562 matches
-
când acesta Împlini șase ani, Îl unse ajutor de pălimar. Gligori a fost tovarășul de joacă al Mașei În copilărie. Singurul ei prieten, cu care făcuse atâtea năzbâtii, Încât și acum, la cei patruzeci și trei de ani ai săi, Mașa se trezea râzând de una singură, atunci când Își amintea de el. Gligori a fost Însă călcat de tren, când abia Îi dăduseră tuleiele și-i Înflorise mustăcioara subțire, ca spicul de ovăz, sub nas. Odată cu el s-au năruit atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spicul de ovăz, sub nas. Odată cu el s-au năruit atâtea vise ce i-au năpădit copilăria și adolescența. Când Îi veni sorocul și sânii Îi dădură-n clocot, părinții Începură să-i caute pereche potrivită. Tatăl său, de care Mașa se atașase trup și suflet, muri și el neașteptat, fără să-și vadă odrasla măritată. Iar mama ei, oricât se strădui, nu reuși cu nici un chip să-i găsească un logodnic mai acătării, deși colindase În fiecare iarnă, Înainte de postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu reuși cu nici un chip să-i găsească un logodnic mai acătării, deși colindase În fiecare iarnă, Înainte de postul mare, când se făceau dezlegările pentru nunți, mai toate satele din jur. În cele din urmă, și bătrâna Închise ochii, iar Mașa rămăsese a nimănui. Cam la cincisprezece ani de la terminarea războiului, o parte dintre bărbații luați prizonieri Începură să se Întoarcă acasă. Din cei șaizeci și trei de oameni plecați, s-au Întors la Brodina doar cinci. Printre ei și Onisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
beci, dar În afara unor bucăți de cărămizi și țiglă spartă, rămase de la vechea temelie, nu găsiră altceva și se lăsară păgubași. Plecară Însă abia după trei zile, după ce terminară de băut tot vinul găsit În beci, și o interogară pe Mașa, făcându-i tot felul de propuneri rușinoase. Dar până la urmă o lăsară În plata Domnului și Mașa Își văzu de viața ei. Fostul soț Îi mai apărea din când În când În vis. De obicei, venea la poartă și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și se lăsară păgubași. Plecară Însă abia după trei zile, după ce terminară de băut tot vinul găsit În beci, și o interogară pe Mașa, făcându-i tot felul de propuneri rușinoase. Dar până la urmă o lăsară În plata Domnului și Mașa Își văzu de viața ei. Fostul soț Îi mai apărea din când În când În vis. De obicei, venea la poartă și-i cerea o cană cu apă. În loc de apă, Mașa Îi aducea o carafă de vin roșu ca sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dar până la urmă o lăsară În plata Domnului și Mașa Își văzu de viața ei. Fostul soț Îi mai apărea din când În când În vis. De obicei, venea la poartă și-i cerea o cană cu apă. În loc de apă, Mașa Îi aducea o carafă de vin roșu ca sângele. Soțul clătina cu tristețe din cap. Ochii săi cereau Îndurare. „Dar parcă Îți plăcea vinul“ Îl zgândăra Mașa cu un glas mieros. „Acum nu mai bei?“ „De zece ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
obicei, venea la poartă și-i cerea o cană cu apă. În loc de apă, Mașa Îi aducea o carafă de vin roșu ca sângele. Soțul clătina cu tristețe din cap. Ochii săi cereau Îndurare. „Dar parcă Îți plăcea vinul“ Îl zgândăra Mașa cu un glas mieros. „Acum nu mai bei?“ „De zece ani de zile nu m-am mai atins de băutură...“ „Minți, spunea femeia, abia au trecut șapte ani de când te-ai făcut nevăzut și În ultimii trei ani cât te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trei ani cât te-ai Învârtit pe aici, ți-ai făcut de cap...“ „Aici timpul trece mai repede. Săptămânile și anii au altă măsură...“ „Dar cu muieri străine te mai Încurci?“ „Nu mă mai Încurc cu nimeni. Mi-e sete, Mașa, dă-mi să beau...“ „Bea până vei crăpa!“, se enerva Mașa aruncând cu carafa după el. Atunci fostul Își desprindea mâinile de pe gard și, cu cămașa albă pătată de vin roșu, se pierdea În zare, iar Mașa se trezea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de cap...“ „Aici timpul trece mai repede. Săptămânile și anii au altă măsură...“ „Dar cu muieri străine te mai Încurci?“ „Nu mă mai Încurc cu nimeni. Mi-e sete, Mașa, dă-mi să beau...“ „Bea până vei crăpa!