158 matches
-
este mai mare; așadar, el "nu poate fi cel mai înțelept". Facultatea de a raționa trebuie trezită în om pentru ca adevărul (care există în stare latentă) să fie scos, din umbră, la lumină. Scoaterea la lumină se face prin "moșire", maieutică (cuvânt provenit de la "moșit", în limba greacă). Metoda întrebărilor, dezvoltată de Socrate și descrisă în scrierile lui Platon, a rămas celebră prin importanța dată calității întrebării și angajarea în îndoieli care apropie de adevăr. Metoda dialectică a cercetării impune "descompunerea
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
îndoieli care apropie de adevăr. Metoda dialectică a cercetării impune "descompunerea" acesteia prin întrebări ale căror răspunsuri sunt distilate gradual, eliminându-se neesențialul și contradicțiile. Ea este similară metodei actuale din cercetare, aceea de stabilire prealabilă a ipotezei de lucru. Maieutica socratică consideră că dascălul poate fi "o moașă" cu darul de a-l face pe elev să nască înțelepciune. De altfel, Socrate spunea: "Moașa ajută femeia să nască copii doar până la o anumită vârstă; după aceea este recomandată retragerea". De
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
sau prin alte mijloace (în vorbire prin intonație sau prin mimică, iar în scris prin puncte de suspensie ori redare în italice). Cuvîntul grecesc de la baza termenului ironie semnifica "întrebare", căci faptul de a întreba, simulînd ignoranța, face parte din maieutica socratică. Această perspectivă a întrebării rămîne însă actuală, deoarece destinatarul enunțului ironic trebuie să se întrebe asupra sensului real al lui. Pornind de la sugestiile retoricii, există abordări ale retoricii prin considerarea ei ca o figură bazată pe discordanța dintre diferitele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ale cărei polemici, axate pe aceleași probleme și având în vizor cam aceiași "eroi", au, de obicei, alura unor ritualuri de alungare a dracilor din cetate. Energia polemică a textelor sale vine cu necesitate ca o consecință a angajarării ontologice. Maieutica ideilor din jurul arheului național presupune neapărat (la români! dar oare numai la ei?), pe lângă o potențialitate în lucrare vie, organică, și o altă componentă "amniotică" insinuarea perfidă, distructivă a Celuilalt, geamănul negativ care caută să se substituie printr-o ontologie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Tineretului Comunist CUASC - Consiliul Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști FDUS - Frontul Democrației și Unității Socialiste FUS - Frontul Unității Socialiste PCR - Partidul Comunist Român UASCR - Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România UPC - Universitatea Politică de Conducere UTC - Uniunea Tineretului Comunist Prefață O maieutică inversată La un sfert de veac de la destructurarea comunismului, dezbaterea despre comunism încă nu a avut loc. S-au scris pamflete și s-a condamnat comunismul într-o manieră publică, dar nu s-a ajuns prea departe cu dezbaterea. Deși
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
mai degrabă devine "lichid", se răspândește ușor în farmecul cadrelor temporale pe care le-a reînviat și apoi le lasă să se desfășoare sub ochii noștri. În fine, diferența de generații dintre cei doi interlocutori face din întreg demersul o maieutică inversă, una în care spontaneitatea și ingenuitatea jucată sau reală uneori pe care o datorăm lui Sorin Bocancea moșește renașterea sensurilor unei lumi pe care "Înțeleptul" se abține să o judece, să o claseze, să o interpreteze. Efectul de expresivitate
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
datorăm lui Sorin Bocancea moșește renașterea sensurilor unei lumi pe care "Înțeleptul" se abține să o judece, să o claseze, să o interpreteze. Efectul de expresivitate este unul de excepție, iar întreaga lucrare are un mare caracter de originalitate. O maieutică ciudată în care, în fond, cei doi autori sunt, împreună, acel Socrate care ne împinge să descoperim fiecare adevărul nostru. O intuiție de mare forță auctorială a celor doi universitari ieșeni, dar mai ales o lectură emoționantă și angajantă. Vasile
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
lui Parmenide, de a scoate la iveală rezultate ambivalente ale facultăților de cunoaștere (cele acceptate și de Parmenide), dar prin asumarea unor clare temeiuri discursiv-judicative ("dialectice"); b) arta socratică a dialogului ("dialectica", arta de a formula întrebări) folosită în contextul maieuticii; c) conceperea dialecticii de către Platon ca o metodă ce conduce la eidos (existența în sine, idéa, "forma"); iar pe de altă parte, folosirea "dialecticii" (discurs plin de capcane logice) de către sofiști într-un mod "non-regulativ", prin raportare la scenariile ei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și în casă o paznică credincioasă, ne ținem concubine pentru ca ele să ne slujească zi de zi, iar la hetaire ne ducem pentru a gusta din plăcerile dragostei. Theodata (sec. IV î.H.) Socrate (469-399 î.H.), inegalabilul maestru al maieuticii în disputele filosofice, în discursurile de autoapărare în fața Areopagului, caracterul integru dovedit în procesul în care Meletos l-a acuzat că strică tinerii și nesocotește zeii, a preferat sinuciderea, bând cucută, decât exilul din Atena. Aristofan (446- 386 î.H.
