239 matches
-
putea citi destinul din mâinile tale, trebuie să ții cont de mai multe caracteristici: cum ar fi dimensiunea mâinii, proporția degetelor, detalii necesare pentru a afla cât mai multe despre viitorul în aflarea destinului. Mâna este un microcosmos, pitit în macrocosmos. 1: linia vieții, de pământ pentru chinezi; 2: linia capului; 3; linia inimii; 4: centura lui Venus; 5: linia solară; 6: linia lui Mercur; 7: linia norocului. Mâna stângă este potențială pentru ghicire; mâna dreaptă indică individualitatea și potențialul de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
o seară, pe la miezul nopții, am scotocit În cufărașul personal al lui Dee, am descoperit niște formule, am vrut să invoc Îngerii, așa cum face el În nopțile cu lună plină. Dee m-a găsit răsturnat pe jos, În centrul cercului Macrocosmosului, ca sub o lovitură de bici. Pe frunte, Pentaculul lui Solomon. Acum trebuie să-mi trag și mai tare peste ochi gluga. — Încă nu știi cum se face, mi-a spus Dee. Bagă de seamă, ori pun să ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
diferite forme: picături, ploaie, chiciură, promoroacă, spuma, valuri; muntele marea, dealul ilustrând unitatea armonioasă a contrariilor princpiu estetic prezent în haiku; Din când în când umanul animă spațiul edenic într-o simbioză unică (Femeie privind; cules de melci). Micro și macrocosmosul se află într-o îngemănare armonioasă: buburuză, melci, pisoi, buhă, guguștiuci, ciori, gândac, crăițe, crizanteme; cerul cu stele, nori raze de lună, scoici, pescăruși, toate acestea sunt tot atâtea subiecte în haikuurile sau poemele tanka și senryu ale Taniei Nicolescu
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
se pot explica... Nu căuta să descoperi relevanța acestor imagini... acceptă-le așa cum sunt. Învață să faci față situației! Viața noastră înseamnă mai mult decât existența cotidiană de rutină în care ne complacem... Icoană în vis, simbolizează microcosmosul existent în macrocosmos, adică Lumea cea mică reflectându-se în Lumea cea mare. Este obiect sfânt în sine, induce ideea de sfințenie. Maica Domnului-Fecioara Maria este un simbol extrem de puternic... Ea întruchipează tot ceea ce e femeiesc și tot ceea ce e sfânt... Visele ne
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
124. "Mulțimea hipnotică" putea așadar să apară ca un fel de model redus, în spațiu închis, al unei mulțimi la scară mare, acționînd liber sub cerul liber. Fenomenele observate în microcosmosul spitalului funcționînd ca un laborator, reprezentau fenomene constatate în macrocosmosul societății. Astfel de analogii sînt curente în știință, valoarea lor depinzînd direct de gradul lor de fecunditate. Dar să ne oprim puțin asupra acestor fenomene, să vedem cum s-au produs ele. Vom înțelege atît caracterul spectacular prin care au
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ale militantului avangardist) ar fi atunci aproximată nu ca sens preexistent sau ca țintă definitiv precizată, ci ca traseu, ca itinerariu dinamic mereu reluat, spre o mereu incompletă identificare a propriului contur spiritual, proiectat pe fundalul În spectaculoasă metamorfoză al macrocosmosului. „Înțelesul” e, În ultimă instanță, chiar mișcarea constructiv / destructurantă a poemului, instituit ca realitate sui generis, omoloagă tensiunii trăirii, cu meandrele și discontinuitățile ei. O asemenea lectură ne-o sugerează În mai multe rînduri poetul Însuși, bunăoară În acest fragment
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ale poeticii nu înseamnă prizonierat al tradiției uscate și reci: înseamnă doar recunoașterea unui principiu poetic adevărat de veacuri acela că lirismul este o substanță a spiritului, că producerea lui implică o disciplină a spiritului, că e o oglindă a macrocosmosului" (Poezie și modă poetică, 1972). În starea de pre-poezie, tensiunea dintre sentiment, idee și cuvânt poate genera fulguranțe, de unde delimitările de proză: "Proza lumii constituie prea-plinul unui limbaj saturat de cunoștințe exterioare. Poezia lumii, în schimb, ar fi această rostire
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
găsea în ele și poate am fi înțeles-o mai bine dacă ele s-ar fi păstrat. Pentru Hermes, Cosmosul era o unitate perfectă, formată din părți interdependente între care existau raporturi de atragere și de respingere, între microcosmos și macrocosmos exis-tînd nu numai o corespondență, dar o similitudine perfectă. Unul este totul și totul este dependent de Unul. Nimic nu poate fi separat din acest lanț al Ființei, de la lucrurile cele mai de jos la cele mai înalte. "Ce este
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
creat cu două trupuri. Unul este trup de lumină, imagine desăvîrșită a formei omenești figurate din veșnicie de către Înțelepciune și pe care l-a avut cîndva și Lucifer. Celălalt este un trup de Întuneric, după chipul spiritului acestei lumi, spiritul macrocosmosului”93. Böhme reprezintă o verigă importantă dintr-o teorie care vrea să aducă gnosticismul foarte aproape de noi. Vom examina aici numai acea parte din ea care se bazează pe continuitatea istorică (de rest ne vom ocupa În capitolul 11). Ernst