“, se enerva Mașa aruncând cu carafa după el. Atunci fostul Își desprindea mâinile de pe gard și, cu cămașa albă pătată de vin roșu, se pierdea În zare, iar Mașa se trezea cu gura amară și tulburare În suflet. Poate că ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mi-e sete, Mașa, dă-mi să beau...“ „Bea până vei crăpa!“, se enerva Mașa aruncând cu carafa după el. Atunci fostul Își desprindea mâinile de pe gard și, cu cămașa albă pătată de vin roșu, se pierdea În zare, iar Mașa se trezea cu gura amară și tulburare În suflet. Poate că ar fi trebuit să nu fie atât de aprigă cu el În vis. Poate că omul, care se purtase cu ea așa cum se purtase, se căise Între timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să transforme totul Într-un hohot de râs? Nu mai era pesemne mult până când aveau să-și bată joc și de cele sfinte, transformând bisericile În săli de dans... „Mai bine În săli de dans, decât În grajduri!“ - Îi replica Mașa, referindu-se la faptul că dincolo de graniță, În satul vecin, bolșevicii scoaseră icoanele din toate cele cinci biserici și le transformaseră În cazărmi și grajduri... „Vacile măcar nu se scălămbăie, bodogăni bătrâna, nu-și dau una două fustele peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
două fustele peste cap și nici nu-și aruncă picioarele pe pereți când aud un saxofon... Dar oare Iisus nu se născuse Într-o biată iesle, de ce nu a ales o sală de bal?“ De unde auzise bătrâna de cuvântul „saxofon“, Mașa nu prea Înțelegea. De când se tot preumbla pe la oraș, babulea Își Însușise multe cuvinte noi. Din gura ei, sunau ca nuca În perete, dar bătrâna nu se lăsa. Una-două, Îți trântea câte un termen, de rămâneai trăsnit. „Se știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe la oraș, babulea Își Însușise multe cuvinte noi. Din gura ei, sunau ca nuca În perete, dar bătrâna nu se lăsa. Una-două, Îți trântea câte un termen, de rămâneai trăsnit. „Se știe că și animalele sunt sensibile la muzică, spunea Mașa. Am citit Într-un ziar că, ascultând muzică de orgă, vacile din Olanda și-au dublat producția de lapte.“. „Nu mai spune, replica bătrâna. Auzi, cică a citit Într-un ziar.“ Știa Mașa unde se tipăreau ziarele? Nu știa. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și animalele sunt sensibile la muzică, spunea Mașa. Am citit Într-un ziar că, ascultând muzică de orgă, vacile din Olanda și-au dublat producția de lapte.“. „Nu mai spune, replica bătrâna. Auzi, cică a citit Într-un ziar.“ Știa Mașa unde se tipăreau ziarele? Nu știa. Ei bine, ziarele se tipăreau În iad. Tot ce scria acolo era minciună crasă. Totul era contrafăcut. Fiecare cuvânt purta Însemnele lui Anticrist. Bătrâna jubila. Mașa nu-și mai bătu capul să răspundă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Auzi, cică a citit Într-un ziar.“ Știa Mașa unde se tipăreau ziarele? Nu știa. Ei bine, ziarele se tipăreau În iad. Tot ce scria acolo era minciună crasă. Totul era contrafăcut. Fiecare cuvânt purta Însemnele lui Anticrist. Bătrâna jubila. Mașa nu-și mai bătu capul să răspundă. Când o lua pe arătură, bătrâna era greu de oprit. Și totuși schimbul acesta nevinovat de replici nu rămăsese fără urmări. În ultimii ani, bătrâna se ramolise atât de mult, Încât uneori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Lațco; noaptea fierbeau la foc scăzut În pucioasă, iar ziua se scălămbăiau pe micul ecran, sub numele de Stan și Bran. „Sfârșitul lumii e aproape, prevesti bătrâna. Curând Anticristul va fi printre noi...“ Amintindu-și de această prorocire a babulei, Mașa tresări pentru o clipă străfulgerată de un gând: „Nu cumva ființa ce se afla În fața sa e Anticristul?“ Înfățișarea umilă, ușor decrepită a oaspetelui ce se afla În casa ei o făcu să se rușineze de gândurile ce-i frământau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se baza pe ceva concret, ci era doar rodul fanteziei prea bogate, al nopților petrecute În singurătate și al zilelor lipsite de griji, dar și de bucurii ce se rostogoleau una după alta, ritmic, monoton. Gândindu-se la viața ei, Mașa o asemăna cu un sac peticit, umplut cu cartofi, pe care cineva (ea Însăși?) Încerca să-l ducă În beci. Și, pe măsură ce cobora, cartofii curgea prin gaură, sacul se golea, iar trupul i se Îngreuna, devenind din ce În ce mai mic, dar din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sacul se golea, iar trupul i se Îngreuna, devenind din ce În ce mai mic, dar din ce În ce mai greu, până se făcea una cu pământul. „Nici nu apucă omul să se așeze bine pe scaun și tu sari cu Anticristul. Liniștește-te, femeie, se mustră Mașa, pe lumea asta sunt și ființe bune, nu numai Anticriști...“ De la Anticrist, gândul Mașei lunecă din nou la babulea și povestea ei cu televizorul... La strania asemănare dintre Stan și Tihon și dintre Bran și preceptor. „Cine știe, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
