1,935 matches
-
tot ceea ce lumea păgână disprețuia: sărăcia, umilința, răbdarea, iertarea, mila, dar mai presus de toate caritatea. Vă îndemn, iubiților mei fii sufletești, să-L adorați pe Cristos care este prezent în viața noastră; să vă asociați îngerilor, păstorilor din jurul Betleemului, Magilor veniți de la mari distanțe pentru a se închina Lui și să nu vă asociați celor necredincioși. Să nu uitați nici de cei bolnavi și de cei săraci, de cei nemângâiați și de cei ce suferă. Cu aceste îndemnuri, de ziua
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
frați creștini Cui ne închinăm? Nici o altă stare nu este mai potrivită omului în relația sa cu Dumnezeu decât închinarea. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că trebuie să ne închinăm doar Domnului Dumnezeu. La nașterea Domnului nostru Isus, păstorii și magii I s-au închinat. Cui s-au închinat? Unui prunc oarecare? Isus nu a fost un prunc oarecare și era un Împărat. Dar El era și este mai mult decât atât. Nașterea Domnului trebuie să fie o sărbătoare a închinării
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
au povestit despre Mântuitorul pe care-l văzuseră. Întrucât au vestit despre Nașterea Domnului, ei au fost de fapt primii colindători. Nașterea lui Iisus a mai fost vestită de Dumnezeu prin apariția Stelei care i-a călăuzit pe cei trei magi până la ieslea din Betleem. Denumirea „Betleem” înseamnă „Casa Pâinii”. Numele celor trei magi nu sunt menționate în Biblie, însă ele s-au păstrat prin tradiție: Gaspar, Melchior și Baltazar. Aceștia erau niște cărturari sosiți de pe meleaguri îndepărtate, oameni învățați, cu
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
Domnului, ei au fost de fapt primii colindători. Nașterea lui Iisus a mai fost vestită de Dumnezeu prin apariția Stelei care i-a călăuzit pe cei trei magi până la ieslea din Betleem. Denumirea „Betleem” înseamnă „Casa Pâinii”. Numele celor trei magi nu sunt menționate în Biblie, însă ele s-au păstrat prin tradiție: Gaspar, Melchior și Baltazar. Aceștia erau niște cărturari sosiți de pe meleaguri îndepărtate, oameni învățați, cu bune cunoștințe de astronomie și astrologie (științe strâns înrudite în acea vreme). La
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
sosiți de pe meleaguri îndepărtate, oameni învățați, cu bune cunoștințe de astronomie și astrologie (științe strâns înrudite în acea vreme). La vederea micului Iisus, ei i-au oferit în dar aur, tămâie și smirnă. Aceste daruri simbolizează adevărata adorație: prin aur, magii au subliniat dumnezeirea regească; prin tămâie, mărturiseau că Iisus era preot al noii alianțe, iar oferindu-i smirna îl celebrau pe profetul care-și va vărsa sângele pentru reconcilierea omenirii cu Dumnezeu-Tatăl. Aurul, tămâia și smirna au fost de fapt
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
-și va vărsa sângele pentru reconcilierea omenirii cu Dumnezeu-Tatăl. Aurul, tămâia și smirna au fost de fapt primele cadouri de Crăciun oferite vreodată... Este semnificativ faptul că Dumnezeu a vestit Nașterea Mântuitorului atât unor păstori simpli, iudei, cât și unor magi învățați, evident de pe alte meleaguri și de alte credințe. Aceasta înseamnă că Dumnezeu și-a trimis Fiul să mântuiască întreaga omenire. C. C. Frântură dintr-un ritual străvechi: „Busuioc, să-mi aduci noroc” În satele bănățene se mai păstrează și astăzi
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
tacâmuri, se pun paie, astfel încât să rămână tot timpul un loc pentru musafirii care vin pe neașteptate. Sărbătorile iau sfârșit de Bobotează, însă punctul lor culminant este reprezentat de Crăciun. În ziua sfântă, străzile sunt năpădite de copii îmbrăcați în magi, diavoli, îngeri sau păstori; ei bat din ușă în ușă și primesc prăjiturele și bani. Spania: Crăciunul este sărbătorit cu mare fast, ca în toate țările catolice, însă o importanță cu totul specială o are ziua de Bobotează, când copiii
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
și bani. Spania: Crăciunul este sărbătorit cu mare fast, ca în toate țările catolice, însă o importanță cu totul specială o are ziua de Bobotează, când copiii găsesc în cizmulițele puse pe pervaz cadourile lăsate pentru ei de cei Trei Magi. Suedia: În orașul Gallivare din nordul Suediei se organizează, la începutul fiecărei ierni, Olimpiada Moș Crăciunilor; la eveniment participă Moși de pe toate meridianele globului, care se întrec între ei în activități caracteristice, cum ar fi coborâtul pe coș, cursa de
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
