165 matches
-
Era fiul unei surori a frumoasei Zaza, soră venită ca guvernantă într-un pension și măritată regulat cu un onest funcționar. Marcian, deși artist, era foarte ordonat în sentimentele lui familiale. Devotamentul lui pentru tatăl său era legendar. Chiar pe mătușica Zaza o tratase ca pe o rudă respectabilă. Copilărise cu Maxențiu, căruia îi trimetea regulat cărți poștale ilustrate de pe parcursul lui de voiajor glorios. Nimic, deci, mai probabil ca vizita lui Marcian. Era destul să fie informat că prințul e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și purtase cizme trainice de lut, acum cernut prin sita orașului, cutreiera cu picioare de argilă în căutarea casei ele închiriat. Tradiția era nimicită și poate toi uși Doru Hallipa, cel ca o epavă, încă mai păstra tradiția legîndu-se cu mătușica Eliza, logodnica de odinioară. Se rupsese de pământ, dar aducea cu el la oraș pe Calliope și pe Eriste, deoarece nu se înstrăinase de trecut unindu-se cu fata moșului Hallipa. Pentru a doua oară, părinții strămutați erau nemulțumiți și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
gătesc. Prezentatorul 2 Să vedem acum de n-ați uitat Cu cei doi ce s-a-ntâmplat... A cântat o vară-ntreagă la chitară Greierele indolent Dar se trezi deodată din visare Când frigul se simți prezent. Greierele: -Hei, tușică, mătușică, Nu te obosi prea tare. Poate crești și tu mai mare... Ca să-și spun drept, dragă furnică, Prea ești mică, subțirică. Furnica: -Ce folos că ești mai mare Și-mi ceri iarna de mâncare? Dacă nu muncești un pic, Vei
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
punctez pe chestiuni arzătoare și de o importanță majoră, chiar vitală pentru omul mileniului trei. Cred că sunt în asentimentul vostru în ceea ce privește această opțiune. Cum am mai spus, cine mai citește cum făcea Ion Creangă baie sau fura cireșe de la mătușica din deal și multe alte năzdrăvănii, pe care toți le-am făcut când eram copii, lumea este preocupată de reechilibrarea ființei umane, ca și o urgență mai mult forțată de schimbările rapide și evoluția în extremis doar pe orizontală a
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ordine gravă, cu cele mai urâte implicații religioase. — Unele fructe trebuie mâncate cu coajă, spuse Sampath. — Dacă nu-ți găsești mașină, trebuie să te descurci fără. — Dacă nu găsești o sticlă de rom, înseamnă că n-o să bei rom. Dacă mătușica ta găsește o bucată de argint, poate foarte bine să păstreze bucata de argint. — Dacă fiul tău de doi ani se poartă urât, nu te gândești să-l schimbi cu altul. Nu, în schimb, ai să aștepți să se poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lângă el în copac, încă neștiind, se pare, ce comploturi și ce planuri se țeseau împotriva lor. Stăteau acolo, sporovăind, jucându-se, despăduchindu-se unele pe altele ca de obicei. Habar n-aveau ele... 23 Sechestrat în camera sa, cu mătușicile și surorile de pază la fiecare fereastră, băiatul Hungry Hop se plimba în sus și-n jos. În depărtare, auzea larma protestatarilor și demonstranților, simțind că nu era drept să nu i se dea voie să ia parte la evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
un soi de somnolență jilavă, intraseră până la urmă sub stăpânirea acestei calme forțe domestice. Uimiți la început, agasați, batjocoritori, tot mai atenți, însă, supuși, gata să se confeseze acestui oracol casnic, funcționând imperturbabil. Mărturisiri dezlânate, fragmentare, de o intimitate abruptă. Mătușica își făcea de lucru la bufet, șchiopătând alene printre scaune, ca și cum n-ar fi bănuit că studentul mai întârzie în cameră. Peste mai multe săptămâni, gazda readucea însă discuția chiar la subiectul acela confuz, despre care nimeni n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la zdup, dar salvat, nu se știe cum, în ultimul moment, ba, adus și în Capitală, să vezi și să nu crezi. Recrutat, probabil. Recrutat, cu siguranță, pentru misiuni delicate, ca toți cei de teapa lui, asta o știa orice mătușică analfabetă din societatea noastră multilateral supravegheată. Spurcăciunea afișează, însă, o obrăznicie de neînțeles! De parcă misiunea sa nu ar fi de nasul vulgului, de parcă i seconferise un grad mai mare decât al colegilor, de parcă banala rețea de ascultare-transmitere în care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a doamnei Cușa, adică. Eu sunt... Își rostise numele, dar aerul îl spulberă, instantaneu. Tolea nu-l prinse. Aha... știți, aș fi vrut, de fapt, să-l văd pe Octavian. Pe Tavi Cușa. Tolea obținu un sfert de pas înăuntru. Mătușica se îngrozi, dar n-avu putere să se opună. Da, necunoscutul se afla deja în vestibul, întâlni privirea fixă și neagră a câinelui, ghemuit lângă cuier. — Sunt un vechi prieten al domnului Octavian Cușa, al lui Tavi. Aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