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lor finală 105. Cele Două Rădăcini sînt cele două principii prezente În natura umană și În natura Înconjurătoare, pe care maniheanul „treaz” se presupune că trebuie să le discearnă fără Încetare. De fapt, microcosmosul uman este o imagine fidelă a macrocosmosului. În ambele păcatul ocupă același loc pe care arhonții din Zodiac, cei care declanșează cutremurele și provoacă toate relele, Îl ocupă În ansamblul universului. Trupul omenesc a fost clădit din cele cinci elemente provenite de la Arhonții Întunericului, pe cînd sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cer în noapte; cer înstelat; cer, noapte; clar; clară; corp; cosmos; crater; cu; curată; curiozitate; de miere; de pe cer; distanță; ea; emoții; existență; facultate; farmec; fericire; fierbinte; galaxie; geam; gri; iarnă; impresionant; inamic; insomnie; interval; iubire; jumătate; luceafăr; lumina; luminoasă; macrocosmos; melancolie; minunat; minunată; mistic; mistică; moarte; mor; muncă; natură; neliniște; noapte de vară; norocoasă; nostalgie; oaie; odihnă; opus; plîns; poezie; privat; protecție; pustiu; rachetă; reflectare; romantică; romanță; sacou; săptămîni; scară; scăpare; scundă; Selene; seninătate; singurătate; somn; stelar; strălucită; sus; trece
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
păstra sănătatea și bucuria de a fi. Această cale ambițioasă este cea a medicinii tradiționale chineze, care ne permite într-o oarecare măsură să dobândim o „logică a vieții” bazată pe înțelegerea celor mai subtile fenomene care animă materia. În macrocosmos, ca și în microcosmos, orice corp este instabil, deoarece particulele sale elementare sunt transformate de forțe prezente peste tot și reunite sub un termen sintetizator: energie. Născut din observarea milenară a lumii, a vieții în general și a naturii umane
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
și împodobește emisia sonoră cu întreaga lor strălucire; astfel, versurile, cântarea și vorbirea au o origine comună". 108 Muzica a fost considerată " o unire a contrariilor", acea "coincidentia oppositōrum" dintre cer și pământ, sonoritatea muzicală fiind înțeleasă drept "comuniune a macrocosmosului și microcosmosului". 109 Astfel, plecând de la interdependența microcosm macrocosm, evidențiind permanenta comunicare dintre lumea interioară și trăirea exterioară, Wittgenstein consideră că "gândirea muzicală, notele muzicale, undele sonore, toate se găsesc, unele față de celelalte, în acea relație internă de reprezentare care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
asta i-a fost partea", "a avea parte de ceva, cineva") și amintesc de Moerele grecești (a treia ursitoare, Moartea, ar proveni de la μώίρά) care "torc" și "urzesc" firul vieții.189 Forma ovală a ghemului dezvăluie mișcarea ciclică a universului, macrocosmosul în care se deapănă "firul vieții", iar firul de cânepă, din care este făcut ghemul, se obține în urma unui adevărat ritual: Pentru a se face cânepă (...), se pune sămânță sub fața mesei, de ajunul Bobotezei, se toarce câte un fir
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
arborăm sau nu, în funcție de curajul pe care-l avem și compromisul pe care suntem dispuși să îl facem, deoarece această mască ne poate integra în rândul membrilor unui grup sau ne poate lăsa pe dinafară. (Lazea Ileana) De la microcosmos la macrocosmos totul are o mască, de la animale -om mediul înconjurător. (Paulcescu Victoria) Diferența dintre adaptarea măștii în natură / în societate. (Flueraș Janina) Considerați că această întâlnire v-a folosit? Cu siguranță am mai așezat o cărămidă la ceea ce știam până acum
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
la baza noțiunii de cultură a uneia sau alteia dintre epoci, iar de aici trebuie să pornească orice descriere de tip istorico-cultural"231. Deoarece la această viziune organicistă, cu integrările ei succesive de tip holist, în care orice microcosmos reflectă macrocosmosul, ne vom mai referi 232, concluzionăm acum că asemenea individului fiecare sistem cultural și fiecare comunitate își are centrul în ea însăși.233 Ce dovedesc toate aceste lucruri legate de condiția "sistemului cultural"? În primul rând, faptul că există o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
