214 matches
-
om care nu mai are nici un scop în viață, zice supărat că muștele sînt încă acolo pe traiectoria lor și tot mai iritat încearcă să le împrăștie cu palmele, dar fără nici un rezultat, trag la ceara din urechi, milițianule, la mătreața din păr, la transpirație, se distrează Gulie, pe căldura asta nu mai scapi de ele, cea mai bună dovadă că ești un dulce, zice Dendé, un adevărat om de zahăr. Curistul își scarpină gîtlejul, cu voi nu mai am ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îmi lega șireturile de la pantofi. Se descurca mai bine ca mine. La sfârșit, cele două capete atârnau simetric. Eu mă așezam pe marginea patului, tata stătea în fața mea în genunchi și, mai întâi, trăgea puțin în sus cracul pantalonului. Avea mătreață pe umeri și eu mă foloseam de prilej ca s-o scutur. Mă prefăceam că îl bat pe umeri. După ce termina cu legatul șireturilor, răsfrângea marginea pantalonilor peste pantofi. În fața casei, tata mă lua de mână. Pășea fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aerul arogant pe care îl afișau amândoi; păreau să spună că oricând ar putea face ceva mult mai bun decât gunoiul ăla comercial. Unul din ei avea părul lung și slinos și își tot freca pielea capului. Straturi dese de mătreață erau împrăștiate pe umerii hainei. Am pus adresa și timbrul pe plic, băgându-l în cutia poștală, și am pus lista la loc în dosar. Apoi am scos-o. Ceva îmi captase atenția. Două intrări din listă erau în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
respira. Era totuși altceva, altceva decât ce era în jur. Era o formă de supraviețuire - o respirație. Într-o bună zi am dat nas în nas cu Boe. Purta, ca de obicei, sacoul lui negru și ponosit, presărat discret cu mătreață pe umeri. Tu nu mai scrii, dragă, nimic ? mă întrebă el din senin, cântărindu-mă plin de suspiciune cu ochișorii lui mici de rechin. Ce puteam să-i spun eu lui Boe ? Că trăiam într-o stare de continuă perplexitate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ne-a arătat minunile. A deschis și a Închis geamurile, apăsând un buton. A Încuiat ușile, apăsând un altul. Cu un bâzâit, și-a mișcat scaunul șoferului În față, apoi și l-a aplecat pe spate până când i-am văzut mătreața de pe umeri. Când, În sfârșit, a băgat mașina În viteză, eram deja cu toții ușor amețiți. Am plecat pe Seminole, pe lângă casele vecinilor noștri, luându-ne de pe-acum rămas-bun de la Indian Village. La colț, Milton a pornit lampa de semnalizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scăfârlia mea. Altfel nu-mi explic de ce a început să mă mănânce (și nu pe dinafară, ci pe dinăuntru, ceea ce e cu atât mai nasol pentru că, în cazul în care ar fi fost pe dinafară, aș fi pus totul pe seama mătreții sau, mai știu eu, a păduchilor, numai că treaba asta cu mătreața e prea simplă ca să țină loc de-o explicație, plus că, acum pe bune, n-ar fi mare brânză să cobor cu liftul și să-i cer lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și nu pe dinafară, ci pe dinăuntru, ceea ce e cu atât mai nasol pentru că, în cazul în care ar fi fost pe dinafară, aș fi pus totul pe seama mătreții sau, mai știu eu, a păduchilor, numai că treaba asta cu mătreața e prea simplă ca să țină loc de-o explicație, plus că, acum pe bune, n-ar fi mare brânză să cobor cu liftul și să-i cer lui nenea de la buticul din spate un șampon bengos cu care să mătrășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
după cum bine știți, se întâmplă ca tocmai scărpinatul să te procopsească cu o eczemă sau cu ceva mai grav, dar, până una-alta (cum n-am încredere în doctori), nu întrevăd altă cale. Și pentru că nu e vorba nici de mătreață și nici de păduchi, chestii de care aș reuși până la urmă să scap prin metode știute, nu-mi vine altceva în minte decât să încep să cotrobăi cu scrisul, să bâjbâi niște povești, să iau la scărmănat secrete, în speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
După teribila mea experiență cu Norman Shine, nu mai aveam nici un chef să risc. Însă, băgîndu-mi nasul sub părul lui de la ceafă, n-am dat peste nici o protuberanță ciudată, ci doar peste o suprafață liniștitor de netedă, presărată ici-colo de mătreață, așa că sub poza lui Jerry am lipit cuvintele SINCER și CUMSECADE. Îngenunchind lîngă cărucior, Jerry a aranjat cărțile În teancuri, cu titlul În sus. Am urcat În vîrful stivei celei mai Înalte, iar el a tras de căruciorul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