opună. Da, necunoscutul se afla deja în vestibul, întâlni privirea fixă și neagră a câinelui, ghemuit lângă cuier. — Sunt un vechi prieten al domnului Octavian Cușa, al lui Tavi. Aș fi vrut neapărat să-l văd. L-am tot căutat... Mătușica oferi o privire blândă și precaută. Era îmbrăcată într-un fel de halat albastru, de lucru, ca o laborantă sau ca o femeie de serviciu sau ca o doctoriță, halatul putea fi al oricui. Tolea se și așezase pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre logodnică. Fata privea în sus, în ochii lui mari, cu o admirație absolută. Mai reprezentativ, îl corectă ea, suav. Admirație absolută, dar îl corectase, totuși, drăguța de ea. Deci, avansam. Greu, încet, șirul din spate tot crescuse, începea scandalul. Mătușica se rezemase, îngrozită, de ușa bucătăriei. Mâna pe clanță. Nu scotea nici un sunet, era topită toată. Cum vă spun, coniță, avansam foarte lent. Eram un copil, așa sunt eu. Să fi avut 15, 25, 35 de ani, nu mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apă caldă, un coșmar, doar știți. Avea dreptate bețivul, bine că eram înăuntru, acolo, la cofetăria Corfu, doar o știți. Eram înăuntru și era cald, nu simțeam iarna, avea dreptate bețivul. Deci, înaintam, încet încet. Fetele de la cântar, drăguțe, vesele. Mătușica ținea mâna pe clanță. Tolea se aranjase comod pe taburet. Câinele negru Dingo lungise mult gâtul, capul atingea botul pantofului galben. — Tavi, stai cuminte... Tavi retrase botul negru de pe botul galben, dar rămase atent, la pândă. Tanti Venera avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei mov, cu pompon de catifea. Câinele nu tresări auzind numele său și al stăpânului absent, urmărea confesiunile palavragiului cu perfect scepticism. — Da, frumos câinele ăsta... Nu știu dacă o cunoașteți pe Veta. Veta Apostolescu, savantul de la clinica de câini. Mătușica tăcea. Zâmbea, uimită de felul cum oprivea, filial, cu o blajină ațâțare, neastâmpăratul profesor. Toată lumea, inclusiv Asociația, vorbește în termeni aleși despre doamna Apostolescu. Ea îngrijește și de câinii lor, e membră asociată. Asociata Asociației, spunea amicul Iopo, Papașa, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vorbim de L.A., mai ai nevoie de accesorii ca să-ți completezi imaginea șic de avion. ― Ce accesorii? ― Știam eu! spune ea. După toate câte te-am învățat, tot nu știi cât de importante sunt accesoriile. Jemima, dragă, accesoriile sunt totul. Mătușica Geraldine a venit pregătită, așa că nu-ți face griji. Mă întorc într-un minut. Mă schimb în hainele pe care le-a ales Geraldine, cât dă ea fuga la mașină. Un minut mai târziu e deja înapoi cu o poșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai trebuia să mă mire că Lorne avea niște idei cam ciudate despre sine. Of, ce zi lungă. Bah! ce zi. Știi ce oră e, ora mea? Patru după-amiaza. Hei, dacă ați fi acum aici, soră mamă fiică iubită (nepoată, mătușica, bunicuță), poate că am putea să discutăm puțin și să ne îmbrățișăm - nimic necurat Doar giugiuleală. Poate că mă vei lăsa să-mi pun fața mea mare în scobitura delicată dintre omoplații tăi. Crede-mă că ăsta e singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de meduză cu folii de aluminiu care plutea către ea. A, salut, Julia! Cum îți merge? —Bine, foarte bine, mulțumesc. Dar lasă-mă pe mine... Julia s-a lăsat să cadă pe canapea, lângă prietena ei. — Am înțeles că ești mătușică - ce minunat! O expresie suspicioasă s-a instalat pe chipul lui Jade. Femeia s-a întors ca să studieze zâmbetul Juliei. —N-ai aflat, nu? Ce să aflu? Nu e copilul lui Paul. Julia s-a încruntat. —Iartă-mă, nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
