-meu-un-miliardar-grec-m-a-dus-trei-ani-la-rand-pe-o-insula-minunata-sa-citesc-texte-vechi [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]
-
recunoscători pentru un duș gratuit pe care nu apucaseră să-l facă în dimineața respectivă. V-ați gândit vreodată la ce sunt bune parbrizele? Păi unde ne-am putea expune mai bine, ca într-o vitrină veritabilă, colecția de cruciulițe, mătănii, mascote și alte talismane, dacă nu am avea parbriz? Și până la urmă, dacă stăm să ne gândim, o vizibilitate de treizeci - cinzeci la sută este arhisuficientă, nu? Așa că utilizați cu încredere parbrizul, pentru colecția voastră de chestii atârnătoare. Dacă se
GHID PRACTIC PENTRU ŞOFERII DIN BUCUREŞTI de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/mihai_manolescu_1463335807.html [Corola-blog/BlogPost/350009_a_351338]
-
flăcăuaș decât un bătrânel. Și, de sub petalele florilor sale, evlavioasele omizi coborâră ochii. Cu toatele rămaseră nemișcate, privind doar cu coada ochiului făpturile înaripate care dansau nepăsătoare peste câmpul înmiresmat. Și zi de zi, omizile priviră îngerii și bătură mii de mătănii în fața lor. Numai că totul se întrerupse într-o după-amiază călduroasă când omizile, surprinse, văzură că le crescuseră aripi. Pline de emoție se avântară în zbor peste coroana părului sălbatic. Făcură câteva rotocoale, apoi, înainte de a-l părăsi pentru totdeauna
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416824618.html [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
și mi-a oferit răgazul de a o lua mereu de la capăt, până am reușit. D-zeu m-a ținut de mână, în mari încercări, și m-a purtat pe brațe, când am simțit că nu mai pot. Nu bat mătănii, nu-i îmbogățesc pe preoți, dar nu uit să-I mulțumesc pentru fiecare zi, în care văd soarele, pentru fiecare prieten adevărat și pentru fiecare ... bulinuță împlinită, de pe foaia mea A4, redactată la început de an. La mulți ani! Timișoara
UN AN NOU, GÂNDURI SENINE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Un_an_nou_ganduri_senine_corina_lucia_costea_1357127363.html [Corola-blog/BlogPost/345695_a_347024]
-
peste cap și acum dați lecții de moralitate? Va credeți mai curate ca Fecioara Maria, mai sfinte ca moaștele Sf. Paraschiva sau vă împinge curiozitatea să stați în genunchi sub p...oala popii să-i pupați șopârla și să bateți mătănii cu botu’ țuguiat și bucile înapoi că doar asta prestati ... Adică după ce v-ați tras-o ca dracii, vorbiți de Dumnezeu! Ptiu, spurcatelor și prefăcutelor. Nu mai vorbiți, fă, cu gură plină! Lupu' își schimbă părul dar năravul, ba! Pițipoanca
FI-NE-AR SCÂRBĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1457865050.html [Corola-blog/BlogPost/384206_a_385535]
-
munte Iar în urmă-i numai fum. Abia către dimineață, Când cărări a troienit, Se oprește să își scoată Cingătoarea de argint. Și văzând-o obosită, Copilași, cu-ale lor sănii Se joacă sub a ei sită În nămeți, făcând mătănii. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Prin poarta copilăriei / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V, 02 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PRIN POARTA COPILĂRIEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_viju_1422873179.html [Corola-blog/BlogPost/376184_a_377513]
-
nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului În dangăt de clopot o zi se sfârșește Și-amurgul se stinge în zadia nopții; În gânduri e jale și-abia mai clipește Nădejdea ce-i prinsă în chingile sorții. Se-ascunde-n mătănii, învinsă-a ta fală Când sufletu-ți urcă pe-o scară senină, Un înger coboară pe fața ta pală, Pe-aripile-i triste îți poartă lumină. Când stele coboară-n poemul ce ninge, Rămân văduvite eternele Care; O viață trecut-a și-
CLIPĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 by http://confluente.ro/Clipa.html [Corola-blog/BlogPost/360797_a_362126]
-
