213 matches
-
romane de doi bani. Dulapul scoase la iveală toaleta unei femei în ascensiune, cu bărbatul pe locul doi: rochii și fuste din magazinele din Beverly Hills, uniforme și pantaloni de vară bleumarin duhnind a naftalină, pantaloni și sacouri ninse cu mătreață. Cu trei minute și douăzeci de secunde rămase din cele cinci, Buzz se întoarse spre pat: cearșafuri albastre de satin, căpătâiul patului tapițat, acoperit cu o dantelă cu inimioare și amorași. Vârî mâna pe sub saltea, simți lemn și metal, apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Îl goli de gloanțe, necăjit că n-avea timp să caute seiful cu poze cu câini, pe care mai târziu să i le arunce în față lui Lucy Whitehall, ca să se învețe minte să nu mai umble cu grecotei cu mătreață și arsenal în dormitor. Se întoarse iar în sufragerie, dar se opri când observă un carnețel cu adrese pe măsuța de cafea. Îl răsfoi fără să dea de vreun nume cunoscut până când ajunse la litera G și nimeri peste Sol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trezea ales în unanimitate. Zavistnici și vanitoși, chiar cei mai fără de funcții cenacliști nu admiteau să fie contraziși. Cu glasul gros și cocoșîndu-se sub povara de a se lua la întrecere cu Eminescu, zvîrlind peste cap vițele din care curgea mătreață, unul din ei ne citi într-o seară o Glossă. În versuri, altul afirma că Stalin este Dumnezeu. La atare proclamație izbucni un hohot general, dar nu din pricina ideei altminteri comună, ci din cea a expresiei perplexe cu care autorul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îi conservă intelectul. Ca atare a devenit un sac umplut cu tot felul de manii. Se ocupă de filatelie și are grijă de două acvarii. Cu trecerea anilor, a chelit. Doar la ceafă și-a lăsat plete din care curge mătreața. În fiecare săptămînă își taie unghiile pînă la carne. Pardesiul său, în care uneori și doarme, are o croială demodată, iar în societate se poartă cu stîngăcie. Rîde mașinal, dezvelind dinții stricați. E agitat și iritabil. S-a transferat la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mi-a plăcut vreodată. Era un tip ciudat, antipatic, cu un regim alimentar strict vegetarian și cu toată căldura și personalitatea unui stâlp de iluminat public cu becul ars. Costume de poliester șifonate (majoritatea maro), ochelari cu rame groase, o mătreață perpetuă și repulsia deconcertantă față de conversația banală, indiferent de subiect. Puteai să apari la serviciu cu brațul în eșarfă sau cu un ochi bandajat și Henry nu scotea un cuvânt. Se uita la tine puțin, asimila detaliile problemei și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îmi lega șireturile de la pantofi. Se descurca mai bine ca mine. La sfârșit, cele două capete atârnau simetric. Eu mă așezam pe marginea patului, tata stătea în fața mea în genunchi și, mai întâi, trăgea puțin în sus cracul pantalonului. Avea mătreață pe umeri și eu mă foloseam de prilej ca s-o scutur. Mă prefăceam că îl bat pe umeri. După ce termina cu legatul șireturilor, răsfrângea marginea pantalonilor peste pantofi. În fața casei, tata mă lua de mână. Pășea fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tipa izbucnește în râs. —Bine zis, comentează ea. Eu și aerele mele de șef! Daisy ne face să ne așezăm. Ajung să stau cu capul în poala lui Ben, ceea ce nu mă deranjează, însă pe Jim îl țin eu. Are mătreață. Dar, fiind unul dintre organizatorii Ex-ilor Anonimi, mi se pare corect să-mi asum sarcina asta. Capul lui Jim se mișcă încoace și încolo precum cel al unui maimuțoi atârnat de oglinda retrovizoare. Săracul de el, cred că îi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Și, pe deasupra, mai și miroase. —Pe bune? Da. Tu n-ai stat așa de aproape de el. Nu cred că e din cauză că nu se spală. Miroase a vechi, la fel ca hainele care stau prea mult într-un dulap. Și are mătreață, ai observat? —Câh! — A trebuit să-mi scutur puloverul după ce a stat cu capul în poala mea. — Fir-ar să fie! Să știi că mi-e milă de el, continuă ea, dovedind încă o dată că e mai drăguță decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o întruchipare pământească a melancoliei. Poartă un pardesiu gri, ros în coate, cămașă bej și pantaloni maro. Are părul castaniu, puțin grizonat, uscat la vârfuri și gras la rădăcină. Cred că dacă îți treci mâinile prin el, te umpli