carne caldă, așa cum o simțise în noapte cu pliurile-i înfășurând-o, ca s-o țină la adăpost și să izgonească timpul, nimic nu se poate schimba sub acele pliuri de carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea, spuse Mătușica, să aibă ea așa o cocoașă! Cocoașa, cocoașa, cocoașa cămiloasă. Ea, Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mîngîere, De pe-o zi pe alta, voi Trăgăniți o fericire Dureroasă, amândoi. Fiind siguri unul de-altul, Să promiteți fu ușor Cumcă nu o să mai faceți Alianțe de amor. Dară azi pui capăt tragic Astei stranie povești... - Doamne, Doamne, mătușico, Nu ți-i greu să mai vorbești? {EminescuOpIV 527} ? Nu mi-i greu, căci ești în stare Să sfărâmi ca un... copil Jucăria-ncîntătoare A frumosului idil. Când vă văd mergând alături, Vă zâmbiți și vă privesc Și când credeți câte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
auzit-o pîn-acuma, numai eu. POVESTEA CODRULUI ANA: Aide, Mimi, mergi acuma... să veniți când v-oiu chema MĂTUȘA: Mie nu-mi dai o guriță? MUȚI: Nu-mi ești dragă ca mama... IV - Ce copil vioiu e Mimi, ce drăguțu-i... - Mătușică, E-ndărătnic, fără minte, tocmai d-asta îmi e frică. De n-ar fi ca al tău tată, care - Dumnezeu să-l ierte - Mi-a făcut viața amară cu-ndărătnicele-i certe... - Ce cuminte este Bibi... ? Da cuminte! ca și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
astăzi nu ți-am spus-o căci i-am fost făgăduit Și frăține-meu și altui să țin lucrul tăinuit. Și când vine Escelența? Astăzi vine, înspre sară. Potrivite sunt acestea? Bine faci tu? Bine dară. Să-ți spun, dragă mătușică. Când întîiu m-am măritat Am făcut-o din iubire. Bine oare mi-a îmblat? Și maiorul se-nsurase din iubire-ntîia dată. Cum i-a mers lui poate bine... așa-i lumea asta toată. Și fiindcă am nevoie de un sprijin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce va zice? El? Dar bine ce-i cu dînsul? El rămâne tot aice. Iară vii la vorba veche? {EminescuOpIV 536} Viu și voiu veni vezi bine. Tu-l iubești, el te iubește, ce-o să facă fără tine? Doamne, Doamne, mătușică, hai să zicem că-l iubesc. Nu ți-am spus că din iubire nu mă mai căsătoresc? Judecata, mătușică, judecata este tot. Hotărît-o-am odată, d-a mă-ntoarce nu mă pot. Cîte-am tras în astă lume nu voiesc să le
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 536} Viu și voiu veni vezi bine. Tu-l iubești, el te iubește, ce-o să facă fără tine? Doamne, Doamne, mătușică, hai să zicem că-l iubesc. Nu ți-am spus că din iubire nu mă mai căsătoresc? Judecata, mătușică, judecata este tot. Hotărît-o-am odată, d-a mă-ntoarce nu mă pot. Cîte-am tras în astă lume nu voiesc să le mai trag, La iubire nu mai caut, fie-mi orișicât de drag. Dară nu-l iubesc... În urmă și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care uita complet ori de câte ori găsea o minune albastră, verde, maro, prin care privind soarele, se bucura zgomotos, multă vreme, până ce un colț ascuțit Îi făcea buba și abia atunci când zărea picurușul de sânge Începea să plângă În timp ce mergea Întins către mătușele sale să-l „badijoneze” și să-l Împace, alintându-l cu maimuțăreli de iubire. Apoi se Întorcea grăbit În grădinuță și culcat printre flori cultivate sau romanițe cu miros amețitor, transpirat și plin de praf, privea cu Încântare cerul sidefiu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cel puțin așa mă gândeam. Așa c-am primit slujba și mama a fost așa de încântată și entuziasmată că m-am prins și io și mă simțeam ca și cum aș fi câștigat la loto sau așa ceva. A chemat-o pe mătușica Ede la noi și tot tacâmu’ - a luat niște beri și-am sărbătorit. Așa c-a trebuit să râd când i-a zis lui Charlie că nu-i destul de bun: îmi aminteam cum ne băuserăm berile și ne bucuraserăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
era bolnavă și nu putea munci la câmp, făcea ce putea pe lângă casă. Eu eram un copil care mă plictiseam repede și mereu ieșeam din ogradă, fără ca să-i spun mamei, pornind în căutarea aventurilor. Îmi vizitam buneii, moșii și mătușele, nașii de botez, prietenele și neprietenele, dintr-un capăt al satului, până în celălalt. Când ajungeam acasă flămândă, mama mă certa, sărmana, zicea că nici mâncare nu merit, dar îi trecea repede. Îmi dădea ceva de mâncare și mă cerceta pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]