1,130 matches
-
probabil ireversibilă - a doliului. Bacqué și Hanus s-au amuzat să citeze articole din presă care vorbesc despre turnura grotescă spre care sunt împinse ritualurile. În Marea Britanie, s-a ajuns la formula suprarealistă "Do-It-Yourself Funerals" (ceea ce ar implica, în logica macabră sugerată de denumire, și o ședință de spiritism urmată de învierea mortului și de implicarea acestuia în îndatoririle ceremoniale.) O asociație intitulată Natural Death Center se dovedește campioana funeraliilor simple, aproape simbolice, in an eco-friendly manner. Pentru a nu distruge
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
ajutor refugiindu-se uneori chiar în public, un tînăr banal, dar violent! Gata să vă bată sau să capituleze brutal, un erou derutat! Dar ceea ce rămîne de neuitat din acest Hamlet e debutul: Ostermeier imaginează înmormîntarea tatălui ca o scenă macabră unde sicriul nu intră în groapă și cioclii și-l dispută stîngaci. în inima nopții, sub o ploaie realizată în mod explicit teatral, ceremonia eșuează în mascaradă sinistră, iar apoi, imediat, cu ocazia festivităților, Claudius se îmbată și capul îi
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
un real agonic, mai ales că intruziunea acestuia îi provoacă traume individualității, revelîndu-i o demonie interioară nebănuită și solicitîndu-i scenarii de salvare. Notată extrem de succint în Viață de familie, agresiunea realității este percepută mai întîi printr-un calm aparent, preludiu macabru al tulburării profunde a ființei. Dezmățul ideilor se extinde la nivel corporal pentru a declanșa periodicele apariții ale instinctualității și viciului în figurație baudelairiană, amintită de Nicolae Manolescu în cronica sa la Atelierele (1980-1984 (Literatura română postbelică, vol. I, Poezia
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
de dincolo de lucruri, vom întîlni în poemele Marianei Marin notații crude cu privire la deriziunea corporalului. Corpul din poezia Marianei Marin - reprezentat conform esteticii urîtului - este în permanență unul agresat, mutilat, eviscerat. Înfrumusețarea lui, ca reflex al feminității eșuează în grotesc sau macabru. El încetează să mai fie un loc al medierii și devine mai degrabă sediu preferat de manifestare a tensiunilor dintre privat și public, dintre spiritual și biologic. Starea de maculare a corpului, invadarea intimității de către realitatea brutală - "Ce faci cînd
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
În receptarea romanului Before and after Edith (Înainte și după Edith) stau mai multe piedici. Trebuie înțeles bine conceptul de decadență europeană a sfârșitului de secolul al XIX-lea din Europa Centrală pentru a analiza acest roman de un erotism macabru. Deși avem romane erotice excelente în literatura română, romanul lui Petru Popescu este important ca gen (erotic fiction). În fond, povestea Edithei este clădită pe o emancipare post-traumatică de tip femme fatale. Aici intră stereotipurile Jack the Ripper (Jack Spintecătorul
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
în timp ce Hitler și Goebbels tremură din încheieturi. De altfel, apariția lui Hitler în al doilea episod al filmului care îl amintește pe Charlie Chaplin cu Dictatorul (1940) este de un comic nebun. Făcând o criză de isterie determinată de popularitatea macabră Ticăloșilor, Hitler le taie publicitatea ca un director de televiziune ordonând pur și simplu să nu se mai vorbească despre ei. Dovadă că în cinematografia postmodernă a lui Tarantino anything goes; atentatul împotriva lui Hitler reușește în această istorie paralelă
Carnavalul Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6956_a_8281]
-
se combină uneori cu ideea că, de fiecare dată, mortul trece dintr-un lăcaș în altul." (Van Gennep, 1996: 142) Această viziune înfricoșător-dinamică are, desigur, legături cu șirul de legende care vorbesc despre neodihna morților, despre strigoi, revenanți, stafii, siluete macabre care bântuie liniștea celor vii. Din acest motiv, ritualurile de doliu insistă atât de mult asupra fixării locului definitiv al celui mort. Ceremonia despărțirii de mort propune segmente perfect formalizate dintr-un proces menit să delimiteze cele două tărâmuri, al
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
de a se rezuma la un tradițional jurnal de călătorie. Autoarea ține trează atenția cititorilor prin varietatea domeniilor pe care le aduce împreună și a nuanțelor textelor sale: aventura și preocupările detectivistice se alătură istoriei anatomiei, cu o fereastră spre macabrul conservării țesuturilor omenești. Prin construirea unui veritabil caleidoscop al rătăcitorului, prin unghiurile atipice de abordare ce acoperă de asemenea psihologia și filosofia, volumul este transformat dintr-o potențială sumă de experiențe comune într-un compus enigmatic. Olga Tokarczuk (n. 1962
