265 matches
-
și feroviar, acoperă două state și două guverne separate pînă în 1918. Intoleranța Ungariei față de grupurile naționale situate sub controlul său este străină de liberalismul pe care Austria îl practică în legătură cu supușii săi. Guvernul de la Budapesta desfășoară o politică de maghiarizare a locuitorilor slavi, croați, sîrbi sau slovaci, a românilor din Transilvania sau chiar a izolaților germanofoni. În sens mai larg, Ungaria se autoconcepe, invers decît Austria, drept un ansamblu național în formare, ca un singur popor în stadiul de gestație
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mult ungurilor pînă la nivelul în care proporția maghiarilor declarați va crește de la 41,2 la 48,1 % între cele două recensăminte efectuate în 1880 și respectiv 1910. În schimb, slavii de sud, croați sau sîrbi, se încăpățînează să reziste maghiarizării. În paralel, în spațiul austriac, recunoașterea legală a drepturilor lingvistice ale naționalităților nu rezolvă toate pro-blemele acestora și nu le satisface toate aspirațiile. Responsabilii locali încalcă adesea prevederile constituiționale în materie școlară sau administrativă, fără ca instanțele judiciare solicitate să intervină
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a românilor, începând cu persecuția preoților în încercarea de a le schimba religia. Acest aspect avea să se contureze și mai pregnant în 1428 când regele Sigismund amenință boierii locali cu confiscarea moșiilor dacă nu-și schimbă religia, obținând astfel maghiarizarea forțată a majorității acestora. Așa că până în secolul al XV-lea Biserica Românească se află sub o dublă influență. Dincolo de munți era influența agresivă a catolicismului impus cu forța de maghiari, iar dincoace de munți se manifesta influența slavonismului, mai ales
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nu aparțin naționalităților ci unor anumite confesiuni religioase, adică numai catolicilor și protestanților (calvini, luterani și unitarieni) excluzând astfel pe români de la treburile statului, iar ortodoxia avea doar statut de confesiune tolerată. Este al doilea moment important când se realizează maghiarizarea forțată, întrucât mulți români de seamă au fost nevoiți să treacă la calvinism. În 160 situația creată în Ardeal ajunge să stârnească interesul unor călugări iezuiți, care în dorința de a stopa expansiunea calvină, cer împăratului austriac Leopald I să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de a stopa expansiunea calvină, cer împăratului austriac Leopald I să acorde drepturi politice românilor, dacă aceștia acceptă condiția de a trece la catolicism. Mitropolitul Teofil al Ardealului acceptă oferta împărătească cu gândul de a-și scăpa neamul de primejdia maghiarizării și convoacă în 167 un mare sinod la Alba Iulia care hotărăște întoarcerea românilor la Biserica Romei, cu condiția ca limba bisericească să fie română, de asemenea, rânduielile, slujbele, sărbătorile și posturile să rămână aceleași ca în biserica ortodoxă. Ascunse
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
neajunsuri Unirea cu Roma este considerată de Paulescu ca un strălucit act național, mai ales prin urmările sale. Și într-adevăr Biserica unită nu s-a întors de la ortodoxism ci de la calvinism, ce reprezenta, la acea vreme, calea sigură spre maghiarizare și înstrăinare. Dar cel mai important lucru realizat prin acest act a fost pasul decisiv pe care l-a realizat pentru emanciparea noastră națională prin deșteptarea instinctului național „amorțit până atunci de slavonism, grecism și calvinism”. Și într-adevăr, prin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de spirit plăcută, de coeziune, amiciție între cadre, pentru că spre deosebire de alte zone din țară, în Transilvania, erau adunate cadre din toate regiunile țării. Este o poveste mai lungă cu evenimentele din Ardealul nostru.După 1918-20,ungurii au continuat procesul de maghiarizare a etniei române, prin toate mijloacele și cu toate metodele, pentru ai determina pe români, să treacă la religia lor, apoi la etnia lor și se poate spune că, în parte au reușit.Există și acum localități întregi care se
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
aștepta de la guvernarea ungară luarea în considerare a "intereselor istorice vitale ale poporului german" și intensificarea, fără piedici, a "dezvoltării ei naționale"14. Alta era situația în jurul Careiului-Mare (Nagykároly), unde șvabii localnici, de multe ori aflați pe calea asimilării, a maghiarizării, s-au bucurat sincer de intrarea armatei ungare. Populația română s-a retras, în majoritate, în case, și a lăsat în grija șefilor ei ecleziastici întâmpinarea noii conduceri: la intrarea în Cluj, guvernatorul Horthy a fost salutat de episcopul greco-catolic