de mătreață. Chiar și pielea lui are un aspect cenușiu. Își ține umerii lăsați tot timpul, iar abdomenul e așa lipit de spate, încât ai mereu impresia că de-abia respiră din cauza coastelor care îi strivesc plămânii. Mereu am impresia că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nu-i o poveste care te face să plângi?” „Mă și trec lacrimile. Și ție-ți place atât de mult să fii Sophia?” „Păi sunt și pentru tine, iubitule. Știi că Înainte de a mă cunoaște aveai niște cravate oribile și mătreață pe umeri?” Riccardo Îi pusese din nou mâna pe ceafă. „Pot să particip la conversație?” zisese el. „Tu fii cuminte și dansează. Tu ești instrumentul desfrâului meu”. „Asta-mi convine”. Belbo continua ca și cum celălalt n-ar fi existat: „Atunci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o perie de nuc, părul de sub axilă și cel pubian - ça veut dire flocii - prind o nuanță delicată de acaju. De asemenea, pielea-tapiserie trebuie clătită după spălare cu oleacă de oțet de mere. De când mă știu am avut probleme cu mătreața. Mă doare cotul, dar nu mai simt absolut nimic din cele ale fundului... Din păcate, viitorul rămâne încă imprevizibil. Ieri la amiază nu aveam decât 76 de kg. Așadar, doar 15 kg în două luni. Teoretic, după un calcul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sunteți cinic sau optimist!? - Uite, da’ tot așa, rămâne aici, săptămâna asta eu sunt cinic și nevastă-mea optimistă. Orologiul parlamentului bătu miezul nopții și orașul păși cu totul în mileniul III. Cerul scăpără de artificii și zeii își împrăștiară mătreața peste pământ și ape. Pe dealul Spirii trei făpturi fără umbră ciocniră cupele fără toartă ale Anului Nou. La mulți ani,Chilot! Un Mileniu mai bun, nea Fanes! Sănătate și bucurie, domnu’Leo! Imediat după Bobotează, omul și câinele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape căpătate în timp, de pe la lichidări de stocuri, solduri, ajutoare, pomeni, priveghiuri și înmormântări, o constelație de borfeturi și de gioarse inomabile, de căcățișuri pudrate cu mătreață și etalate cu dichis precar, sinistru, fără să fi fost și ele măcar odată curățate ori spălate, după dobândire, ci numai îmbrăcate și dezbrăcate periodic, într-o ordine hotărât oțioasă, după un anume algoritm obscur. Și se întristă de moarte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îmbibase batista și reverele. L-am recunoscut, amintindu-mi că se dădeau în vânt după el liceenii în junețea mea - hélas ! - îndepărtată. Când și când, scutura capul ca să-și așeze pletele foarte negre și foarte lucioase, scuturându și pe umeri mătreață. Sila mea îmi făcea plăcere, ca un gest de cruzime, trezindu-mi totuși ecoul unei vagi îndoieli : nu s-ar fi cuvenit să-l privesc cu mai multă îngăduință pe acest tânăr cultivat, de o politețe indiscutabilă ? Am tranșat, trăgându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
creației, fiindcă nicăieri - cel puțin în acest volum - imaginile artistice pe care le construiește nu izbesc retina, nu șochează, din moment ce, așa cum arătam, în creațiile sale, conținutul caută forma și nu invers. De aceea, înfățișând prezentul, spre exemplu, prin VODKĂ. ÎNJURĂTURI. MĂTREAȚĂ. POEȚI, nu face decât să creeze culoarea locală și temporală, pentru ca, pe acest fundal, să exprime frământările eterne ale spiritului sensibil, dornic de a contribui la ameliorarea lumii și, totodată, conștient de caracterul utopic al demersului său, cât timp omenirea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
morții și, firește, al destinului, ilustrate și prin apelul la intertextualitate: Aseară, într-o cafenea din Copou / prin fumul de țigară ce-n nouri / Moartea îmi vorbea în sanscrită / despre grijile ei. Ostenit am privit în strâmbele oglinzi: / Vodkă. Înjurături. Mătreață. Poeți. / Atâtea regrete și tot atâta spumegândă speranță. / Nopți cu lună peste hematiile visului. Postmoderniștii dorm / Buciumul tace cu jale! Un asemenea poem poate fi un argument în favoarea postmodernismului, pentru că, pe lângă o construcție impecabilă, în planul conținutului este, de asemenea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dacă vrei să te bați te bați cu unul singur, nu cu doi odată. Cano În schimb era foarte trist; de mult trecuse vremea cînd era trist numai din cînd În cînd, acum era trist mereu și pe deasupra avea și mătreață. Sosi În sfîrșit și grăsanul Martinto, dar din nou rămăsese repetent și abia-și amintea că fusese prieten cu Julius. Soseau pe rînd toți foștii colegi și lîngă ușa care dădea În curtea mare a școlii se repeta veșnica scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
