336 matches
-
tehnica decupajului, a colajului, a contrapunctului, a playbackului etc. - tehnici în opera dramatică: teatrul clasic - progresia acțiunii prin înlănțuirea evenimentelor, procedeul acumulării exponențiale a evenimentelor (tehnica „bulgărelui de zăpadă“), construcția piramidală a „fabulei“, procedeul răsturnării spectaculoase de situație („deus ex machina“), tehnica quiproquoului (substituire de persoane), tehnica travestiului (apel la deghizare, la „mască“), tehnica imbroglioului (încurcături, confuzii de personaje), tehnica simetriilor/a repetiției situațiilor dramatice; dramaturgia modernă - teatrul „fără evenimente“ (fabulația se bazează pe un desen epic primordial), logica „acțiunii“ urmărește
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
renunța, dacă Ion sau George va fi învingător în această confruntare. Situația finală (deznodământul) este momentul ultim al subiectului, în care se rezolvă conflictele și se încheie evoluția personajelor. Deznodământul poate fi logic, previzibil sau imprevizibil (de tipul „deus ex machina“, sau al „accidentului“ modern), poate fi absurd (contrazicând logica evenimentelor) sau poate fi indecis - final deschis care nu aduce rezolvarea conflictelor. Uneori, întregul text este încadrat de un prolog și un epilog. - Prologul precedă expozițiunea, fiind o introducere explicativă, cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
anunțe victoria paradoxal sau nu tocmai cînd bruma de consens politic, economic și ideologic, realizat după 1991, începuse să se erodeze Oamenii au oscilat mereu între exaltare și disperare, trecînd prin numeroase situații intermediare. Astăzi, convingerea că un deus ex machina va veni de pe internet și ne va rezolva problemele poate suci mințile multora. Numai că eu tot nu văd cum niște mijloace tehnice pot rezolva problemele grave, morale, politice, economice etc. cu care se confruntă umanitatea. Nu utopismul sau optimismul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
chip care transformă întregul corp social într-un câmp de percepție” (ibid., p. 216). Regele poate fi asimilat la fel de bine lui Dumnezeu sau Big Brother-ului orwellian. El exercită echivalentul unei supravegheri verticale și, în numele acestei substituții, finalul, adevărat deus ex machina, intervine ca expresie a supravegherii totale. Regele e justițiarul gata oricând să pedepsească. Înainte ca mesagerul să anunțe iertarea acordată de instanța supremă, în toate spectacolele recente se insistă asupra practicilor de intimidare la care se dedau oamenii aflați în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un avatar al mașinilor dezirante: ea rezultă din raportul mașinilor dezirante cu corpul fără organe, în timp ce acesta nu mai poate să le suporte”. (Deleuze și Guattari, 1972, pp. 15-16Ă. Fenomenul succesiv repulsiei este însă fenomenul de atracție: „mașina miraculantă” (la machine miraculanteă este stadiul ontologic în care corpul fără organe atrage mașinile dezirante: „O mașină a atracției succede, poate succede astfel mașinii repulsive: o mașină miraculantă după o mașină paranoică”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 17Ă. Dacă mașinile dezirante corespund producției
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
J. Mitchell (ed.Ă, Illinois, The University of Chicago Press. Lebesco, Kathleen (2001Ă, „Revolting Bodies: The Resignification of Fat in Cyberspace”, în Sally R. Munt (ed.Ă, Technospaces: Inside the New Media, Londra și New York, Continuum. Lévy, Pierre (1987Ă, La machine univers: Creation, cognition et culture informatique, Paris, La Découverte. Lévy, Pierre (1994Ă, L’Intelligence collective. Pour une anthropologie du cyberspace, Paris, La Découverte. Levy, Steven (1992Ă, Artificial Life: The Quest for a New Creation, Londra, Jonathan Cape. Lewontin, R.C. (1994Ă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
În anii `50-`60, au fost printre primii care au presimțit importanța ciberneticii și care au construit modele. B.C. Totuși Norbert Wiener a fost cel care a scris în 1947 Cybernetics or control and communication in the animal and the machine, iar conferințele Macy, ce au avut loc între anii 1946 și 1953 în Statele Unite, sînt considerate fondatoarele acestui curent de idei. J.de R. În Franța, avem obiceiul de a spune că suntem "cutii de rezonanță" ale Americii, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
tehnica decupajului, a colajului, a contrapunctului, a playbackului etc. - tehnici în opera dramatică: teatrul clasic - progresia acțiunii prin înlănțuirea evenimentelor, procedeul acumulării exponențiale a evenimentelor (tehnica „bulgărelui de zăpadă“), construcția piramidală a „fabulei“, procedeul răsturnării spectaculoase de situație („deus ex machina“), tehnica quiproquoului (substituire de persoane), tehnica travestiului (apel la deghizare, la „mască“), tehnica imbroglioului (încurcături, confuzii de personaje), tehnica simetriilor/a repetiției situațiilor dramatice; dramaturgia modernă - teatrul „fără evenimente“ (fabulația se bazează pe un desen epic primordial), logica „acțiunii“ urmărește