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Transilvaniei. Teleki dorea să evite intrarea în legislativul ungar a deputaților din noua generație, simpatizanți ai național-socialismului sau ai organizației "Volksbund"; el a pledat cu vehemență și împotriva mandatului ce asigura reprezentarea șvabilor din Satu Mare. Dominația română a frânat oarecum maghiarizarea rapidă a comunității germane, și, ca urmare, guvernarea avea intenția expresă să frâneze sau să stopeze, și ea, disimilarea încurajată de nemți. Întrucât acordul asupra grupurilor etnice, iscălit în același timp cu dictatul de la Viena, aproba funcționarea oficială a organizației
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
ocrotirea naționalității, a limbii, a drepturilor politice, fără să fi clarificat vreodată pe deplin cea de a doua jumătate a acestei oferte. Ce vroia să însemne exact "...însușirea principiului statului ungar"? Cunoașterea limbii maghiare? Folosirea ei cu regularitate? Predispoziția la maghiarizare? Cum putea fi controlat acet principiu? Pe deasupra, în această problemă, prim-ministrul avea cu totul și cu totul alte păreri decât un prefect de comitat sau un subofițer, care instruia recruți minoritari. Înțelegerea acestui "principiu" destul de larg este reflectată paradigmatic
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
a presiunii exercitate de statul național, asimilarea - spontană prin natura ei, cu rădăcini ce se întindeau până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea - a continuat și sub jurisdicția ungară. Un alt front al salvării "sufletelor rătăcite" a fost maghiarizarea numelor. Aceasta insemna o identificare definitivă cu națiunea ungară, și, mai rar, recâștigarea identității, deseori pierdute, în mod abuziv, sub guvernare română. În Transilvania de Nord, aproximativ 1600 de persoane își maghiarizau anual numele. Ceea ce, exceptând o anumită nevoie sufletească
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și ajutoarele, venitul lunar al unei familii cu cinci copii se putea ridica ușor la 260 de pengő, ceea ce, chiar dacă nu însemna o avere, pentru mulți reprezenta un serios ajutor existențial. "Colonizarea" a avut și ea dezavantaje: din actele de maghiarizare a numelor depuse odată cu mutarea reiese că exista o anume așteptare tacită în ce-i privea pe noii angajați în posturile de "paznic de drumuri și șosele". Drept care - deși oficialii știau că respectiva cerință nu avea bază juridică - nu se
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
poloneze din ianuarie (1864) și concepția acestora despre „munca organică”, în contextul industrializării, în mediul urban, acolo unde ei se izbeau de concurența evreilor (și a germanilor). Acordul încheiat în cadrul monarhiei bicefale austro-ungare (1867) va deschide Ungariei calea către o maghiarizare furibundă a tuturor minorităților, inclusiv a celei evreiești. În Franța, antisemitismul va începe o dată cu înfrângerea suferită în fața Germaniei în 1870/1871, iar în Germania și Austria o dată cu cea de-a doua criză economică mondială („crahul fondatorilor” - 1873). În ceea ce-i
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
pro-monarhistă și conservatoare, dar și naționalistă și antisemită. Rădăcinile antisemitismului lui Goga sunt evidente. Înainte de război el intrase sub influența lui Karl Lueger, primarul social-creștin al Vienei. Fiindcă Goga socotea evreii ca fiind cei mai activi „agenți” ai politicii de maghiarizare în Ungaria înainte de război, el a găsit predicile anti „iudeo-maghiare” ale lui Lueger convingătoare și importante. Cum presiunea ungară privind revizuirea frontierelor Transilvaniei creștea în anii ’30, Goga a pus în practică această experiență din tinerețea sa și a găsit
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
predicile anti „iudeo-maghiare” ale lui Lueger convingătoare și importante. Cum presiunea ungară privind revizuirea frontierelor Transilvaniei creștea în anii ’30, Goga a pus în practică această experiență din tinerețea sa și a găsit un răspuns potrivit pentru renumitul pericol al „maghiarizării”. Iar acest răspuns a fost antisemitismul și suportul pentru tineretul român, din care o parte era deja legat de mișcările antisemite înclinate spre violență și urmărea să treacă de vorbă la faptă pentru a eradica pericolul evreiesc și cel „ungaro-semitic
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
bănățene, ocupau un loc însemnat în structura generală a învățământului poporal elementar. Spre pildă, în anul școlar 1904-1905, școlile comunale și confesionale, cu activitățile desfășurate în limba română, reprezentau în totalul instituțiilor școlare elementare 76,5% în comitatul Caraș-Severin. Debutul maghiarizării prin școală și educație s-a produs inițial prin Legea XVIII din 1879, prin care s-a dispus introducerea limbii maghiare ca obiect de studiu obligatoriu în toate școlile primare comunale și confesionale, indiferent de limba de predare anterioară în cadrul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Astfel de frământări vor reizbucni în primele decenii ale secolului XX, dar într-un alt plan și anume acela al integrării în structurile învățământului teologic la scară națională. Nu se mai punea problema conservării școlii și limbii naționale de pericolul maghiarizării, ci problema identității acestui institut de rang superior în învățământul teologic al României Mari. În acest context, în 1927, episcopul Caransebeșului, dr. Iosif Traian Badescu (1858-1933) nemulțumit de încercările Ministerului Învățământului Public de la București de a uniformiza învățământul teologic superior
