260 matches
-
patul era roșu de gândacii pe care ți-am spus că venirea frigului îi revigora. După plonjarea în realitate, un corp continuă să îmi alunece pe spinare, între omoplații zgârciți de șoarece de bibliotecă, greu de ajuns sub pijama și maieul de corp - aprind lumina, speriindu-i și Suzanei somnul subțire, mă liniștesc după zece secunde de privit în becul unic: spațiul dintre salteaua patului și lada de studio redevenise un cuib din care ieșeau insectele amețite de lumină, greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spațiul, se reflecta în geamurile ușilor, în oglinzi, trebuia cumva să ajungă și în camera mea; mă trezesc, după căderea serii grăbite de iarnă, în țăcănitul ei de mitralieră - la mașină, cu spatele spre ușă, stă tanti Marie, într-un maieu roșu și șosete asemenea, fără încălțări, foarte dreaptă în scaun, cum se străduia să ne învețe și pe noi să stăm la masă, scrie la sceneta mea. Îl rugasem pe unchiu-meu Tony, el nu venise, pe-atunci nu venea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o cană de vin fiert. Pentru sâmbătă, deci, mama ne reținuse din vreme să luăm prune de magiun. Mă prindea totuși atât de greu acasă, încât în seara marelui gătit am rămas în plus în fața viermuielii din bucătărie. Zina, în maieul întins până la o palmă deasupra genunchilor, cu părul strâns într-o basma veche de-a mamei, învârte cu o vâslă în oloiul de magiun care stă pe două ochiuri de aragaz. Mama supraveghează popota, mâțele se încurcă printre picioarele iuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
niște ani de când Alecs, într-una din povestirile lui abandonate, mă luase ca model pentru personajul lui ciudat care, ud de apa din veceu unde se refugiase din calea dracilor de copii (cum ajunsese să-l stropească pe blugi și maieu apa din veceu e altă poveste, pe care voi încerca s-o rezum îndată), ud de apa din veceu trecea în fața computerului, să-și verse năduful într-o proză scurtă experimentală, și ea pierdută definitiv. Așa: veceul mic unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ce grozavă o să mi se pară după pâinea prăjită, tot prăjită tare. Te face bun pentru toată ziua! Micul dejun în doi fusese mai mult o desfătare vizuală decât gustativă; în fața mea, pe colțar, ședea Zina îmbrăcată sumar doar în maieul lăbărțat, agitându-și succesiv pe stinghia taburetului picioarele goale. Nu că m-ar fi făcut ea să elimin pâinea prăjită de pe lista alimentelor respingătoare (alături de căcat, pe care nu l-am gustat încă), vreau doar să spun că în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
încordat pe sub gene: la dreapta lui, în parpalace lungi până la glezne, fumau apatici doi țigani în ușa chioșcului unde se decodau telefoanele furate. Fumul le țâșnea de sub mustățile fioroase fără ca ei să miște buzele. La stânga, un alt țigan, gras, în maieu vișiniu, vindea casete cu manele pe o tarabă de lemn. Din casetofonul imens, rezemat de piciorul lui, ieșea o voce groasă, nazală, atât de puternică, încât aveai impresia că e chiar vocea celor două guri de metrou: „Așa vor fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se vadă trapezul și pectoralii. Sub încordare, chipul i se face vânăt, venele i se umflă pe gât și umeri. Scapă un pârț. - Ptiu, că broscoi mai ești! rage Baronu’ și, râgâind, îi ordonă unui așchilopat să-l ajute cu maieul. Pe talia uriașă are înfășurată o bandă lată de pungi negre - să slăbească. Se crăcănează cât poate, pune brațele-n șolduri, ia poziția amfora - să-i iasă dorsalii. Unii, mai lingăi, strigă: ești mare, mă! ești cât Casa Poporului! Fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu e de mirare că nu mi-a fost dat să ajung popă cu casă parohială etajată în spatele bisericii și cu Toyota Corola în spatele casei parohiale. După desăvârșita spălare cu isop și târnosire a casei, părintele s-a așezat în maieu pe scăunelul de lângă ușa de la intrare, acolo unde obișnuia să stea găleata cu apă, și, fără să mă privească, a început să-și promită că de acum încolo o să aibă grijă exclusiv de el, o să facă excursii în străinătate, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un buchet plăcut, îi spune mama tatălui lui Alexandru. — Și când pleci? — La sfârșitul săptămânii. Vineri sunt la ea. Trebuie să-mi aranjez mașina, s-o alimentez cu benzină. — Să văd ce cămăși mai ai pe aici, batiste, cravate, chiloți, maieuri ca să ți le spăl, să ți le calc, să arăți și tu a domn cum te-am învățat să te porți întodeauna. — Ți-am mai adus câteva la spălat. Sunt în mașină. — Să-ți aranjez și costumele ca să-ți iei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
