259 matches
-
împrejmuit cu sârmă ghimpată. O hardughie găurită de tinichea, un adăpost de când era aici capătul tramvaiului. Prin zidurile subțiri ale blocului se-aude un radio pus tare și vocile unora care se ceartă. Își ridică mâneca bluzei și-și stoarce mașinal de pe braț, cu două degete doar, coșurile. Sunt zile, cum e cea de azi, când nu e bun de nimic și lâncezește. Cerul alburiu, noroaiele din fața blocului, teama unei vieți întregi care-l așteaptă, în fața căreia se simte neajutorat și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și prea noi, prea lucitoare, ca într-o casă de proaspăt îmbogățiți, susține Profesorul... Cu mintea golită dinadins de orișice gând, apeși pe buton, dar țârâitul slab, care se pierde în penumbra amenințătoare a casei, îți crispează mușchii. Îți îndrepți mașinal ținuta. Acum stai țeapăn, cu bărbia corect ridicată, gata la primul semn să te înclini, zâmbind : într-o mână bastonul, în cealaltă pălăria. Stai și aștepți în fața ușii, fără să mai îndrăznești să suni și a doua oară. Cine oare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prea mare pentru ea. Dar nu-i un ursuleț de pluș! Hattie își luase cafeaua în camera de zi, la masa așternută de John Robert și mutată în dreptul ferestrei. Filozoful se așezase în fața ei și acum aduna cu un gest mașinal farfuriile și tacâmurile, aranjându-le teanc. Vremea se schimbase iar, ploua melancolic peste grădina mică, împrejmuită de gardul scund și știrb. I-am spus lui Pearl că nu mai avem nevoie de ea. Că nu mai avem nevoie de ea? Vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se termina brusc, ca un picior amputat, retezat de șacali. Și cât vedeai cu ochii se întindea un pustiu nesfârșit în care nu se zărea nici un arbust, nici o umbră. Doar galbenul ars și obositor al nisipului abrutizat de soare. Aproape mașinal, m-am aplecat, am luat un pumn de nisip și l-am lăsat să curgă printre degete încet. Îl simțeam fierbinte și ostil. Undeva în depărtare, mi se păru că zăresc o altă lizieră. Apoi mi-am dat seama că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
supraomenești. Ochii ei aveau priviri atât de rugătoare, atât de neliniștite! Se prăbuși inertă într-un fotoliu și acolo izbucni în hohot sfâșietor de plâns. ― Aimée, ce înseamnă asta? Nu trebuie! E o prostie ce faci! ― Aimée, Aimée! repetă ea mașinal printre suspine. De când nu te-am mai auzit spunîndu-mi așa! Aș fi putut în clipa aceea s-o cuprind în brațe, s-o sărut nebunește (simțeam o foame cumplită de ea) și poate aș fi făcut-o, era cât pe-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de neajunsuri și erori, nu cutez. Al d-voastre supus și recunoscător M. Eminescu {EminescuOpXVI 286} {EminescuOpXVI 287} {EminescuOpXVI 288} {EminescuOpXVI 289} Din cauza asta veți vedea că tot ce-am schimbat în basm e fără tact, o lucrare mai mult mașinală, căci de schimbări esențiale și de-o coordinare cu gust nu sunt capabil din cauza perpetuei neliniști. Nemții au devenit nesuferiți. Vă-ncredințez că nu sunt nemții aciia cari-i vedem numai cu ochii spiritului, în cărțile lor pline de rigurozitate
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
găsește, așternutul său, hainele sale, obiecte din casă; într-un moment reconstituie ca o trebuință de a-și continua activitatea. Atențiunea sa e total absentă, incapabil de a-și fixa un moment răspunsurile sale ca fiind ca și automatice și mașinale. Digestiunea și stomacul se execută normal, însă se observă o colă rectală ceea ce reclamă o îngrijire serioasă. De asemenea aflăm că sunt 6 ani de când a fost izbit de o manie ca aceasta, pentru care a fost internat și căutat
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
întors către acel viteaz, dar n-am apucat să-l văd. Chiar în acea clipă am auzit motocicleta pornind și am primit o lovitură puternică peste ureche. Până s-apuc să mă dezmeticesc, motocicleta era departe. Buimac, m-am îndreptat mașinal spre bravul d'Artagnan, dar, în aceeași clipă, din șirul nesfârșit de vehicule s-a pornit un concert exasperat de claxoane. Eram din nou pe verde. Atunci încă zăpăcit, în loc să-l scutur puțin pe individul care strigase la mine, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