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de tot felul - economice, din zona agricolă, culturală - cu o altă subliniere „Școala și biserica”, știri justițiare, de la cabinetele de lectură, editoriale ori articole de atitudine - „Limba românească la judecătorii”; „Desconsiderarea limbei române la dregătorii”; „Rusificarea completă a districtului Siret”; „Maghiarizări de nume”, „Prozelitism în Rădăuți” - reportaje de la adunările publice și mai cu seamă de la cele electorale etc. Într-o rugare către onor publicul român, Patria declara în paginile sale că „ s-a înființat ca ziar curat național” și pentru a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
considerate ca aparținând națiunii ungare. Transilvania și-a pierdut autonomia, fiind pur și simplu integrată În Ungaria. Votul universal n-a fost nicicând aplicat, fiindcă i-ar fi pus pe maghiari În minoritate. S-a desfășurat și o acțiune de maghiarizare — prin administrație, justiție, școală —, fără efectele scontate, dar În mod sigur cu efectul de a-i irita pe nemaghiari. De aici, nesfârșite proteste.<endnote id="16"/> Românii pretindeau revenirea la autonomia Transilvaniei (cerere la care au renunțat În 1905 — cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aliate). Basarabia, sau Transilvania? Basarabia era mai mică, mai săracă și locuită de mai puțini români decât ținuturile de peste munți. Dar românii de aici se aflau Într-o situație mai grea decât cei din Transilvania (rusificarea progresa mai repede decât maghiarizarea; cu toate abuzurile guvernelor ei În problema națională, Ungaria era totuși un stat liberal, de alt tip decât Rusia autocrată). În plus, asupra Basarabiei, românii aveau un drept istoric de necontestat (fusese răpită Moldovei În 1812, În timp ce principatul Transilvaniei făcuse
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
atunci când papa îi acordă regelui ungur Andrei al II-lea, la începutul secolului al XIII-lea, misiunea apostolică de a-i converti pe păgâni, dar și pe românii care erau creștini, însă nu și supuși ai scaunului pontifical. Catolicizarea însemna maghiarizarea prin religie. Din care cauză, românii s-au “purtat cu atâta statornicie încât nu au îngăduit niciodată să pătrundă în ea vreo erezie și nici nu au lăsat ca alții decât creștinii să fie domnii lor, cu toate că deseori sultanul încercase
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trezise aceeași conștiință că a sunat ceasul dorit și la românii din Ardeal. Lt. Banciu, care venea la noi de câte ori era în București, ne aduse opt numere din Gazeta Poporului și ne spuse că a început pe față lupta contra maghiarizării. Preoții s-au pus în capul mișcării: sinoadele de la Caransebeș, Blaj și Sibiu nu s-au putut ține pentru că au voit să le impună un comisar ungur la ședințe. Sibiul începuse chiar lucrările sub imboldul lui Mangra, dar sosind deputatul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
deși astfel de școli erau și pe vremea lui Horthy și chiar în timpul războiului. Astăzi există numai o sală de lectură care, printre altele, e condusă de un director ungur. Radenovici consideră că puterea de la Budapesta promovează o politică de «maghiarizare» a minorităților iugoslave. La Mohacs au rămas numai câteva sute de persoane de proveniență iugoslavă care vorbesc corect limba maternă, pe unii îi mai înțelegi când vorbesc în sârbă, iar mulți nu cunosc deloc limba maternă. Radenovici a spus că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și a continuat până la sfârșitul lunii. Unul dintre grupurile deportate în această perioadă a fost cel al populației șvabe ai cărei strămoși fuseseră prezenți în Transilvania încă din secolul al XVIII-lea. Localitatea Satmărena, o comunitate rurală supusă procesului de maghiarizare și care a luptat pentru înființarea școlilor de limbă germană în anii ’20, era tipică pentru multe comunități; au fost deportați 4.000 dintre locuitorii săi, din care aproximativ 1.000 au dispărut în URSS. Deoarece o parte importantă din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Gheorghe Chendre-Roman, autorul operei "Dicționar etimologic al localităților din județul Sălaj", susține că ambele toponime, atât Zalău cât și Sălaj, conduc ca formare spre radicalul din limba latină "sil", care derivă din "silva", iar apoi a urmat un proces de maghiarizare a cuvântului. Teoria lui Chendre se bazează pe faptul că în momentul când au apărut toponimele Sălaj și Zalău ținutul era acoperit de păduri și este posibil să fi existat și plantații mari de viță de vie. Astfel, toponimul "silva
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]