proprietarilor, Mariusache și soția sa Liliana, alias Gladiatoarea, oameni altminteri de ispravă și unanim respectați, în mediul lor. Observând, într-un sfârșit, apariția noctambulilor musafiri, stăpânul birtului, un roșcovan ca la vreo patruzeci și... de ani, burtos și jovial, în maieu alb de culturist, în șort și în espadrile, se ridică greoi de la masa de pe prispă, împingând-o neglijent cât colo, ca pe-o imitație facilă, din carton! Înălțându-și victorios ciotul degetului mare, scrâncioiat, al mâinii drepte, brandul lui (ultima
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nări umflate, ne fugăream prin canalele întortocheate, văzând deasupra doar o fâșie de cer, care se întuneca pe măsură ce timpul trecea. Când, dând colțul, nimeream nas în nas cu un dușman, răcneam și tăbăram unul pe altul, zdrelindu-ne și rupîndu-ne maieurile tetra sau bluzele cu imprimeuri. Nu știu cine a inventat jocul căruia îi ziceam Vrăjitroaca și pe care l-am jucat ani de zile fără să ne saturăm, ba, prin clasa a opta, îl mai jucam încă. Era o combinație de jocuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vărgată. Fetițele, țipând insuportabil, se năpustiseră în scara blocului. Luaserăm un singur prizonier, un țânc cât Lurnpă, pe care Dan Nebunul și Paul tocmai voiau să-l facă să înghită o râmă, când au ieșit din bloc trei părinți în maieuri și, la vederea teribilă a masculilor cu păr pe brațe și piept, am lăsat totul baltă și ne-am împrăștiat pe Alee. Cum noul venit nu avea tată (sau acesta nu se arătase până acum), ni s-a părut un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru revelație, învăluiți în parfumul aspru al ficțiunii... Așa ne-am petrecut, adunați în jurul Mendebiului, o întreagă lună de vară. Nu făceam nimic fără să-l întrebăm, și părinții noștri, deși se mirau ce curate ne sânt de la o vreme maieurile tetra și bluzițele cu imprimeuri, nu prea vedeau cu ochi buni această dependență care devenea pe zi ce trecea un sevraj. " Ce vă face, mamă, copilul ăsta, de v-a zăpăcit pe toți?" Noi însă nu mai știam altceva decât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
patru în vara aceea. Marcela, așa cum o văzusem în vis și așa cum bănuiesc că arăta ,era o fetiță băiețoasă puțin mai mare decât mine ,cu dinții îngrozitor de sparți ,îmbrăcată șleampăt, de cele mai multe ori doar cu niște chiloți galbeni și un maieu înflorat, murdar de zeamă de caise. Rânjea tot timpul ca o demonizată, dar probabil că era simpatică în zvăpăierea ei continuă, cu părul tuns ca la pușcărie și cu cercelușii de aur cu pietricică roșie, prea vulgar sclipicioasă ca să fie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cât antebrațul meu, rulmenți acoperiți de cruste compacte de rugină, cutii de lemn pline de pânze de bomfaier, șurubelnițe, pile, spițuri, sârmă de toate grosimile. Când se întuneca de tot, ni se făcea frică; într-o seară, Marcela își scosese maieul și ștersese un ochi de geam până ce, prin sticla curată, am văzut cerul albastru închis, presărat de stele. După aceste expediții, mâncam întotdeauna bătaie. Cel puțin Marcela venea a doua zi vânătă la noi, dar la fel de veselă și gata să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
iulie, acum câțiva ani. M-am orientat destul de greu printre blocurile identice, de patru etaje, așezate doar la o palmă unul de celălalt, cu balcoanele înțesate de rufe multicolore și cu treptele de beton de la intrare pline de copilași în maieuri, dar am găsit până la urmă locul unde fusese casa mătușii mele. Numele străzii rămăsese același, un nume de caporal distins în cine știe ce război. Am mers mult până la capătul străzii, care dădea tot în câmp, în ciuda aspectului ei mult mai "urban
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încontinuu. Un cartofior lovi capota Daciei și ricoșa într-o parte.Îl aruncase cineva de la balcon, căci tot blocul se trezise și bărbați nebărbieriți, femei nefardate și copii nespălați strigau la nefericiții proprietari ai Daciei. Până la urmă, colonelul Boteanu, în maieu și pantaloni de pijama, coborî în spatele blocului, îl dădu la o parte fără o vorbă pe Emil Popescu și, cu un singur gest, parcă de magician, pe care-l făcu în obscuritatea motorului, reteză sunetul, după care plecă disprețuitor. Cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
