239 matches
-
realitatea este triplă: (1) macrocosmosul (adhidaivata) cu elementele sale sacre (spațiul, soarele, focul, luna, aerul, apa și pământul), (2) microcosmosul (adhibhüta) viețuitoarelor și în primul rând al omului, alcătuit din trup și sufluri vitale omologate pe plan divin cu elementele macrocosmosului și (3) realitatea sacrificială (adhiyajña), mezocosmosul care mediază între macroși microcosmos, creînd armonia și stabilitatea întregii lumi, prin transferurile magice pe care le efectuează (nota 87). 22 Cartea a șaptea numită Yoga cunoașterii și a înțelegerii Filosofia indiană în texte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un limbaj al său. Munca de fabulist constă tocmai în a exprima această universalitate a naturii, în care animalele vorbesc și în care cuvîntul asigură legătura între diferitele elemente ale vieții, între pămînt și cosmos, între microcosmos ("micul univers") și macrocosmos ("universul"). Unitatea Fiind vorba despre o culegere poetică, este firesc ca autorul să indice unitatea generală a ansamblului. În "Prefața" din 1668, La Fontaine își justifică mai întîi demersul prin evocarea istorică a fabulei; își prezintă "scopul" și lasă publicul
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de dezvoltare a mai apărut și la alți filosofi, cum au fost Heraclit, Leucip ș.a. Modalitatea în care, însă, a fost soluționată această problemă de Aristotel este fără precedent în întreaga lume antică. La el dezvoltarea este expresia unității dintre macrocosmos și microcosmos, care trebuie interpretată în termenii legității generale a dezvoltării ce acționează în întreaga natură. Aceste legități vor fi formulate mult mai târziu în biogenetică, după mai mult de două milenii. Aristotel a spus că omul nu reproduce dezvoltarea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
la baza noțiunii de cultură a uneia sau alteia dintre epoci, iar de aici trebuie să pornească orice descriere de tip istorico-cultural"231. Deoarece la această viziune organicistă, cu integrările ei succesive de tip holist, în care orice microcosmos reflectă macrocosmosul, ne vom mai referi 232, concluzionăm acum că asemenea individului fiecare sistem cultural și fiecare comunitate își are centrul în ea însăși.233 Ce dovedesc toate aceste lucruri legate de condiția "sistemului cultural"? În primul rând, faptul că există o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sa în centrul Creației îl determină la justă cântărire a poziției sale. Nu este „îngerul în acțiune” al lui Shakespeare, dar nu este nici doar păcătosul strănepot al lui Adam. În formă potențială, este microcosmosul în care se oglindește armonia macrocosmosului. Întreaga străduință pansofică constă în a-l ajuta pe fiecare să-și dea seama de această condiție privilegiată. Din rădăcinile sale divine el poate crește ca un copac viu între microcosm și macrocosm. Este doar potențial o axis mundi; prin
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din cele patru „umori” (sânge, bilă neagră, bilă galbenă, flegmă), temperamentul poate fi: sanguin, melancolic, coleric, flegmatic. Deși această explicație era oarecum naivă, trebuie să remarcăm intuirea determinismului endocrin al însușirilor temperamentale, precum și a ideii (adoptată de filosofia modernă) că macrocosmosul se reflectă în microcosmos. După aproape două milenii, Pavlov propune o explicație științifică a tipurilor de temperament în care caracteristicile activității nervoase superioare și raporturile dintre ele sunt noțiunile fundamentale. Însușirile sistemului nervos sunt: forța sau energia Ă dependentă de
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
lumii, se pune problema ce anume influențează această procesare, care este mecanismul de decodificare și de interpretare a realității? Întrucât imaginea descrie o hiperrealitate, interpretarea imaginii reprezintă calea spre descifrarea mentalului individului. Prin imagini, individul se raportează la micro și macrocosmos și își creează propria dimensiune simbolică. Deși procesul de formare este individual, pot fi identificate similitudini între imaginile pe care le au indivizii aceleiași societăți și între motivele reprezentaționale întâlnite la indivizi din culturi și civilizații diferite, întrucât "fiecare ființă
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
întreagă, dar textul este obscur. Reiese totuși că acești vrătya practicau asceza (stau în picioare un an întreg etc.), cunoșteau o disciplină a suflurilor respirației (identificate cu diversele regiuni cosmice: Ath. Veda, XV, 14, 15 sq.), își omologau trupul cu macrocosmosul (18, l sq.). Această confrerie era totuși importantă, căci un sacrificiu special, vrătyastoma, fusese stabilit pentru a reintegra pe membrii săi în societatea brahmanică 29. În timpul sacrificiului vrătyastoma, erau și alte personaje prezente, principali fiind un măgadha, care avea rol
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
