250 matches
-
Acoperișurile se spulberau într-o clipită. Zidurile de paiantă se prăbușeau și muierile strigau, strîngîndu-și lucrurile și ce mai putea fi scăpat. Cerul fumega. Focul trecuse gardurile și, dus de vânt, mâna spre biserică. Preotul, scos din odăile lui, vorbea mahalagiilor: - Fraților, arde casa Domnului! Nu lăsați, fraților! Cârciumarul a ieșit și el afară cu mușteriii după el. - Arde! Arde! se deslușea de departe țipătul femeilor. Auziră grinzile căzând la zidari. Focul topise în căldura lui magaziile și sărea peste salcâmii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
La Bortoasa" era o veche grădină, spre șina Constantei, unde chefuiau șutii din Grant, feriți de ochii politiei. I se dusese vestea pentru vinurile ei și pentru grătarul pe care-l avea. Aici venea și lume mai scuturată, negustori și mahalagii din cartierele învecinate. Erau șifanteze, de cântau dezbrăcate pe o scenă mică și dărăpănată, să facă plăcerea pungașilor și să le zică la ziuă câte ceva fără perdea. Gheorghe cunoștea, mai petrecuse în tinerețe acolo. S-a bucurat. - Hai, Stăpâne, cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țineau posturile ca să intre în rai, împăcați cu lumea. La sâmbăta morților, așteptau rânduiți în prispa bisericii, să li se dea din colivă. Erau cuviincioși, și unele femei le pupau mâinile cu respect. Când bătea vântul în câte un drapel, mahalagiii știau că bătrânii se mai împuținaseră. Plecau liniștiți în lumea drepților, ca și când n-ar fi fost. La miezul nopții, limbile se dezlegară. Babele se încălziseră cu țuică și aveau sămânță de vorbă. Uitaseră de mort. Alături sfirîiau luminările și de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai ști cine a ridicat casele. Ar fi trebuit să fi pus la tencuirea pereților pe un zidar să sape sub streașină câteva litere: Stere Drăgănoiu, proprietar. In câmp la "Cățelu" Se prăpădiră și lăutarii! Cine o să le mai cânte mahalagiilor? Că erau buni țiganii. Știau oful săracului. De la Sfîntu Dumitru nu se mai odihneau până-n primăvară. Cum scîrțnau cuțitele să se taie porcii prin magazii, gata și balaoacheșii, se înființau cu "mozica". De Crăciun o luau dinspre Grivița, pe la popă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nisip, și atunci o să-l schimb... 347 Babele se uitau una la alta și râdeau. Vorba văduvei: ce s-ar fi făcut ele fără primar... Când cu alegerile, ce i-a venit unuia: nu, că să paveze Cuțarida! Au auzit mahalagiii, s-au bucurat. Unde nu dădea Dumnezeu să calce și ei pe piatră, că se saturaseră de-atîta noroi. Venea ea toamna, se uitau oamenii în sus, cum sta să plouă, se-mposocau. Vara, treacă-meargă, să fi căzut potopul lui Noe, ieșea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lăsat numai pe căruțași să descarce bolovanii și nisipul, drept în fata cârciumii, și, după ce a privit mulțimea iară, s-a urcat pe-un scaun cerut de la negustor. Intîi a scos un teanc de afișe albastre și le-a aruncat mahalagiilor, care le-au cules de prin noroi. Era ca acum, primăvară. Tot așa bătea vântul; lumea, mulțumită că ieșise din iarnă, ia să asculte de nebun. Unii de nu știau să citească țineau hârtiile pe dos. - Ce zice, maică? întrebase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i-a trebuit. Nătângul de păzea avutul primăriei n-a băgat de seamă. Încă un zugrav își pavase bucata lui de curte cu bolovani și nu 1-a spus nimeni. Au venit și alegerile, a ieșit și domnul primar Rigo, mahalagiilor ce să le pese? Așteptau să sosească lucrătorii să le paveze străzile, după făgăduială. A trecut și vara, sosea toamna, urâta, cu mâzgăleala cerului și ploi. Zidarii înjurau în gura mare: - Să te mai iei după gura mincinoșilor! Într-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spui lui mutu", strângând cerc în jurul său. Prostul, cu sau fără știință, era un diplomat eminent. Hangerliu suferea de două complexe, de cel de inferioritate și de cel de superioritate, simultan. Se simțea inferior oricărui om din comun, mai ales mahalagiilor. Întrevedea în ei o forță imensă, tremura în subconștientul lui la ideea că aceștia vor fi neapărat stăpânii de mâine, se prosterna în fața lor, se pregătea să se facă tolerat de ei. Un ton mai răstit al unui căruțaș îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