jumătate din calificativ: Nu pleacă gardista asta!" își zise. Sia. făcând tocmai o mișcare mai vioaie ca de obicei, care cutremură scaunul lui Rim, și cerând voie profesorului: - Pot lipsi puțin? - ieși grăbită cu ochii pe fereastră. Mini se uită mașinal prin geam și văzu pe trotuarul 135 din față un tânăr cu pălărie de paie, care se înălța în vârful picioarelor. " A!" își zise. Apoi, cu o mică sforțare de memorie, recunoscu pe vărul Lică, pe Lică Trubadurul. încetă de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Nu spunea nimica, aștepta! Mini se trezi că-i spune ea, din senin, babei: - Dumneata ai slujit pe cucoana Lina și acum îngrijești și de domnișoara Sia, fata dumneaei. Nu se gândise cu răutate la astfel de cuvinte. Le pronunțase mașinal. . . pentru că baba aștepta acolo în fața ei, fără rost. . . sau pentru că venise pregătită să vorbească și nu cutezase să spună Linei nimic . . . sau pentru ca să afle dacă baba știe . . . sau numai răspunsese întrebării mute pe care i-o făcea baba! Baba întîi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să bată 283 un tact pe masa de scris, poate că o măsură clin De profundis Observă o boare ușoară de praf și, cu degetul arătător, pe care purta safirul uriaș, scrise pe praful subțire: Doamna Ada Basile Petrescu, apoi, mașinal, șterse. Cum o ușă se deschidea în ecoul palatului de marmoră, se duse repede în fața unei oglinzi să-și potrivească părul, cu urechea întinsă. Nu putea fi Lică. Se uita în oglindă atent, fără complezență. Abia acum observa că s-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
perine. Subt acea lîncezime ceva se precipita în ea undeva, într-un adine. Marcian sta drept, rigid, cu capul înainte, cu ochii pe vidul distanței. Elena mișcă puțin picioarele încurcate în pledul lunecat. Marcian se aplecă și i-1 ridică mașinal. Fără să-și dea seama, mina îi rămase peste pled pe genunchiul ei. Ochii Elenei luminară calzi la adăpostul pleoapelor. Lincolnul, lansat, fugea peste șosea ca purtat prin aer, pe drumul fără obstacol, drept, interminabil. în mișcarea ușoară a trăsurii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nicidecum. Nu am nevoie de așa ceva... -Mai gândește-te. Peste câteva minute ai putea spune: Am jucat pe viață și am pierdut. M-a cuprins o stare de nervozitate pe care nu mi-o puteam stăpâni. Am întins mâna mașinal și am apucat între degete un molar dintre aceea, învelindu-l cu grijă într-un șervețel și l-am băgat apoi în buzunarul de sus al cămășii. -Mă prinseseră deja. Eram de-acum al lor. Era absurd și nu suportam
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să-și atingă ținta. Dacă ne-am putea detașa o clipă, dacă ne-am elibera de dedublare, dacă am privi apa așa cum e și nu așa cum o reflectă creierul... Timp de o clipă, în timp ce dezbaterea se transforma într-un ritual mașinal, înțelese: toată rasa suferea de Capgras. Păsările alea dansau de parcă ne-ar fi rude apropiate, arătau de parcă ne-ar fi rude apropiate, strigau și hotărau, își creșteau puii, învățau și călătoreau exact ca rudele noastre de sânge. Jumătate din părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce trebuia făcut. Era o victorie a gândirii care își va pune amprenta pe fiecare om cu judecată sănătoasă din univers. Căci și acolo, pe planetele altor sisteme stelare, existau fără îndoială mulți oameni cu capul pe umeri. Gosseyn încercă mașinal să estimeze cifra miliardelor de oameni cinstiți, dar totalul îl tulbură și îi perturbă fluxul raționamentului. Îl privi pe Thorson mijindu-și ochii: ― Ia stai puțin ― zise el încetișor. Ce vrei să spui? Cum e posibil ca un imperiu galactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ce trebuia făcut. Era o victorie a gândirii care își va pune amprenta pe fiecare om cu judecată sănătoasă din univers. Căci și acolo, pe planetele altor sisteme stelare, existau fără îndoială mulți oameni cu capul pe umeri. Gosseyn încercă mașinal să estimeze cifra miliardelor de oameni cinstiți, dar totalul îl tulbură și îi perturbă fluxul raționamentului. Îl privi pe Thorson mijindu-și ochii: ― Ia stai puțin ― zise el încetișor. Ce vrei să spui? Cum e posibil ca un imperiu galactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