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
Polițiștii au făcut o descoperire macabră într-o localitate din județul Buzău! Un bărbat în vârstă de 57 de ani a fost găsit fără suflare pe podeaua unei case de vacanță. Individul era dat dispărut de mai bine de două săptămâni. Cadavrul a fost găsit de
Descoperire macabră într-o casă de vacanță din Buzău () [Corola-journal/Journalistic/42695_a_44020]
-
care nu-și fac datoria?! La parchet cu el; dosare, procese; „invitații” cu forța la tribunal etc., etc. Sau cum să-și permită să-i atenționeze pe consilierii opozanți (adică din partidul de guvernământ), și mai ales prin glume așa macabre, că nu este locul lor la primărie. Vedeți, Băsescu suferă de aceeași boală ca și Funar În privința consilierilor, dar nu știe de glumă; le face pe toate legal: și bine face. Domnul Funar Își mai permite să și glumească. Dragii
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
beatitudine, sprijinindu-se unele pe altele, stăpânite de-o putere magică, mai presus de voința și puterile lor. Apele Siretului, umflate de mogâldețele și monstruoasele forme ce dispăreau și-apăreau necontenit, săltând pe valurile mărunțite de briciul luminii, într-o macabră colcăială de cozi, copite și boturi ascuțite. Ochi rotunzi și fosforescenți, în care se aprindeau și se stingeau spini de foc, păreau fierți într-un clocot al morții. Toate vietățile agonizau prohodul pământului. "Refuz să cred. E îngrozitor!", își spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pentru Botta tentativa de a domina destinul (timpul). Spânzuratul este "cel mai înalt om din lume", așa cum va apărea în proza Aplauze. În codrul cu goruni, Aici ne-om spânzura (Din nefericire) Rimbaud, în Bal des pendus, practică același simbolism macabru al verbului, același clar-obscur orchestrat într-o perspectivă nelimitată: Au gibet noir, manchot aimable, Dansent, dansent les paladins, Les maigres paladins du diable, Les squelettes de Saladins. "IAD înseamnă TIMP" (Un timp), declară Emil Botta fără echivoc. Sentimentul timpului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
numai oamenii. În Un timp mai prielnic, scene care Arabellei îi provoacă râsul, naratorului îi fac greață ("o ceremonie care îmi face greață"): "Doctore, îl rugă ea nerăbdătoare, arată-mi cum face leul din junglă! Atunci vedeai cu stupoare cum macabrul personaj se așternea pe covor, cum începea să mugească, să chiuie apocaliptic, arătându-și colții și scuturând coama. Arabella se topea de râs. Și râdea și el, și se bălăcea într-o tuse penibilă, din care ieșea congestionat ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
penibilă, din care ieșea congestionat ca o sfeclă, gâfâind, ștergându-și sudoarea cu batista lui unsuroasă. Grotesc înseamnă, ca și pentru Baudelaire, ciocnirea idealității cu diabolicul. Doar că, în cazul poetului român, ceea ce s-ar fi vrut sublim eșuează în macabru. "Bufoneria transcendentală" (Fr. Schlegel) este o luare în derâdere a râsului: Eu am râs de el o singură dată. Și atunci în circumstanțe cu totul speciale. Și am râs, drept vorbind, nu atât de el, cât de moartea lui, croită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
autorul romanului Esoes, ci este o armă îndreptată cu cinism împotriva adversarului. În teatrul "baroc și bălțat" personajele se pot defini prin modul în care râd: Arabella râde frivol, zgomotos și fără sens (râsul ei fiind provocat de un spectacol macabru); doctorul râde grotesc, detracat și la cererea Arabellei; naratorul râde tăcut și o singură dată. Râsul "o singură dată" este un râs al morții, al presimțirii dezastrului, al nonsensului existențial. Râsului tăcut îi corespunde vocea mută: ... de fapt, ne plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o vede, că-i privește de aproape falangele noduroase, vinele dure”. Scopul actului criminal nu este căutat de eroina. Că este vorba de crimă, suicid amoros, nu se știe, nu actul justițiar sau al folosirii revolverului o atrage, ci descrierea macabră, viziunea urâtului analizat în toată manifestarea lui, a plămânului perforat, a inimii ce încă pulsează spasmodic, a coastelor neatinse. Acest tablou naturalist va face imaginea vizuală, lait motiv al romanelor Hortensiei Papadat Bengescu. Tabloul fantasmagonic descris va rămane nefinalizat, deoarece
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