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
goluri de sens în spiritul lui Derrida" mai treacă-meargă; în fond, în lumea culturii, granițele sunt foarte permeabile, judecățile relative iar ierarhiile valorice sunt dinamice, căci, deh!, de gustibus... Dar să iei amatorismul filmării (în scena cu comandantul pus pe "maieutică", operatorul se scărpina probabil la prohab în exact acel moment, astfel încât îl scapă din cadru pe eroul principal căruia nu i se văd decât picioarele și o parte din nas în timp de vorbește; neavând alte duble, din cauza bugetului mic
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de seamă al humorului. Nu l-am putut situa pe Socrate decît ca pe un îndepărtat (și unic) precursor nu însă și ca pe un exponent integral al marelui humor. Spre deosebire de H. Höffding, socotesc că între personajul platonician Socrate și maieutica ironiilor sale, pe de o parte, și marele humor (care a apărut cu adevărat abia odată cu Chaucer, în medievalitatea europeană), pe de alta, există o diferență importantă: ea constă în caracterul evident didactic al celor dintîi, în inteția lor subliniată
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Adam, M. Bonhomme, 2005: 278). În majoritatea cazurilor, argumentația iconică este desăvârșită de textul lingvistic și/ sau de cuvânt. Pedagogia imaginii nu interesează nici literatura de specialitate, nici pe creatorul de imagini, nu interesează argumentarea publicitară, datorită caracterului explicativ, datorită maieuticii care ar îngreuna accesul la mesajul publicitar. Interesul se îndreaptă spre componenta argumentării propriu-zise, a acelui "movere" și "placere", determinate de dimensiunea vizualului, prin intermediul căruia sunt activate patru axe: axa gândirii (thinking), axa sentimentelor (feeling), axa implicării puternice (high involvement
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
-și publice gândurile într-o lucrare filosofică în timpul vieții, ideile sale despre cunoaștere și adevăr, despre virtute și conduită morală ne-au parvenit prin intermediul discipolilor săi, în speță prin scrierile lui Platon și Alcibiade, primul dintre aceștia extaziat de arta maieutică și oratorică a maestrului: ,,parcă asculta glasul sirenelor”. În viziunea socratică, răul provine întotdeauna doar din necunoaștere și ignoranță, dar și din absența virtuții, ultima trebuind să fie în fapt cea dintâi calitate a omului. Miezul preocupărilor sale era omul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
tine însuți este începutul înțelepciunii și cea mai mare înțelepciune în fața căreia toate celelalte trebuie să stea în urmă.” Cunoașterea binelui și diferențierea acestuia de tot ceea ce este rău se putea înfăptui în cadrul gândirii socratice prin utilizarea unei metode originale, maieutica, fundamentată pe structura unei conversații de tip euristic și promovată în două etape: ironia, prin care se urmărea recunoașterea ignoranței de către interlocutor, deoarece acesta era pus în situația de a se contrazice, de a nu fi pe deplin sigur de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
etape: ironia, prin care se urmărea recunoașterea ignoranței de către interlocutor, deoarece acesta era pus în situația de a se contrazice, de a nu fi pe deplin sigur de certitudinea cunoștințelor de care dispune, iar cea de-a doua etapă era maieutica propriu-zisă, o artă a dialogului prin care noul adevăr era scos la lumină. Educatorul trebuia să fie o persoană deosebită, înzestrată cu calități speciale, apt să-l conștientizeze pe discipol de capacitățile sale de care dispune în vederea descoperirii a noi
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cu calități speciale, apt să-l conștientizeze pe discipol de capacitățile sale de care dispune în vederea descoperirii a noi adevăruri, dar și de efortul propriu de reflecție pe care urmează să-l depună pentru a materializa acest demers. Metoda sa maieutică avea să devină peste secole una dintre principalele metode ale învățământului activ, bazat nu atât pe transmiterea noilor cunoștințe de către educator, cât pe descoperirea prin conversație a ceea ce poate fi acceptat ca adevărat. Urmarea firească a unei asemenea concepții privitoare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
putea fi învățată, deoarece era suficient a cunoaște binele pentru a-l săvârși: Nimeni nu este rău cu bună știință; omul rău este ignorantul, omul bun este înțeleptul.” O astfel de metodă venea în contradicție cu maniera tradițională a expunerii, maieutica trezind în om facultatea de a raționa, de a scoate la iveală adevărul pe care, conștient sau nu, el îl deține deja. Platon (427-343 î. Hr.) a continuat demersurile despre educație ale maestrului său, fiind fondatorul unei instituții de învățământ superioare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