-nceput a geme E vremea ca să spunem: Terminat ! N-aș crede că tu poți să minți acum Sau că adesea-mi spui numai tâmpenii. Suntem în viață la-nceput de drum Și n-aș vrea să te văd că faci mătănii. Ai fost minunea mea din prima zi Și soarele ce-mi luminează viața. Știu ! Fără tine eu nu pot trăi ! Și văd cum nori ridică totuși ceața. Am sentimentele demult prea clare Știind ce-am de făcut pe viitor. Frumoasă
APARIȚIA DIN VIS de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1473824407.html [Corola-blog/BlogPost/378316_a_379645]
-
patimilor pe drumul Golgotei. Nu simte greutatea Crucii, doar sete și-o foame cumplită de iubire, cuvintele au roit în inima sa. După o perdea țesută din licurici clopotele vestesc o vecernie între sihăstrii. Cu sufletul fărâmițat în bobițe de mătănii femeia se roagă beată de aromele de dincolo de aparențe. (Dorina Stoica) Referință Bibliografică: Dincolo de aparențe / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1895, Anul VI, 09 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorina Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DINCOLO DE APARENȚE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1457528670.html [Corola-blog/BlogPost/373227_a_374556]
-
flăcăuaș decât un bătrânel. Și, de sub petalele florilor sale, evlavioasele omizi coborâră ochii. Cu toatele rămaseră nemișcate, privind doar cu coada ochiului făpturile înaripate care dansau nepăsătoare peste câmpul înmiresmat. Și zi de zi, omizile priviră îngerii și bătură mii de mătănii în fața lor. Numai că totul se întrerupse într-o după-amiază călduroasă când omizile, surprinse, văzură că le crescuseră aripi. Pline de emoție se avântară în zbor peste coroana părului sălbatic. Făcură câteva rotocoale, apoi, înainte de a-l părăsi pentru totdeauna
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1459153401.html [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
sau când „ceasornicu-și urmează luna timpului cărare” , într-un dialog frățesc... de la suflet la suflet, fiindcă vei fi purtat în lumi nebănuite și trăiri fantastice. „Aș fi vrut să te strâng în brațe,/ Indiferent, ca o lacrimă de post,/ făcând mătănii în fiece dimineață/ cu chip de prescură”. Ce poate fi mai înălțător decât acest îndemn al poetului prof. George Baciu, care îmbină cu atâta măiestrie comparația, personificarea, hiperbola... în care găsim o inspirație de geniu și o trăire intensă a
CRONICA DE CARTE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_de_carte_george_baciu_1351630688.html [Corola-blog/BlogPost/358028_a_359357]
-
Dar, minune mare! Nu mai era nimeni, iar poarta bisericii, ca și ușa, erau zăvorâte. Copila, de oboseală și de deznădejde, căzu moale precum cârpa dinaintea gardului și adormi adânc. Se trezi la primul cântat al cocoșilor. Înfrigurată, bătu câteva mătănii după o fierbinte rugăciune către Sfânta, în care își cerea iertare că fusese nevolnică și n-ajunsese la ea... Porni apoi spre casă. Și, cum mergea, își aduse aminte ce visase. Parcă se vedea cum împinsese ușor, întâi poarta, apoi
MIRACOLUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1431846853.html [Corola-blog/BlogPost/344080_a_345409]
-
pe azurul cerului. La mânăstire ritual tăcut și solemn de vizitare: turiști simandicoși și evlavioși rotesc privirile peste frescele minunate create de meșterii de demult. Se cumpără vederi, se fac poze. Țăranii ajunși aici de prin satele din împrejurimi, risipesc mătănii în stânga și-n dreapta, pe la tainițe și pe la icoane. Stau tihnind pe o laviță din curtea mânăstirii, încălzindu-mi sufletul la razele mângâietoare ale soarelui de după amiază și tânjind după căldură precum un pui de-o zi! De ce venisem aici
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 by http://confluente.ro/Toamna_la_voronet_viorel_darie_1392108432.html [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
