6,722 matches
-
la vederea “burticii” mele, mai rău, sunt catalogata ca fiind “o burtică”, de parcă atât a rămas din mine de când mi-a crescut circumferință. Îmi dau seama că oamenii o fac cu drag, dar am același soi de reacție că la mătușile enervante care strâng copiii mici de fălci “cu dragoste”... Am uitat ce era mai important, si anume că de-abia aștept să văd emisiunea, mă bucur că soluții alternative sunt prezentate către mass-market. Ar fi mers și o naștere în
Cum ne naştem by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82649_a_83974]
-
pentru asta îți mulțumesc că ești alături de Elenă! Bafta în continuare,si la cât mai multe dansuri! Te-am pupat! Mey, tu ai verificat ce ți-au pus aia în perfuzii? Că erai alt om! Brava vouă! PS. Mama și mătușa și-au făcut datoria! Și... te-au îndrăgit. Au zis că ești bun să joci în telenovele... cică semeni cu unul din telenovelă “India”... să știi că ești un exemplu de optimism și never-give-up pentru asta ;)) puiule, mi-e drag
Scutire medicală by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82638_a_83963]
-
bucuria pe care o simțim când dansăm.” Ghini! Însemnează că o început ceva tricolici și pi la deshtele di la chicioare... Trageți tare, nu vă lăsați! Am pus la punct o întreagă strategie de vizionare exclusivă a voastră: mama și mătușa tre’ să dea beep când sunteți voi! Că io încă nu înghit moderatorii; și juriul; și decorul; și lumină... Bună mi-a placut tare mult nouă atitudine munciți, zâmbiți, dansați va fi bine! multă bafta Dragoș, Elenă și Lilian bafta
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
ultimă, de altfel, e cea care (dar nu pentru că va fi "tras a prost", ci, eventual, dintr-o obscură premoniție) va ține piept aristocraticei ispite a caselor "celor mari cu paraclis de la Cișmeaua Roșie" (s. m.), rămase, ele, de pe urma matusalemicei mătuși Smaranda, și care, preschimbate-n lazaret, la '77, puțin după întemeierea Crucii-Roșii, au să-i aducă timpuria moarte... Aceleași case,-n care, rămas de capul lui, Pantazi, acest play-boy scarandiv și vulnerabil, va să cunoască, succesivamente, seducția mezalianței (sau a
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
țăr(m)i, "singura persoană ș?ț de la noi" cu care el, Pantazi, "păstrase legături", va fi fost, și ea, o posesoare de "mare flamură albă și roșie". E vorba de Pulcheria (și după soț, și după tată) Canta, exotica mătușă de dincolo de Milcov și viitoarea mamă de suflet a Ilincăi, - pe care, însă, nu-i nevoie s-o "înfieze", ca să o facă, dimpreună cu averea-i, hereda amintitelor culori, de vreme ce aceasta le poartă ab initio în propria-i plasmă, ca
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
tâmplele îmi sunt câteodată ninsori zorii mă-mbracă cu oboseală oasele luminii se scurg de umezeală frica-nălțimii a înălbit plopii gura-mi miroase ca gingiile gropii printre pereți se-aud scâncete ușe: neamul meu se descarcă de moși și mătușe - Doamne, Tu n-ai destule cazane să-mi fierbi trupul țintuit în icoane Tu n-ai iad pentru mine nici smoală timpul tiptil ți se culcă în poală ritual (piatra fixă) fabrica de cuvinte nici n-a existat cerul tocmai
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
bine? Cînd sîngele prinde a se usca prin precipitarea către sfîrșitul cinehematografic al Veacului unde, citind manuscrisele lui Melquíades și "nerăbdător" să-și afle propria obîrșie, Aureliano ,sări" cîteva pagini și descoperi că Amaranta Úrsula nu îi era soră, ci mătușă, și că ,Francis Drake nu luase cu asalt Riohacha decît pentru ca ei să se poată căuta prin labirinturile cele mai întortocheate ale sîngelui, pentru a zămisli animalul mitologic care avea să pună capăt spiței - dar înainte de a ajunge la versul
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
este însurat cu altă băbătie, iar bunica noastră cucer- nică se sprijină de un unchiaș necunoscut. Pe fiecare îl cheamă altfel decât știm. Căci nu e bunicul și nu e bunica din copilărie, ci neamuri mai de departe, unchi și mătuși care nici ei nu ne recunosc. Mulți dintre ai noștri s-au risipit în lumea largă, unde s-au stins. O familie căreia acum 50 de ani nu-i dădeai de capăt prin sate de sub clinele Vrancei. Un neam tenace
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