musafirilor adevărate spectacole: Moș Crăciun sosește pe plajele însorite călare pe dromader, se fotografiază cu cei mici și le oferă cadouri. Copiii din Siria primesc cadouri de Bobotează, nu de la Moș Crăciun, ci de la... o cămilă sfântă. Legendele povestesc că magii au călătorit într-o caravană cu multe cămile, printre care se afla și una mai tânără și mică de statură. Deși a obosit, ea nu a renunțat la călătorie, dorindu-și foarte mult să-l vadă pe pruncul Iisus. Se
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
au grijă ca locația satului lui Moș Crăciun să rămână secretă. Steaua. Steaua strălucitoare pe care o punem în vârful bradului de Crăciun simbolizează steaua din Betleem, cea care a anunțat Nașterea Domnului Iisus Hristos și i-a călăuzit pe magi în drumul lor. Ce era, de fapt, aceasta (o stea, o novă, o cometă) și cum se explică traseul său? Nivelul de dezvoltare al astrologiei antice a permis păstrarea multor date în legătură cu fenomenele care au avut loc în perioada presupusă
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
tentă parnasiană, iar interesul lor nu depășește nivelul mediu. Excepție fac, prin referiri deschise la peisajul sumbru al vremii, Culoarea sîngelui și Moarte în închisoare. Iat-o pe cea dintîi: Culoarea sîngelui, culoarea cărnii vii Culoarea focului ascuns ținută De magi și chiar de fiare mult temută, Acuma arzi în steaguri mii și mii. Și toate pragurile-s roșu-ncinse, Stăpînu-mbracă roșiile-i mantale, Prin noapte ard cetățile, fanale Cumplite, visuri și vieți învinse. Pîrjolul nimeni nu-l mai potolește, Un
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
mele/ te-am căutat, Iisuso,// Mîntuitoareo, eu păcătosul/ doar iubindu-te te-am aflat// smirnă și tămîie ți-am/ înluminat în Ființă;/ (...) ți-am sorbit sîngele din ranele/ cuielor, Fiică a Omului,/ ca să mă naști un fiu al omului” (închinarea Magului). Doar aparent. Pentru că în realitate poetul propune o seamă de variațiuni pe aceeași temă din ce în ce mai degajate, centrifuge. Iisusa adoptă postura lui Petru, cel ce se leapădă de trei ori de Cristos (parabola însingurării II), nedîndu-se în lături a ține predici
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
persoane, față de cele 700 din 2010 Cercetătorii români din diaspora sunt nemulțumiți de faptul că în urma scandalului plagiatului lui Victor Ponta a fost schimbată componența CNATDCU (Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și a Certificatelor Universitare), mai arată Science Mag.
Victor Ponta, boicotat de cercetătorii români din străinătate by Braga Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/42180_a_43505]
-
vor fi asemeni Fericitului Ieronim de la gură peșterii din Bethleem: „Un dar de mare preț. Fericitul Ieronim a stat cîteva zeci de ani la gură peșterii din Bethleem și în fiecare dimineață îl întreba pe Pruncul Sfînt, în duhul dăruirii Magilor de la Răsărit, ce dar să-i ofere pentru ziua respectivă. Pruncul însă i-a refuzat lui Ieronim toate propunerile, inclusiv toate darurile. În cele din urmă, văzîndu-l pe Fericit supărat, Pruncul Iisus și-a cerut el Însuși darul: «Ieronime, dăruiește
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
imanent ("nu are nici o stea") și dincolo de transcendent ("nu are nici un înger"); nici în moarte nu se află lumea sa ("dincolo de groapă imperiu n' ai o lume"), iar visul său de idealitate se află dincolo de aceste trei nivele ontologice (Povestea magului călător în stele, titlu mai adecvat Lume și geniu). Astfel, geniul e "o lume e în lume". Într-o însemnare Eminescu notează: În planul eternității sunt o greșală (punct fără destin). (Sunt un univers necunoscut). Dumnezeu în adițiunea lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ordine sublimă", cum cere Hölderlin. De exemplu, în vastele poeme eminesciene ideatica se desfășoară într-o desăvârșită unitate, o coerență subtilă care știe să creeze și să inducă înțelesul urmărit: în Luceafărul drama antinomiilor noroc/nenoroc, teluric/uranic, în Povestea magului incompatibilitatea dintre geniu și lumea străină unde a fost aruncat, în Panorama deșertăciunilor evoluția ineluctabilă a civilizațiilor de la mărire la dispariție, consecutiv decăderii morale. Aceste poeme sunt alcătuite din numeroase nervuri tensionale care înscriu sintetic ideea metafizică, și din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
23). Răspunderea față de libertatea spirituală radicală ne întâmpină în Odă (în metru antic), unde poetul transcende diferite hipostaze ale arderii existențiale aparținând sferei umane și aspiră la detașarea totală redându-se sieși singurătate absolută în calitate de conștiință transmundană, pentru ca în Povestea magului călător în stele (titlu mai adecvat Lume și geniu), față în față cu el însuși, Eminescu definește natura geniului ca fiind o entitate în afara planului Creației, încât nici Dumnezeu nu-i poate dezlega cifrul. Ca atare, tensiunea metafizică suie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