anticriză a națiunii, dar, în fond, s-a dovedit a fi o crasă manipulare, adâncind prăpastia dintre profitorii crizei care și-au umflat buzunarele cu valută și marea masă nevoiașă aflată în ruină și agonie, ce s-a umplut de mătreață și păduchi. Trăim astăzi un paradox căci, pe cât le merge lor de bine, pe atât ne merge nouă de rău, în țara băieților deștepți, întunecați la chip și la suflet, pe care-i acuz cu „mânie proletară” de uneltire contra
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
îmbibase batista și reverele. L-am recunoscut, amintindu-mi că se dădeau în vânt după el liceenii în junețea mea - hélas ! - îndepărtată. Când și când, scutura capul ca să-și așeze pletele foarte negre și foarte lucioase, scuturându și pe umeri mătreață. Sila mea îmi făcea plăcere, ca un gest de cruzime, trezindu-mi totuși ecoul unei vagi îndoieli : nu s-ar fi cuvenit să-l privesc cu mai multă îngăduință pe acest tânăr cultivat, de o politețe indiscutabilă ? Am tranșat, trăgându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dacă vrei să te bați te bați cu unul singur, nu cu doi odată. Cano În schimb era foarte trist; de mult trecuse vremea cînd era trist numai din cînd În cînd, acum era trist mereu și pe deasupra avea și mătreață. Sosi În sfîrșit și grăsanul Martinto, dar din nou rămăsese repetent și abia-și amintea că fusese prieten cu Julius. Soseau pe rînd toți foștii colegi și lîngă ușa care dădea În curtea mare a școlii se repeta veșnica scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
piezișă și ușoară În care mîna Roșcovei Îi alunecase pe creștet și Îndată după aceea măicuța strîmbă din nas descoperind grăsime pe mînă, grăsime de la Cano, din părul lui unsuros și cu toții văzură apoi cum o grămadă de fire de mătreață căzuseră pe pupitru. Cano vru s-o acopere cu mîinile și-și dădu seama că avea manșetele murdare și roase, din fericire Roșcova se Îndepărta, plecase de lîngă el, dar În locul ei văzu Întreaga clasă Întoarsă spre el și privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcuseră prima numărătoare, mare prost, fiindcă a sărit În sus de bucurie și s-a repezit să-l Îmbrățișeze pe Fernandito, iar el, furios și surprins, s-a Întors și i-a trîntit În obraz: mai bine ți-ai curăța mătreața și ți-ai schimba uniforma! Fă bine și mai scoate niște biștari, fiindcă din vina ta ceilalți o să dea acum mai mult! Atunci desigur că făcuse din nou gestul acela ciudat, dar Julius Îl văzu abia cîteva zile mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
seara asta, mergem amîndoi să ne destrăbălăm Într-un local de pe strada Platería care, după cît se pare, face furori. Mi s-a spus că există acolo niște subrete din nord, abia sosite de la Ciudad Real, care-ți scot și mătreața de pe tine. Fac cinste. — Dar Bernarda ce-o să spună? — Fetele sînt pentru dumneata. Eu am de gînd să aștept În salon, citind o revistă și mulțumindu-mă să privesc de departe, Întrucît m-am convertit la monogamie, dacă nu in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
clădirii și (după cîte Îmi spusese Bea) În taină poet suprarealist, care era postat În poartă. Don Saturno ieșise să contemple spectacolul zăpezii cu mătura În mînă, Încotoșmănat cu nu mai puțin de trei fulare și ghete de asalt. — E mătreața Domnului, a zis el fermecat, inaugurînd ninsoarea cu versuri inedite. — Merg la familia Aguilar, am anunțat eu. — Se știe că pe cine se scoală de dimineață Dumnezeu Îl ajută, dar În cazul dumitale, tinere, e ca și cum i-ai cere o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sîngera pe față. Nu știu dacă am plîns de durere, de furie sau de frică. Zăpada, indiferentă, a luat cu ea plînsul meu laș, iar eu m-am Îndepărtat Încetișor În zorii prăfoși, o umbră printre altele, deschizînd brazde În mătreața Domnului. 