chemarea iubitei dintr-un trecut fantomatic (Și dacă, Pe lângă plopii fără soț, S-a dus amorul, Despărțire, Sonete). Din această perioadă reținem motivul păsării singure (De câte ori, iubito), consemnările violente ale prăbușirii idealurilor (Scrisorile), motivul cosmogonic, motiv care evocă începutul vieții macrocosmosului (Scrisoarea I), alături de motivul apocalipsei care sugerează sfârșitul (tristețe infinită, dispariția luminii, căderea astrelor, moartea timpului). Universul poetic al Scrisorilor aduce în prim-plan un joc de contraste, între lumea eroică, ideală, de odinioară, și lumea prezentului, caracterizată prin patimi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o proble-mă, oricît de complicată, pe care dacă o abordezi corect să nu devină și mai complicată" (Poul Anderson). O superpoziție spune că Dumnezeu e în atom, deci poate fi peste tot în același timp. Microcosmosul e o reflectare a macrocosmosului, omul e creat după chipul lui Dumnezeu, steaua dublă Sirius, considerată de hermetiști centrul universului, este echivalentă cu nucleul atomului, în care un pozitron e însoțit de un neutron. Cum se știe, hermetismul se revendică de la Hermes Trismegistus, cel "de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în mintea lui Dumnezeu. Nu a făcut el totul din nimic? O legitate printre celelalte ce guvernează Universul, pe care o mai acreditam undeva, este legea conservării informației. Anticii cu-noșteau se pare ceea ce noi aflăm abia acum, anume, corespondențele dintre macrocosmosul universului și universul microcosmic al acceleratorului de particule. Alchimia, considerată de Jung o "filosofie a mîntuirii", era o știință hermetică ce căuta să răspundă la între-barea: Ce va deveni "corpul eteric" lipsit de greutate al atomului sau electronului după eliberarea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
privind existența unei "ordini implicite într-un univers înfășurat". La rîndul lor, fotonii sunt cuante de energie ce preiau informații și acționează conform acestora. Aceasta presupune conștientizare, deci lumina înseamnă conștiință. Vechiul principiu al lui Hermes enunța unitatea Micro și Macrocosmosului. În Marele Univers, totul se bazează pe relații manifeste, în afara timpului și a spațiului. În dimensiunea teritorială a existenței, materia, spațiul și timpul sunt inseparabile. Particulele materiei formează o lume a unei ordini și armonii extraordinare, un mozaic de sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
filosofia sa mai apare într-o lucrare intitulată Discursul perfect, din care s-a păstrat o versiune în latină și cîteva lucrări în arabă, care îi sunt atribuite, cum ar fi Cartea lui Ostathas, care expune încă o dată unitatea microși macrocosmosului. Alții consideră că aceste lucrări sunt compuse, de fapt, de o pleiadă de autori, variantă pentru care pledează și Sarane Alexandrian, în foarte erudi-ta sa Istorie a filosofiei oculte, apărută la Editura Humanitas, București, 2005, în traducerea Claudiei Dumitriu. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cu o fărâmă [din mine] (Bhagavad-gïtă)20. Trecută prin filosofia kantiană, apoi raportată la maniera de contrucție schopenhaueriană, imaginea a fost dezlegată de conotațiile spațio-temporale pentru a i se atribui funcții care acționează pe verticală: este vorba despre unitatea microși macrocosmos identitatea tainică dintre Tot și Unul a cărei formulă se rostește inclusiv prin Tat twam asi. Demetrio Marin consideră că, în lumea numenală descrisă de Eminescu, unica și simpla reprezentare a unei ființe determină nașterea a tot ceea ce fantezia sa
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a-l multiplica în mii de sisteme solare ce opun muzicii sferelor armonia unei simfonii matematice. În general, oamenii au dovedit reținere sau teamă în acceptarea oricăror teorii care le-ar fi periclitat universul, chiar dacă nu pe cel imediat, ci macrocosmosul. Stephen W. Hawking remarcă situarea inerțială a omului în raport cu universul, până în secolul deschis de teoria relativității restrânse. Înainte de secolul al douăzecelea, nimeni nu a sugerat că universul ar fi în expansiune sau în contracție. Era general acceptat că universul a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Conte: "ciclu vital: acesta ni se pare nouă sensul exact al cuvântului" (1990, 305). 20 Cartea a zecea numită Yoga întruchipărilor divine Filosofia indiană în texte, antol. cit., p. 79. 21 Pentru mitologia Brăhmanelor și Upanișadelor, realitatea este triplă: (1) macrocosmosul (adhidaivata) cu elementele sale sacre (spațiul, soarele, focul, luna, aerul, apa și pământul), (2) microcosmosul (adhibhüta) viețuitoarelor și în primul rând al omului, alcătuit din trup și sufluri vitale omologate pe plan divin cu elementele macrocosmosului și (3) realitatea sacrificială
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
realitatea este triplă: (1) macrocosmosul (adhidaivata) cu elementele sale sacre (spațiul, soarele, focul, luna, aerul, apa și pământul), (2) microcosmosul (adhibhüta) viețuitoarelor și în primul rând al omului, alcătuit din trup și sufluri vitale omologate pe plan divin cu elementele macrocosmosului și (3) realitatea sacrificială (adhiyajña), mezocosmosul care mediază între macroși microcosmos, creînd armonia și stabilitatea întregii lumi, prin transferurile magice pe care le efectuează (nota 87). 22 Cartea a șaptea numită Yoga cunoașterii și a înțelegerii Filosofia indiană în texte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]