clipă, pe un colț de hârtie, costul probabil al unei case, madam Farfara computa averea posibilă a unui individ. Observatorul neexpert în sociologie putea să taxeze pripit această indiscreție aparentă drept mahalagism. În felul acesta, prințesa Hangerliu și Gaittany deveneau mahalagii calificați. Ar fi fost o gravă eroare de apreciere. Madam Farfara nu era curioasă, ci numai atentă în cercul ei. Știa pur și simplu și nu divulga. Ceea ce istoricul și genealogul fac în bibliotecă madam Farfara realiza pe cale intuitivă. Structura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ai lui Hangerliu. A pune agenți pe urma lui Hangerliu nu păru tactic, acesta trebuia să cadă într-un accident. Avîndu-se în vedere obiceiul lui de a merge prin localuri dubioase, fură găsiți provocatori de rixuri. Într-o cârciumă, un mahalagiu se împinse în prinț, G. Călinescu imagină exclamații inexistente din partea acestuia și-l luă de gât, cu intenția precisă de a-l sili să se înfurie și apoi să-l lovească cu un briceag. Agenții ședeau la o parte, gata
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
G. Călinescu imagină exclamații inexistente din partea acestuia și-l luă de gât, cu intenția precisă de a-l sili să se înfurie și apoi să-l lovească cu un briceag. Agenții ședeau la o parte, gata de a "aresta" pe mahalagiul agresor, căruia i se promisese imediata eliberare pentru caz de legitimă apărare și o substanțială recompensă bănească. Din păcate, Hangerliu unea calmul cu o forță herculeană, foarte bine disimulată în moliciunea gesturilor sale. Când individul îl prinse de gât, Hangerliu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a României cu greu poate spune unde se termină mahalaua și unde începe istoria și, tot din cauza asta, ziaristul, și nu istoricul, este figura emblematică a lumii în care trăim. Sigur, pentru că în fiecare dintre noi stă la pândă un mahalagiu, poți oricând să vii câteva zile în România, să-ți faci cura de mahala și să te simți bine. De aici și o anumită încîntare pe care o resimt cei care vin din afara lumii noastre și plonjează pentru scurtă vreme
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu neplăcere că toată lumea iubește, cu o senzualitate exacerbată de boală și de proximitatea morții. În schimb, aici se simte în largul său Lică, Don Juan-ul care cucerește femeile "luându-le pe toate de gușă", cu familiaritatea-i caracteristică, Lică, mahalagiul simpatic (similitudinea cu personajul din ciclul Halippilor nu-i doar onomastică), cu mustăcioara lui irezistibilă de erou de melodramă 68. Profitând de slăbiciunea femeii, ministrul încearcă să o domine psihologic și-i dezvăluie mobilul ascuns al comportamentului ei (iubirea pentru
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
al "nopții" într-o cavalcadă tragică și grotescă, dominată de două motivații clare: dragoste brutală, elementară, senzitivă și speculația politică abjectă, două așa-zise "idealuri" ale unor ființe abrutizate, amorale. Alexa Visarion nu vede în eroii lui Caragiale doar niște mahalagii oarecare mimând ridicol dragostea și crezul politic, ci niște ființe încrâncenate, obsedate de aceste orizonturi de viață ce prin trăirea lor devin grotești. Personajele iau în serios fiecare replică, iubesc cu patimă, comentează plini de importanță și patos politica și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de locațiune, ce azvîrlea epave, disloca blocuri, premenea nisipul mărunt al chiriașilor, pornea melcii cu scoica lor în spinare, în aparență la voia unor valuri capricioase, în realitate după legile noi ale aluviunilor. În felul acesta, toți intimii lui Lică, mahalagii din trupul orașului, fusese izgoniți spre periferie (s. n.)." FASCINAȚIA ASCUNSULUI ...generează, în romanul privirii nesățioase, veritabile puneri în scenă ale actului perceptiv. Universul Hortensiei Papadat-Bengescu se alcătuiește din viziuni arhitectural-ambientale întretăiate: camera de primire, salonul de boală și salonul de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a fi recunoscut de Nae Ipingescu "ca unul de-ai noștri!" Aflând că Rică Venturiano este autorul unor articole publicate în "Vocea Patriotului Naționale", jupân Dumitrache înțelege situația și este de acord cu căsătoria acestuia cu Zița. Cherestegiul este un mahalagiu, brutal, care ține la "onoarea de familist". Personajele lui Caragiale trăiesc în epocă prin vicii, impostură, ridicol și prostie. Autorul folosește ironia, satira și sarcasmul pentru a ilustra moravurile societății omenești. Având un statut social onorabil, Jupân Dumitrache Titircă, poreclit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui Titircă", Jupând Dumitrache este aspru, agresiv. Comicul de limbaj dezvăluie prostia și incultura lui Jupân Dumitrache, care are o idee fixă: "Eu am ambiț, domnule, când e vorba la o adică de onoarea mea de familist". El este "un mahalagiu fioros de moral, ținând la onoarea lui de familist, propriu-zis credul, mai mult brutal decât vigilent" (G. Călinescu). Zița este un personaj secundar care întruchipează tipul mahalagioaicei cochete, cumnată cu Jupân Dumitrache. Ea este romantică, naivă, cinstită, dezghețată, citește romane