tulburătoare sinceritate și candoare, purtând pecetea neîntinării și a gingășiei. A avut o copilărie chinuită, într-o familie cu mai mulți copii crescuți în mare sărăcie numai de mamă, într-un sat din preajma Bacăului. Când a ajuns la adolescență, o mătușă A adus-o în Bacău, dar orașul i-a ofeit o lume nesigură, vicleană și poate și mai nedreaptă decât cea din timpul copilăriei. Nici nu a ieșit bine din etapa adolescentină, la cei 17 ani, Eugenia palpitând de viață
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
literar. Spun "amărăștean" deoarece așa cum se poate înțelege și din rândurile de mai sus, Valeriu Anania se trage în realitate din Amărăști mama lui fiind amărășteanca sută la sută. Este adevărat că în copilărie a păscut vacă pe dealurile Glăvilor. Mătușa mea, nașă Marioara Să mochiș, fostă Cetățeanu de-o seama cu Bartolo meu Anania și care este în viață, cu o memorie excelentă își aduce aminte și acuma cum ea păștea un cal Suru, iar el păștea o vacă frumoasă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
seama cu Bartolo meu Anania și care este în viață, cu o memorie excelentă își aduce aminte și acuma cum ea păștea un cal Suru, iar el păștea o vacă frumoasă Joiana. Aveau în jur de 10 ani după cum spune mătușa mea și erau prieteni. Au trecut anii. Eu am reușit să scap din RSR în anul 1984 și să ajung în Nord America, mai exact la Montreal. O perioadă de timp nu am mai știut nimic de acasă, de Amărăști
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
era considerat bărbatul familiei, deși avea doar 13 ani. Până în iunie nu am știut nimic de părinții noștri. Ne considerăm pierduți. Valer își făcea planuri de angajare că argat la conacul unui boier din loca litate. Frontul era aproape de Nistru. Mătușa Fenea a venit la Buzoiesti; era disperată de soarta fiul ei, vărul nostru, ofițer pe front, care își pierduse un ochi. Unchiul era mobilizat la Câinari ca să asigure transportul armatei. Nici o veste de la ai mei: noi la Buzoiești nu citeam
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Și fusese o casă ca un palat. - Dacă îmi aduc aminte bine, ați plecat în 1959. Aici, în Argentina, în ce an ați ajuns? - Am ajuns în ^59. Am plecat în iunie ^59. Am trecut prin Paris, unde ne aștepta mătușa mea care locuia aici și care venise în Franța pentru a ne întâmpina. Apoi am fost în Italia, pentru a lua un vapor către Argentina. Dar, din cauza unei greve, a trebuit să rămânem mult mai mult decât ne așteptam la
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
mult mai mult decât ne așteptam la Genova. Am ajuns aici pe întâi septembrie 1959. Călătoria a durat, din București la Buenos Aires, două luni și jumătate. - Aici, afară de familie, mai puteați vorbi românește cu cineva? - în special cu familia, dar mătușa mea de aici avea prieteni români. Erau întâlniri în care se vorbea românește. Dar, la cinci zile de la sosire, fără să vorbesc spaniola, am început școala într-un colegiu administrat de călugărițe germane. A fost o nebunie. în clasă, colegele
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
mi-am terminat studiile, am fost trimisă la Paris și atunci am descoperit ce înseamnă cu adevărat acest oraș. M-a fascinat. Mi-am spus "aici rămân". Și totuși, nu. îmi lipsea Buenos Aires-ul. Este curios. Aveam la Paris o mătușă, în casa căreia locuiam. întâlneam mulți români. Erau, de asemenea, aspectele culturale, am devenit prietena lui Ionescu, a lui Cioran. Pentru mine a fost foarte important din punct de vedere literar, pentru că ei au avut o mare influență asupra mea
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
ororii. Cu/ senzația aceea de uscăciune în gîtlej, de care nu/ mai scapi. Căință,/ speranță... Pe/ aceleași două dale de pietre de rîu, după/ cîteva sute de ani!" (Motorul). Categoria teratologicului e proliferantă: "Zale înmuiate în venin de viperă". Sau: "Mătușa ta de 27 de ani, în zale/ transparente, complet goală pe/ dedesubt, cu trupul bogat în petrol și minereuri de fier, cu/ bigudiuri pe cap, scoțînd/ limba". Sau: " Noaptea în care vîntul, bila și/ flegma se combinaseră: și el dispăruse
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
literar. Spun "amărăștean" deoarece așa cum se poate înțelege și din rândurile de mai sus, Valeriu Anania se trage în realitate din Amărăști mama lui fiind amărășteanca sută la sută. Este adevărat că în copilărie a păscut vacă pe dealurile Glăvilor. Mătușa mea, nașă Marioara Să mochiș, fostă Cetățeanu de-o seama cu Bartolo meu Anania și care este în viață, cu o memorie excelentă își aduce aminte și acuma cum ea păștea un cal Suru, iar el păștea o vacă frumoasă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