e limitat, stați la o masă privind forfota lumii și Încercați să vă faceți planuri rezonabile pentru restul zilei. Coaje are un neastîmpăr: Alina, ai crescut de cînd ai plecat de-acasă, strigă el rîzÎnd după o tipă al cărei maieu de plajă abia Îi acoperă sînii, un compliment ce o face să-i arunce o privire care spune că poveștile lui de dragoste se termină Înainte să Înceapă. Propune să dați lovitura la cabina telefonică. Are el un sistem, blochează
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scufundă În el. Apoi se face că, de fapt, trebuie să transmit acest mesaj cuiva, pentru că eu am eșuat lamentabil, cine să mă creadă că peretele era moale? Așa că fur niște baloane de la niște copii și leg de ele un maieu alb care nu se știe de unde apare, scriu pe el mesajul, dar baloanele nu se ridică și rămîn prinse Între crengile negre ale unui copac, Încep să se spargă unul cîte unul și În cele din urmă bucata textilă fîlfîie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-l mai tare și n-ai să te plictisești. Ai să te vezi, deodată, patinînd cu pătura În procesul de lustruire a cimentului dormitorului, În fiecare dimineață la ora 6.30, după ce ai făcut o Înviorare caraghioasă, În pantaloni și maieu. Ai să vezi cum te-ai supus tuturor regulilor acestui colț de paradis - asta Însemnînd că În unele seri a trebuit să dansezi tango În dormitor cu vreunul din răcani, În timp ce alți răcani imitau o formație de muzică ce-și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu pachetul dat de părintele, și asta mă face să mă întreb dacă tot ce am în el chiar îmi este strict necesar. Il iau la analizat cu atenție și decid că nu toate îmi sunt necesare, adică: polarul, un maieu, o cămașă și o pereche de branțuri. Ca atare, le las pe o bancă de lângă pista ciclabilă, să le ia cine crede de cuviință. Este o nouă lecție asupra inutilității multor lucruri în viață. Dar trebuie să apese greu pe
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
am intrat în sat, într-o mică piață, la umbră, un grup mare de femei în vârstă erau așezate pe aceeași bancă lungă, și toate mă priveau cu mirare, întrebându-se cine o fi domnul acesta cu pantaloni scurți, cu maieu, cu o pălărie mare cu boruri largi și cu rucsacul pe spate. Am simțit deodată atmosfera sătească unde oamenii se cunosc toți între ei și toți vor să știe cine mai vine și cine pleacă, și multe alte detalii. Lângă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mă constrânge să mă retrag la primul refugiu ce-l întâlnesc și care este deja înțesat de pelerini. Dar mai bine înghesuit decât șfichiuit de această ploaie nemiloasă ce-ți pătrunde în oase, și nu am pe mine decât un maieu, o cămașă cu mânecă scurtă și pelerina de ploaie deasupra. Mai sosesc și alți pelerini, iar spațiul devine neîncăpător. Impreună cu alți trei francezi, decidem să ieșim și să ne continuăm drumul, chiar dacă afară este vijelie. Oricum, trebuie să plecăm
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
având un nivel occidental mai înalt și, ca atare, mâneci lungi chiar și în situația că ar fi scurte. Și ce faceți cu ele? Evident că le vom scurta, pentru că mânecile scurte demonstrează, arată, onestitatea, cinstea și... Nu doriți un maieu? MADAM ASPAZIA SEN arte martiale Un interviu fulger cu marea noastră maestră,madam Ionescu Aspazia Sen. Sunteți o personalitate inedită a artelor marțiale...o revelație. Daaaa... Un fenomen! Daaa... O... Mda. De acord? De acord... de acord dacă scoți chestia
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Costash apăru în dreptul ușii ca și cum fi l-ar așteptat. Avea pe față un zâmbet ciudat, semănând mai mult cu o grimasă. Era puțin chel, brunet la față, uscățiv, trecut de 50 de ani; îmbrăcat în pantaloni scurți, în maieu bleumarin și o pereche de șlapi, el își ațintise ochii asupra lui Codrin, impresionându-l. A strigat imediat camerista care se afla în bucătărie. - My name is... dar nu mai apucă să rostească vreun cuvânt, căci fu cuprins de braț
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]