piezișă și ușoară În care mîna Roșcovei Îi alunecase pe creștet și Îndată după aceea măicuța strîmbă din nas descoperind grăsime pe mînă, grăsime de la Cano, din părul lui unsuros și cu toții văzură apoi cum o grămadă de fire de mătreață căzuseră pe pupitru. Cano vru s-o acopere cu mîinile și-și dădu seama că avea manșetele murdare și roase, din fericire Roșcova se Îndepărta, plecase de lîngă el, dar În locul ei văzu Întreaga clasă Întoarsă spre el și privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcuseră prima numărătoare, mare prost, fiindcă a sărit În sus de bucurie și s-a repezit să-l Îmbrățișeze pe Fernandito, iar el, furios și surprins, s-a Întors și i-a trîntit În obraz: mai bine ți-ai curăța mătreața și ți-ai schimba uniforma! Fă bine și mai scoate niște biștari, fiindcă din vina ta ceilalți o să dea acum mai mult! Atunci desigur că făcuse din nou gestul acela ciudat, dar Julius Îl văzu abia cîteva zile mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și chipul obosit al mamei sale. Elio Își ridică privirea. Îl observă pe șeful escortei sale, plictisit - țeapăn lângă balustradă. Se ridică grăbit, regretând că se lăsase surprins Într-un asemenea moment de slăbiciune. Își Îndreptă pantalonii și-și scutură mătreața care-i căzuse peste pulover. Se Întoarse și se Îndreptă spre ieșire. — Onorabile, Îl strigă Antonio, ajungându-l din urmă. Vocea lui răsună În tăcerea rarefiată a bisericii. — Trebuie să vă cer o favoare. Am nevoie să Întrerup serviciul pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o zi, așa cum proceda ea, ci de săptămâni întregi, ceea ce însemna că devenise cam împuțit. Părul lui, cândva strălucitor, acum arăta, mai tot timpul, slinos. De asemenea, Alice observase că Jake nu mai folosea săpunul și avea tendința să facă mătreață. Nici unul din aspectele astea nu le-au fost de ajutor în încercările de reconciliere. Ca să nu pomenească de acelea de a face sex. Acum, de fiecare dată când Jake încerca s-o ia în brațe, barba o zgâria pe Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de la intrare. Rosti cu voce tare: - Pe vremea asta numai un nebun umblă din ușă în ușă, dă buzna peste tine, îți invadează intimitatea și te scoate din procesul de creație pentru a-ți introduce pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care oricum nu scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? 2 Geamantanul era mare, negru, avea încuietori argintii, iar colțurile erau roase. Poate că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de la intrare. Rosti cu voce tare: - Pe vremea asta numai un nebun umblă din ușă în ușă, dă buzna peste tine, îți invadează intimitatea și te scoate din procesul de creație pentru a-ți băga pe gât miraculoasele șampoane împotriva mătreții de care oricum nu scapi niciodată... Țârâitul devenea supărător. - Vin acum, strigă enervat, nu înfige butonul ăla în perete! Cum naiba de nu te doare degetul??? Când deschise ușa, simți cum cerul se prăbușește peste el ca o presă. Geamantanul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
respira. Era totuși altceva, altceva decât ce era În jur. Era o formă de supraviețuire - o respirație. Într-o bună zi am dat nas În nas cu Boe. Purta, ca de obicei, sacoul lui negru și ponosit, presărat discret cu mătreață pe umeri. Tu nu mai scrii, dragă, nimic ? mă Întrebă el din senin, cântărindu-mă plin de suspiciune cu ochișorii lui mici de rechin. Ce puteam să-i spun eu lui Boe ? CĂ trăiam Într-o stare de continuă perplexitate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
respira. Era totuși altceva, altceva decât ce era în jur. Era o formă de supraviețuire - o respirație. Într-o bună zi am dat nas în nas cu Boe. Purta, ca de obicei, sacoul lui negru și ponosit, presărat discret cu mătreață pe umeri. Tu nu mai scrii, dragă, nimic ? mă întrebă el din senin, cântărindu-mă plin de suspiciune cu ochișorii lui mici de rechin. Ce puteam să-i spun eu lui Boe ? Că trăiam într-o stare de continuă perplexitate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]