aveam destulă imaginație. Îmi închipuiam doar vocea ei dulce. Apropos: unde e cafeaua mea cea dulce. JENI: O să-i spun fetei de la protocol s-o facă. Și o să chem șoferul. Să vă ducă la cimitir. MINISTRUL: Termină cu chestiile astea macabre. Încă n-am murit. JENI: N-aveți nici o grijă. MlNISTRUL: Ce vrei să spui? JENI: Vreau să spun să nu aveți nici o grijă. Doar n-o să vă lase acolo. Depuneți coroana și reveniți. Trebuie să vă odihniți după aceea. Păreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
afară, unde un camion hodorogit Îl aștepta doar pe Matei. Țiganii au Înșfăcat sicriul și l-au trântit În camion. Cortegiul s-a pus În mișcare tăcut, Înaintând muribund către cimitirul din apropiere, care Își Înfipsese rădăcinile, ca o caracatiță macabră, În liniștea nesfârșită a câmpului. Aerul cald al verii l-a izbit În plină figură, se simțea legănat de valurile amețelii de parcă țărmul câmpiei aceleia ar fi fost o mare murdară, unde plutea răvășit un cimitir. Un cimitir fără gard
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Un gând des tul de lung. Dar care i-a străfulgerat creierul ca un glonț. De fapt, Cavanosa a gândit ceva de genul te iubesc și te țin lângă mine. Iar restul gândului sinis tru a fost doar un dans macabru al demonilor care dau petrecere la el în cap. Un dans comprimat la maxim. O țopăială scurtă și zgomotoasă. Mai mult o tropăială în canon. Pentru că respectivii demoni își dădeau coate și nu cădeau de acord care ar trebui să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
la ușă, home, sweet home... - erau mână în mână cu proprietarul clădirii. Firesc, nu se putea altfel, iar creierul începu să prelucreze rapid toate informațiile. Trăseseră, pur și simplu de el, cu siguranță că exista un plan pe undeva, unul macabru, fără îndoială, văzu cu ochii minții o mulțime de trupuri făcute chiseliță între pereți muți pe care nu-i putea chema niciun judecător să depună mărturie (jurați să spuneți adevărul și numai adevărul, he, he...), foști clienți creduli atrași de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pe față îi făceau un fel de curte (abia mai târziu, când începuse să se lase pradă fluturilor din stomac, înțelesese ce înseamna asta cu adevărat), țigările se înlănțuiau într-un dans pe care nu se sfia să-l numească macabru, fiind de fiecare dată amuzată de idee, însă ajunsese de multă vreme la concluzia că nu neapărat tutunul putea fi considerat cel mai rău lucru într-o lume absurdă, măcinată de cu totul alte griji sau dezastre. Lăsă privirea să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu încetineli ceasornicărești de calculată prețiozitate victoriană. Despicarea firului în patru nu are loc pentru că bărbierul trece la acțiune destul de repede și cu metodă făcîndu-i rost de clienți doamnei Lovett pe măsură ce-și "rade" propriii săi clienți, pe care macabra doamnă îi introduce ca umplutură în plăcintele sale cu carne spulberînd concurența care utiliza un material mai prost, carnea de pisică. Există o clară notă estetizant-oniric-funambulescă tipică pentru Burton cu care acesta își înzestrează mînuitorul de brici și un anumit
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
îi introduce ca umplutură în plăcintele sale cu carne spulberînd concurența care utiliza un material mai prost, carnea de pisică. Există o clară notă estetizant-oniric-funambulescă tipică pentru Burton cu care acesta își înzestrează mînuitorul de brici și un anumit gust macabru dezvoltat cu finețe care amintește întrucîtva de Delicatessen (1991) al lui Marc Caro și Jean-Pierre Jeunet însă scenele alunecă spre un grotesc fermecător, spre un arabesc a la Edgar Poe în acompaniamentul recitalurilor performate de eroi. Cu coafura flamboaiantă și
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
Scenele de coșmar devin atît de frecvente, încît îndrăgostiții abia mai pot respira între două jeturi de sînge, aceasta pe măsură ce noua Morticia devine o bucătăreasă formidabilă. Scena alegerii bucatelor privind la concetățeni prin geamul tulbure al patiseriei este de un macabru vesel, ubuesc, cei doi apreciind din priviri marfa ce va ajunge în plăcinte de la pastorul rumen la poetul famelic. Foarte bine realizat este duelul profesional între italianul Pirelli, interpretat magistral de comediantul britanic Sacha Baron Cohen, șarlatan cu aplomb și
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
de aptitudini pentru meserie, un fel de Bărbier din Sevillia adaptat pentru White Chapel, fanfaron, gonflat și Sweeny care-și rade clientul cît ai clipi din ochi. Farmecul filmului vine și din replica intonată, din dialogul în triluri, din duetele macabre, din pasele cantabile și vorbele cu două înțelesuri, deși calitatea vocilor este modestă. Problema filmului o constituie excesul, la un moment dat, mecansimul ororii ajunge să se miște în gol, bărbierul scelerat devine o mașină de tocat precum cea uriașă
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]