seama cu Bartolo meu Anania și care este în viață, cu o memorie excelentă își aduce aminte și acuma cum ea păștea un cal Suru, iar el păștea o vacă frumoasă Joiana. Aveau în jur de 10 ani după cum spune mătușa mea și erau prieteni. Au trecut anii. Eu am reușit să scap din RSR în anul 1984 și să ajung în Nord America, mai exact la Montreal. O perioadă de timp nu am mai știut nimic de acasă, de Amărăști
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
era considerat bărbatul familiei, deși avea doar 13 ani. Până în iunie nu am știut nimic de părinții noștri. Ne considerăm pierduți. Valer își făcea planuri de angajare că argat la conacul unui boier din loca litate. Frontul era aproape de Nistru. Mătușa Fenea a venit la Buzoiesti; era disperată de soarta fiul ei, vărul nostru, ofițer pe front, care își pierduse un ochi. Unchiul era mobilizat la Câinari ca să asigure transportul armatei. Nici o veste de la ai mei: noi la Buzoiești nu citeam
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
bunii cunoscători ai acestora! În acest context, nu mai pare surprinzător că ,recomandarea criticului" de pe coperta Basmelor moderne, care ne îndeamnă să citim poveștile lui Wolf Wucherpfennig, e semnată de nimeni altul decât de? Friedrich Schlegel (1772-1829)!! Jumătate din viață Mătușa lui Peter se numea Mizzi. Locuia împreună cu soțul ei, unchiul Paul, într-o casă tipică orașelor olandeze: cu fațadă strâmtă, un granic spre stradă, tras pe sârmă, pentru a transporta mărfurile și o scară foarte îngustă, de-a-dreptul abruptă, în interior
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
lui Peter se numea Mizzi. Locuia împreună cu soțul ei, unchiul Paul, într-o casă tipică orașelor olandeze: cu fațadă strâmtă, un granic spre stradă, tras pe sârmă, pentru a transporta mărfurile și o scară foarte îngustă, de-a-dreptul abruptă, în interior. Mătușa Mizzi detesta scara. Pentru că era atât de grasă încât putea, ce-i drept, s-o coboare, însă numai cu spatele înainte, altfel ar fi riscat să-și piardă echilibrul și să se prăbușească din cauza rotunjimii și mai ales a pieptului
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
în grija unchiului. Care nu voia să instaleze lift electric, pentru că suferea de electrofobie. În casă nu existau nici radio, nici telefon, iar seara cei doi stăteau doar la lumina lumânării. Astfel încât firavul unchi era nevoit să o ridice pe mătușă prin forțe proprii, cu ajutorul unor scripeți. Economia de forță datorată scripeților era însă compensată prin încetineala lor, astfel încât călătoria mătușii de la pământ la etajul trei dura aproape o jumătate de oră. Vă puteți lesne închipui că toată această tevatură nu
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
nici telefon, iar seara cei doi stăteau doar la lumina lumânării. Astfel încât firavul unchi era nevoit să o ridice pe mătușă prin forțe proprii, cu ajutorul unor scripeți. Economia de forță datorată scripeților era însă compensată prin încetineala lor, astfel încât călătoria mătușii de la pământ la etajul trei dura aproape o jumătate de oră. Vă puteți lesne închipui că toată această tevatură nu făcea plăcere nici unuia dintre ei. Motiv pentru care stabiliseră un program săptămânal foarte strict. Mătușa era trasă vinerea la etajul
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
prin încetineala lor, astfel încât călătoria mătușii de la pământ la etajul trei dura aproape o jumătate de oră. Vă puteți lesne închipui că toată această tevatură nu făcea plăcere nici unuia dintre ei. Motiv pentru care stabiliseră un program săptămânal foarte strict. Mătușa era trasă vinerea la etajul trei. Acolo, în cele două camere de sus, cu vedere asupra orașului, cei doi petreceau un weekend agreabil. În seara de duminică, mătușa cobora la etajul doi, unde locuia luni și marți, scriind scrisori și
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
nici unuia dintre ei. Motiv pentru care stabiliseră un program săptămânal foarte strict. Mătușa era trasă vinerea la etajul trei. Acolo, în cele două camere de sus, cu vedere asupra orașului, cei doi petreceau un weekend agreabil. În seara de duminică, mătușa cobora la etajul doi, unde locuia luni și marți, scriind scrisori și rezolvând toate acele plictisitoare hârtii de care nu poți scăpa când ai de-a face cu instituții publice, bănci și magazine. Miercurea și joia le petrecea la etajul
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]