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
satiric direct, el nu spune lucrurilor pe nume și nu le înfățișează așa cum sunt, ci le prezintă de-a-ndoaselea. Cu o intuiție precisă a lucrurilor, știe de pe acum să schițeze aspectele urbanisticii gloduroase a periferiilor bucureștene, înainte de a trece la înfățișarea mahalagiilor în comedii. Desigur, începuturile lui nu prevestesc pe marele scriitor, dar nici nu-l dezmint. Debuturile sale sunt ca și acordurile sigure ale unui instrumentist stăpân pe sine, care își câștigă măiestria fără grabă. Chiar dacă ținem seama de descoperirile care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
slujește un preot, ajutat uneori de un diacon. Din a doua jumătate a secolului, numărul preoților crește la doi sau trei pentru aceeași biserică. Aceștia se recrutează, în marea lor majoritate, din rândul țăranilor în mediul rural și din rândul mahalagiilor în mediul urban. Un preot nu se deosebește cu nimic de un enoriaș. La sate, în afară de orele când slujește Sfânta Liturghie, se ocupă de agricultură la fel ca și ceilalți membri ai comunității. Astfel, diaconul Stan, aflat într-un proces
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sunt caterisiți dintre pricina zvonurilor lansate de această dată chiar de soțiile lor, care, povestește unul dintre documente, plecând de la atitudinea preotesei, „cam iute din fire din dihonie fămăiască au bănuit că ar fi având a face cu soția unui mahalagiu“. Mahalagiii fac jalbă la Mitropolie cerându-și pre o ții înapoi, punându-se chezași pentru buna purtare a lor și a soțiilor lor: „noi mahalagiii pă dânsul îl cerem cu toată inima (este vorba de preotul Pashalie) a ne fi
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
caterisiți dintre pricina zvonurilor lansate de această dată chiar de soțiile lor, care, povestește unul dintre documente, plecând de la atitudinea preotesei, „cam iute din fire din dihonie fămăiască au bănuit că ar fi având a face cu soția unui mahalagiu“. Mahalagiii fac jalbă la Mitropolie cerându-și pre o ții înapoi, punându-se chezași pentru buna purtare a lor și a soțiilor lor: „noi mahalagiii pă dânsul îl cerem cu toată inima (este vorba de preotul Pashalie) a ne fi preot
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
fire din dihonie fămăiască au bănuit că ar fi având a face cu soția unui mahalagiu“. Mahalagiii fac jalbă la Mitropolie cerându-și pre o ții înapoi, punându-se chezași pentru buna purtare a lor și a soțiilor lor: „noi mahalagiii pă dânsul îl cerem cu toată inima (este vorba de preotul Pashalie) a ne fi preot și ne făgăduim înaintea lui Dumnezeu și a Prea Sfinții Sale că-l vom avea tot într-aceiași evlavie ca și mai nainte“. Dar
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
fac vinovați și pentru care au fost caterisiți, și, în paralel, imaginea ideală pe care vor încerca să o atingă. Preoții se angajează: „să se ferească de fapte netrebnice“, „să păzească cinul preoțesc“, „să i cinstească, să-i iubească pe mahalagii, să se poarte cu blândețe și cu evlavie cu toți“. Iată angajamentul luat de preoții de la Biserica Albă din București, ce urmează a fi puși la „opreală“ și necinstiți cu „bătaie în falangă“ pentru că s-au îmbătat chiar în „Săptămâna
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
tagmele <cea> mai de cinste“. Prin numeroase porunci, mitropoliții încearcă să transmită același mesaj, cerându le celor ce au îmumbrățișat acest cin „să se ferească de fapte netrebnice“, „să păzească cinul preoțesc“, „să-i cinstească și să-i iubească pe mahalagii, să se poarte cu evlavie și cu blândețe cu toți“, „să se poarte cu toată cinstea și orânduiala întru toate precum se cade cinului preoțesc, să păzească Sfânta Biserică cu Sfintele Slujbe, neră mâind nici la o zi nesăvârșite“. O
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
prin care au trecut, vor da sfaturi novicilor. Fiecare împricinat poate fi un potențial popularizator al practicii judiciare. Flecăreala la cârciumă, la clacă sau la biserică difuzează rapid informațiile transmise, or, experiența unui proces este un lucru demn de reținut. Mahalagiii din București cunosc mai bine aceste practici și pentru că se află în imediata apropiere atât a administrației laice, cât și a celei ecle ziastice. Biserica se confruntă deseori cu oameni dificili. Unii mint pentru a scăpa de pedeapsă și recad
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]