zvonul pământulzi neliniștit pe crucea de gând răstignit". Dragostea care-i dă fiori poetului se materializează într-o zeiță superbă pe care, înflăcărat precum zeul Amor, este nerăbdătror s-o strângă la piept ca pe o "lacrimă de post, făcând mătănii în fiecare dimineață cu chip de prescură" - și o dumnezeiește pentru eternitate. În extazul adorației, dragostea o ține "în dinți, în mansarda inimii" , altfel ar sufocau-o dacă nu i-ar da libertatea să se bucure de lumina cerească, fiindcă
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 by http://confluente.ro/Cu_gandu_n_buzunar_marin_voican_ghioroiu_1372526361.html [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
ploaie, se trăgeau clopotele, sau erau purtate moaștele sfintei Filofteia de la Curtea de Argeș prin toate satele, scoțând oameni din curți, ce priveau cerul, implorând pe Dumnezeu să le dea ploaie, să salveze culturile pârjolite de soarele nimicitor. Credincioșii se închinau, făceau mătănii, se rugau la Sfântulița, și ploile nu întârziau. Oamenii discutau că acolo unde erau mulți răufăcători, necredincioși, nu puteau ridica racla sfintei Filofteia - 10 - 15 oameni - așa de grea se lăsa. Era o pedeapsă pentru acei oameni. Credincioșii apelau și
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Domnestiul_oamenilor_simpli_0.html [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
Ediția nr. 1006 din 02 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului orfeu Cu aripi bete fâlfâie pe dealuri nori de cenușă triști și-nlăcrimați și trec zburlite ciori prin reci portaluri spre pustnicii copaci înnegurați. Îi văd cum sub rafale bat mătănii, cum gem bolnav sub cerul cel buimac când vălmășite-n frunze trec jigănii, îngălbenite gânduri din iatac. Orfeu își plânge iar pe-a toamnei strună iubita lui plecată în Infern și văd prin înserarea verde-brună cum gâlgâie destinul toamnei tern
ORFEU de LEONID IACOB în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Orfeu_leonid_iacob_1380737789.html [Corola-blog/BlogPost/345655_a_346984]
-
frunzele tăcerii/ Și gândesc că ai să-mi citești cândva în palmă/ Între linii frânte de viață dorința de a te avea. / Încă mai cred că îmi vei citi printre vorbe/ Durerea apusurilor solitare/ Pe când franciscani de ceață/ Își poartă mătăniile/ În toamna mea.” (Și scriu) Sensibilitatea curge melodios în versurile sale, iar toamna își scrie povestea în lumini mirifice: “Lumânările toamnei se treceau de cerurile cerate/ În curgere ruginie de mâini împreunate,/ Într-o lumină abia pâlpâind./ Tu erai curgere
FLORINA SANDA COJOCARU, O POVESTE DE SUFLET de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1444645733.html [Corola-blog/BlogPost/373166_a_374495]
-
de narcise! Crește pământul surpând goluri în albe spume... Aburii se sparg lunecând pe aripi de vise, Măcinați, în roțI de timp, pun sechestru pe lume. Printr-un șir de vocale, înalț-o rugăciune, Alergând, vântul. Face și câte-o mătanie! Sculptat în argint, spațiu` ia formă de minune Aură lucind pe fruntea lunii februarie... Această-arhitectură măreață stă să cadă E mai mult imagine în nimicul de afară! Sărbătoarea lumini este azi în zăpadă! O, privirea ta , din nou, în inimă
FEBRUARIE ÎN JOC de LIA RUSE în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1422793036.html [Corola-blog/BlogPost/376065_a_377394]
-
va grăbi câmpia s-o îmbrace în ritmuri line rupte ca din valsuri cu straturi succesive de cojoace colinele amarnic troienite se vor brăzda de riduri de la sănii și-or tremura sub chiote pornite de țâncii ce-n zăpadă fac mătănii pământu-și va păstra îmbrăcămintea întreaga iarnă și pe săturate ne-om zbengui cât nici cuprinde mintea pe pârtiile albite peste noapte *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: zăpada care cade din înalturi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
ZĂPADA CARE CADE DIN ÎNALTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1423376935.html [Corola-blog/BlogPost/376068_a_377397]