semiologie logică. Acum știu că psihiatria este tot atât de încărcată de mistere cum este religia. Nu ignor și nu pot nega cauzalitățile biologice, nici determinările psihosociale, dar am sentimentul că microcosmosul nu și-a constituit încă o astronomie pe măsura astronomiei macrocosmosului. Omul a aselenizat; dar nici nu poate visa încă la o navigare similară în spațiile inconștiente ale microcosmosului. Logica gândirii inconștiente este, în prezent, logică ininteligibilă. Psihiatrul tehnician, psiholog, chimist, sunt ipostaze aberante dacă nu sunt conexate cu ascultătorul, înțelegătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Oricine cunoaște admirabilele progrese ale științelor naturale din ultimile două secole începând cu Kant nu poate decât să se minuneze. Dar tocmai aceste progrese în cunoașterea naturii sunt cele care ne-au evidențiat propriile limite, în microcosmos, cât și în macrocosmos. Aceste limite nu trebuie să ne tulbure bucuria de a trăi, ci dimpotrivă, să ne determine la contemplație. Cu același profund respect al lui Immanuel Kant, filozof și om de știință care observa cerul înstelat deasupra lui, la fel și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
unui intelectual al satului moldav un demers pe deplin justificat. Autorul acestor memorii învățătorul Gheorghe Rădășanu se prezintă prin microcosmosul reprezentat de casa copilăriei, trecând, conform propriei percepții, prin marea lume a familiei Iftime, din care provenea mama sa, la macrocosmosul satului Bogata (comuna Sasca în epocă, azi Baia) și a împrejurimilor sale. Scrisă spre sfârșitul vieții, datate între ianuarie 1971iunie 1974, " Viața mea", titlul cu care autorul și-a intitulat amintirile, este structurată în mai multe capitole inegale, fără criterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
raționalului și legicului, a științei sub toate formele ei, ci a zeificării, nu a „științei”, ci a absolutizării principiului ei, care vrea să extragă din haosul și anomia cosmică, materială, legi de care ascultă - și trebuie să asculte! - micro și macrocosmosul?! Din „filozofică”, așa cum fusese „știința” În secolele grecești, când matematica sau fizica se Îngemănau cu intuiții nu rareori Înalt poetice, când un Thales, Pitagora sau Heraclit, Democrit și alți șefi sublimi de școală Îndrăzneau să cuprindă „totul”, ce nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
substratul meditativ-filosofic, prin sugestii obsedante și tulburătoare, precum și printr-un sistem personal de imagini, metafore, alegorii, cartea dezvăluie aderența la estetica simbolismului, la care se adaugă câteva elemente proprii poeticii expresioniste. Dominanta stilistică este transfigurarea metaforico-simbolică a microcosmosului și a macrocosmosului, sursa asociaților fiind folclorul și referințele culturale. Rolul metaforei și al mitului e înțeles în sensul ideilor lui Lucian Blaga, ca în eseurile intitulate Imaginea în artă (1940). La M. frumosul se identifică mereu cu metafora („o metaforă niciodată nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
trăitor în vremea lui Alexandru cel Bun, El nu mai era el. I se părea atât de firesc că s-a trezit în această lume243. De ce toate acestea ? Și care este mecanismul acestui fenomen neîntâmplător ? Eminescu îl explică la nivelul macrocosmosului, arătând, într-un limbaj plastic deosebit, că fenomenul implică ființa personajului, implică ființa umană în general. Și iată în ce mod: Omul are-n el numai în șir ființa altor oameni viitori și trecuți. D-zeu le are deodată toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a căror manifestare este condiționată de ansamblul de particularități individuale ale expresiei genomului, proteinelor și a ARN. Epigenomul definește ansamblul de modificări pe care le suferă genomul, fără să-și modifice secvenționalizarea sub influența unor factori exogeni (am bientali din macrocosmos) sau endogeni (în special enzimatici). Respectivii factori modulează expresia genelor. În acest fel, genomul se manifestă printr-un fenotip normal ori printr-unul patologic. Până în prezent, cercetarea biomedicală nu a putut să ofere metode de analiză a epigenomului, astfel încât, în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
pe acela de antinomii transcendente. La Hegel, din moment ce întreaga lume este contradictorie (deci antinomică), transcendentul ar trebui să fie ceva necontradictoriu, de tipul identității absolute. Or, el se dovedește antinomic. Blaga aduce exemple din microfizică. Astăzi există și altele, din macrocosmos. Fenomene ce se petrec cu viteze mai mari decât a luminii și care presupun deplasarea unor mase infinite conduc la formulări antinomice ale unor evenimente care s-au sfârșit înainte de a lua naștere. În domeniul parapsihologiei, fenomenele telepatice se petrec
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
continuu, În care toate sunt legate Între ele și Își bazează existența pe propria dualitate. În termeni fizici moderni, este vorba despre un proces termodinamic. Microcosmosul Începe cu cea mai simplă și mai importanată origine a vieții care provine din macrocosmos, apoi apar trupul, mintea și sufletul, prin procesul echilibrului și armoniei - sau, În termeni chimici moderni, prin procesul metabolic. Aici, caracteristicile dominante sunt echilibrul și armonia, nu lupta și Întrecerea. Echilibrul și armonia sunt concepte esențiale care se află chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