excepțional imaginația, "regina facultăților". Este conștiința imaginativă un "dar" al naturii, pentru a încerca o compensație, o reparație la nereușita vieții ? Sau vine ea mai sus de lumea Creatorului, cum afirmă Eminescu vorbind despre natura geniului ? (Lume și geniu "Povestea magului călător în stele"). Pe de o parte, imaginația științifică a permis omului să descopere și să fructifice infinite posibilități latente ale naturii: matematica, fizica, chimia, astronomia, biologia, etc. i-au ușurat viața, dar i-o și amenință, căci orice nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dramele. Am crezut că inventez noi flori, noi astre, noi grauri. Am crezut că dobândesc puteri supranaturale. Ei bine! trebuie să-mi îngrop imaginația". Și se ironiza: "o frumoasă glorie de artist și povestitor neînfrânat" ... "Eu care mi-am zis mag sau înger, dispensat de orice morală, iată-mă redus la pământ... În fine îmi cer iertare că m-am hrănit cu minciună. Trebuie să fii absolut modern ... să deții adevărul într-un suflet și un corp, dincolo de iubirile mincinoase". Dezolanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pot să vorbesc ... aici se oprește infernul meu", nu era urmarea unei constatări a secătuirii propriilor forțe creatoare, ci dezamăgirea față de oportunitatea cuvântului de a se afla pe cel mai înalt turn, cel al iluminării poetice slăvind pe cei trei magi inima, sufletul, spiritul. Niciodată nu vom putea ajunge la adevăr, care "poate se află în jurul nostru cu îngerii săi în lacrimi." Unul din simbolurile neliniștii la care s-a făcut de multe ori recurs, a fost Iisus în grădina Ghetsemani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Neliniștea decăderii și apunerii străbate civilizațiile din Memento mori, încheiată cu marea neliniște "Poate că în văi de haos ne-am pierdut de mult... de mult", din moment ce astăzi trăim apusul zeilor și a marilor idei filozofice, profețite de Eminescu. Povestea magului călător în stele este un spațiu infinit al intensei neliniști provocată de răscoala, seismele naturii care însoțesc trezirea geniului la conștiința de sine: un străin într-o lume străină, străin și lui Dumnezeu însuși, astfel încât, așa cum am mai discutat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
că este lăuntric, iar temerarul care ar vrea să-l vadă față în față, "s-ar ruina în flăcări". Morala poeziei: iartă totul și nu iartă nimic. Iartă suferința, rănirile, imperfecțiunile, moartea. Dar nu iartă înjosirea omului, înjosirea celor trei magi: inima, sufletul spiritul. Și mai ales nu iartă pe cei care o desfigurează și o poartă în noroi. Eliberarea poetică Poemul: realitate absolută, prezent eternizat, eliberare metafizică ultimă. Dar el își trăiește adevărata viață, își manifestă energiile spirituale eliberatoare numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mult Aristotel, pentru că este mai pură, mai valorică, este opera superioară a omului, în competiție cu fapta neizbutită a demiurgului. Geniul este mântuitorul de lumea absurdei imposibilități. Cine este geniul, a spus-o la modul absolut Eminescu în postuma Povestea magului călător în stele, denumire inadecvată în raport cu ideea centrală a poetului. Pentru că în acest poem incomparabil este relevată opoziția onto-axiologică ireductibilă dintre geniu și lumea omului, geniul aparținând unei alte ordini valorice, și anume: este un străin într-o lume străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
asemenea o transcendență, un dincolo de orice sistem ontologic, un sens suprem fără nici o definiție, o antilume. Nelumea este sălașul geniului, pentru că el nu se află în planul eternității lumii umane, după cum afirmă Eminescu în vasta postumă Lume și Geniu (Povestea magului călător în stele). Gândirea lui Eminescu a trecut nu numai "deasupra existenței", cum cerea Nietzsche, ci deasupra diadei polare sclavizante fire-nefire, care funcționează într-o interacțiune eternă. Noțiunile de "ne-lume" și de anterioritate absolută în raport cu existența și nonexistența deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Am visat urât. — Ce? Că n-am magneziu. — Magneziu? — Da, magneziu, ăla al lui Mendeleev. — Care Mendeleev? Cu tabelul, dragă! — Ce tabel?! Ai luat-o razna complet, pe cuvânt! — Dă-o dracu’ de treabă! Eu îți zic că n-am mag neziu și tu îmi spui că am luat-o razna. — Deci n-ai magneziu? — De unde să știu? — Da’ trebuie să ai? — Nu știu, doctorul zicea că da. — Care doctor? se holbă ea din ce în ce mai nedu me rită și rămase cu lămâia
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]