2 Pe cînd mă apropiam de intersecția cu strada Balmes am băgat de seamă că o mașină mă urmărea, Înaintînd pe lîngă trotuar. Durerea din cap lăsase loc unei senzații de amețeală care mă făcea să mă clatin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nu-i o poveste care te face să plângi?” „Mă și trec lacrimile. Și ție-ți place atât de mult să fii Sophia?” „Păi sunt și pentru tine, iubitule. Știi că Înainte de a mă cunoaște aveai niște cravate oribile și mătreață pe umeri?” Riccardo Îi pusese din nou mâna pe ceafă. „Pot să particip la conversație?” zisese el. „Tu fii cuminte și dansează. Tu ești instrumentul desfrâului meu”. „Asta-mi convine”. Belbo continua ca și cum celălalt n-ar fi existat: „Atunci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de demobilizat, cu coatele și manșetele deja lustruite, iar fața Îi era pămîntie, cu un bronz tropical șters. Avea părul fantastic de bine Îngrijit, cu o cărare dreaptă și albă, ca o cicatrice, dar pe briantină erau mici cruste de mătreață, care o făceau pe Helen să nu-și dezlipească privirea de acolo. — Odată mă Întîlneam cu cineva de la FAAR, spunea el cu amărăciune. De cîte ori treceam pe lîngă un magazin de bijuterii, Își scrîntea glezna... Helen extrase o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dragii mei? Metodiu își drese glasul: — Nu Papa ne-a trimis aici, Măria-Ta, ci Barzovie-Vodă ne-a trimis la Papă. — I-auzi! Se minună Sima-Vodă, mângâindu-și firele rare din barbă și împrăștiindu-și astfel pe veșminte o fină mătreață. Și ce voia Barzovie? — Tâlharul voia o alianță cu creștinătatea împotriva turcilor - interveni întunecat Ximachi vistiernicul. — Ce vorbești?! - făcu Sima-Vodă. Nu e rea ideea! Și Papa ce-a zis, dragii mei? — Papa ne-a întrebat pe unde vine Moldova. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în oglindă. —Ai fugit de David, nu? rosti ea tărăgănat și afectat. Dumnezeule, omul ăsta chiar e plictisitor. Pun pariu că a fost încântat să te vadă. E sătul de fețe cunoscute - le vede pe aceleași de ani de zile. Mătreața m-a deranjat mai mult. Tot așteptam să se scuture pe mine. —Uh! Coșmar. Sunt Suki Fine, apropo. Te-am văzut pălăvrăgind cu papa. Tu trebuie să fii artista. Suki Fine părea să nu-și fi dat seama de ironia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
exhibiționist, care nu avea destul curaj cât să se dezbrace în fața lumii. —Sam, ce mă bucur! zise sprijinindu-se de mine. Dacă aș fi aprins un chibrit în dreptul respirației lui, ar fi ieșit flăcări. Băuse ceva mai tare decât șampania. Mătreața îi acoperea umerii ca pudra de talc, numai că mai puțin parfumată. Aftershave-ul lui dăduse o luptă cu mirosul greu al whisky-ului și pierduse. — Mă întrebam dacă ești liberă în seara asta. Știu un restaurant franțuzesc încântător și discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Tony ar fi minunat, a spus Adrian pe un ton lingușitor. Duggie îl ignoră complet. Și păreau toți teribil de fericiți, nu? Totuși, ce adunătură de costume, dragă! Și nici măcar curate, unele - l-ai văzut pe tipul din conducere, cu mătreața aia? se înfioră el teatral. Mergem, dragă? —Duggie, ți-am rezervat o masă la Luigi, a spus Adrian, cu o umbră de stăruință în voce. —Ce? făcu Duggie. A, bun, bun. Haide, dragă. Ce costum fermecător! Era de fapt cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aici duminică și are foaia de observație curată, dacă înțelegi ce vreau să spun. David Stronge a apărut aproape de cum l-a anunțat Joe. —Samantha, draga mea! a exclamat. Din fericire, era de-abia după-amiază și era încă treaz. Oricum, mătreața era tot acolo. Nu te-am mai văzut de mult! M-a îmbrățișat și m-a condus protector vizavi, către salonul de recepții. — Sper că nu vei fi foarte supărată când îți vei vedea opera distrusă în felul ăsta. Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu-i așa, Genny? Suki nu-l dăduse pe tatăl ei deloc cu loțiune; fața lui era destul de roșie de la soare. Totuși, era mai bine decât David Stronge de lângă el, a cărui chelie începuse să se cojească, adăugându-se la mătreața deja existentă. Era însoțit de soția lui, o femeie dolofană într-o rochie ca un sac cu imprimeu floral, cu o talie lăsată care să se asorteze cu a ei. Cei doi bărbați, în costume de vară gri deschis, transpirau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]