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
renunța, dacă Ion sau George va fi învingător în această confruntare. Situația finală (deznodământul) este momentul ultim al subiectului, în care se rezolvă conflictele și se încheie evoluția personajelor. Deznodământul poate fi logic, previzibil sau imprevizibil (de tipul „deus ex machina“, sau al „accidentului“ modern), poate fi absurd (contrazicând logica evenimentelor) sau poate fi indecis - final deschis care nu aduce rezolvarea conflictelor. Uneori, întregul text este încadrat de un prolog și un epilog. - Prologul precedă expozițiunea, fiind o introducere explicativă, cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Don Quijote devine un fel de variantă a singurătății solidare, chiar dacă "o frumoasă impostură". Căci numai el, cavalerul absolut al iluziilor, ne-ar putea salva de coșmarul istoriei din care Dumnezeu a fost alungat. Numai el, în chip de "deus ex machina", ar putea "emigra" în Est, spre a ne vindeca prin pildele sale de iubire, credință și curaj, duse până la sublimul zădărniciei. Pilde date de câțiva români care au înfruntat teroarea și Spitalul Psihiatric, mergând până la capăt, dezicându-se de "înțelepciunea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lucidă, dar și testament al profețiilor de moarte și iubire în plin coșmar, jurnalul Mirandei este cu atât mai dramatic, cu cât datele personajului (aura sublimului) pledează pentru cu totul alt destin decât cel prescris de paranoicul Caliban (diabolus ex machina), cititorul însuși fiind "revoltat" de epilogul tragic al cărții. Război conjugal, analiză finală Britanicul Nick Hornby (n. 1957, Surrey), după studii de engleză la Cambridge, a fost profesor, jurnalist și critic de muzică pop. Succesul dobândit cu cartea de memorii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Porții Sfântului Roman îi apare dublura spectrală sau Îngerul Morții ce-i dăduse mereu întâlnire în cele mai grele clipe ale vieții. Grav rănit în luptă, trezindu-se totuși din leșinul morții, este recunoscut de ceaușul lui Murad (deus ex machina) și salvat. Cele din urmă zile ale lui Jean Ange sunt descrise de Epilogul lui Manuil, căruia naratorul, simțindu-și sfârșitul, îi încredințase continuarea manuscrisului. A treia zi după căderea Constantinopolului este chemat de Mehmet în piața Coloanei lui Constantin
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
este un mecanism de întreținere a mitului. Cunoscând formulă succesului, ea o transformă, ca să fie de negăsit pentru alții. Misterioasă și atractivă, femeia Pariziana este un mecanism complex. Clorinde este printre toate femeile pe care le-a cunoscut Rougon "la machine la plus compliquée qu'on pût imaginer (...) Elle restait multiple, puérile et profonde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.80, 275]. Această metaforizare permanentă a personajelor face posibilă pendularea lor între lumea mitică și cea reală 131. Personalitatea Parizienei este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
raisonnable, pleine de justice et d'honnêteté" [Zola, Nana, p.310]. Femeia este prezentă în viața socială a francezilor, dar nu și în cea politică. Tradițional, femeia este exclusă din schemă puterii: "la majorité des femmes ne peut comprendre cette machine à longue portée et à retardement qu'est la politique" [Giraudoux, 1951, p.134]. De aceea se poate înțelege rezistență de sistem a francezilor față de dispariția rolului tradițional al femeii. Totul poate fi permis femeii: talentul, inteligență sau creativitatea, cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nici un ochi omenesc, nici chiar al lui, nu ar fi putut detecta nimic în neregulă" (p.47). Triumful rațiunii pare astfel deplin. În acest punct însă, printr-o neașteptată ruptură de planuri narative, similară mai curînd tehnicii de deus ex machina din tragedia greacă, intervine adevăratul punct culminant al monologului confesiv. Un grup de polițiști, alertat de către un vecin care auzise "geamătul spaimei de moarte", apare imprevizibil, pentru investigații urgente și necondiționate. Eficiența "rațională" a eroului depășește acum toate așteptările. Nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de poliție și, deși salvată de un văr patern (Tom Hare) și angajată, ca profesoară, într-un pension, Dorothy cunoaște noi și noi umilințe, îndreptîndu-se constant spre periferia unei societăți structural discriminatorii. În sfîrșit, prin manevra clasică de deus ex machina, Orwell o readuce (prin același Warburton) în Knype Hill pentru a-și relua rutina diurnă, singura, se pare, care o ține într-un orizont (șters) al supraviețuirii. Conștientă de acest lucru, Dorothy refuză mariajul cu Warburton (reabilitator, mai ales după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
este admisă de istoricii literari americani; totuși impactul merge chiar mai departe, pînă la Barth și Hassan). Astfel, el a devenit nu numai un nume internațional, ci și o referință istorică. Să recunoaștem deci: istoria este un pervers deus ex machina! La o asemenea întorsătură de destin, Henry nu ar fi putut visa în nopțile tinereții lui de boemie nebună. Bibliografie Henry Miller. Sexus. Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian. Colecția Biblioteca Polirom. Seria de autor Henry Miller. Ediție revăzută