morale (adevăr, dreptate, bunătate etc.) și, mai ales, cum să le urmeze în demersurile din viața cotidiană. Acesta este motivul pentru care Nietzsche îl considera drept primul mare moralist modern. În demersurile didactice, Montaigne insista pe conversația de tip socratic (maieutica), considerând-o cea mai eficientă metodă de predare în actul didactic al lecției. Umaniștii Renașterii și Reformei nu s-au oprit doar asupra reformării dogmaticii creștine, a Bisericii ca instituție socială și morală, ci și asupra modernizării sistemului social, în
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
mai consecvent spiritului tragediei decât maestrul său grec Euripide. Eliminând personajul parțial burlesc al lui Heracles, el reduce oricum elementul comic din piesa înaintașului său. Singurul moment destins al dramei e scena în care Străinul/ Pan și șerbii săi discreditează maieutica, arta de a scoate cu ajutorul analizei apă din piatră seacă și adevărul din nimic (III, p. 234), precum și spiritele subtile care împart trei paie la doi măgari, despică paiul în patru și împart măgarilor paie împărțite magistral, atacul vizându-i
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
le combată : ai dori să spun și eu ca tine, că virtutea și fericirea nu sunt decât mijloace prin care omul își poate mări plăcerea, neînfrânarea și libertatea sa, celelalte fiind vorbe goale, praf și fum (p. 212). Prin metoda maieuticii deprinsă de la Socrate, Platon demonstrează existența unor plăceri rele, păgubitoare. Anniceris se declară zăpăcit de avalanșa întrebărilor, incapabil de a-i urmări așa cum se cuvine raționamentul, deranjat de felul ăsta brutal de a-și impune părerea (p. 214). Admițând că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în totalitate construită pe scenariul unor discuții lămuritoare între un preot ortodox și un sectant neoprotestant pe de o parte și același preot și un credincios ortodox de rând, pe de altă parte. Ca un nou Platon, maestru al unei maieutici creștine de astă dată, preotul din scenariu, care nu este altul decât părintele Cleopa însuși, se folosește de întrebările adesea incriminatoare ale sectantului, dar și de observațiile stângace ale creștinului ortodox, pentru a limpezi în termeni mai mult decât accesibili
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
să-l contextualizeze, să situeze sensul și rețeaua care-l hrănește într-o perspectivă tipologică și istorică și să evalueze. Or, criticul e creativ pe toate aceste nivele. Căci toate, privite separat și împreună, presupun o argumentație, o logică, o maieutică făcută nu atât pentru sine, cât pentru celălalt, care trebuie convins. În felul acesta, el își construiește propria poveste sau, dacă vrei, povestea propriei ființe oglindite în și de celălalt, sau, mai exact, în și de text. Celălalt este el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de mesaj de dincolo, trimis de ziua mea, și nu m-am putut abține să i-l povestesc straniei Dora Pavel. Acum văd că episodul a fost preluat, dar e mult prea „al meu“ ca să mai vorbesc despre el. Faceți maieutică, din câte observ, cu mine. R.P. Involuntar, vă asigur. Și nu-mi propun să mă calific pentru iscodiri tabloide. A.R. Despre cântecelul nostru... Văd că sunteți la curent cu toate amănuntele vieții mele. R.P. Înseamnă că echipa de documentariști
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
chiar există o mărturie a lui Caragiale - Zarifopol a arătat-o undeva - „Visul meu ar fi să locuiesc ̀ ntr-un port de miazăzi, în picioarele goale, și să țin de vorbă trecătorii”. Ei, asta făcea și Socrate. Dar această ironie maieutică, provocatoare, a divulgării elementelor și conturării lor, o avea Caragiale tot timpul și se simte în toate schițele lui : au o structură de dialog platonician, dacă suntem atenți, mă refer la perioada dialogurilor de tinerețe, așa-numite anatreptice, ale lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Politeía și voința de a construi împreună cu interlocutorii un lógos dialectic, un raționament prin care să se analizeze nașterea cetății și modul în care funcționează justiția, în ea și pentru ea. Întâlnim aici, într-o formulă maieutică exemplară, una dintre cele mai interesante chei de lectură din dialogurile lui Platon cu privire la subiectul nostru, anume imaginarul filosofic al politicului: contemplarea ideilor, dar și privirea lucidă și capabilă de a cunoaște, chiar prin recursul la imagine și la funcția
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]