O concepție fundamentală despre aceste principii este aceea că oamenii sunt reflecțiile microcosmice ale universului. Corespunzând macrotrinității universului, alcătuită din cer, pământ și om, ființa umană are trup, minte și suflet, care alcătuiesc o microtrinitate. Acest concept al corespondenței dintre macrocosmos și microcosmos poate fi prezentat după cum urmează: Trinitatea macrocosmică: Cerul - echilibrul universal sau general; Pământul - echilibrul social sau relativ; Omul - echilibrul individual sau particular; Trinitatea microcosmică Trupul - armonia fizică sau fiziologică; Mintea - armonia mentală sau psihică; Sufletul - armonia spirituală sau
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
să se conformeze legii firii. Din păcate, omul se Încăpățânează să-și Îndeplinească obiectivele și merge orbește pe calea lui. Se amestecă și influențează procesele naturii, Împotrivindu-se ritmului ei, și, astfel, disturbă ordinea cosmică și avariază mașinăria complexă a macrocosmosului și microcosmosului, deschizând calea catastrofelor naturale și a problemelor de sănătate. Frecvența din ce În ce mai mare a dezastrelor cum sunt inundațiile, ploile acide și excesul de raze ultraviolete ale soarelui, precum și incidența pe scară largă a bolilor degenerative În zilele noastre sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
despărțirea lui yin de yang, acesta din urmă, mai ușor, s-a dus În sus și a format cerul, În vreme ce yin, mai greu a coborât și a format pământul. Și În acest caz, dacă microcosmosul oamenilor este o reflecție a macrocosmosului universului, principiile yin și yang acționează În corpul fiecăruia dintre noi exact așa cum funcționează În univers. Din punctul de vedere al sănătății, este evident că echilibrul chimic delicat pe care chinezii Îl numesc echilibrul yin-yang al trupului poate fi perturbat
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
de fericire. Prin urmare, binefacerile qigong-ului depășesc mult Îmbunătățirea sănătății. El ne permite accesul la potențialul de autorealizare și de autovindecare, devenind medici ideali pentru noi Înșine. Trezește În fiecare dintre noi sentimentul că este o parte extrem de intuitivă a macrocosmosului și ne aduce În contact mai strâns cu infinitatea universului. În practică, qigong pune accentul pe semnificația concentrării conștiente care este necesară pentru circulația qi-ului și, prin urmare, contribuie la prevenirea și la tratarea bolilor și la prelungirea vieții. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
este un produs excepțional al culturii chineze care are o istorie de 3 000 de ani. Traducerea lui literală este „vânt (și) apă”. Fengshui vizează construirea și amplasarea caselor, clădirilor destinate activităților comerciale și mormintelor În așa fel Încât armonia macrocosmosului - adică cerul, pământul și omenirea - să fie deplină, pentru ca persoanele care vor utiliza acele spații să profite de forța naturală a mediului ambiant, nu să fie pedepsite de el. Chinezii consideră că mediul În care trăim are o mare influență
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
cer în noapte; cer înstelat; cer, noapte; clar; clară; corp; cosmos; crater; cu; curată; curiozitate; de miere; de pe cer; distanță; ea; emoții; existență; facultate; farmec; fericire; fierbinte; galaxie; geam; gri; iarnă; impresionant; inamic; insomnie; interval; iubire; jumătate; luceafăr; lumina; luminoasă; macrocosmos; melancolie; minunat; minunată; mistic; mistică; moarte; mor; muncă; natură; neliniște; noapte de vară; norocoasă; nostalgie; oaie; odihnă; opus; plîns; poezie; privat; protecție; pustiu; rachetă; reflectare; romantică; romanță; sacou; săptămîni; scară; scăpare; scundă; Selene; seninătate; singurătate; somn; stelar; strălucită; sus; trece
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ale militantului avangardist) ar fi atunci aproximată nu ca sens preexistent sau ca țintă definitiv precizată, ci ca traseu, ca itinerariu dinamic mereu reluat, spre o mereu incompletă identificare a propriului contur spiritual, proiectat pe fundalul în spectaculoasă metamorfoză al macrocosmosului. „Înțelesul” e, în ultimă instanță, chiar mișcarea constructiv / destructurantă a poemului, instituit ca realitate sui generis, omoloagă tensiunii trăirii, cu meandrele și discontinuitățile ei. O asemenea lectură ne-o sugerează în mai multe rânduri poetul însuși, bunăoară în acest fragment
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lui Blair, noua dominație americană ori simbolistica momentului 911). Aș observa, prin urmare, că Jonathan Coe dă senzația, pe măsură ce se apropie de maturitatea absolută a scrisului său, că urmărește elaborarea romanului total, unde microcosmosul să poată intra în joncțiune cu macrocosmosul, fără turbu lențe majore, asemenea mîinii cu degetele unei mănuși. Toate semnele indică faptul că el va reuși curînd acest lucru, dacă nu a și făcut-o deja, prin foarte subtilul și elegantul lui Cerc închis. Bibliografie Jonathan Coe Cercul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]