satul cu ei. Bătrâna voia să descopere și mutra lui Pancratie printre ceilalți circari. Dar mutra răposatului vecin nu se zărea nicăieri. Nu cumva uitase Dumnezeu să-l pedepsească!? Sau Pancratie primise o pedeapsă ușoară, pe care deja o ispășise!? Mașa o sfătui să vizioneze un alt film, unde s-ar putea să-l descopere și pe Pancratie, interpretând chiar rolul principal, Însă bătrâna clătină din cap: și așa păcătuise destul. „Invenția“ lui Pancratie avu un ecou neașteptat În obște. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aplicare metoda lui Pancratie, astfel că, de multe ori, În timp ce clopotele sunau de vecernie, tot satul se umplea de hohote de râs. Chiar și prăpăditul de Onisei, aflând de toate astea, se apucă Într-o zi s-o Înghesuie pe Mașa sumețindu-i fustele În șură, dar după ce primi o scurtă scatoalcă peste ceafă se lăsă păgubaș. Ce-i drept, În zilele geroase de iarnă, când Încălzeau baia de aburi, Înainte de a-i pune ventuzele, folosindu-se de un mănunchi de pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trebuit o iapă zdravănă de tot...“, au zis cele de cincizeci. „Pesemne, Dumnezeu s-o ierte, răposata avea și ea ceva deosebit“, conchiseră cele de șaptezeci... „Vă caută moartea pe acasă și gândul vă este numai la prostii!“, le mustrase Mașa... În sfârșit, babulea Tatiana era atât de pornită pe această nouă pacoste trimisă În lume de cel proclet, Încât nu s-ar fi sfiit să tragă o fugă pe la sora sa Fedosia pripășită la oraș, spărgând cutia În bucăți; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fapt toată fața, ci fiecare se alesese cu un semn pe obraz, care semăna cu o pecete. Cu timpul, semnul se vindecase, iar din el rămase doar un cerculeț portocaliu, În interiorul căruia se afla Înscris un număr: 66. Chiar și Mașa rămăsese pe față cu un astfel de semn. Noroc că se afla În apropiere de tâmplă și-l putea masca pieptănănâdu-și părul În partea dreaptă. Și iată că acum Increatul se afla În podul casei lor. Babulea Îl auzea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sa. „Va veni aici cineva de pe altă planetă și vă va cere pământ și apă. Va aduce cu el și un hrisov pe care Îl veți semna cu propriul vostru sânge...“. Ascultând-o cum bodogănea de una singură prin casă, Mașa o luă peste picior: „Nu cumva o să ne invadeze extratereștrii?!“. Babulea Îi răspunse pe un ton care nu prevestea nimic bun: „O să vedeți voi...“. Iată că acum, la vreme de seară, când tocmai Mașa se apucase de dereticat prin casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bodogănea de una singură prin casă, Mașa o luă peste picior: „Nu cumva o să ne invadeze extratereștrii?!“. Babulea Îi răspunse pe un ton care nu prevestea nimic bun: „O să vedeți voi...“. Iată că acum, la vreme de seară, când tocmai Mașa se apucase de dereticat prin casă, venise acest Extraterestru, care nu avea nimic straniu În Înfățișarea lui, ci arăta ca un om obișnuit, Însetat și prăfuit de atâta drum. El nu-i ceruse Mașei nici pământ, nici apă, cum prevestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de secară treierați cândva, În timpuri de mult apuse, și toate hainele pe care le purtase bătrâna Înainte de a se mărita. ...Cuțitele și lingurile trebuiau bine spălate. Șterse cu prosopul și așezate În dulap. Poate ar fi fost bine ca Mașa să fi fost ceva mai grijulie cu lucrurile ei. Poate că nu i-ar fi stricat să-și spele mai des lenjeria intimă sau să nu-și mai arunce ciorapii mototoliți sub pat, unde, probabil, se adunaseră atâtea gioarse, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]