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
te azvârl d-aicea jos". Când am auzit așa, am înghețat; mi s-a tăiat picioarele și mi s-a muiat vinele, de era să cad, fără să mai m-arunce cineva". Teribilul conflict este rezolvat grație unui deus ex machina, în persoana lui Sava Arnăutul: acesta îi șoptește lui Băltărețu soluția salvatoare, constând în invocarea unui alt vis, al cărui protagonist este, de data aceasta, Sfântul Spiridon. Mult-așteptatul dénouement este eliberator: "ne deterăm jos binișor cu toții din turn. Eram mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mari discuții iubitorilor de inovațiuni, dar dogma a rezistat la toate atacurile". În alt loc, Panu utilizează sintagma "lucruri sacramentale" 24 O cerință ironizată de "unii zeflemiști", care "susțineau că aparițiunea bruscă a oratorului în sală, ca un Deux ex machina, era cam burlească, în tot cazul, prea teatrală" (Panu, p.9). Se mai considera că "furișarea oratorului prin culuare obscure și nu tocmai igienice, avea ceva ridicol în ea" (ibidem) 25 "...el n-avea note, prin urmare, senin, stăpân pe
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Agamemnon Dandanache preia numele celebrului erou al Iliadei într-o formă deteriorată și rizibilă (Agamiță, Gagamiță) potrivită pentru neputința intelectuală și biologică căci este agamos, fără urmași, celibatar (becher) și produce o încurcătură (dandana) în care celebrul motiv deus ex machina generează comicul; în esență induce caracteristica de ramolisment, ca și Zaharia (zaharisit) Trahanache (trahana = aluat, cocă) în cazul căruia postura de bărbat ușor de manipulat (modelat) pare a fi un joc iezuitic prin care manipulatul devine manipulatator; s-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
are acces nu se bazează pe nicio intuiție decisivă, astfel că, pentru acesta, realitatea nu este decât o sumă de reprezentări îndoielnice, un ansamblu de versiuni din ce in ce mai îndepărtate de probabilitate. În acest punct, Blake introduce în ecuație un deus ex machina de sorginte metafizica, chiar dacă nu-l exprimă niciodată ca atare: tradusă în limbaj filosofic, teza să este că subiectul cunoașterii (acel res cogitans cartezian) poate deveni obiect al cunoașterii (cogitatum) în măsura în care este parte integrantă a substanței divine, ultima fiind aptă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a vieții, imortalizând prin emfază niște gesturi caracteristice și transformând scena într-un tablou plastic, mai elocvent decât orice discurs. Când însă triumful realismului a impus abandonarea "artificiilor" scenice (de tip "trompe l'oeil") sau narative (de tip "deus ex machina") în favoarea acelor procedee vizând adecvarea mimetică la realitatea ascunsă a sufletului individual, personajele specifice melodramei încep să câștige în complexitate și devin ambigue din punct de vedere moral, în acord cu dizolvarea vechilor ierarhii și relativizarea conceptelor tradițional antinomice de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
caracter arbitrar, neverosimil, specific mai curând melodramei decât tragediei pentru că în melodramă e lucru firesc să te confrunți cu situații neplauzibile și aglutinări aleatorii de episoade senzaționale, cu suspense, răsturnări spectaculoase de situații și finaluri imprevizibile, de tipul Deus ex machina, toate acestea doar în vederea obținerii de efecte pur teatrale, fără alt scop115. Rezumând: deși voise să scrie o piesă cu personaje și dialoguri ibseniene, pe canavaua unei structuri de tragedie, Lovinescu compune în fapt un "hibrid" în care înlocuiește "dialogul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
alunecă în ridicarea prafului - o spumă cenușie / un vid păzit de dezordine. / Ca o agonie imperfectă, resturile lui intime, infime / pătrunseră asupra formelor neclare." Aceeași incomprehensibilitate a unor lumi neumane se relevă brusc și în afazia îngerului care, deus ex machina, simulează salvarea ființei androgine din hotelul "Fantastic": "- fonf-fonf - scârțâie îngerul - răsturnîndu-te din sacul de spate / - fonfat... fatafon... fon". Disprețul, aversiunea lui Florin Iaru pentru tot ce seamănă a sentimentalism, a melodramă, a emoție expusă direct în poezie devin foarte clare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
1938. Oxford: Clarendon Press, pp.152-278 [269]. Taubman, William 1980. Lying as a way of life: the Soviet Union (A conversation with Viktoria and Mikhail Schweitzer). Berkshire Review 15:62-82 [176]. Tausk, Victor 1933. On the origin of the 'influencing machine' in schizophrenia. Fliess, Robert, ed., The psycho-analytic reader. New York: International University Press pp.31-64 [326]. Taylor, Shelley E. 1990. Positive illusions: creative self-deception and the healthy mind. New York: Basic Books [234]. Thomas, Aquinas, 1972. Summa theologiae. Vol.41. London: Eyre
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]