avea să țâșnească un fascicul luminos, revărsând în jur radiații invizibile. După încetarea acestui bombardament tăcut, supraviețuitorii îl puteau preveni pe căpitanul Leeth, care la rândul lui putea avertiza celelalte grupuri. - Domnule Grosvenor! La auzul vocii pătrunzătoare, nexialistul se trânti mașinal, lovindu-se zdravăn, dar se ridică imediat, căci recunoscu glasul căpitanului. Ceilalți se ridicară și ei, furioși. - La naiba, asta nu se face! bombăni unul dintre ei. Grosvenor se apropie de videocomunicator și, fără să-și ia ochii de pe coridorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Kent, care preluase conducerea expediției. 22 Cineva îi șopti ceva la ureche lui Grosvenor, dar atât de încet, încât nexialistul nu desluși nici un cuvânt. Șoapta fu urmată de un fel de tril, la fel de neînțeles ca și cuvintele. Grosvenor își roti mașinal privirea. Se afla în studioul din propria-i secție și nu mai era nimeni acolo. Porni cu pași șovăitori spre auditoriu, dar când deschise ușa nu văzu nici acolo pe nimeni. Se întoarse perplex la masa lui de lucru, întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
saturate de apă. Ieșind din negură, Anabis întâlni, așadar, lumina razelor ultraviolete și începu să crească într-un ritm fantastic. A doua zi, el atinse țărmul planetei celei mai apropiate. Curând după aceea, ajunse la hotarele galaxiei și-și întinse, mașinal, tentaculele spre materia incandescentă a altor sisteme stelare Acolo, însă, cunoscu pentru prima oară înfrângerea, căci stelele acelea depărtate nu păreau să ofere nimic substanței sale lacome. Anabis învața pe măsură ce se hrănea. La început, își închipuise, ca gândurile îi aparțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
misterul Arsenalelor i se dezvălui la fel de vast și de important ca și sumbrul său destin. Dar bătrânul îi vorbi din nou: - Și acum, dacă aveți amabilitatea să vă scoateți vestonul, vi-l putem pune direct în toc. Fara se supuse mașinal. Era prea uluit să-și dea seama că peste doar câteva secunde avea să iasă din magazin echipat pentru sinucidere și că acum dispăruse orice obstacol din calea morții lui. Lucru ciudat, era destul de dezamăgit. N-avea cum să explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-i zâmbi cum știa ea că-i stă bine, ca o fetiță cu privirea aburită de timiditate, neîndrăznind să se uite în ochii celuilalt. Înăuntru zâmbetul se șterse. Închise ușa împingînd-o cu piciorul apoi începu să se dezbrace. Avea mișcări mașinale din care dispăruse vioiciunea, nu mai fredona cu ochii în oglindă și nu mai dansa ținând în vârful degetelor poalele rochiei. Mirciulică ocoli de două ori camera circumspect. Se instală în fotoliu adormind aproape imediat. Melania scoase lucrurile din poșetă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aparțină pentru că pur și simplu tabloul îi place, a făcut o pasiune smintită pentru el și nici nu-i trece prin cap să și-o înfrîneze." ― Vi s-a răcit ceaiul, îl trezi bătrâna. Să vă aduc altul? Maiorul clătină mașinal capul. Cuvintele îi țâșniră singure Înainte de a-și da seama că le rostește: ― N-ați putut renunța la ea... ― La cine? ― La Femeia cu evantai, spuse trist maiorul. Nu izbutesc deloc să vă înțeleg. Ați încercat odată și abia ați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
i-o cunosc. Dar pot să-l veghez eu însumi. Și Grand clătină din cap. ― Nici pe el, să știți, nu pot spune că îl cunosc. Dar, oricum, trebuie să ne ajutăm între noi. Pe culoarele imobilului, Rieux se uită mașinal prin colțuri și îl întrebă pe Grand dacă șobolanii dispăruseră cu desăvârșire din cartierul său. Funcționarul habar n-avea. I se vorbise într-adevăr de această poveste, dar el nu dădea prea mare atenție zvonurilor din cartier. ― Am eu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se impuneau să fie luate. Problema, spune bătrânul Castel cu brutalitate, este să știm dacă e vorba de ciumă sau nu. Doi sau trei medici au protestat. Ceilalți păreau să ezite. Cât despre prefect, el a tresărit și se sucea mașinal încolo și-ncoace spre ușă ca și când ar fi vrut să verifice dacă această enormitate fusese într-adevăr împiedicată să se răspândească pe culoare pe acolo. Richard a declarat că, după părerea lui, nu trebuiau să se lase cuprinși de panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de o viață de supușenie. Dar breșa fusese deschisă. CÎteva luni mai tîrziu, la Începutul căsătoriei mele cu Ana Augustina, care nu era mai puțin catolică decît mine, am hotărît de comun acord să părăsim biserica În care intraserăm aproape mașinal Într-o duminică dimineață, În același mod În care ne consultam În Întunericul sălilor de cinema ca să știm dacă celălalt era de acord să plece Înainte de sfîrșitul filmului. La Capri, am primit o scrisoare de la tata, care Își arăta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]